Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 3/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. M. C.
Grefier I. C. M.
M. Public a fost reprezentat de doamna procuror A. R. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. - Serviciul Teritorial D.N.A.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. Finanțelor P., în calitate de reprezentant al Statului R., împotriva deciziei civile nr.86/23.09.2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar nr._, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I. G. cu delegație la dosar pentru intimatul în contestație T. M., lipsă fiind contestatorul S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat de A.J.F.P. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile la acest termen de judecată, iar contestația este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Se constată că, în faza procedurii prealabile, s-a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată cu contestatorul, prin care s-a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri, pe excepție și pe fond.
Apărătorul ales al intimatului în contestație, avocat G. I., susține excepția invocată, solicitând respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, solicitând a se constata că prezenta contestație nu se circumscrie niciunuia dintre cele două cazuri prevăzute de art.503 alin.2 pct.2 și 4 Cod procedură civilă, neaflându-ne nici în prezenta vreunei erori materiale, astfel cum prevede art.503 alin.2 pct 2 din codul de procedură civilă și nici în situația ca instanța de apel să nu se fi pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză, conform art.503 alin.2 pct.4 Cod procedură civilă.
Solicită a se constata că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la ambele apeluri, motivându-le în mod pertinent.
Un aspect care denotă precaritatea contestației în anulare este reprezentat de formularea cererii în sine, respectiv de solicitarea de a se respinge acțiunea reclamantului-intimat ori, este de domeniul evidenței faptul că instanța nu poate respinge acțiunea ci, eventual, să o anuleze, dacă există motivul de contestație întemeiat, cu consecințele ce decurg din această soluție, în condițiile legii.
Sub aspectul temeiniciei, solicită a se constata că prezenta contestație este netemeinică și nelegală.
Referitor la susținerea contestatoarei că reclamantul nu a atacat ordonanța de reținere emisă de procurori la data de 24.09.2009, învederează că nu a atacat această ordonanță întrucât împotriva unei ordonanțe de reținere de 24 de ore nu există cale de atac.
Arată că starea de fapt se încadrează în cerințele art.504 alin.2 din vechiul Cod de procedură penală pentru a fi considerată eroare judiciară, așa cum pertinent au motivat instanțele de fond și apel.
În concluzie, nu au existat indicii temeinice privind dispunerea măsurii privării de libertate, ci doar o prezumție, așa cum s-a constatat de C. de A. A. I. și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la cuantumul despăgubirilor, instanța de apel a răspuns argumentat și pertinent acestor critici
Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care o depune la dosar în cuantum de 1500 lei.
Procuror A. Rosovan pune concluzii de respingere a contestației, ca inadmisibilă, și a se constata că, deși formal au fost invocat dispozițiile art.503 alin.2 pct.2 și 4 și alin.3 din Codul de procedură civilă, motivarea nu se poate circumscrie acestora. În niciun caz deliberarea nu a fost rezultatul unei erori materiale, ci analizării dispozițiilor legale în materie.
Cu privire la motivul privind nepronunțarea instanței asupra căii de atac, apreciază că instanța a motivat amplu ambele apeluri declarate în cauză, iar acordarea de daune este justă.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra contestației în anulare de față;
P. contestația în anulare înregistrată pe rolul Curți de A. A. I. sub dosar nr._ contestatorul M. Finanțelor P.în calitate de reprezentant alStatului R. a solicitat admiterea contestației cu consecința respingerii acțiunii reclamantului intimat M. C. T..
În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin.2 pct.2 și 4 NCPC, se susține că în decizia civilă nr. 86/2014 pronunțată de C. de A. A. I. se reține în mod greșit că ar fi incidente dispozițiile art. 504 C.proc.pen, deoarece perioada de reținere de 24 de ore nu se încadrează în cerințele art. 504 alin.2 din C.proc.pen, pentru a fi considerată eroare judiciară. Aceasta deoarece ordonanța de reținere nu a fost atacată, asupra acesteia nu s-a pronunțat o instanță în sensul legalității/ilegalității acestei măsuri.
În dosar nu există niciun act emis de procuror sau de instanță care să stabilească faptul că măsura reținerii a fost nelegală, respectiv că la luarea acestei măsuri nu s-au respectat prevederile legale incidente atât din dreptul intern, cât și din Convenția EDO.
În privința cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale contestatorul solicită să se țină cont de măsura reținerii pe durata a 24 de ore.
Intimatul T. a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare, având în vedere că motivele din contestație nu se circumscriu niciunuia dintre cele două cazuri invocate, având în vedere că nu există vreo eroare materială și nici nu s-a omis de către instanța de apel pronunțarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză.
