Obligaţie de a face. Decizia nr. 815/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 815/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 815/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 815/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta S.C. LA V. SRL împotriva deciziei civile nr. 151/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. D. în reprezentarea recurentei . și consilier juridic Foloba C. în reprezentarea intimatului reclamant S. P. de Poliție Local al M. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că nu s-au returnat la dosar dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu părțile, însă se prezintă mandatarii acestora.
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 11.12.2013 întâmpinare formulată de intimata reclamantă, cu înscrisuri anexă.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, față de prezența mandatarilor părților, constată acoperit orice viciu de procedură în conformitate cu prevederile art. 89(2) C. proc. civ. Prin urmare, se constată procedura legal îndeplinită cu părțile.
Se comunică cu mandatarul recurentei un exemplar din întâmpinare și acesta depune înscrisul doveditor privind comunicarea certificatului de urbanism cu societatea petentă. Învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic Foloba C., de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentei pârâte ., avocat S. D., solicită instanței admiterea recursului, criticând decizia pentru nelegalitate întrucât apreciază că s-a dat cu încălcarea art. 28 alin 3 și art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Consideră că măsura solicitată de reclamantă se dispune când există o culpă, însă, în lipsa acesteia, nu este aplicabilă această sancțiune față de lucrările de transformare a șopronului în garaj.
Mai mult, față de înscrisul doveditor depus la data prezentei, se confirmă procesul verbal prin care s-a depus toată documentația pentru obținerea autorizației, iar la data de 18.10.2010 se emite certificatul de urbanism, care este comunicat societății la data de 29.10.2013 sub semnătura unei persoane care nu reprezenta interesele societății.
Mai susține că s-a dovedit că societatea nu a stat în pasivitate, cu atât mai mult cu cât la 14.03.2011 construcția este înscrisă în evidențele administrației financiare, se plătește impozit și se obține avizul și proiectul de construcție.
În ceea ce privește dovada comunicării, faptul că aceasta este semnată de o anume persoană, consideră că nu reprezintă dovada comunicării valide față de faptul că societatea este reprezentantă prin administrator, sau, eventual, printr-o persoană special mandatată să-l reprezinte pe acesta și interesele societății, în cauză, doamna Ulieșan având calitatea de proiectant, nefiind împuternicită de recurentă în sensul ridicării acestui certificat de urbanism. Consideră că s-a demonstrat intenția de a intra în legalitate, nefiind nici o culpă din partea societății că nu a intrat în posesia actelor de avizare, hotărârea fiind lovită astfel de nulitate întrucât nu se poate reține nicio culpă în sarcina recurentei.
Față de cele ce preced, solicită instanței ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să admită recursul, să modifice decizia atacată cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Consilier juridic Foloba C. în reprezentarea intimatului reclamant S. P. de Poliție L. al M. S., solicită respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect instanța a soluționat cauza. Deși s-a depus în 2010 cererea de eliberare a certificatului de urbanism, act care a fost ridicat de proiectantul lucrării, acesta nu poate fi apreciat ca o intrare în legalitate a societății în ceea ce privește construcția în cauză întrucât întreaga procedură se finalizează cu o autorizare efectivă, ce nu a fost obținută.
Solicită instanței respingerea recursului, avându-se în vedere și motivele formulate în scris prin întâmpinare.
Față de lucrările dosarului și cele expuse, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată de Judecătoria S. la 24.01.2012, reclamantul S. P. de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.C. LA V. SRL să oblige pârâtul la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire, lucrări descrise în procesul verbal de contravenție nr. 30/22.09.2010, cu stabilirea unui termen de 30 zile pentru ducerea la îndeplinire a măsurii de demolare a lucrărilor executate fără autorizația de construire, să fie autorizat Primarul M. S. - K. W. J. în calitate de reprezentant al M. S. cu ducerea la îndeplinire a măsurilor de demolare a lucrărilor executate fără autorizație de construire.
