Revendicare imobiliară. Decizia nr. 696/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 696/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 696/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
JudecătorCarla M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier E. M. H.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare declarată de contestatorul J. M. Ș. împotriva deciziei civile nr. 465/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._/306/2010.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul J. M. Ș. și avocat B. H. C. pentru intimata B. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită.
Contestatorul depune la dosar răspuns la întâmpinare, precum și o citație la ÎCCJ pentru data de 15.10.2013, sens în care consideră că se impune acordarea unui termen pentru soluționarea cererii de strămutare.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii contestatorului.
Mandatarul intimatei depune la dosar extras de pe portalul ÎCCJ, învederând că cererea de strămutare a contestatorului a fost soluționată, fiind respinsă, iar termenul din 15.10.2013 este acordat doar pentru soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată.
Declară că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța apreciază că nu se impune amânarea pricinii față de soluția ÎCCJ dată cererii de strămutare, sens în care constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul J. M. Ș. solicită admiterea contestației, repunerea pe rol a recursului și judecarea acestuia, învederând faptul că la dosar au fost trimise prin poștă chitanțele de achitare a taxei judiciare de timbru pentru cererea recurs.
Susține că s-a conformat dispozițiilor din citație, a pus inițial o chitanță de 16 lei, însă în mod greșit s-a interpretat că această chitanță ar fi pentru cererea de strămutare.
Mandatarul intimatei, avocat B. H. C., solicită respingerea contestației de față, cu cheltuieli de judecată. Așa cum corect a constatat și instanța, ceea ce rezultă din actele dosarului este faptul că s-a achitat o taxă de timbru de 16 lei, nefiind vorba în cauză de vreo eroare materială în sensul art. 318 Cod proc. civilă, această contestație fiind doar o încercare de a tergiversa procesul executării silite care a fost deja început.
Față de lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul J. M. Ș. a solicitat anularea deciziei civile nr. 465/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._/306/2010, rejudecarea recursului declarat în acest dosar și admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În expunerea de motive, contestatorul a arătat că în mod greșit instanța de recurs a anulat recursul său ca insuficient timbrat, întrucât el a depus o taxă de timbru în valoare de 16 lei, plătită cu chitanța nr. ABXVO nr._/4.06.2013. Este adevărat că a depus și o cerere de strămutare pe care nu a timbrat-o și s-a considerat în mod greșit că acea chitanță este pentru cererea de strămutare, întrucât chitanța din 29.07.2013 era pentru cererea de strămutare, iar cea din 4.06.2013 era pentru cererea de recurs.
Contestația în anulare nu a fost întemeiată în drept.
Intimata B. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei pronunțate de instanța de recurs, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA, analizând cererea de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 628/2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._/306/2010 s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul J. M. Ș., în contradictoriu cu pârâta B. V.; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional B. V., în contradictoriu cu pârâtul J. M. Ș., și în consecință, s-a stabilit linia de graniță între imobilele părților, conform schiței anexă la expertiza tehnică topografică efectuată în cauză de expert tehnic Cosman A.; s-au respins în rest cererile reclamantului; s-a constatat că pârâta reclamantă reconvențional a dobândit un drept de superficie asupra terenului proprietatea reclamantului, înscris în CF 8206 S. nr. top 4055/1/6/2/1, 4055/1/6/3/1, aflat sub scările amenajate pentru . de locuit proprietatea sa, precum și de sub gardul construite de pârâtă înspre . s-a dispus înscrierea în CF a acestui drept; s-a instituit servitutea de trecere cu piciorul, auto și utilități în favoarea imobilului înscris în CF_ S. cu nr. top 4055/1/6/2/2, 4055/1/6/3/2 – loc de casă cu casă în suprafață de 150 mp, proprietatea pârâtei reclamante reconvențional, asupra imobilului înscris în CF 8206 S. nr. top 4055/1/6/2/1, 4055/1/6/3/1 – loc de casă de 23 mp proprietatea reclamantului pârât reconvențional, conform expertizei tehnice topografice efectuate în cauză de expert tehnic Cosman A., care face parte integrantă din sentință; s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de servitute; s-a respins în rest cererea reconvențională; s-au compensat cheltuielile de judecată și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1382 lei cheltuieli de judecată parțiale rezultate în urma compensării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul J. M. Ș. care a fost admis de Tribunalul S. prin decizia civilă nr. 57/2013, care a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit linia de graniță dintre imobilele proprietatea reclamantului J. M. Ș. și a pârâtei B. V. pe aliniamentul A1-B2-C1-D1, așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză și suplimentul la acest raport, efectuat de trei experți, în apel. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate, iar intimata B. V. a fost obligată să plătească apelantului suma de 550 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost anulat ca insuficient timbrat de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 465/2013, care a reținut că recurentul a depus odată cu cererea de recurs și o taxă de timbru de 16 lei.
