Partaj judiciar. Decizia nr. 2154/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2154/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 9575/197/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2154/R DOSAR NR._
Ședința publică din 12 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - A. P.
Judecător- C. Ș.
Judecător- C. J.
Grefier- M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P B. împotriva deciziei civile nr.69 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședința se constată lipsa recurentului pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P B., a intimaților reclamanți C. A. și C. Ș. și a intimaților pârâți M. B. prin primar, . B., K. A. K. și A. A. K..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în temeiul art.242 alin. 2 Cod procedură civilă în cauză s-a solicitat judecarea recursului și în lipsa părților
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.638 din 25 ianuarie 2012 a Judecătoriei B. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții C. A., C. Ș., în contradictoriu cu pârâții M. B. prin Primar, .., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. B., K. A. K., A. A. K. și s-a constatat că este supus ieșirii din indiviziune imobilul înscris în Cf nr.1239 B., nr.top.1998/4, în valoare de 214.000 lei conform completării la raportul de expertiză întocmit de expert Mâzgan P. .
S-a constatat că imobilul este comod partajabil în natură și dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea în întregime a acestuia pârâtului M. B. prin Primar.
A fost obligat pârâtul M. B. prin Primar să plătească pârâților K. A. K., A. A. K. o sultă egalizatoare de 80.250 lei, respectiv de 26.750 lei.
Au fost obligați pârâții M. B. prin Primar, ., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să încheie cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare privind imobilul sus identificat .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. B. prin primar, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și K. A. K., A. A. K..
P. Decizia civilă nr.69/26 februarie 2013 a Tribunalului B. s-a admis excepția de netimbrare a apelului declarat de pârâții K. A. K. și A. A. K., invocată din oficiu
.
S-a admis apelul formulat de pârâtul M. B., împotriva Sentinței civile 638 din 25.01.2012, pronunțată de Judecătoria B., pe care o schimbă în tot, în sensul celor ce urmează:
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. A., C. Ș. în contradictoriu cu pârâții M. B. prin Primar,..și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și obligat pârâții M. B. prin Primar și . să vândă reclamanților cota de 4/8 din apartamentul închiriat acestora în temeiul contractului de închiriere nr.1661/21.03.2005 încheiat cu .., imobilul înscris în CF nr.1239 B., nr. top.1998/4 .
S-au respins restul capetelor de cerere, în contradictoriu cu pârâții mai sus identificați și cu pârâții K. A. K., A. A. K. ca neîntemeiate .
S-au respins apelul formulat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâții K. A. K., A. A. K., împotriva aceleiași Sentințe civile nr. 638 din 21.01.2012, pronunțată de Judecătoria B..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Apartamentul este deținut cu chirie de către reclamanți, potrivit Contractului nr._/2000, Actului adițional 1/2005 și Contractului de închiriere nr. 1661 din 21.03.2005, toate încheiate cu .. ( filele 14 -17 dosar fond ) .
Posibilitatea cumpărării acestui apartament rezultă din prevederile art. 9 din Legea 112/1995, raportat la cele ale art. 14 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. 20/1996 astfel cum a fost modificată prin H.G. 11/1997 .
Această posibilitate, ca și dreptul de preemțiune în favoarea chiriașilor sunt prevăzute de art. 42 din Legea 10/2001, statul vânzând aceste imobile prin mandatarul său, unitatea locativă care le are în administrare, în speță ., care a și închiriat spațiul reclamanților .
Prima instanță omite a analiza condițiile legale care reclamă promovarea și mai ales admiterea unei acțiuni de ieșire din indiviziune, făcând doar o trimitere la prevederile art. 728 cod civil și art. 673 indice 9 Cod procedură civilă .
Pentru a se admite cererea de ieșire din indiviziune este necesară premisa impusă de art. 728 din Codul civil, și anume existența unei stări de coproprietate, în speță reclamanți nu sunt proprietari ai spațiului deținut cu titlu de chirie, deci nu este îndeplinită această condiție legală .
Pe de altă parte, apartamentul pe care-l dețin cu acest titlu reclamanții este o unitate locativă distinctă evidențiate în contractele de închiriere cât și în conținutul cărții funciare, chiar dacă este exprimată sub forma unei cote și nici din această perspectivă nu se poate susține existența unei stări de indiviziune, de vreme ce reclamanții au toate utilitățile necesare exploatării locuinței dată în chirie .