Se apreciază că și pe fondul cererii, aceasta este nefondată.
C., analizând contestația în anulare formulată, reține următoarele:
În privința inadmisibilității contestației în anulare, invocată prin întâmpinare, instanța reține că pentru a fi admisibilă o astfel de cale extraordinară de atac, este necesar a fi atacată o hotărâre dintre cele expres menționate la alin.1, alin.2 și respectiv alin.3 din art. 503 NCPC și să se invoce unul sau mai multe cazuri dintre cele limitativ prevăzute de textul legal invocat.
Analizarea în concret dacă motivele invocate se încadrează sau nu în cazurile legale în care se poate declara contestația în anulare ține de temeinicia căii de atac și nu de admisibilitatea acesteia.
Mai mult, în noua reglementare se precizează expres că o contestație în anulare este inadmisibilă, pe lângă cele deja menționate, atunci când este incident cazul reglementat de art. 504 alin.1 NCPC – contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin.1 putea fi invocat pe calea apelului sau recursului -, însă nici acest caz nu este aplicabil speței de față.
P. urmare, apreciind neîntemeiată excepția inadmisibilității, instanța urmează a analiza dacă motivele invocate se încadrează în textele legale la care contestatorul a făcut mențiune.
Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin.2 pct.2 și 4 NCPC.
Potrivit acestor prevederi, coroborat cu dispozițiile alin.3 al aceluiași articol, hotărârile instanțelor de apel pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (pct.2) dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale și când (pct.4) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză.
Cu privire la primul caz, respectiv dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, textul de lege are în vedere situația în care dezlegarea dată apelului este rezultatul unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării apelului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, fără ca acestea să fie judecăți de valoare sau raționamente juridice.
Sunt greșeli materiale în sensul legii, astfel cum s-a precizat constant în practica și literatura de specialitate, respingerea unui apel ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezultă că apelul a fost depus în termen sau anularea apelului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a prevederilor legale la specificul speței.
Ceea ce prezintă contestatorul în motivare sunt eventuale greșeli de judecată, de interpretare a prevederilor legale și nu greșeli de fapt în sensul amintit mai sus.
Legea, în acest context, nu dă posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a interpretat legea, întrucât ar deschide calea unui veritabil recurs, adică ar provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce este inadmisibil.
Ca urmare, primul motiv de anulare se privește a fi neîntemeiat.
Referitor la al doilea caz, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză, acesta este evident nefondat.
Nu numai că instanța de apel s-a pronunțat asupra ambelor apeluri declarate în cauză, soluția cu privire la acestea regăsindu-se în minuta și respectiv dispozitivul deciziei atacate, dar motivarea soluției se regăsește pe larg în considerentele deciziei. Este adevărat că instanța de apel nu a motivat separat fiecare cale de atac, dar în cazul de față acest lucru nici nu se putea realiza, având în vedere că printr-un apel se solicita mărirea cuantumului despăgubirilor acordate de instanța de fond, iar prin cel de-a doilea apel (al pârâtului, contestatorul de față), se solicita respingerea în întregime a acțiunii în pretenții formulate de reclamant.
În condițiile în care instanța de apel a analizat îndreptățirea reclamantului de a primi despăgubiri pentru prejudiciul suferit, majorând cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, este evident că a apreciat nefondat apelul pârâtului pentru considerentele ce au stat la baza admiterii primului apel.
Față de cele menționate, reținând că în cauză nu se regăsește niciunul dintre cazurile la care contestatorul face referire în contestația în anulare, calea de atac este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Fiind în culpă procesuală raportat la soluția pronunțată, în temeiul art. 453 NCPC C. va obliga contestatorul, în calitate de parte care a pierdut procesul, să plătească intimatului T. cheltuielile de judecată făcute cu acest proces, constând în onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 29.
(continuarea decizie civile nr.3/2015 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar nr._ )
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. Finanțelor P. în calitate de reprezentant al Statului R. împotriva deciziei civile nr.86/23.09.2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar nr._ .
Obligă contestatorul să plătească intimatului T. C. M. suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2015.
Președinte, C. M. C. | Judecător, M. M. C. | |
Grefier, I. C. M. |
Red/tehnored.M.M.C./16.01.2015
C.M.I. 4 ex./16.01.2015
Jud.fond: L. V.
Jud.apel: D. M., C. G. N.
| ← Expropriere. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Pretenţii. Decizia nr. 20/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
