Rezoluţiune contract. Decizia nr. 238/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 238/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 238/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier E. M. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G. G. împotriva deciziei civile nr. 200/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 22 mai 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face corp comun cu prezenta decizie.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1261/2012 pronunțată de Judecătoria S. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G. G. împotriva pârâților C. I. și C. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul G. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. A., să se dispună:
- rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între reclamant și pârâți la data de 03.03.2009 si autentificat de B.N.P. O. B. prin încheierea nr. 463/03.03.2009 ;
- anularea încheierilor de intabulare care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâților în CF. nr._ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF.nr. 831 Lancrăm) și în CF. nr._ S.( provenită din conversia de pe hârtie a CF. nr. 1538 Lancrăm), cu revenirea la situația anterioară de căite funciară și obli garea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces doar în situația în care se opun admiterii prezentei acțiuni.
În motivare reclamantul a arătat că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 463/03.03.2009 de BNP Bure O., reclamantul împreună cu defuncta s-a soție, G. E., au transmis pârâților dreptul de proprietate asupra imobilelor situate administrativ în Lancrăm, nr. 107 și 108.
În schimbul transmiterii proprietății, pârâții s-au obligat să asigure întreținere reclamantului și soției sale, pe tot timpul vieții, prin prestații succesive de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medic și medicamente în caz de nevoie, încălzit și iluminat, practic toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții.
La aproximativ un an de zile de la încheierea contractului între părți au aparat neînțelegeri legate atât de obiectul contractului cat și de modalitatea de derulare a acestuia, astfel că reclamantul s-a văzut nevoit sa-i acționeze pe pârâți în judecată pentru rezoluțiunea contractului mai sus menționat, însă acțiunea reclamantului a fost respinsă în mod irevocabil.
Trebuie menționat faptul că din momentul introducerii primei acțiuni pentru rezoluțiunea contractului de întreținere - 24.08.2010 și până la soluționarea definitivă a acesteia - 09.03.2012, pârâții nu și-au îndeplinit niciuna din obligațiile asumate, deși îndatorirea de a-1 întreține pe reclamant subzista, întrucât împrejurarea că pe rolul instanței ar exista un proces privind contractul încheiat între părți, nu era de natură a suspenda executarea obligațiilor contractuale asumate.
Atitudinea de pasivitate a pârâților manifestată încă din vara. anului 2010 a continuat și după soluționarea primului proces, fiind menținută până în prezent, aceștia abandonându-1 pe reclamant, care, în ciuda vârstei înaintate - 87 ani, a problemelor de sănătate, în toată această perioadă a fost nevoit să se descurce singur sau să apeleze la bunăvoința celorlalte rude, a vecinilor ori a cunoștințelor pentru asigurarea hranei, spălatul rufelor, curățenie, trăind efectiv din mila acestora, întrucât veniturile sale în sumă de 350 lei lunar nu-i sunt suficiente pentru a duce un trai decent.
Atât pe perioada derulării primului proces, cât și ulterior finalizării acestuia, reclamantul a încercat de mai multe ori să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, comunicându-le pârâților acest aspect atât pe cale scrisă (prin scrisori recomandate) cât și pe cale orală (prin intermediul rudelor), însă aceștia au continuat să afișeze până în prezent aceiași atitudine, ignorându-1 pe reclamant, în ciuda relației de rudenie existentă între părți (reclamantul fiind tatăl, respectiv socrul pârâților) .
Totodată se arată faptul că în cursul procesului anterior, soția reclamantului, beneficiară și ea a dreptului de întreținere, a decedat, acest lucru neducând însă la încetarea prestării întreținerii față de reclamant, deoarece această obligație are caracter indivizibil, nefiind susceptibilă de executare parțiala, și consideră că în cauza de față sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru rezoluțiunea contractului de întreținere.
În drept a invocat dispozițiile art. 2254 și urm. NCC, art. 274 C.P.C, art. 15 pct. c din L. 146/1997.
