Pretenţii. Decizia nr. 676/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 676/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 676/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 676/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
JudecătorMihaela F. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Asociația A. T. S. împotriva deciziei civile nr. 98/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 12 septembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu încheierea ulterioară de amânare a pronunțării din 19 septembrie 2013.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr. 3727/2012 a Judecătoriei S. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația A. T. S. în contradictoriu cu pârâtul statul român, reprezentat prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 101.334,14 lei, reprezentând prejudiciul adus acesteia prin diminuarea potențialului productiv al terenurilor agricole în suprafață de 7.6760 ha; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.135,67 lei, reprezentând valoarea prejudiciului determinat de lipsa fructului-rentei producției agricole; s-au respins restul pretențiilor; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4476 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că expertul a concluzionat faptul că suprafața de teren menționată mai sus a fost afectată prin depozitarea de produse de balastieră, alte materiale de construcției, de tasarea excesivă în executarea volumelor mari de lucrări cu utilaje grele în zona limitrofă centurii și parcarea acestor utilaje în zonă perimetrală a centurii. Această suprafață de teren nu a fost scoasă din circuitul agricol și nici expropriată. Terenul din litigiu a suferit modificări evidente, prin resturile de materiale de construcție și produse de balastieră depozitate și rămase pe terenul agricol al reclamantei după terminarea lucrărilor la centura ocolitoare, care au avut ca efect imposibilitatea utilizării suprafeței de 7.6760 ha, în producția agricolă.
Expertul a concluzionat că valoarea prejudiciului adus reclamantei prin diminuarea potențialului productiv al terenurilor agricole, pentru aducerea terenului agricol la starea de producție inițială, în baza cantităților de lucrări de amenajare și a devizelor de cost unitar, pe stadii fizice, este în sumă totală de 101.334,14 lei.
De asemenea, expertul menționează faptul că valoarea prejudiciului determinat de lipsa fructului-rentei producției agricole, de pe terenul reclamantei-proprietari asociați, la clasa de calitate inițială III-IV, în suprafață de 7.6760 ha, pe o perioadă de trei ani, este în sumă totală de 9.135,67 lei.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale, prevăzute de dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, respectiv: producerea unui prejudiciu reclamantei, săvârșirea unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 101.334,14 lei, reprezentând prejudiciul adus acesteia prin diminuarea potențialului productiv al terenurilor agricole în suprafață de 7.6760 ha.
Totodată, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.135,67 lei, reprezentând valoarea prejudiciului determinat de lipsa fructului-rentei producției agricole.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, instanța a dispus respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat. Fiind vorba de o obligație de a face, respectiv de a plăti o sumă de bani, aceasta poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite, în caz de refuz, debitorul putând fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile, potrivit dispozițiilor art. 5803 C.. Alineatul 5 al articolului menționat prevede în mod expres că în situația unor astfel de obligații nu se pot acorda daune cominatorii pentru neexecutare.
În conformitate cu dispozițiile art. 276 C., instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4476 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Asociația A. T. S. și pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B..
Reclamanta a solicitat desființarea acesteia, în sensul admiterii în tot a acțiunii principale, respectiv admiterea și a solicitării privind plata daunelor cominatorii în cuantum de 500 lei pe zi de întârziere, cu motivarea că mijlocul legal de constrângere a debitorului în vederea îndeplinirii obligației o reprezintă instituția daunelor cominatorii, reținerea de către instanța de fond a incidenței art. 580 3c.pr.civ. este greșită și eronat interpretată, în acest sens fiind și decizia nr. XX din 12 decembrie 2005 a secțiilor unite ale ÎCCJ care au statuat asupra recursului în interesul legii privind disp. art. 5803c.pr.civ.
Pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, cu motivarea că nu are calitate procesuală pasivă deoarece reclamanta nu ridică pretenții referitoare la terenul expropriat, ci pretenții referitoare la terenul rămas în urma exproprierii și care a fost ocupat de șantierul organizat de constructor. Obiectivul a fost realizat de Asocierea Boegl-Geoger-Comtram JV în baza unui contract de execuție de lucrări încheiat între aceasta și pârâta CNADR, contract în care se menționează că antreprenorul va fi responsabil pentru obținerea terenului necesar pentru orice lucrări temporare și pentru organizarea de șantier și același antreprenor se obligă prin contract să refacă zonele afectate de aceste lucrări, temporare, aducându-le la condiția inițială. Reclamanta nu a sesizat niciodată pârâta despre problemele create de constructor pe terenul său. Un alt aspect important vizează faptul că lucrarea se află în garanție, nefiind efectuată recepția finală, astfel că nici lucrarea și nici terenul nu au fost încă predate CNADR SA.
