Legea 10/2001. Decizia nr. 770/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 770/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 770/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 770/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul P. C. B., împotriva sentinței civile nr. 2493/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. E. cu delegație la dosar pentru intimații reclamanți, lipsă fiind aceștia și reprezentanta recurentului pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, adresa 4628/5.11.2013 emisă de Muzeul Național al Țăranului Român, ca răspuns la solicitarea instanței.
Recurentul pârât P. mun. B. înregistrează la dosar cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și arată că se opune acordării de noi termene în prezenta cauză.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara intimaților reclamanți, avocat S. E. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Menționează că această hotărâre, supusă recursului, poate fi criticată și prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 C. pr. civ, instanța putând cerceta și motive de netemeinicie nu numai de nelegalitate, în măsura în care combat probele dosarului. La fila 41 din dosarul instanței de fond se află depusă o sentință judecătorească prin care a fost obligat recurentul din prezenta cauză să emită o nouă dispoziție prin care să facă reclamanților intimați, ofertă de restituire prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001, sentință care probabil se va executa.
Susținerea recurentului că nu s-a făcut dovada deținerii șteampurilor nu poate fi luată în considerare, atâta timp cât la dosarul cauzei se află depuse extrase de carte funciară (f. 40) din care rezultă că bunica maternă a intimaților reclamanți a avut aceste șteampuri. Apreciază deasemenea că s-a dat o interpretare greșită a dispozițiilor Legii de naționalizare nr. 119/1948 de către recurent, întrucât niciunei persoane nu i s-a eliberat un act doveditor care să ateste ce s-a dispus naționalizării. Această lege a fost aplicată în mod abuziv și ulterior a fost declarată neconstituțională.
Consideră că instanța de fond în mod corect a respectat probele administrate în dosar, dispunând în mod corect că intimații reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Antecesorii intimaților reclamanți au avut în proprietate aceste șteampuri și utilaje, aspect care rezultă și din proba testimonială administrată în cauză, dovada fiind făcută și prin extras de CF depus la dosar. Aceste instalații au fost demontate de alte persoane iar terenul nu este în proprietatea intimaților ci altor persoane, situație care este aplicabilă și altor cetățeni din zonă, aflați în aceeași situație.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub dosar nr._, reclamanții B. M. și J. B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. . să emită dispoziție în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la notificarea având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru șteampurile cu săgeți preluate de Stat în mod abuziv în baza Legii nr. 119/1948, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că șteampurile cu 12 săgeți pentru prelucrarea minereului aurifer deținute pe raza localității B. de către părinții reclamantei au fost naționalizate în anul 1948 prin Legea nr. 119/1948, ridicate de reprezentanții statului și se află depuse la muzeu.
Invocă încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, reclamanții neprimind niciun răspuns din partea persoanei abilitate legal să emită dispoziția.
În drept invocă dispozițiile art. 1075 C. civ. și art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Acțiunea a fost precizată în sensul că s-a solicitat a se dispune anularea dispoziției nr. 124/2004 emisă de P. . primarului să emită o dispoziție în sensul celor solicitate prin notificare.
În motivare se arată că șteampurile intră în categoria instalațiilor preluate de stat odată cu preluarea minelor iar reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
P. sentința civilă nr. 2493/2012, Tribunalul A. a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 124/2004 emisă de P. . că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în CF_ provenit din CF nr. 2799 B., constând în șteampuri cu 12 săgeți preluat în mod abuziv de Statul Român.
P. . obligat să emită o dispoziție de restituire prin echivalent în condițiile art. 33 alin. 2 raportat la art. 10 alin. 9 coroborat cu art. 9 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În considerentele sentinței s-a reținut, că așa cum rezultă din actele existente la dosar, reclamanții au calitatea de moștenitori ai proprietarilor imobilului în litigiu.
Acest imobil, constând în șteampuri cu 6 săgeți este înscris în CF_ B., nr. top. 5734, provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 2799 și a constituit proprietatea numiților Czipczer (Ț.) Makariane, Szimionne, S. – părinții mamei reclamanților Ț. M. căsătorită J., aspecte demonstrate de extrasul depus la fila 40.
Acest imobil a fost folosit în continuare de către părinții reclamanților, fiind ulterior naționalizat, aspecte rezultate din depozițiile martorilor Sâmtimbrean A. și C. E., audiați în cauză – filele 45, 46.
Șteampul reprezintă o construcție din lemn ce funcționează prin forța apei dirijate prin jgheaburi în paleții unei cozi de lemn, care prin elementele sale componente sfărâmă în apă piatra iar aurul se sedimentează într-un vas de lemn.