Nefiind îndeplinită cerința existenței proprietății în favoarea reclamanților, nu se pot reține ca aplicabile prevederile art. 673^1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „ Judecarea oricărei cereri de împărțeală privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună … „ și nici ale celor care urmează .
Abia după vânzarea către chiriași a acestei unități locative devin incidente prevederile legale ce vizează ieșirea din indiviziune reținute greșit de prima instanță .
Imobilul litigios a fost preluat de către stat și a fost ulterior împărțit în mai multe unități locative distincte, din care face parte și apartamentul obiect al cererii reclamanților .
Chiar dacă statul a denunțat propriul titlu prin legile de reparație ce vizează imobilele preluate, existența dreptului de proprietate în favoarea sa înscris în cartea funciară justifică chemarea acestuia în judecată, cum în mod corect a reținut și prima instanță .
Deși, potrivit prevederilor art. 42 al. 3 din Legea 10/2001 imobilele cu destinația de locuințe, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune, nu se poate susține întemeiat că acest drept de preemțiune, coroborat cu posibilitatea de vânzare a spațiului de către pârâții M. B., prin Primar și .. B., creează un raport obligațional între aceste părți, căruia să-i fie aplicabile prevederile art. 974 Cod civil pe care-și întemeiază acțiunea reclamanții, chir dacă nu este reținut de către prima instanță .
Această normă juridică, ce prevede posibilitatea creditorului de a exercita, pe calea acțiunii oblice „ …. toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale „ face parte din Secțiunea II - Despre efectul convențiilor în privința persoanelor a treia, din Codul civil . Or, în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de acest text de lege, drepturile și obligațiile părților rezultând din prevederi legale speciale și nu sunt rezultatul unor convenții încheiate între acestea .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B.,întemeiat pe dispozițiile art. 3o4 pct. 9 și art.304 Cod procedură civilă,
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent, întrucât potrivit art.12 pct.4 și 5 din Legea nr.213/1998 statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice numai în litigiile care au ca obiect domeniul public de interes național .
Imobilul se află în intravilanul Municipiului B., care în speță reprezintă S. Român .
Reclamanta se află în eroare cu privire la regimul juridic al imobilului, cu privire la dreptul de proprietate și la temeiurile de drept aplicabile .
Legitimare procesuală pasivă o are în cauză M. B. care conform legii nr. 215/2001 are patrimoniu propriu și capacitate juridică de a sta în justiție, precum și . .
În combaterea criticilor din recurs au formulat întâmpinare intimații pârâți M. B. prin primar și . respingerea recursului ca nefondat .
Examinând sentința atacată în raport de criticile invocate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat .
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român, iar existența dreptului de proprietate înscris în cartea funciară în favoarea sa justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia .
Deoarece S. Român are calitatea de proprietar asupra cotei de ½ din apartament, în mod întemeiat instanța a apreciat justificată chemarea în judecată a acestuia .
Conform art.3o alin.1 din Legea nr.7/1996 dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul .
D. urmare calitatea procesuală pasivă o are S. Român și care este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice astfel cum dispune art.25 din Decretul nr. 31/1954 în vigoare la data promovării acțiunii, statul participând nemijlocit în raportul de drept dedus judecății.
În conformitate cu H.G nr.34/2009 art.3 pct.88, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în price alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop alt organ.
Dispozițiile speciale din Legea nr.215/2001 invocate în recurs, statuează asupra patrimoniului unităților administrativ – teritoriale și care permit analiza dacă imobilele au intrat în proprietatea acesteia, astfel încât să dovedească calitatea de pârât în proces .
Patrimoniul privat este constituit din bunurile intrate prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege și sunt suspuse inventarierii anuale, ceea ce presupune o anumită procedură concretizată în înscrisuri și cu finalitatea publicității in cartea funciară .
De altfel, față de capetele de cerere și soluția adoptată de instanță, calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost stabilită în raport cu petitul care vizează sistarea stării de coproprietate, întrucât obligați la vânzarea imobilului au fost doar pârâții M. B. prin primar și . B. .
Față de aceste considerente,recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondat, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P B. împotriva deciziei civile nr. 69/R/26 februarie 2013 a Tribunalului B. pe care o menține .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi 12.12.2013
Președinte, Judecător, Judecător
A. P. C. Ș. C. J.
Grefier,
M. C.
red. C. J – 10.01.2013
tehnored. M.C – 16.01.2014
jud. apel V. M. ș A. G.
jud. fond . L.M.
2 exemplare
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 8/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