Recurentul a fost citat cu mențiunea achitării diferenței de taxă de timbru (fila 19), dar nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații.
Față de prevederile art. 20 alin. 1 – 2 din Legea 146/1997, având în vedere că recurentul nu a făcut dovada achitării diferenței de taxă de timbru, în temeiul art. 20 alin 3 din Legea 146/1997, Curtea a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamant.
Contestatorul nu–și motivează în drept cererea formulată, dar aceasta nu poate fi întemeiată decât pe prevederile art. 318 Cod pr. civilă, în conformitate cu care „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În practica judiciară a fost considerată greșeală materială, în sensul acestui text de lege, anularea greșită a recursului ca netimbrat, deși la dosar exista dovada achitării taxei de timbru.
După cum se poate observa din studiul înscrisurilor existente în dosarul nr._/306/2010, instanța de recurs nu a comis nicio eroare materială, întrucât la dosar existau 3 chitanțe de plată a taxei de timbru în cuantum total de 16 lei (filele 6 – 8), pe care le-a luat în considerare atunci când a impus recurentului obligația de a completa timbrajul cu suma de 16 lei, până la achitarea completă a acestei taxe, stabilită într-un cuantum de 32 de lei.
La data de 4 iunie 2013 contestatorul J. M. Ș. formulează o cerere de strămutare a judecății dosarului_/306/2010, pe care o depune în mod greșit la instanța investită cu judecarea recursului și la care anexează o taxă de timbru achitată cu chitanța nr. ABXVO888399/4.06.2013 și timbru judiciar.
Cererea de strămutare și chitanța de plată a taxei de timbru aferentă a fost trimisă la ÎCCJ în vederea soluționării.
Contestatorul nu poate imputa instanței de recurs faptul că odată cu cererea de strămutare a trimis ÎCCJ și chitanța de plată a taxei de timbru,
(continuare decizia civilă nr. 696/3.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
deoarece culpa nu este a instanței de recurs, ci a contestatorului care a înregistrat în mod greșit cererea de strămutare, la care a anexat taxa de timbru, fără a face mențiune expresă că taxa de timbru este pentru cererea de recurs și nu pentru cererea de strămutare. Dimpotrivă, la finalul cererii de strămutare, recurentul precizează că anexează acesteia taxa de timbru achitată cu chitanța din 4.06.2013, astfel că în mod firesc s-a considerat că această taxă este o „anexă” a cererii de strămutare, iar nu o taxă de timbru în cadrul recursului pendinte.
Având în vedere cele arătate mai sus, se constată că anularea recursului ca insuficient timbrat nu este rezultatul unei erori materiale, atâta timp cât la momentul judecății recursului – 7 iunie 2013 - instanța de recurs nu avea la dosar decât chitanțe în valoare totală de 16 lei.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 318 cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare de față, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege care să permită retractarea hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de recurs.
În baza art. 274 alin. 1 cod pr. civilă, va fi obligat contestatorul să plătească intimatei B. V. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul J. M. Ș. împotriva deciziei civile nr. 465/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._/306/2010.
Obligă contestatorul J. M. Ș. să plătească intimatei B. V. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.10.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. CMC
2 ex/05.11.2013
Jud. recurs: CG N./D. M./MF C.
| ← Expropriere. Decizia nr. 62/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Evacuare. Decizia nr. 637/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