Prin întâmpinarea formulată pârâții au solicitat respingerea cererii formulată de reclamant ca nefondată, și pe cale de excepție au solicitat să se constate faptul că, în parte, cererea reclamantului este inadmisibilă, aceasta intrând în puterea lucrului judecat cu privire la perioada de după plecarea pârâților din Lancrăm și până la introducerea cererii de reziliere a contractului de întreținere din primul ciclu procesual, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată faptul că, reclamantul a formulat o nouă cerere de chemare în judecată pentru motivele avute în vedere de către instanța de fond și cea de apel în soluționarea dosarului civil nr._, cerere respinsă ca nefondată întrucât ambele instanțe au constatat că obligația de întreținere asumată de către pârâți fost imposibil de pus în practică față de reclamat datorită refuzului categoric al acestuia, astfel că nu se poate reține vreo culpă din partea pârâților în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Prin cererea formulată de reclamant se invocă aceleași motive, respectiv faptul ca pârâții ar fi refuzat să-i acorde întreținerea necesară, atât în primul ciclu procesual, cat și după finalizarea procesului.
Reclamantul mai susține faptul că i-ar fi contactat pe pârâți prin scrisori
recomandate vederea ajungerii la o înțelegere pe cale amiabilă, lucru neadevărat, sau ca l-au ignorat complet, aspect fals și mincinos; dimpotrivă pârâții au fost de mai multe ori la locuința reclamantului, însoțiți de către martori, pentm a-i duce acestuia alimente, haine, încălțăminte și pentru a face curățenie în casă însă, de fiecare dată au fost izgoniți, fie de către reclamantul însuși, fie de către ginerele cestuia, Gâta N..
În ceea ce privește așa-zisa încercare a reclamantului de împăcare, această susținere ne adevărată pârâții o probează inclusiv cu copia rezoluției nr. 99/P/2012 din data de 04.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S., rezoluției prin care a tost confirmată propunerea organului de cercetare penală de neîncepere a urmam penale împotriva pârâților, plângere penală formulată de către reclamant împotnva pârâților.
Se mai arată faptul că atâta vreme cât reclamantul i-a izgonit din curtea locuinței din Lancrăm, a formulat plângeri penale împotriva pârâților, a refuzat orice forma de dialog ori să primească și cel mai mic lucru din partea pârâților, nu se poate susțme că este culpa pârâților pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, și nu se poate ști cu siguranță dacă această conduită, atât de vehementă și violența din partea reclamantului nu este indusă de către fiica sa, Gâta A. și soțul acesteia, Gata N., mai ales datorită faptului că aceștia au avut, la rândul lor, un contract de întreținere încheiat cu G. G. și G. E., contract reziliat uite nor de către instanța de judecată, fiind posibil ca cei doi să-l influențeze în acest sens pe reclamant cu atât mai mult cu cât, la una dintre deplasările la locuința reclamantului pentru a-i duce alimente pârâții au fost întâmpinați de către Gâta N., înarmat cu o furcă cu care i-a amenințat că îi omoară dacă mai vin la locuința reclamantului.
Parații arată faptul că sunt în măsură să dovedească că au făcut tot posibilul pentru a continua prestarea obligației de întreținere către reclamant, cu toată starea de tensiune apămtă de la izgonirea pârâților și a def. G. E. din Lancrăm, însă s-au lovitde un refuz categoric și constant al reclamantului de a primi sub orice torma de întreținere din partea pârâților.
Starea de tensiune a fost atât de mare încât reclamantul nici nu a participat la înmormântarea soției sale motivând ulterior, că parații nu l-au invitat personal.
Pârâții menționează că au plătit impozitul pe imobile, au dorit să plătească și facturile de energie electrică dar nu au fost lăsați de către reclamant, și solicită să se constate faptul ca parații că nu au nicio culpă în neîndeplinirea obligației de întreținere sumata astfel ca nu se impune rezilierea contractului, și pentru i nu fi acuzați de rea-credință pârâții arată că sunt de acord cu înlocuirea întreținerii în natură datorată în temeiul contractului cu o rentă al cărei cuantum să fie stabilit de către instanța de judecată la o sumă de bani corespunzătoare nevoilor reclamantului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că prin acțiunea civilă formulată și precizată de reclamant, prin avocat, acesta a solicitat, în nume propriu nu și în calitate de moștenitor al defunctei G. E., rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între reclamant și pârâți la data de 03.03.2009 si autentificat de B.N.P. O. B. prin încheierea nr. 463/03.03.2009.
Instanța a reținut că G. E. a decedat la data de 15.11.2011, potrivit certificatului de deces (f.64 din dos._ )
Prin cererea sa de chemare în judecată, reclamantul a solicitat rezoluțiunea în întregime a contractului dedus judecății, doar în nume propriu nu și în nume de moștenitor al defunctei.