P. urmare, având în vedere destinația și faptul că șteampul reprezintă un bun mobil încorporat într-un imobil s-a apreciat că acesta face parte din categoria imobilelor astfel cum au fost definite de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, fiind dealtfel și înscrise în cartea funciară.
Întrucât acest imobil a fost preluat abuziv în baza Legii 119/1948, acesta intră sub incidența art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile art. 10 alin. 9 raportat la art. 9 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ce privește instituția abilitată de lege să constate incidența acestor dispoziții legale și măsurile reparatorii prin echivalent în condițiile art. 33 s-a reținut că competența revine Primarului din raza teritorială a imobilului, în speță P. comunei B..
Soluția se justifică prin faptul că așa cum s-a făcut dovada în speță, imobil a fost preluat și demolat de autoritățile statului, fiind deci evident că nu se poate identifica deținătorul actual câtă vreme nu mai există.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. . reclamanții nu au făcut dovada împrejurării că șteampurile antecesorilor au fost preluate efectiv de Statul Român și nici că acestea serveau în mod permanent activității unei întreprinderi. Mai precizează că, în speță, șteampurile miniere nu mai există fizic, după cum rezultă din declarațiile reclamantului, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Se mai susține că în urma verificărilor făcute la registrul agricol și pe teren rezultă că terenul înscris în CF nr._ a fost folosit întotdeauna de antecesorii reclamanților și nu de către Statul Român, deci nu se poate spune că Statul a confiscat șteampurile cu 6 săgeți.
În drept invocă dispozițiile art. 6 alin. 2 și art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001.
P. întâmpinarea formulată în cauză intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului arătând că recurenta nu a respectat prevederile legale prevăzute de art. 3021 alin. 1 lit. c C. pr. civ., în sensul de a arăta care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței recurate. Precizează că hotărârea poate fi criticată și prin prisma art. 3041 C. pr. civ, instanța putând cerceta și elementele de netemeinicie.
Mai arată că Legea nr. 119/1948 a fost aplicată abuziv iar martorii audiați în cauză au relatat că antecesorii reclamanților au deținut șteampurile și acestea au fost demontate de autoritățile locale de la acea vreme.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente Curtea reține următoarele:
Încălcarea dispozițiilor art. 3021 alin. 1 lit. c C. pr. civ., nu poate fi reținută în speță, în condițiile în care, hotărârea primei instanțe este supusă doar recursului fiind incidente prevederile art. 3041 C. pr. civ.
Pe fondul cauzei Curtea reține următoarele:
Prevederile Legii 10/2001 se aplică nu doar imobilelor prin natura lor ci și imobilelor prin destinație, respectiv utilajelor și instalațiilor care se aflau în clădirea sau pe terenul preluat de stat, deci serveau la exploatarea acelui fond și dacă erau în proprietatea deținătorului imobilului prin natura sa.
Însă, din interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, rezultă că pentru obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri este necesar a se face dovada existenței lor fizice la data intrării în vigoare a legii, textul legal precizând că măsurile reparatorii nu pot fi acordate dacă bunurile respective au fost casate, distruse sau înlocuite.
Cerințele acestui text de lege nu sunt îndeplinite în cauza de față, în condițiile în care șteampurile antecesorilor reclamanților nu mai existau fizic pe terenul deținut de aceștia la data intrării în vigoare a legii, reclamanții precizând că acestea au fost demontate în anul 1948, la data aplicării abuzive a Legii nr. 119/1948, de autoritățile locale din acea vreme.
Cum reclamanții nu au reușit să dovedească că instalația de șteampuri există, fizic, pe terenul proprietate tabulară a antecesorilor lor, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de
(continuarea deciziei civile nr. 770/08.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
fond a reținut ca fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 6 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 10/2001, pentru acordarea de măsuri reparatorii reclamanților, critica formulată sub acest aspect de recurent fiind fondată.
În consecință, în baza art. 312 C. pr. civ, recursul de față va fi admis ca fondat urmând ca hotărârea primei instanțe să fie modificată în tot în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanți și a menținerii soluției de respingere a cererii de acordare de despăgubiri pentru instalația de șteampuri cu 6 săgeți stabilită prin dispoziția contestată, pentru motivele expuse mai sus.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurent.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P. . civile nr. 2493/2012 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții B. M. și J. B. în contradictoriu cu pârâtul P. .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.11.2013.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M.
Tehn. N.P.
2 ex/07.01.2014
Jud. fond – I. S.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 867/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Pretenţii. Decizia nr. 490/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