În fapt se arată că pârâtul fără a deține Autorizație de construire a început lucrări de amenajare a unui șopron (garaj) pe .. 58 din municipiul S., lucrări descrise în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0030/22.09.2010.
Procesul verbal de contravenție nr. 0030/22.02.2010 nu a fost contestat, fiind achitat cu chitanța . nr._.
La data de 12.01.2012 agentul constatator a efectuat un nou control, ocazie cu care a constatat că nu au fost duse la îndeplinire măsurile de demolare, dispuse prin procesul verbal de contravenție nr. 0030/22.02.2010, când a întocmit nota de constatare nr._.
Articolul 28, alin. (3) din Legea nr. 50/1991 modificată și completată stipulează expres faptul că, în cazul în care la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit prin procesul verbal de contravenție nu s-au dus la îndeplinire măsurile complementare dispuse, singura măsură legală care se mai poate dispune în cauză este cea de demolare a lucrărilor executate fără autorizație de construire.
Întrucât pârâtul nu s-a conformat măsurilor stabilite prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0030/22.02.2010 care constituie titlu executoriu prin efectul legii este evident că acesta acționează cu rea-credință. Pe cale de consecință, dacă nu ar fi obligat la desființarea construcției, conform prevederilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată și i s-ar da acum un termen pentru obținerea autorizației de construire, practic s-ar nesocoti principiul legalității și i s-ar oferi pârâtei posibilitatea să profite chiar de propria rea-credință, ceea ce este inadmisibil.
Se precizează faptul că, S. P. de Poliție L. al municipiului S. a fost împuternicit prin HCL nr. 339/2011 să promoveze acțiuni în instanță privind acțiunile de demolare ce derivă din procesele verbale de contravenție.
În drept se invocă dispozițiile Legii nr. 50/1991, art. 112, 242 alin. (2) din C..
La dosar au fost depuse înscrisuri .
Prin sentința civilă nr.7515/2012 Judecătoria S. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. P. de Poliție L. al Mun. S. în contradictoriu cu pârâta S.C. LA V. SRL și pe cale de consecință a obligat pârâtul la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire, lucrări descrise în procesul verbal de contravenție nr. 30/22.09.2010, fiind stabilit un termen de 30 zile pentru ducerea la îndeplinire a măsurii de demolare a lucrărilor executate fără autorizația de construire .
De asemenea, a fost autorizat Primarul M. S. K. W. J. în calitate de reprezentant al M. S. cu ducerea la îndeplinire a măsurilor de demolare a lucrărilor executate fără autorizație de construire.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22.09.2010 a fost întocmit procesul verbal de contravenție nr. 303 de către S. P. de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții, prin care s-a reținut în sarcina pârâtei . săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991, constând în aceea că pârâta a efectuat lucrări de amenajare a unui șopron ( garaj ) pe ..58 fără autorizație de construcție (f. 5).
Prin procesul verbal întocmit, s-a dispus oprirea lucrărilor, obținerea autorizației de construire, iar în caz de neobținere a acesteia desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire .
La data de 12.01.2012, în urma unui alt control, s-a întocmit nota de constatare nr._ prin care s-a reținut că situația este identică cu cea consemnată în procesul verbal de contravenție în sensul că nu a adus la îndeplinire niciuna din măsurile complementare stabilite prin actul de sancționare .
Potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991 „în cazul în care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal”.
