Pretenţii. Decizia nr. 216/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 216/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier M. R.
M. Public a fost reprezentat de către domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. împotriva sentinței civile nr. 281/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul reclamant A. S. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Completul de judecată a fost constituit potrivit art. 99 alin 3 din ROI față de recalificarea din apel în recurs, cu participarea judecătorului din planificarea de permanență în persoana doamnei judecător C. G. N..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și s-a depus întâmpinare din partea intimaților reclamanți prin avocat cu împuternicire avocațială.
Intimatul reclamant A. S. C. arată că nu are cereri de formulat.
La rândul său reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul reclamant A. S. C. solicită respingerea recursului declarat de pârâtul M. Finanțelor P., menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Solicită ca la pronunțarea soluției să fie avută în vedere întâmpinarea depusă prin avocat.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de pârâtul M. Finanțelor P., hotărârea de fond fiind în conformitate cu jurisprudența Curții de A. A. I..
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față;
P. acțiunea civilă precizată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr._ /11.06.2010, reclamanții A. S., T. L. S. – născută A. – și A. S. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța,
-să se constate că, în baza Legii nr. 221/2009, condamnarea suferită de A. H. I., decedat la 06.09.2001, prin Sentința penală nr. 45/1950 a fostului Tribunalul M. Sibiu, constituie, de drept, condamnare cu caracter politic și a se menționa pe respectiva hotărâre, acest caracter și
- a fi obligat pârâtul ca în baza art. 504-506 Cod procedură penală, să le plătească suma de 330.000 euro cu titlu de daune morale și materiale sau, în subsidiar, să le plătească aceeași sumă, în baza Legii nr. 221/2009.
Au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii precizate, reclamanții au arătat, în esență, că defunctul lor soț și tată, A. H. I., a fost condamnat la 4 ani închisoare și un an interdicție corecțională, de către Tribunalul M. Sibiu, pentru săvârșirea unei infracțiuni al cărui caracter politic este prevăzut, expres, prin art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, ca de drept având caracter politic și, solicită obligarea pârâtului ca în temeiul art. 5 alin. 1 din respectivul act normativ, să-i plătească despăgubirile morale și materiale pretinse.
De asemenea, a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata aceleiași sume, în temeiul art. 504-506 Cod procedură penală, întrucât, recent a luat cunoștință de faptul că antecesorul lor, - după 30 ani de la executarea pedepsei -, prin Decizia nr. 2606/1998, C. Supremă de Justiție a admis recursul în anulare promovat de Procurorul General și a casat Sentința penală nr. 45/1950 a fostului Tribunalul M. Sibiu și a dispus, - în baza art. 11 pct. 2 combinat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală -, achitarea acestuia.
Au arătat că suferințele îndurate de acesta sub durata executării pedepsei de 4 ani prin închisorile comuniste, privarea abuzivă de libertate pe această perioadă, care l-a lipsit de posibilitatea finalizării studiilor în medicină, la care se adaugă suferințele membrilor de familie, justifică suma de 380.000 euro pretinsă cu titlu de despăgubiri.
În fine, reclamanții au arătat că pretențiile lor au la bază dispozițiile art. 504-506 Cod procedură penală, susținând, că, față de data la care au luat cunoștință despre hotărârea de achitare, nu este împlinit termenul de 18 luni și, că, în subsidiar, solicită aceeași sumă - de 380.000 euro - cu titlu de despăgubiri și în temeiul Legii nr. 221/2009, deși textul de lege care reglementa acest drept, a fost declarat neconstituțional. (f. 11-12)
Pârâtul - S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. a județului Hunedoara - a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
Raportat la precizarea de acțiune formulată de către reclamanți după comunicarea extrasului deciziei de achitare a antecesorului lor și în împrejurările declarării neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, pârâtul nu a mai efectuat vreun demers procedural care să reflecte poziția sa, în apărare.
P. sentința nr. 281/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost respinsă excepția de tardivitate a introducerii acțiunii în despăgubiri pentru eroare judiciară.
A fost admisă în parte, cererea formulată de către reclamanții A. S., T. L. S. și A. S. C., împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentant de Direcția Finanțelor P. a județului Hunedoara și în consecință s-a constatat caracterul politic al condamnării la pedeapsa de 4 ani închisoare și un an interdicție corecțională a numitului A. H. I.– decedat la data de 06.09.2001 -, prin Sentința nr. 45/1950 a Tribunalului M. Sibiu. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta A. S., are calitatea de soție supraviețuitoarea defunctului A. H. I., iar reclamanții T. L. S. – născută A. – și A. S. C., sunt fiica și, respectiv, fiul acestuia. (f. 9-19)
A. H. I. – student de 21 ani – a fost judecat într-un lot de inculpați și condamnat prin Sentința nr. 45/1950 de către Tribunalul M. Sibiu, la 4 ani închisoare, un an interdicție corecțională și 4000 lei amendă corecțională și 1000 lei cheltuieli de judecată, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prev. de art. 209 pct. IV Cod penal în vigoare. (f. 57-65)
Sentința a fost modificată de C. Militară de Casare și Justiție, care în soluționarea recursurilor promovate, a decis și confiscarea întregii averi mobile a condamnatului. Pedeapsa s-a executat integral, acesta fiind eliberat la expirarea acesteia.
