Legea 10/2001. Sentința nr. 867/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 867/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 83/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 83/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de petenta G. A. împotriva sentinței civile nr. 867/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că prin încheierea de ședință din 28.01.2011 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 pct. 1 Cod pr. civ. până la soluționarea irevocabilă a acțiunii înregistrată sub dosar nr._ pe rolul Judecătoriei Săliște, cauza fiind repusă pe rol din oficiu pentru verificarea perimării.
Instanța, față de actele dosarului din oficiu invocă excepția de perimare, și lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Tribunalul Sibiu, reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin P. Săliște prin primar, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
- să se constate nevalabilitatea titlului de preluare a imobilului înscris în CF 115 Săliște, nr. top. 2/6/118, loc de casă, în suprafață de 716 mp, de către stat;
- obligarea pârâtului să emită decizie de restituire în natură a imobilului din CF 115 Săliște;
- obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul a aparținut antecesoarei C. F., dobândit în anul 1934, iar în anul 1968 statul a preluat imobilul în baza Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1966 de expropriere.
Această preluare a fost nelegală fiind contrară prevederilor art. 12 din Constituția României din anul 1965, art. 481 C. civil, art. 17 Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 P. Protocol al CEDO.
În drept s-au invocat prevederile art. 4 și urm. din Legea nr.10/2001; art. 17 CEDO, art. 274 C. pr. civ.
P. sentința civilă nr. 867/30.09.2010, Tribunalul Sibiu – Secția civilă a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin P. Săliște prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform CF 56 Săliște nr. top 2/6/118 loc de casă de 154 stânjeni, a fost proprietatea lui C. F., iar prin încheierea CF nr. 1097/1968, imobilul a fost trecut la S. R. cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr.712/1966.
Ulterior, imobilul a fost transcris în CF 115 Săliște sub A+73 în favoarea Statului român și dat în administrarea M.A.N. (f.11 dosar fond).
Reclamanta este moștenitoarea lui G. E. A., conform certificatului de moștenitor nr. 449/1997.
Imobilul a fost preluat abuziv, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece s-au încălcat prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 12 din Constituția din 1965, art. 1 P. Protocol al CEDO pentru că nu s-au acordat despăgubiri.
Reclamanta a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut de art. 22 din actul normativ menționat.
Din actele dosarului, respectiv sentința civilă nr. 8465/1995, irevocabilă, rezultă că antecesoarei sale, G. E., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru imobilul în litigiu din CF 56 Săliște, nr. top. 2/6/118 prin Hotărârea 1341/96 a Comisiei județene de Aplicare a Legii nr. 18/91.
Ca atare, primarul orașului Săliște, prin Dispoziția nr. 64/2007, a respins notificarea formulată de G. A..
Cererea reclamantei, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, în atare situație, pentru reconstituirea dreptului de proprietate este neîntemeiată și a fost respinsă, întrucât antecesoarea acesteia a beneficiat de prevederile Legii nr. 18/1991 și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru imobilul în litigiu.
Dispoziția emisă de Primarul orașului Săliște, emisă în procedura Legii nr. 10/2001, nu a fost contestată în termen legal, ca atare, a rămas definitivă.
Pentru toate aceste considerente, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat „recurs” G. A., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestuia, reclamanta arată că imobilul a fost cumpărat de către antecesoarea sa, fiind naționalizat prin DL. 218/1960 și DL. 712/1966 de către S. R.. La data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, petenta a formulat cerere la Judecătoria Sibiu, iar prin sentința nr. 8465/1995, acțiunea a fost admisă, însă intimata nu a respectat această hotărâre judecătorească. Consideră că restituirea în natură a imobilului este aplicabilă în cauză, în ambele variante prevăzute de lege.
Se mai arată că primul petit formulat este de fapt o completare a capătului doi din cerere și solicită a i se recunoaște posibilitatea de a-și valorifica în fața instanței drepturile recunoscute de lege.
Reclamanta menționează că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ. în sensul de a constata dacă există vreo vătămare a drepturilor sale și dacă prevederile legii sunt respectate.
În drept au fost invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată prin Legea nr. 1/2009, art. 480, 481 C. civ, art. 6 din Convenție, art. 304 pct. 7 C. pr. civ, art. 312 și art. 274 C. pr. civ.
Curtea, la termenul de judecată din 28 ianuarie 2011, a dispus suspendarea soluționării cauzei în temeiul art. 244 C. pr. civ. până la soluționarea revocabilă a acțiunii înregistrate pe rolul Judecătoriei Săliște sub dosar nr._ .
Din verificările efectuate, Curtea constată că dosarul nr._ * fost soluționat irevocabil la data de 04.10.2012, prin decizia civilă nr. 477/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă.
Conform art. 250 alin 1 C. pr. civ., cursul perimării este suspendat pe durata suspendării judecății cauzei care a atras suspendarea. Rezultă că, după ce a încetat cauza ce a impus suspendarea, termenul de perimare își reia cursul.
În speță, termenul de perimare a fost suspendat pe perioada 28 ianuarie 2011 – 04 octombrie 2012 când s-a pronunțat decizia civilă nr. 477/2012, irevocabilă. Din data de 04 octombrie 2012 a început să curgă termenul de perimare.
Conform art. 248 alin 1, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, ….. se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an”.
În cauză apelul este suspendat de peste 1 an de zile iar părțile nu au efectuat niciun act de procedură care să întrerupă perimarea, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 C. pr. civ.
Pe cale de consecință, în baza art. 252-253 C. pr. civ. Curtea va constata perimat de drept apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 867/2010 a Tribunalului Sibiu – Secția civilă.
(continuarea deciziei civile nr. 83/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată perimată judecarea apelului declarat de petenta G. A. împotriva sentinței civile 867/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția civilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | |
Grefier, M. R. |
Redc. M.F.C.
Tehn. N.P.
2 ex/28.11.2013
Jud. fond – D.R.L.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 794/2013. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 770/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