În speță, pârâtă nu s-a conformat măsurilor cuprinse în procesul verbal de constatare a contravenției menționat mai sus neintrând în legalitate prin obținerea autorizației de construire și nici nu a adus construcția la starea inițială. Din actele aflate la dosar rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției nr.30 nu a fost anulat, astfel că măsurile dispuse prin acesta sunt definitive, că pârâta nu a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construire, motiv pentru care instanță reține că sunt îndeplinite dispozițiile art.28 alin.3 din Legea nr.50/1991, dispunând ca pârâta să readucă construcția la starea inițială. Este neîntemeiată susținerea acesteia potrivit căreia nu este în culpă . Eliberarea unui certificat de urbanism pentru elaborare PUZ în baza unui aviz prealabil de oportunitate pentru construire garaj cu spălătorie auto nu echivalează cu . procesului verbal de contravenție, adică obținerea autorizației, procedura in privința căreia, contrar susținerilor, Primarul Mun. nu poate fi culpabilizat având in vedere pârâta nu a continuat demersul început. Aceasta nu stinge consecințele conduitei contravenționale a paratei si a obligațiilor subsecvente consecință a acesteia. Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții cuprinde mai multe etape, iar emiterea certificatului de urbanism nu conferă .>
Devin astfel incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 modificată și completată referitoare la demolarea lucrărilor executate fără autorizație de construire și art. 32 din același act normativ privind ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de instanță de către primar.
Prin decizia civilă nr. 151/2.09.2013 pronunțată de Tribunalul S.-secția I civilă, a fost respins apelul declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 7515/5.11.2012, pronunțată de Judecătoria S., care a fost păstrată.
În considerentele deciziei s-a reținut că apelanta pârâtă a efectuat lucrări de amenajare a unui șopron (garaj) de pe ..58 fără a obține în prealabil autorizație de construcție, ca urmare, la data de 22.09.2010 a fost întocmit procesul verbal de contravenție nr. 303 de către S. P. de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții, prin care s-a reținut în sarcina pârâtei S.C. La V. S.R.L. săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991. Prin același proces verbal s-a dispus oprirea lucrărilor și obținerea autorizației de construire sau, în caz contrar, desființarea lucrărilor efectuate fără autorizație. Pentru aducerea la îndeplinire a acestor obligații s-a fixat un termen de 60 de zile de la primirea procesului verbal de către pârâtă.
Pârâta nu a respectat acest termen și nu a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construire, motiv pentru care instanța de fond a reținut în mod legal că sunt îndeplinite dispozițiile art.28 alin.3 din Legea nr.50/1991, respectiv măsura desființării lucrărilor a devenit definitivă și se impune ca pârâta să readucă construcția la starea inițială.
Susținerile din întâmpinarea formulată la instanța de fond și în apel nu sunt întemeiate.
Nu se poate reține buna-credință a apelantei în . timp cât, după emiterea procesului verbal de contravenție nu a acționat în sensul obținerii autorizației de construire. Apelanta, prin intermediul proiectantului a depus cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism, acest a fost emis în termen legal de către Primăria S. și predat aceluiași proiectant la 29.10.2010. După această dată, apelanta nu a mai efectuat nici un demers pentru . certificatului de urbanism fiind doar primul pas pentru aceasta.
De la data sancționării și apoi de la data obținerii certificatului de urbanism și până la sesizarea instanței cu cererea de desființare a lucrărilor a trecut mai mult de 1 an, timp în care apelanta a stat în pasivitate. De aceea, s-a considerat că hotărârea este legală și temeinică, astfel că s-a respins apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii formulate de S. Poliție locală al municipiului S., cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, nelegalitatea hotărârii constând în nerespectarea dispozițiilor art. 28 și 32 din Legea 50/1991.
