Pretenţii. Decizia nr. 490/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 490/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 490/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. a jud. M., împotriva deciziei civile nr. 245/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Se constată că s-au înregistrat la dosar, prin registratura instanței, întâmpinări formulate de intimații pârâți Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. a jud. Hunedoara și C. Județean Hunedoara, prin care se solicită judecarea în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, și față de actele dosarului și solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ, în deliberare, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 4571/2012, pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în pretenții formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. M., împotriva pârâților G. de Asistență S. și Protecția C. Hunedoara și C. Județean Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere situația persoanelor cu handicap C. A. și C. E., de beneficiare a sistemului de îngrijire și protecție reglementat prin Legea nr. 448/2006 și, respectiv, prin art. 33 din HG nr. 268/2007 și Normele Metodologice de aplicare, precum și Ordinul nr. 468/2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Autoritatea Națională pentru Protecția Persoanelor cu Handicap, potrivit cărora, în esență, decontarea cheltuielilor se face pe baza unui cost lunar al cheltuielilor stabilit de comisiile județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, din care se scade contribuția lunară de întreținere datorată de persoana cu handicap, beneficiară a sistemului.
Instanța de fond a reținut că persoanele cu handicap C. E. - domiciliată în județul M., localitatea Brâncovenești figurează în istoric, cu domiciliul în . și reședința în județul M., pe perioada 20.08.2001 – 20.08.2002, iar persoana cu handicap C. A., domiciliată în localitatea Orăștie, județul Hunedoara și reședința în localitatea Reghin, județul M., pe perioada 18.04.2007 – 18.04.2008, astfel că raportat la textele de lege incidente, obligația de a suporta costul îngrijirii lunare revine, deopotrivă, autorităților de la locul domiciliului, ca și autorităților de la locul de reședință, fără deosebire și fără vreun criteriu sau rang preferențial.
Instanța de fond a apreciat că, în aceste condiții, raportat la durata îndelungată în care persoanele cu handicap respective, au avut reședința pe raza județului M., nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru obligarea pârâților la plata sumelor pretinse pentru întreținerea respectivelor persoane cu handicap, în anul 2008, 2009 și 01.01.2011 – 30.06.2011.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta nu a depus solicitarea conducătorului Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C. din unitatea administrativă în care persoana cu handicap își are domiciliul și nici dovada că ar fi solicitat decontarea lunară a cheltuielilor de întreținere, conform prevederilor art. 34 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 448/206.
S-a mai reținut că cele două persoane cu handicap, beneficiare ale sistemului de îngrijire și protecție reglementat de Legea nr. 448/2006, pentru care sunt emise pretenții de către reclamantă, au fost internate în centre rezidențiale din județul M., începând din anul 1991 și, respectiv, anul 2001, când erau în vigoare alte dispoziții legale, iar creanța reclamată, în lipsa unei valori de referință, nu îndeplinește exigențele legale pentru a fi certă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. M., care a fost calificat apel.
Apelanta a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, rezultat a interpretării eronate a probelor administrate în cauză și a solicitat modificarea, în totalitate, a sentinței nr. 4571/2012, în sensul admiterii cererii sale și obligării pârâților ca, în subsidiar, să-i achite suma de 100.107,06 lei, plus dobânzi aferente.
Apelanta a susținut că în condițiile în care persoanele beneficiare aveau domiciliul stabilit pe raza județului Hunedoara, obligația de întreținere a acestora revenea autorității competente de pe raza acestui județ, respectiv pârâților în cauză, iar interpretarea dată de instanța de fond, potrivit căreia această obligație revenea deopotrivă autorităților de la domiciliul sau a celor de la reședința lor, este abuzivă și depășește atribuțiile puterii judecătorești prin completarea legii.