Instanța a reținut în acest sens că, după decesul soției sale, reclamantul mai poate solicita în nume propriu, rezoluțiunea parțială a contractului de întreținere, doar pentru cota sa de proprietate, însă împrejurarea că reclamantul a înțeles să solicite desființare întregului contract, nu duce la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată formulată de acesta ci la netemeinicia cererii pentru cota de proprietate, ce a aparținut defunctei și pentru care reclamantul, în nume propriu, solicită rezoluțiunea.
Dar, acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată și prin prisma probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că pentru perioada dedusă judecății de către reclamant, respectiv momentul introducerii primei acțiuni pentru rezoluțiunea contractului de întreținere - 24.08.2010 și până la soluționarea definitivă a acesteia - 09.03.2012, arătând că pârâții nu și-au îndeplinit niciuna din obligațiile asumate prin contract.
In acest sens, instanța reține că este adevărat că pârâții nu au prestat întreținere reclamantului pentru perioada în litigiu, însă reclamantul unilateral a înțeles să apeleze la ajutorul ce care cealaltă fiică a acestuia (A.) și soțul acesteia i l-au acordat.
Din declarațiile martorilor (filele 33, 34 și 35 dosar apel) instanța a reținut că reclamantul refuză întreținerea pe care pârâții, chiar și sporadic, că nu înțeles să o ofere și ca, deși este în nevoie, nu acceptă această întreținere de la pârâți ci o acceptă de la fiica sa A. și de la soțul acesteia sau de la alte persoane neobligate contractual.
Fiind în prezența unui contract, reclamantul și în egală măsură pârâții, trebuie să respecte înțelegerea pe care au înțeles să o încheie, astfel încât contractul sa își poată produce efectele. De aceea instanța a reținut că, în primul rând reclamantul trebuie să se lase îngrijit de cei cu care a înțeles să încheie contractul de întreținere iar pârâții să presteze întreținerea la care s-au obligat. Deoarece din probele administrate, a rezultat că în primul rând reclamantul este vinovat de neexecutarea de către pârâți a întreținerii, instanța în temeiul art. 969 Cod civ, a respins acțiunea formulată de către acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive apelantul a arătat în esență că: instanța de fond deși reține în mod corect că pârâții nu au prestat întreținere pentru perioada în litigiu, apreciază în mod greșit că vinovat de neexecutarea de către aceștia a întreținerii se face reclamantul care nu acceptă întreținerea de la pârâți, ci de la alte persoane neobligate contractual.
Potrivit contractului de întreținere autentificat sub nr. 463/03.03.2009 de BNP B. O., aflat la dosarul cauzei, reclamantul împreună cu defubcta sa soție, G. E., au transmis pârâților dreptul de proprietate asupra imobilelor situate administrativ în Lancrăm nr. 107 și 108. In schimbul transmiterii proprietății, pârâții s-au obligat să asigure întreținere reclamantului și soției sale pe tot timpul vieții, prin prestații succesive de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medic și medicamente în caz de nevoie, încălzit și iluminat, practic toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții.
Contractul de întreținere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarul întreținerii, în speță reclamantul G. G., poate cere rezoluțiunea contractului în baza art. 1020 Cod civil, o condiție esențială pentru desființarea actului fiind aceea că neexecutarea să fie imputabilă debitorilor, adică pârâților - intimați.
Anterior promovării prezentei acțiuni, reclamantul a mai solicitat rezoluțiunea contractului, acțiunea acestuia fiind respinsă în mod irevocabil. Contrar poziției pârâților - intimați exprimată prin întâmpinare, modalitatea de îndeplinire a obligațiilor asumate de aceștia trebuie examinată din perioada imediat următoare promovării primei acțiuni pentru rezoluțiunea contractului de întreținere, adică cu începere din 24 august 2010, așa cum s-a mai arătat și în cuprinsul acțiunii introductive și nu de la momentul irevocabile a primei acțiuni.
Aceasta întrucât pe de o parte, prin decizia pronunțată instanța de control judiciar nu putea să examineze hotărârea atacată decât numai prin prisma motivelor invocate în fața instanței de fond, neputând extinde analiza pentru faptele ulterioare pronunțăm sentinței atacate, iar pe de altă parte, prima acțiune s-a promovat pe considerentul neîndeplinirii obligațiilor până la data introducerii acelei acțiuni, 24 august 2010, examinarea cauzei privind raporturile dintre părți pentru perioada de până la promovarea acelei acțiuni introductive.
