Contestaţie la executare. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 763/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 763/2013
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI S. - S. P. DE CADASTRU, împotriva deciziei civile nr. 139/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată, contestatorii N. N. și N. G. L. au solicitat în contradictoriu cu intimații S. P. de cadastru Agricultură și Disciplină în Construcții S., N. V. și M. S., prin primar:
- admiterea contestației în ceea ce privește întinderea, înțelesul sau aplicabilitatea titlului executoriu până la limita proprietății exclusive a debitorului obligației stabilită prin titlu nu și asupra drepturilor contestatorilor;
- anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a hotărârilor până la limita de proprietate a debitorului dar nu asupra întregilor construcții ce aparțin contestatorilor;
- să se constate că una din construcții, compusă din: la subsol o pivniță de 15,15 mp, la parter dormitor de 16,12 mp, living de 18,19 mp, bucătărie de 9,86 mp, hol de 2,05 mp, baie de 3,94 mp, dormitor de 14,62 mp, edificată pe terenul înscris în CF_ S. nr. top. 4318/1 este bunul propriu al reclamantului N. N. și să fie anulate actele de executare privitoare la bunul său pentru lipsa titlului valabil;
- să se constate că cealaltă construcție compusă din: la subsol o pivniță de 15,15 mp, la parter dormitor de 16,12 mp, living de 18,19 mp, bucătărie de 9,86 mp, hol de 2,05 mp, baie de 3,94 mp, dormitor de 14,62 mp, edificată pe terenul înscris în CF_ S. nr. top. 4318/1 este proprietate codevălmașă a reclamantei N. G. L. și a pârâtului N. V. în cote inegale de participație, soției revenindu-i 99% și soțului 1% și, în temeiul art. 36 C. fam să se dispună sistarea stării de codevălmășie la limita cotelor părți, să fie atribuit imobilul reclamantei N. G. L. cu obligarea acesteia la plata sultei către N. V. și să fie anulate formele de executare privitoare la bunul său pentru lipsa titlului valabil.
P. sentința civilă nr. 6130/2012, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului S., iar pe fond, a respins contestația la executare precizată formulată de cei doi contestatori.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2010 familia a fost evacuată din locuința aparținând . SA situată în Viile Sibiului, nr. 57. Potrivit susținerilor contestatoarei, numai după momentul evacuării, s-au mutat la părinții soțului la numărul 53 și din necesitatea unei locuințe au demarat construcția casei.
Instanța a apreciat că aceste afirmații nu corespund adevărului deoarece în anul 2010 construcțiile erau deja ridicate, legalitatea lor fiind discutată încă din anul 2008 iar soțul intimat fiind implicat direct în aceste litigii, astfel cum rezultă din probatoriul administrat.
Cu privire la susținerea că cele două construcții s-au edificat cu consimțământul lui N. D., considerat a fi proprietar, instanța a reținut că N. D. și D. sunt părinții lui V. și N. și au dobândit în cursul anului 2000 imobilul apartament de la numărul administrativ 53 (contract 1214/23.10.2000), în suprafață de 67,20 mp. Înscrierea de carte funciară relevă faptul că apartamentul este înscris în cf_ S. sub numărul top 4318/2/I și că aceștia au în proprietate comună indiviză în cotă de 66,49% din imobilul teren din foaia colectivă 375 S., teren de 1901 mp de sub numărul top 4318/2. În perioada 2003-2005 a avut loc un proces de dezmembrare imobil în vederea întabulării (dosar 9076/2003) apartamentelor cumpărate iar identificarea acestora este clară în schițele expertului, terenul aparținând numărului top 4318/2.
Contestatorii susțin că cele două construcții noi sunt amplasate pe terenul cu numărul top 4318/1.
Având în vedere că proprietar al terenului cu numărul top 4318/1 este Statul român, respectiv, M. S., iar acțiunea vizează și constatarea unui drept de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul acestuia, calitatea procesuală a unității administrativ teritoriale în patrimoniul căruia se află terenul este justificată, fiind respinsă excepția lipsei calității procesual pasive invocată de M. S..
