Acţiune în constatare. Decizia nr. 55/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 55/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 55/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror A. P.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul M. I. V. și de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. reprezentat prin DGFP H., împotriva sentinței civile nr. 266/2012 pronunțată de T. H. în dosar civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent M. I. V., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, viciul de procedură referitor la faptul că nu se regăsește la dosar dovada citării recurentului reclamant, fiind acoperit prin prezența în instanță a acestuia.
Recursul declarat de recurentul reclamant nu este motivat iar cel declarat de pârât este motivat. Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru de timbru și s-a solicitat de către recurentul pârât S. R., judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Recurentul reclamant depune la dosar înscrisuri și un memoriu adresat Guvernului României. Arată că a fost născut în perioada deportării în URSS.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților, în conformitate cu prevederile art. 3021- 303 C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de reclamant, motivat de împrejurarea că cererea de declarare a recursului nu cuprinde motive de nelegalitate și netemeinicie și nu este depus nici un memoriu separat în termenul procedural de recurs.
Cu privire la această excepție, reclamantul recurent lasă la aprecierea instanței, modul de soluționare a acesteia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției, constatarea nulității recursului reclamantului, acesta nefiind motivat în termenul procedural prevăzut de lege de 15 zile.
Instanța, în deliberare, va uni excepția nulității recursului declarat de reclamant cu fondul cauzei.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul S. R. prin MFP reprezentat prin DGFP H., solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de DGFP H. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fiind corect constatate de instanța de fond ca fiind incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 221/2009. De asemenea, în mod corect instanța de fond a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
P. acțiunea civilă formulată și precizată, înregistrată la T. H., la nr._ /02.12.2009, reclamanții M. I.-V. și M. D. M. au chemat în judecată, în calitate procesuală de pârât, S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând să se constate că măsura luată împotriva antecesorilor lor, M. I. și M. S. – născută M. - ambii decedați, precum și împotriva reclamantului M. I.-V., constând în strămutarea lor din localitatea de domiciliu, P. și stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea Moldovița, județul Suceava, în perioada 20.04.1952 – 20.02.1954, are caracter politic și să fie obligat pârâtul să plătească cu titlu de daune morale, suma de 500.000 euro, pentru părinți și suma de 150.000 euro, reclamantului M. I.-V. – în calitate de strămutat.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, părinții lor, fiind considerați „chiaburi”, au fost strămutați, în baza HCM nr. 1154/1952, o perioadă de 1 an, 8 luni și 4 zile, în localitatea Moldovița, unde s-a născut reclamantul M. I.-V. care, prin aceasta, are, implicit, calitatea de persoană strămutată.
S-a solicitat ca, în baza art. 3 din Legea nr. 221/2009, să se constate caracterul politic al măsurii administrative respective.
Sub aspectul daunelor morale solicitate, reclamanții au invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, în baza cărora le este conferită calitatea procesuală activă ca descendenți de gradul I, iar sub aspectul cuantumului acestora au invocat criteriile de apreciere stabilite de instanța supremă, în funcție de consecințele măsurii administrative asupra drepturilor personal nepatrimoniale, precum cinstea, onoarea, reputația ca și în ce privește restrângerea posibilităților ființei umane de a se bucura de viață.
S-au invocat suferințele îndurate de părinții lor care au fost spoliați de bunurile ce le aveau într-o gospodărie închegată din P., umilințele pe care le-au suportat fiind transportați în vagoane pentru animale, lipsiți de apă și alimente, iar în localitatea unde au fost strămutați, obligați să trăiască la limita supraviețuirii, în barăci insalubre, supuși la frig și înfometare, torturați datorită muncilor forțate, brute și a bătăilor repetate ce le erau administrate, ceea ce a afectat starea de sănătate a întregii familii.
În fine, reclamanții au susținut că sumele de câte 250.000 euro pentru fiecare dintre antecesori și suma de 150.000 euro pentru reclamantul M. I.-V., sunt rezonabile și pot compensa valorile umane ce au fost lezate acestora,prin efectul măsurii respective.
În drept s-au invocat prevederile art. 3, 4 și 5 din Legea nr. 221/2009.
P. sentința civilă nr. 266/2012 T. H. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M. I.-V. și M. D. M., împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. a județului H. și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării antecesorilor reclamanților, M. I. și M. S. – născută M. - ambii decedați, în perioada 20.04.1952 – 20.02.1954, din localitatea de domiciliu – P. – în localitatea Moldovița. S-a respins, în rest, acțiunea civilă. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Reclamanții M. I.-V. și M. D.-M. au calitatea de descendenți gradul I ai defuncților M. I. și M. S.. Aceștia au fost strămutați în perioada 20.04.1952 – 20.02.1954, din localitatea P., în localitatea Moldovița, în baza Deciziei nr. 239/1952 a MAI.