Condamnarea respectivă a atras exmatricularea acestuia de la Facultatea de Medicină, unde era student.
P. art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, condamnările pentru faptele prevăzute de 209 Cod penal, constituie, de drept, condamnări cu caracter politic.
În mod evident, suportând regimul de penitență, defunctului A. H. I., i-au fost afectate grav drepturile primordiale - ca viața, libertatea, sănătatea, integritatea fizică și psihică - și cele personal nepatrimoniale ce definesc personalitatea umană, - ca demnitatea, onoarea, reputația -, astfel că se justifică repararea prejudiciului suferit prin condamnare, prin compensări pecuniare pe criteriul echității.
Ca atare, reclamanții în calitate de soție supraviețuitoare și descendenți gradul I, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a și b din legea 221/2009 au vocație la despăgubirile morale după defunctul lor soț și tată, care, precum s-a constatat, a suferit o condamnare penală, considerat, de drept, ca având caracter politic.
P. Decizia nr. 1358/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010, C. Constituțională a admis, însă, excepția de neconstituționalitate, - invocată de pârâtul în cauză – a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției. Ori, în acest interval de timp legiuitorul nu a reglementat situația pentru a fi pusă în acord cu normele constituționale.
Sub aspectul despăgubirilor materiale, tribunalul a avut în vedere că prin Decizia nr. 6/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu putere de lege, că, în categoria bunurilor pentru care se acordă asemenea despăgubiri, în baza art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, sunt incluse doar bunurile imobile ( terenuri și construcții) ce nu s-au restituit în natură sau prin echivalent, în baza legilor reparatorii adoptate de legiuitor după evenimentele din decembrie 1989, respectiv, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
După evenimentele din decembrie 1989 și căderea regimului politic comunist, Procurorul General al Republicii, a declarat recurs în anulare împotriva Sentinței nr. 45/1950 a Tribunalului M. Sibiu, iar instanța supremă, în soluționarea acestuia –prin Decizia nr. 2606/14.10.1998, comunicată în extras de instituția statului abilitată cu păstrarea și conservarea acestor documente - a casat această hotărâre și l-a achitat pe defunctul A. H. I., acest document determinând, de altfel, reclamanții să-și precizeze acțiunea pe temeiul art. 504-506 Cod procedură penală și să solicite obligarea statului la despăgubiri pentru eroare judiciară.
Instanța de fond a apreciat că dosarul politic comunicat în extras de către CNSAS, precum și depozițiile martorilor audiați, au valoare probatorie sub aspectul suferințelor îndurate de defunctul A. H. I. în perioada regimului de detenție la care a fost supus – ca deținut politic în penitenciare redutabile prin duritatea metodelor punitive și de „ reeducare”, precum: Pitești, Aiud și Coloniile de Muncă de la Canalul D. – Marea N., se apreciază cauza lămurită, întrutotul, sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de instituția ce reglementează răspunderea statului pentru erori judiciare.
Astfel, prin art. 504 Cod procedură penală, este reglementat dreptul persoanei care a fost condamnată definitiv, de a solicita repararea de către stat a pagubelor suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Potrivit art. 505 din același cod, la stabilirea întinderii reparației, se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă, aceasta putând fi stabilită prin plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în obligația ca, pe cheltuiala statului, cel în cauză să fie încredințat unui institut de asistență socială ori medicală.
Sub acest aspect, s-a constatat că Decizia nr. 2606 a Curții Supreme de Justiție, s-a pronunțat la data de 14.10.1998, fiind incidente în cauză atât prevederile CEDO – ratificate de România prin Legea nr. 30/1994 – cât și prevederile art. 20 din Constituție, raportat la faptul că această decizie s-a comunicat doar în facsimil cu ocazia reconstituirii dosarului politic al defunctului A. H. I., astfel că s-a apreciat că cererea în despăgubiri pentru eroare judiciară, s-a formulat în termenul de 18 luni prevăzut de art. 306 alin. 2. (f. 104-105; 132; 107-108; 51-52)
Așadar, suferințele îndurate pe perioada de detenție, lipsirea de libertate pe perioada celor 4 ani, sănătatea ruinată în închisorile comuniste, munca grea și neplătită în coloniile de muncă cu regim penitenciar, batjocura și umilințele la care a fost supus tânărul, de 21 de ani, - A. H. I. – „ca dușman al regimului comunist”, marginalizarea, persecuțiile și supravegherea permanentă care a urmat, faptul că atât lui cât și familiei sale le-au fost blocate definitiv căi de acces în cariera profesională și în ocuparea unor funcții de conducere, fiind siliți să poarte până căderea regimului totalitar, stigmatul de deținut politic, respectiv, de descendenți a unui deținut politic, justifică despăgubiri în condițiile art. 504-505 Cod procedură penală.