Pentru a se reține lipsa oricărei culpe a întreținătorilor în îndeplinirea obligațiilor asumate este necesar a se dovedi că aceștia și-au îndeplinit toate obligațiile contractuale.
Datorită caracterului alimentar al obligației, termenele de executare (de zi cu zi) au caracter esențial în sensul dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod civil.
Din ansamblul probatoriului testimonial administrat, nu rezultă faptul că pârâții și-au îndeplinit zilnic obligațiile asumate. De altfel, din acest probatoriu nu rezultă nici că pârâții au încercat cel puțin executarea zilnică a obligațiilor asumate, și că s-ar fi izbit de refuzul nejustificat al reclamantului.
Astfel, din depozițiile martorilor H. V. și C. I. propuși de pârâți, nu rezultă faptul că pârâții au încercat zilnic îndeplinirea obligațiilor contractuale, ci doar faptul că s-au deplasat de 2 ori la domiciliul reclamantului, însă aceste deplasări au avut loc în luna august 2012- ulterior promovării prezentei acțiuni - când reclamantul nu a fost acasă. Așadar, reținerea de către instanța de fond a faptului că reclamantul a refuzat întreținerea cu toate că timp de aproximativ
1 ani părțile nu s-au întâlnit, o apreciază ca fiind hilară.
Martorul F. H., ce vizita reclamantul de 2-3 ori pe săptămână, conform depoziției sale ( fila 33) a relevat faptul că împreună cu soția sa i-a făcut curățenie, mâncare, i-au cumpărat haine și lenjerie de pat și că niciodată cu prilejul vizitelor sale nu i-a întâlnit pe pârâți, reclamantul fiind ajutat în prezent de o fiică care locuiește în apropiere.
Martorul B. G. (fila 48) care locuiește vis-a-vis de reclamant și pe care-1 vizitează frecvent, a relatat faptul că, de când pârâții au plecat din imobilul din Lancrăm, nu i-a mai văzut niciodată pe aceștia, că reclamantul beneficiază atât de ajutorul fiicei sale A. cât și de cel oferit de cei doi bătrâni. In acest sens este și depoziția martorului Harman B. (fila 34).
De asemenea atât martorii reclamantului, cât și cei ai pârâților au declarat că reclamantul, datorită vârstei - 87 ani, sănătății precare și afecțiunilor pe care le are la mâna stângă nu-și poate asigura singur menajul. Dealtfel, chiar și pârâta C. I. la interogatoriu recunoaște acest aspect.
S-a subliniat și faptul că reclamantul are o situație financiară precară, și că pensia în sumă de 350 lei lunar este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu hrana, întreținerea și plata medicamentelor.
Din nici un act al dosarului nu rezultă că pârâții s-au preocupat de procurarea de medicamente necesare reclamantului sau că au achitat toate cheltuielile de întreținere a locuinței reclamantului. Până și pârâții au recunoscut la interogatoriu că nu au achitat contravaloarea utilităților, însă cu motivarea că nu s-au aflat în posesia facturilor.
Aceasta susținere nu poate fi primită de către instanță, întrucât cheltuielile de întreținere( lumină, gaz, curent, apa, telefon etc.) puteau fi achitate de pârâți, chiar dacă aceștia nu erau în posesia facturilor. Nimic nu a împiedicat pârâții să se deplaseze la furnizorul de utilități pentru a cunoaște cuantumul sumei de plată și a o achita.
Prin decizia civilă nr. 200/A/2013, Tribunalul A. – Secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantul G. G. împotriva sentinței civile nr. 1261/2012 a Judecătoriei S..
În considerentele deciziei, Tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul G. G. a mai formulat o acțiune civilă având ca obiect rezilierea contractului de întreținere încheiat cu intimații Gbu I. și A., autentificat sub nr. 463/2009, invocând neexecutarea contractului de către întreținători. Întrucât instanța a analizat atât în fond cât și în calea de atac starea de fapt și relațiile dintre părți derulate până la momentul sesizării de atunci a instanței, s-a apreciat că este evident că examinarea raporturilor contractuale existente între părți, în prezenta procedură nu poate viza decât conținutul raportului juridic ulterior acelui moment.
Atitudinea și comportamentul apelantului G. G. în raport cu întreținătorii săi s-a dovedit a fi refractar, aceasta refuzând să-i primească în vizită, să-i primească să locuiască în casă ori să primească absolut orice venea din partea acestora; aceste aspecte rezultă în mod cert, din coroborarea declarațiilor martorilor H. V. (f. 35 apel), C. I. (f. 47 dos. fond) și răspunsurile date la interogator de către pârâți.