Se susține că prin decizia atacată nu au fost analizate înscrisurile depuse la dosar prin prisma art. 28 alin. 3 din legea 50/1991 și nu a fost examinat daca societatea are culpă față de faptul că autorizația nu a fost eliberată. Recurenta nu a fost pasivă, și la două săptămâni după încheierea procesului verbal de contravenție a depus la Primăria S. documentația. Instanța de apel nu a analizat adresa nr._/01.07.2013 prin care Primăria mun. S. arată că s-a emis certificat de urbanism, dar nu are nici o dovada că s-a comunicat societății recurente. Numita U. nu are nimic în comun cu societatea recurentă și nu a fost împuternicită să ridice certificatul de urbanism. În lipsa certificatului de urbanism nu a putut urma etapele cerute de Legea 50/1991 pentru că nu a avut cunoștință de conținutul acestui act. Buna credință a societății este dovedită și cu dovada de la OCPU S., care a aprobat documentația topo și cu declarația de înscriere la impozitul fiscal a garajului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, susținând că în mod corect a reținut tribunalul faptul că de la aplicarea sancțiunii contravenționale până la obținerea certificatului de urbanism a trecut mai mult de un an, certificatul emis fiind predat proiectantului care a depus cererea, la data de 29.10.2010. După această dată pârâta nu a mai făcut nici un demers pentru a intra în legalitate, certificatul de urbanism fiind doar primul pas. Din actele depuse la dosar rezultă că recurenta nu a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construire, motiv pentru care sunt incidente prevederile art. 28 alin. 3 din legea 50/1991, iar singura măsură legală care se mai poate dispune este cea de demolare a lucrărilor executate fără autorizație de construire.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de apel a analizat motivul invocat de recurentă referitor la faptul că nu a primit certificatul de urbanism, (chiar dacă nu a menționat numărul adresei emise de Primăria mun. S. în care se arată că a fost înmânat proiectantului acest înscris) reținând culpa societății care a stat în pasivitate mai mult de un an de la data depunerii documentației pentru emiterea certificatului de urbanism.
Această constatare a tribunalului este corectă și conformă cu actele depuse la dosar. Astfel, documentația pentru obținerea certificatului de urbanism a fost depusă de proiectant și în mod firesc a fost înmânată aceleiași persoane care a depus actele, sub semnătură de primire încă din 29.10.2010. În adresa nr._/01.07.2013 se confirmă faptul predării documentației aferente certificatului de urbanism numitei E. U. la data de 29.10.2010, și nu beneficiarului.
Chiar dacă certificatul de urbanism nu ar fi fost predat recurentei, așa cum corect a reținut și tribunalul, societatea pârâtă este culpabilă de pasivitate, în condițiile în care nu s-a interesat de eliberarea acestui act, mai mult de un an. Deși certificatul a fost eliberat la data de 29.10.2010 de Primăria mun. S., iar acțiunea introdusă în ianuarie 2012, nu s-a făcut dovada că societatea ar fi făcut vreun demers pentru a intra în posesia acestui certificat, deși prin procesul verbal de contravenție i se stabilise un termen pentru a intra în legalitate.
(continuare decizia civilă 815/12.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil_ )
Buna credință a societății trebuia să se manifeste nu numai în demararea procedurii necesare obținerii autorizației de construire, ci și în urmărirea desfășurării acesteia și finalizarea ei. Astfel, odată depuse actele pentru eliberarea certificatului de urbanism trebuia să manifeste diligență pentru a obține acest act, apoi să continue demersurile pentru obținerea autorizației de construire, așa cum s-a stabilit prin procesul verbal de contravenție. Așadar, nu se poate reține buna credință a recurentei în îndeplinirea celor dispuse prin actul de sancționare. Altfel spus, societatea nu a urmat procedura necesară obținerii autorizației de construcție, mărginindu-se la începerea demersurilor în acest scop. Faptul plății impozitului pentru garaj, avizarea documentației topometrice de către OCPI nu echivalează cu obținerea autorizației de construcție și nu acoperă această lipsă constatată de reclamantă. Ca urmare, potrivit art. 28 alin. 3 din legea 50/1991 singura sancțiune care se poate aplica în această situație este desființarea lucrărilor efectuate fără autorizație.
Având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâta . S. împotriva deciziei civile nr. 151/2013 pronunțată de către Tribunalul S. – Secția I a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.12.2013.
Președinte, C. M. C. | Judecător, M. A. M. | Judecător, A. N. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. AN
2 ex/27.01.2014
Jud. fond: M. P.
Jud. apel: C. H./V. D.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 833/2013. Curtea de... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 844/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