Amplasamentul celor două construcții noi pe topograficul 4318/1 rezultă din schițele de la dosar coroborat și cu celelalte probe administrate. În acest sens, instanța a constatat și la fața locului că aceste construcții noi sunt amplasate în exteriorul limitei proprietății lui N. D., marcată cu gard vechi. S-a apreciat că nu prezintă relevanță împrejurarea că aceștia au folosit și terenul în litigiu pentru că nu aveau niciun titlu care să le confere vreun drept nici anterior anului 2000 și nici după acest an. Odată cu dezmembrarea imobilului teren, dreptul lor indiviz se identifică pe topograficul 4318/2.
Ca urmare, s-a considerat că nu poate fi reținută susținerea că în anul 2007, când au început ridicarea celor două construcții, părțile erau în eroare cu privire la proprietarul terenului. Pe de altă parte, chiar dacă cele două construcții ar fi amplasate pe numărul top 4318/2, constructorii nu ar fi avut consimțământul tuturor coindivizarilor, consimțământul unui singur coindivizar nefiind suficient.
Instanța de fond a apreciat că este însă important faptul că aceste construcții s-au ridicat fără autorizație de construcție. Această împrejurare cât și celelalte relevate anterior conturează reaua-credință a constructorilor. Aceștia știau (sau trebuiau să știe) că terenul nu este nici proprietatea lor și nici a lui N. D. și nu se face dovada unei înțelegeri între părți din care să rezulte acordul proprietarului terenului – Statul Român la executarea construcției, fapt relevat și în hotărârile judecătorești anterioare. Aspectele reținute conduc la concluzia potrivit căreia nici soții N. V. și G. L. și nici contestatorul N. N., raportat la dispozițiile art. 492-494 C. civ. vechi nu au posibilitatea recunoașterii unui drept de proprietate asupra celor două construcții, nefăcând dovada unei înțelegeri în acest sens cu proprietarul terenului pe care au construit cu rea credință, ei putând fi obligați la ridicarea construcțiilor. Neavând acest drept, cererile vizând constatarea dreptului lor de proprietate sunt nefondate și au fost respinse.
Pe cale de consecință, a fost respins și capătul de cerere care vizează partajul casei în care locuiesc soții N. V. și G., bun care nu intră în masa devălmașă sub forma dreptului de proprietate ci, eventual, ca drept de creanță. Instanța a subliniat că procesul civil este unul al intereselor private care se circumscrie principiului disponibilității părților și că instanța este obligată să se pronunțe numai asupra obiectului cererii (art. 129 al. 6 C. pr. civ.). În cauză nu s-a solicitat decât constatarea dreptului de proprietate devălmaș a soților, în lipsa căruia cererea de partaj trebuie respinsă.
Cu privire la cererile vizând anularea actelor de executare, s-a constatat că din dispozițiile art. 399 C. pr. civ. se desprinde principiul potrivit căruia orice executare silită poate fi contestată de oricine are interes sau este vătămat prin executare. O terță persoană nu poate avea decât un unic motiv de contestație și anume acela că se urmărește greșit averea sa, când executarea este pornită împotriva debitorului, acesta fiind singurul interes care poate sta la baza chemării în judecată. Pentru a justifica un interes și deci un drept de imixtiune într-o executare a unui titlu care pentru el este res inter alios acta, terța persoană trebuie să dovedească un prejudiciu suferit prin această executare. Terțul nu poate pentru debitor, dacă nu justifică interesul, să arate instanței neregularitatea sau ilegalitatea executării silite. Interesul său apare numai după ce dovedește că urmărirea se face greșit în averea sa. În cauză, s-a reținut că contestatorii sunt terți față de executarea silită care nu dovedesc în mod legal dreptul lor, astfel că instanța a respins ca neîntemeiată și această cerere.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au declarat recurs, calificat de Tribunalul S. ca apel, față de obiectul cauzei, în condițiile art. 400 ind.1 C. pr. civ., raportat la art. 401( 2) C. pr. civ.