Așa fiind, s-a apreciat că soluția de respingere a acțiunii principale pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, fiind dovedit faptul că întreținătorii doresc să-și îndeplinească obligațiile contractuale, însă apelantul refuzând categoric și fără o justificare pertinentă orice ajutor din partea întreținătorilor.
Împotriva deciziei civile nr. 200/A/2913 a Tribunalului A. – Secția civilă, a declarat recurs, în termen, reclamantul G. G., solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii apelului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, sunt aduse hotărârii atacate următoarele critici:
1.Instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate de reclamant, privitor la aplicarea principiului indivizibilității, care guvernează contractul de întreținere.
Potrivit lui, în caz de pluralitate de creditori, obligația de întreținere nu este considerată îndeplinită dacă nu a fost executată integral față de toți creditorii, întinderea și valoarea prestației fiind în funcție de necesitățile și durata vieții tuturor creditorilor.
D. consecință, neexecutarea față de unul dintre creditori poate determina rezoluțiunea întregului contract, iar nu proparte pentru cota parte din bun ce a aparținut creditorului față de care obligația nu a fost executată.
2. Hotărârea instanței de apel nu este motivată, Tribunalul, în ciuda probelor administrate în fața sa, rezumându-se să amintească doar unele dintre probele administrate la fond, fără a răspunde criticilor aduse prin motivele de apel.
Astfel, deși în fața instanței de apel au fost audiați martorii Stup M. și F. V., doar Tribunalul a avut în vedere declarațiile martorilor H. V. și C. I., audiați la fond. Or, relatările celor doi martori vizează perioade de timp ce nu pot fi supuse analizei în prezentul dosar.
3. Nelegalitatea hotărârii constă și în interpretarea greșită a prevederilor art. 1020 – 1021 cod civil și art. 1079 pct. 3 Cod civil.
Modalitățile de îndeplinire a obligațiilor asumate de către intimați trebuie examinate din perioada imediat următoare promovării primei acțiuni pentru rezoluțiunea contractului de întreținere, adică cu începere din 24 august 2010, iar nu de la momentul soluționării irevocabile a primei acțiuni. Pentru a se reține lipsa oricărei culpe a întreținătorilor în îndeplinirea obligațiilor asumate, era necesar a se dovedi că aceștia și-au îndeplinit toate obligațiile contractuale.
Din probatoriul administrat nu rezultă că pârâții au încercat cel puțin executarea zilnică a obligațiilor asumate și că s-ar fi izbit de refuzul nejustificat al recurentului reclamant.
Din niciun act al dosarului nu rezultă că pârâții s-au preocupat de procurarea de medicamente necesare reclamantului sau că au achitat toate cheltuielile de întreținere a locuinței, fapt dealtfel recunoscut de către ei și motivat prin aceea că nu au avut la dispoziție facturile de utilități.
Chiar dacă intimații au invocat faptul că reclamantul a refuzat sistematic întreținerea, nu au făcut dovada că, după ce au plecat din locuința acestuia și s-au mutat la D., au încercat să ia legătura cu reclamantul ori că au insistat să-și îndeplinească obligațiile de întreținere asumate. Chiar dacă ar fi veridică susținerea lor că nu li s-a permis îndeplinirea obligațiilor, apărarea lor este lipsită de relevanță, atâta timp cât aveau posibilitatea de a solicita transformarea obligației de întreținere într-o sumă de bani care să reprezinte echivalentul acesteia. Reclamantul a dat dovadă de bună-credință, fiind dispus să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, comunicându-le acest aspect atât oral, cât și în scris, însă pârâții au rămas în pasivitate. În consecință, se poate reține că pârâții nu s-au preocupat zilnic de asigurarea hranei și de îngrijirea reclamantului, un bolnav în vârstă de 87 ani, vizitele scurte și sporadice neputând să reprezinte o executare a contractului.
S-a invocat totodată, ca motiv de ordine publică, nulitatea deciziei Tribunalului, rezultată din necomunicarea către recurent a hotărârii în integralitatea ei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că primele două motive de recurs se întemeiază pe cazuri de casare abrogate, iar pentru cel din urmă, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicabilitatea.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 C. proc. civ., Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
În ceea ce privește nulitatea procedurală invocată, decurgând din lipsa unor pagini ale considerentelor hotărârii atacate, Curtea constată că prin aceasta din urmă nu s-a cauzat părții o vătămare de natură să determine declararea nulității actului.