Însă, admisibilitatea acestei acțiuni, poate fi pornită, potrivit art. 506 de persoana îndreptățită, victimă a erorii judiciare, iar, după moartea acesteia, poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa.
Or, la momentul condamnării dispuse prin Sentința nr. 45/1950 a Tribunalului M. Sibiu, numitul A. H. I. – decedat la data de 06.09.2001 -, nu era căsătorit și nu avea descendenți în întreținere, astfel că nu este îndeplinită de către reclamanți condiția prevăzută de art. 506 alin. 1 Cod procedură penală, aceea de persoane aflate în întreținerea sa. (f. 8-16)
Deci, față de cele arătate, acțiunea reclamanților pentru despăgubiri morale în temeiul art. 504-506 Cod procedură penală, a fost respinsă.
Tribunalul a respins excepția de tardivitate a acțiunii, având în vedere că decizia de achitare a def. A. H. nu a fost comunicată de ICCJ, astfel că nu a început să curgă termenul de prescripție. Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit art. 21 din Decretul 167/1958 daunele morale sunt imprescriptibile astfel că s-a respins excepția invocată și față de acest considerent.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și că se justifică cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei, au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. prin DGRFP Timișoara prin AJFP Hunedoara, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului, pârâtul susține, în primul rând că nu i-a fost comunicată precizarea de acțiune la care se face referire în hotărârea instanței de fond și nu a fost în măsură să facă apărări față de celelalte cereri ale reclamanților. Singura citație emisă în cauză a fost pentru termenul din 06.10.2010, următoarea fiind comunicare sentinței.
Recurentul apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii 221/2009, fiind incident art. 304 cpt. 9 cod procedură civilă. Astfel, în mod greșit instanța a constatat caracterul politic al condamnării suferite de numitul A. H. I. la 4 ani închisoare și un an interdicție corecțională aplicată prin sentința penală nr. 45/1950 de Tribunalul M. Sibiu pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209 pct. 2 cod penal, întrucât art. 1 alin. 2 din legea 221/2009 prevede că au de drept caracter politic condamnările dispuse pentru infracțiunile menționate în textul de lege, printre care și art. 209 cod penal. Art. 4 din legea 221/2009 stabilește că se pot adresa instanței pentru constatarea caracterului politic al condamnării, persoanele care au fost condamnate pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. 2 din lege.
În al doilea rând, recurentul consideră că nu trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată pentru că nu are culpă procesuală și prin atitudinea sa nu a pricinuit aceste cheltuieli.
P. întâmpinarea depusă, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând în esență, că au interes în constatarea caracterului politic la condamnării soțului, respectiv tatălui și bunicului lor, și că legea permite promovarea acțiunilor de acest tip tocmai pentru a oferi o satisfacție morală a prejudiciului suferit de antecesorul lor.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, C. constată următoarele:
Recurentul pârât a fost citat la instanța de fond pentru termenul de judecată din 6.10.2010, citația fiind primită sub semnătură de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței. Potrivit art. 153 alin. 1 cod procedură civilă, pârâtul are termen în cunoștință și în mod corect nu a mai fost citat pentru celelalte termene de judecată. De altfel, la acel termen de judecată s-a prezentat în instanță consilierul juridic V. D., pentru pârât, astfel că pârâtul a avut cunoștință de proces. De aceea, nu a fost necesară comunicarea precizării de acțiune, pârâtul care are termen în cunoștință nefiind obligat să se prezinte în instanță. Având în vedere aceste aspecte, se va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 221/2009, constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată pentru fapta prevăzută de art. 209 cod penal, ca în speța de față. Cu toate acestea, legea nu poate acționa abstract și din oficiu asupra tuturor situațiilor pe care le prevede. De aceea, instanța de judecată este aceea care stabilește dacă o anumită prevedere legală, în speță art. 1 alin. 2 din Legea 221/2009, este sau nu aplicabilă unei condamnări, deci acțiunea este admisibilă și nu este lipsită de interes.
Ca urmare, se va respinge și motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată, întrucât pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, deși prin lege a fost recunoscut caracterul politic al măsurii administrative invocate de reclamanți. În mod corect, instanța de fond a reținut culpa procesuală a pârâtului și l-a obligat la cheltuieli de judecată în condițiile art. 274 cod procedură civilă.
(continuare decizia 216/15.05.2014 pronunțată în dosar_ )
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtului, ca nefondat, menținând sentința atacată, ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., împotriva sentinței civile nr. 281/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2014.
Președinte, A. N. | Judecător, M. F. C.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. Vicepreședinte - M. A. M. | Judecător, C. G. N.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. Vicepreședinte - M. A. M. |
Grefier, M. R.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. P. Grefier - E. G. |
Red./Tehn.AN
2 ex/31.07.2014
Jud. fond – I. M.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 238/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