P. decizia civilă nr. 98/2013, Tribunalul S. – Secția I a Civilă a admis apelul declarat de pârâtul S. R. reprezentat prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. împotriva sentinței civile nr. 3727/2012 a Judecătoriei S., pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația A. T. S. în contradictoriu cu pârâtul statul român, reprezentat prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B..
A respins apelul declarat de reclamanta Asociația A. T. S. împotriva aceleiași sentințe.
În considerentele deciziei Tribunalul a reținut următoarele:
P. decizia XX a ÎCCJ pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, invocată de reclamantă în susținerea apelului, s-a stabilit că cererea de obligare la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile prev. de art. 5803 c.pr.civ. Apelanta reclamantă nu a observat, însă, că prin I pct.35 din Legea nr. 459/2006, publicată în M.O. nr. 994 din 13.12.2006 disp. art. 5803 C.pr.civ. au fost modificate, în sensul introducerii aliniatelor (3)-(5), iar alin. 5 prevede expres că pentru neexecutarea obligațiilor de a face sau a nu face nu se pot acorda daune cominatorii, astfel încât la acest moment, și chiar șiu la data introducerii acțiunii, codul de procedură civilă era deja modificat în sensul arătat mai sus. Ca urmare, în mod corect instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul statul român, reprezentat prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., s-a reținut că acesta a invocat la instanța de fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive, însă instanța de fond, în partea introductivă a sentinței pronunțate, a respins excepția, față de obiectul litigiului. Având în vedere că reclamanta are pretenții împotriva pârâtului privind uzurparea terenului și contravaloarea lipsei de folosință, acesta are calitate procesuală, aceasta rezultând din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, iar existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie chestiuni de fond. O astfel de interpretare a calității procesuale este, de altfel, preluată de noul cod de procedură civilă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că nu pârâtul este cel care a creat un prejudiciu reclamantei. Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că pe ambele laturi ale Centurii ocolitoare a Sibiului există suprafețe de teren agricol afectate de deponii, adică material rezultat prin decopertarea solului în urma excavațiilor( conf. L. 426/2001), alte materiale de construcții(piatră, balast și săpături de betoane), care afectează aceste terenuri agricole, având ca efect imposibilitatea folosirii lor conform destinației – agricole. Aceste suprafețe au fost practic, afectate de organizarea de șantier, adică de lucrările necesare construirii obiectivului principal. Din acordul contractual încheiat între pârâta CNADR și Asocierea Boegl-G.-Comtram JV cu privire la construcția variantei de ocolire S. la standard de autostradă (f. 157, 161 și urm. dos. fond) conform contractului nr. I. 2001/RO/16/P/PT/005/07 rezultă că antreprenorul Asocierea Boegl-G.-Comtram JV este responsabil cu organizarea de șantier, urmând a reface zonele afectate de lucrările temporare, aducându-le la condiția inițială, fie la o condiție agreată de inginer sau stipulată în avize sau autorizații. Pârâtul este doar beneficiarul lucrării, iar din contractul amintit rezultă că cel care are obligația de a restabili situația anterioară lucrărilor este antreprenorul, nu beneficiarul. Acesta din urmă a procedat doar la exproprierea terenurilor necesare construirii centurii ocolitoare a orașului S., iar în ce privește terenurile care nu au fost expropriate, cum sunt cele în cauză, nu are nici o obligație față de proprietari.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dis part. 480, 481, 587, 998, 999, 1075 c.civ., adică pe răspunderea civilă delictuală. Pentru aceasta trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției. Prejudiciul în prezenta cauză este de necontestat, fiind dovedit cu probele administrate în cauză. Dar nu pârâtul este cel care a săvârșit o faptă ilicită, care să fi cauzat reclamantei acest prejudiciu, având în vedere că toate lucrările care au dus la prejudiciu, au fost efectuate de antreprenor, care avea și obligația de a reface terenurile așa cum au fost inițial, obligație pe care nu și-a respectat-o. Ca urmare, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, sentința atacată fiind nelegală sub acest aspect. Mai mult, deși invocă prev. art. 480, 481 c.civ., reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenurilor afectate, deși i s-a pus în vedere la instanța de apel, și, de altfel, nici nu avea cum să aducă o astfel de dovadă, din moment ce din probele administrate atât la instanța de fond, cât și în apel (expertiză, înscrisuri), rezultă că terenurile afectate sunt proprietatea persoanelor fizice membre ale asociației reclamante, nu ale reclamantei.
Față de aceste împrejurări, Tribunalul a constatat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, motiv pentru care apelul pârâtului a fost admis, iar cel al reclamantei respins ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei civile nr. 98/2013 a Tribunalului S. – Secția I a Civilă a declarat recurs, în termen, reclamanta Asociația A. T. S., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de către pârât și admiterii apelului reclamantei, cu consecința admiterii în tot a acțiunii principale.