Astfel, partea din hotărâre reprezentând motivarea instanței de apel a fost comunicată recurentului, iar acesta avea și posibilitatea de a solicita o nouă comunicare a hotărârii sau eliberarea unei copii. Faptul că neregularitatea procedurală nu a impietat asupra desfășurării procesului și nu a prejudiciat partea, este demonstrat și de neinvocarea acestei nulități în cuprinsul motivelor de recurs. Nefiind așadar întrunite cerințele art. 105 alin 2 C. proc. civ., Curtea va respinge excepția invocată.
Nu se poate reține nici incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar neanalizarea unora dintre probe nu mai constituie motiv de recurs de la abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Deși succintă, motivarea instanței de fond conține esența temeiurilor de fapt și de drept pentru care apelului reclamantului este nefondat.
Procedând la analiza acestor temeiuri, Curtea observă că, sub imperiul Codului civil de la 1864, în cazul drepturilor de creanță născute din contractele sinalagmatice, creditorul are un drept de opțiune între executarea silită (directă sau indirectă) și rezoluțiunea sau rezilierea contractului. Un asemenea drept de opțiune este un element specific al dreptului material la acțiune din structura juridică a acestor drepturi de creanță.
În temeiul art. 1021 Cocd civil, rezoluțiunea este una judiciară, iar instanța cenzurează dreptul de opțiune al creditorului, atunci când mai este posibilă executarea în natură și aceasta prezintă încă interes pentru creditor.
Pentru pronunțarea rezoluțiunii este însă necesar ca instanța să constate neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către debitor, întrucât Codul Civil face, prin dispozițiile art. 1082 – 1083, distincție între neexecutarea culpabilă și fortuită a obligațiilor contractuale.
În speță, probele administrate atât în fața instanței de fond, cât și în apel, ce nu mai pot forma obiectul unei noi aprecieri instanței de recurs, au dovedit că, prin acțiunile sale, creditorul reclamant a pus debitorii pârâți, începând cu luna august a anului 2010, în imposibilitatea de a-și realiza obligațiile contractuale, de întreținere.
Deși această atitudine a constituit temeiul respingerii primei acțiuni de rezoluțiune a contractului, cauză finalizată prin sentința civilă nr. 662/20.09.2011 a Judecătoriei S., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 56/A/09.03.2012 a Tribunalului A., reclamantul a continuat fără temei să refuze în mod culpabil primirea întreținerii în natură.
Este, totodată, de observat că deși debitorii pârâți s-au declarat de acord, pe parcursul litigiului, cu transformarea în bani a obligației lor, reclamantul a optat în continuare pentru rezoluțiunea contractului.
Singurul element de nerespectare a obligațiilor contractuale, în privința căruia poate fi reținută o conduită culpabilă a pârâților, respectiv neplata utilităților imobilului, nu este de natură să determine, prin gravitate, aplicarea sancțiunii rezoluțiunii, în raport de întreaga conduită a creditorului și având în vedere că prejudiciul cauzat nu a fost cuantificat de către creditor.
(continuare decizia 238/29.05.2014 pronunțată în dosar_ )
Pentru considerentele ce preced, susținerile recurentului privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1020 – 1021, 1079 pct. 3 Cod civil, ce ar atrage incidența cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se apreciază a fi nefondate, instanța de apel făcând în speță o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
În raport de soluția dată pe fond acțiunii reclamantului, critica acestuia vizând reanalizarea motivului de apel privitor la aplicarea principiului indivizibilității prestației de întreținere devine lipsită de interes.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, va respinge atât excepția nulității absolute, cât și recursul declarat de reclamantul G. G. împotriva deciziei civile nr. 200/A/04.10.2014 pronunțată de Tribunalul A..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția nulității absolute a deciziei civile nr. 200/A/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I civilă, excepție invocată de recurentul reclamant G. G..
Respinge recursul declarat de reclamantul G. G. împotriva deciziei civile nr. 200/A/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2014.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. Vicepreședinte - M. A. M. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, E. M. H. |
Redc.MAM
Tehnoredc. EH/2 ex/31.07.2014
Jud. fond: S. R.
Jud. apel: C. F./S. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 216/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Pretenţii. Decizia nr. 201/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