În expunerea motivelor, contestatorii au arătat, în esență, că prin acțiunea promovată s-a solicitat doar constatarea dreptului devălmaș și nu partajul, precum și constatarea calității de constructor pentru cea de a doua casă a lui N. N., iar instanța s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut.
Față de cererea de anulare a formelor de executare se arată în continuare, în mod greșit a fost respinsă întrucât apelanții nu au calitatea de debitori și s-au trezit cu demolarea în numele altui debitor, dovedind că urmărirea imobilelor se face greșit în patrimoniul lui N. V..
P. decizia civilă nr. 139/2013, Tribunalul S. a admis apelul contestatorilor, a anulat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut prin contestația precizată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul S. P. de Cadastru al mun. S., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii sentinței primei instanțe.
În expunerea motivelor, recurentul susține că nu există niciun motiv de anulare a sentinței dată de judecătorie și nici de rejudecare a cauzei, întrucât prima instanță a procedat la analiza completă a motivelor invocate de contestatori și a probelor administrate și a motivat în mod temeinic și detaliat soluția adoptată.
Recursul este legal timbrat (fila 21).
În drept se invocă art. 304 C. pr. civ.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 7-8, 13-14).
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În cauză se constată că instanța de apel nu a respectat aceste dispoziții legale, întrucât în hotărârea atacată nu se regăsesc nici motivele de fapt referitoare la analizarea probelor administrate și stabilirea stării de fapt, nici motivele de drept, respectiv dispozițiile legale incidente și modul de aplicare a acestora.
Controlul de legalitate a deciziei dată în apel, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ, presupune examinarea de către instanța de recurs a modului în care au fost interpretate și aplicate normele legale incidente, raportat la starea de fapt stabilită de instanța de apel pe baza probelor administrate. Cum în cauză instanța de apel nu a arătat nici motivele de fapt care au condus la determinarea unei anumite stări de fapt și nici dispozițiile legale pe care le-a aplicat, un asemenea control nu poate fi realizat.
Pe de altă parte, se constată că cei doi contestatori au investit instanța cu o contestație la titlu și la executare, petitele fiind clar și expres arătate în cuprinsul cererii. Astfel, contestatorii au solicitat:
- să lămurească titlul executoriu în ce privește întinderea, înțelesul sau aplicabilitatea lui până la limita proprietății exclusive a debitorului;
- să anuleze încheierea de investire cu formulă executorie a hotărârilor până la limita de proprietate a debitorului, iar nu asupra întregilor construcții ce aparțin contestatorilor;
- să se constate calitatea de bun propriu al contestatorului N. N. asupra uneia din construcțiile supuse executării și să se anuleze actele de executare pentru acest imobil;
- să se constate proprietatea codevălmașă și cotele de contribuție ale contestatoarei N. G. L. și debitorului N. V. asupra celei de-a doua construcții supusă executării și să se dispună sistarea stării de codevălmășie asupra acestei construcții.
Judecătoria a examinat aceste capete de cerere și s-a pronunțat asupra lor, examinând probele administrate și normele legale pe care le-a considerat incidente.
Ca urmare, reținerea sumară și generică a instanței de apel în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut prin contestația precizată este contrazisă de considerentele sentinței dată la fond.
Față de cele ce preced, se constată că Tribunalul nu a cercetat motivele de apel, astfel că, față de prevederile art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea va admite recursul de față, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Pentru aceste motive:
(continuarea deciziei civile nr. 763/01.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia- Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul S. P. de Cadastru al M.. S. împotriva deciziei civile nr. 139/2013 pronunțată de Tribunalul S. – Secția I Civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului în favoarea aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.11.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. M. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/25.11.2013
Jud. fond – Ș. D.
Jud. apel – M. D./D.R.L.
| ← Cereri. Decizia nr. 84/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 794/2013. Curtea de... → |
|---|