Prin decizia civilă nr. 245/A/2012, Tribunalul Hunedoara a respins apelul reclamantei, reținând următoarele:
Legiuitorul român a instituit un cadru legal de protecție a persoanelor cu handicap, prin Legea nr. 448/2006. Potrivit art. 54 din acest act normativ, persoana cu handicap are dreptul de a fi îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința, iar în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate într-un astfel de centru, persoana cu handicap poate fi îngrijită într-un centru din altă unitate administrativ teritorială. Pentru ambele situații, decontarea cheltuielilor necesare îngrijirii persoanei cu handicap, se face pe baza costului mediu lunar al cheltuielilor, modalitatea de decontare fiind stabilită prin Normele Metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG nr. 268/2007, finanțarea centrelor de îngrijire a acestei categorii de persoane, fiind asigurată de bugetele proprii ale județelor pe teritoriul căruia funcționează acestea.
Ca atare, persoanele pentru care reclamanta apelantă solicită decontarea cheltuielilor necesare întreținerii, sunt instituționalizate din anul 1992 și, respectiv, din anul 2002, deci anterior intrării în vigoare a legii nr. 448/2006 și, respectiv a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, fiind în situația de a fi menținute în Centrul specializat de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Brâncovenești, județul M. și nu internate în acel centru.
Or, după . Legii nr. 448/2006, asemenea internări dintr-un județ în altul, determinate de natura specializării unei instituții de îngrijire ori a unui centru de tratament, erau condiționate de solicitarea conducătorului Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C., pentru admiterea internării persoanei, adresate direct direcției în subordinea căreia se afla respectiva instituție ori centru, astfel încât acest act unilateral administrativ, constituia momentul de referință atât pentru internare cât și pentru acordul de decontare a cheltuielilor necesare întreținerii și îngrijirii persoanei în cauză, în condițiile impuse de art. 93-94 din Legea nr. 448/2006.
Cum, în cauză, nu există o astfel de solicitare, iar persoanele cu handicap în cauză, au fost doar menținute ca internate, costul întreținerii lor lunare se suportă de către bugetul propriu unde funcționează Centrul specializat de ocrotire a persoanelor cu handicap în cauză și, care, la momentul internării lor, îndeplinea condițiile legale pentru a fi îngrijite și tratate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea în tot a deciziei și admiterea acțiunii promovată de aceasta.
În motivarea recursului, reclamanta susține că cele două beneficiare au avut domiciliu pe raza județului Hunedoara, astfel că obligația de a suporta cheltuielile de întreținere revine autorității competente de pe raza domiciliului beneficiarelor.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, susținând în esență că decontarea cheltuielilor cu persoanele instituționalizate s-a cerut în baza art. 54 din Legea 448/2006 și art. 54 din HG 268/2007, însă aceste acte normative nu produc efecte retroactiv, deci nu se pot solicita sume pentru persoane internate anterior intrării în vigoare a legii.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Instanța de apel a reținut din probele administrate, aspect necontestat, că cele două persoane, pentru care se cere decontarea cheltuielilor, au fost internate în centre speciale pentru persoane cu handicap, începând cu 1992, respectiv 2001.
(continuarea deciziei civile nr. 490/13.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Legea în baza căreia se solicită plata acestor sume de bani este Legea 448/2006, respectiv normele metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG 268/2007.
Așadar, temeiul de drept în baza căruia se solicită aceste sume este ulterior internării persoanelor cu handicap în cauză. Ori, art. 1 C. civ., prevedere preluată și în NCC, stabilește că legea civilă nu retroactivează. Aceasta înseamnă că nu se pot solicita cheltuieli pentru persoane care erau internate anterior intrării în vigoare a legii.
Ca urmare, legea pe care se întemeiază pretențiile reclamantei nu este aplicabilă cauzei, fiind apărută după ce a intervenit situația (internarea persoanelor cu handicap în centre de specialitate) care se cere reglementată în baza legii.
Având în vedere toate aceste considerente de drept, Curtea constată nefondat recursul reclamantei, astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ., îl va respinge, menținând ca legală hotărârea atacată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. M. împotriva deciziei civile nr. 245/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.06.2013.
Președinte, A. N. - C.O., semn. conf. art. 261(2) C. pr. civ, Președintele Curții de Apel A. P. | Judecător, C. M. C. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc/Tehn. M.F.C./04.07.2013
N.P./2 ex/09.07.2013
Jud. fond – A. C.
Jud. apel – M. I./I. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 770/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
