ICCJ. Decizia nr. 2970/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2970
Dosar nr.6249/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1200 din 26 martie 2003, Judecătoria Piteşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul T.P., în contradictoriu cu pârâţii T.G. şi T.M. Pârâţii au fost obligaţi să respecte dreptul de proprietate al reclamantului pentru suprafaţa de 1519,6 mp teren, situată în comuna Moşoaia, satul Ciocănăi, identificată în anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul N.I. şi să-i plătească suma de 2.933.980 lei, reprezentând lipsa de folosinţă pe ultimii trei ani şi suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a depus la dosar adeverinţa nr. 4115 din 7 noiembrie 2001 prin care Primăria Comunei Boscov atestă faptul că defunctul T.V., în perioada 1956-1958, a fost înscris în registrul agricol cu suprafaţa de 0,59 ha teren, din care 0,23 ha teren arabil, iar în perioada 1959-1962 este menţionată suprafaţa de 0,45 ha, din care 0,23 ha în punctul Moşoaia. În adresă există menţiunea că reclamantul nu a primit în Comuna Boscov terenul situat în punctul Moşoaia, iar în adeverinţa nr. 3325/2001 se arată că T.P. a formulat cerere la data de 24 noiembrie 1997, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3600 mp teren arabil, în calitate de moştenitor al defunctului T.V.
Comisia Comunală Moşoaia pentru aplicarea Legii nr. 1/2000, în adeverinţa nr. 2700 din 22 august 2002, confirmă că defunctului T.V. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha teren, prin hotărârea M 291 din 18 octombrie 2001 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 1/2000 Argeş.
Reţine instanţa de fond că pârâţii au depus la dosar procesul-verbal nr. 302 din 4 martie 1994 care atestă punerea în posesie pentru suprafaţa de 1276 mp teren şi titlul de proprietate nr. 36619/1994, emis pe numele T.G., iar suprafaţa reală a terenului este, conform raportului de expertiză, de 1519,6 mp. Pârâtul T.G. foloseşte acest teren, pe care, în anul 1988, a plantat 48 pomi nealtoiţi din soiuri locale cu o valoare biologică scăzută.
Prin Decizia civilă nr. 1320 din 15 septembrie 2003, Tribunalul Argeş a admis apelul declarat de pârâţii T.G. şi T.M., a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea formulată de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren care face obiectul procesului, deşi acestuia nu i s-a eliberat titlu de proprietate şi nici proces-verbal de punere în posesie.
Reţine tribunalul, că reclamantul a depus la dosar doar adeverinţa care atestă reconstituirea dreptului de proprietate, însă acest act nu face dovada proprietăţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul. Acesta a invocat motivele înscrise în art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că a făcut dovada dreptului de proprietate cu actele depuse la dosar, care confirmă faptul că terenul a fost înscris în rolul agricol pe numele defunctului T.V., că s-a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi că i s-a reconstituit dreptul, fiindu-i eliberată adeverinţa care ţine loc de titlu de proprietate până la eliberarea acestuia.
Arată recurentul, că s-a refuzat punerea sa în posesie datorită existenţei litigiului dintre părţi şi că terenul care face obiectul procesului se învecinează cu terenul pentru care s-a reconstituit dreptul în beneficiul pârâţilor, fără ca cele două suprafeţe să se suprapună, iar comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a considerat terenul revendicat ca fiind disponibil.
În declaraţia de recurs se mai susţine că, deşi pârâţii au folosit terenul anterior emiterii titlului de proprietate, suprafaţa care face obiectul procesului nu este înscrisă în titlul emis în beneficiul acestora, că expertul a calculat atât lipsa de folosinţă, cât şi valoarea plantaţiei şi că actul primar care a stat la baza reconstituirii confirmă cumpărarea de către autorul său a suprafeţei de 1270 mp teren, care face parte din terenul revendicat.
Recursul, admis în principiu prin încheierea din data de 19 februarie 2004, urmează a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Este de principiu, că prin acţiunea în revendicare proprietarul, care nu are posesia unui bun individual determinat, urmăreşte să i se recunoască dreptul de proprietate asupra bunului şi să redobândească posesia lui de la persoana care îl stăpâneşte fără a fi proprietară.
În cazul terenurilor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate după procedura instituită prin legile speciale, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000, reclamantul poate să redobândească posesia numai pentru suprafeţele de teren atribuite în cadrul procedurii de reconstituire, iar dovada dreptului de proprietate pentru terenul care face obiectul revendicării se face cu titlu de proprietate emis conform art. 116 din Legea nr. 18/1991. Adeverinţa de proprietate, care atestă doar faptul reconstituirii, fără stabilirea amplasamentului terenului atribuit, nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluţionării acţiunii în revendicare.
De aceea, în prezenta cauză, corect instanţa de apel a reţinut că, reclamantul, care nu a fost pus în posesie şi căruia nu i s-a eliberat titlu de proprietate, nu a făcut dovada existenţei dreptului pentru terenul care face obiectul acţiunii în revendicare.
Curtea constată că nu sunt incidente dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., deoarece hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, iar instanţa nu a omis să se pronunţe asupra vreunei dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Actele invocate de recurent fac dovada reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafaţa de 0,5 ha teren, împrejurare reţinută şi de tribunal, dar nefiind stabilit amplasamentul suprafeţei de teren pentru care s-a făcut reconstituirea, nu s-a dovedit existenţa dreptului pentru terenul revendicat.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T.P. împotriva deciziei civile nr. 1320 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 297/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2971/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