În dezvoltarea motivelor de recurs au fost aduse hotărârii atacate următoarele critici:
Instanța de apel în mod nelegal a apreciat că nu pârâtul intimat este cel care a creat prejudiciul, ci antreprenorul responsabil cu organizarea de șantier, acesta fiind cel obligat a reface zonele afectate de lucrările temporare, conform contractului încheiat cu beneficiarul. În acest sens nu s-au avut în vedere normele speciale privind răspunderea antreprenorului, terții putând să aleagă calea acțiunii împotriva proprietarului pe teren delictual (art. 1002 C. civ.) sau contractual, după caz. Motivarea instanței de apel vizează numai raporturile antreprenorului cu clientul și succesorii lui în drepturi.
Reclamanta este un terț față de contractul de antrepriză, astfel încât acesta este un „res inter alios acta”, răspunderea antreprenorului pentru pagubele cauzate putând fi angajată numai delictual.
Reclamanta, în calitate de terț, are facilitatea de a alege calea acțiunii împotriva proprietarului, pe teren delictual sau contractual, iar acesta are posibilitatea să acționeze în regres antreprenorul în măsura în care este responsabil pentru viciile lucrării, ce au determinat cauzarea prejudiciului, cum, de altfel, a și procedat prin formularea cererii de chemare în garanție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
P. întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, arătând că nu are calitate procesual pasivă și că toate aspectele care țin de organizarea șantierului sunt în sarcina constructorului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 C. proc. civ., Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, apreciind că în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 – 999 din Vechiul Cod civil, pentru angajarea răspunderii pârâtului.
Așa cum în mod corect s-a reținut, ne găsim în prezența unui contract de lucrări, căreia îi sunt aplicabile regulile generale care guvernează contractul de antrepriză prevăzute de art. 1413, art. 1470 și următoarele din vechiul cod civil.
Este adevărat că reglementarea specială privind răspunderea antreprenorului vizează numai raporturile lui cu clientul, față de terți răspunderea antreprenorului fiind angajată numai delictual, pe tărâmul art. 998 – 999 C. civ.
Este totodată adevărat că terții au posibilitatea de a acționa, beneficiarul pe temei delictual în condițiile art. 1002 C. civil sau contractual dacă există o convenție între părți.
În speță însă nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1002 C. civ., privitoare la ruina edificiului, aflându-ne în situația unei antreprize de construcții, în derularea căruia un terț a suferit un prejudiciu rezultat din afectarea terenurilor apicole prin depunerea de materiale de construcții, ce a avut ca urmare, imposibilitatea folosirii terenurilor conform destinației.
Obligația antreprenorului de a reface zonele afectate de lucrările temporare rezultă în mod cert din contractul nr. ISPA2001IR0/16/P/PT/005/07, beneficiarul având doar posibilitatea de a refuza începerea lucrării și a solicita angajarea
(continuarea deciziei civile nr. 676/26.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. – I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
răspunderii acestuia pentru neexecutarea corespunzătoare conform clauzelor contractuale și dreptului comun.
D. fiind specificul contractului de antrepriză concretizat în independența juridică a antreprenorului în executarea lucrării și, lipsa unui raport de prepușenie, beneficiarul nu poate răspunde pentru pagubele cauzate de antreprenor sau lucrătorii acestuia unor terți, în temeiul art. 1100 alin. 3 C. civil.
Pentru angajarea răspunderii civile a beneficiarului în condițiile art. 998, 999 C. civ., este necesar ca persoana prejudiciată să facă dovada întrunirii cumulative a celor patru condiții prevăzute de lege referitoare la existența prejudiciului, existența faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Or, în speță, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, nu se poate reține existența unei fapte culpabile ilicite a beneficiarului pârât constând într-o acțiune sau inacțiune care să fi cauzat prejudiciul pretins, cel care poartă răspunderea pentru nerespectarea obligațiilor contractuale asumate și prejudicierea terțului reclamant fiind antreprenorul. Asocierea Boegl-G.-Comtram JV. Neexistând un caz de răspundere obiectivă a pârâtului beneficiar întemeiată pe ideea de garanție pentru fapta altuia și nefiind întrunite cerințele prev. de art. 998 – 999 C. civ, privitoare la răspunderea pentru fapta proprie, criticile recurentei se privesc a fi nefondate, urmând a fi respinse.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A. T. S. împotriva deciziei civile 98/2013 pronunțată de Tribunalul S. – Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2013.
Președinte, C. M. C. | Judecător, M. A. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, M. R. |
Redc. M.A.M./14.01.2014
Tehn. N.P.
2 ex/16.01.2014
Jud. apel- D. T. L., G. C.
Jud. fond- M. H.
| ← Anulare act. Decizia nr. 733/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