P. Decizia nr. 5061/1954 a MAI, le-au fost ridicate restricțiile domiciliare. (f. 30; 64; 65-, 78; 83-86)
În perioada respectivă, în localitatea respectivă – Moldovița - s-a născut reclamantul M. I.-V.. (f. 14; 15; 20)
P. Decizia nr. 1923/2002, acestuia i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistența anticomunistă,de către comisia specială abilitată constituită la nivelul Ministerului de Justiție, în baza OUG nr. 214/1999. (f. 10)
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a, a Legii nr. 221/2009, legiuitorul român a prevăzut dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, de a solicita obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, urmând ca instanța să țină seama de măsurile reparatorii acordate deja, în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990.
P. art. 3 este definită noțiunea de măsură administrativă cu caracter politic, ca fiind orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu.
P. art. 3 alin. 1 lit. e din respectivul act normativ, măsurile administrative dispuse de organele fostei miliții sau securități, întemeiate pe Decizia MAI nr. 239/1951, sunt considerate de drept, ca având caracter politic.
Cum brutalitatea măsurilor represive, de eradicare a elementelor burghezo-moșierești, de intimidare, reeducare și eliminare a oricărei opoziții sau rezistență anticomunistă, în epoca de implementare a principiilor regimului totalitar la putere, ca și a ideologiei, sunt de notorietate, instanța a apreciat probatoriul administrat ca suficient și concludent pentru dovedirea acțiunii, atât în ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative a strămutării antecesorilor reclamanților, cât și în ce privește prejudiciul moral suferit prin aceasta, de natură a le afecta întreaga existență.
P. Decizia nr. 1358/2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, invocată de pârâtul în cauză a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Decizia respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției.
Cum, în intervalul celor 45 de zile, legiuitorul român nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, cu prevederile Constituției, norma juridică respectivă a fost lipsită de orice eficacitate.
Raportat la prevederile art. 3 al Legii nr. 221/2009, s-a apreciat că reclamantul M. I.-V. nu a făcut obiectul măsurii administrative cu caracter politic, în sensul prevăzut de respectivul act normativ, fiind pur și simplu născut în localitatea Moldovița, în perioada în care părinții săi se aflau strămutați acolo.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, susținând în esență că măsura administrativă nu mai trebuia constatată de către instanță ca având caracter politic, întrucât acesta este prevăzut de lit. e a art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și reclamantul M. I. V., susținându-și pretențiilor solicitate în baza Legii 221/2009, recursul nefiind motivat în drept.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Cu referire la recursul reclamantului, se constată că acesta nu este motivat.
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin 1 C. proc. civ, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, ori înlăuntrul termenului de recurs.
Se constată că prin declarația de recurs înregistrată pe rolul instanței la data de 05.09.2012, și ulterior prin precizarea scrisă depusă pentru termenul din 31.01.2013, recurentul nu indică motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea sa.
Față de cele ce preced, Curtea constată că se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 306 alin 1 C. proc. civ., urmând a se constata nulitatea recursului declarat de reclamantul M. I. V..
Referitor la susținerile pârâtului, se rețin următoarele:
Potrivit art. 3 alin 1 din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, dacă a fost întemeiată pe actele normative enumerate, respectiv lit. e a art. 3 din legea 221/2009, deciziile 200/1951, 239/1951 și 744/1952 ale M.A.I.
Ca atare, legiuitorul a considerat că nu se mai impune dovedirea caracterului politic al unor astfel de măsuri.
Norma juridică cuprinsă în art. 3 alin 1 din Legea nr. 221/2009 are caracter obiectiv, fiind independentă de subiectele raportului juridic concret, prevăzând în mod abstract că orice măsură de dislocare sau de stabilire a domiciliului obligatoriu dispusă în temeiul deciziilor administrative are caracter politic.
În cadrul raporturilor juridice concrete, subiectul care se consideră beneficiarul acestei norme trebuie să facă dovada că măsura administrativă luată față de el se încadrează în prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009, situație în care legea prezumă caracterul politic și nu mai este necesar să-l dovedească.
În mod corect prima instanță a constatat că situația antecesorilor reclamanților se încadrează în această prevedere și, ca urmare, măsura administrativă luată față de antecesorii reclamanților are caracter politic ce se impune a fi constatat de către instanță. Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că, criticile aduse de pârât, sub acest aspect sunt nefondate, neavând relevanță sub acest aspect confirmarea caracterului politic de către Comisia pentru aplicarea D. L. 118/1990.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. H..
(continuarea deciziei civile nr. 55/31.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de către reclamantul M. I. V. împotriva sentinței civile nr. 266/2012 pronunțată de T. H. în dosar civil nr._ .
Respinge recursul declarat de către pârâtul S. R. prin Direcția Generală a Finanțelor P. H. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. CGN/01.02.2013
Tehn. EH/2 ex/7.02.2013
Jud. fond: I. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 659/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 57/2013. Curtea de... → |
|---|
