Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1591/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1591/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1437/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1591/R Dosar nr._
Ședința publică din 19 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte- A. P.
Judecător- C. J.
Judecător- C. Ș.
Grefier- M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de petenta Asociația Agricolă „Agro 2o11” împotriva deciziei civile nr.113/. 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ / 2012
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei petente Asociația Agricolă Agro 2o11 și a intimatei . prin administrator judiciar general Group Expert SPRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că potrivit art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsa părților
CURTEA
Asupra recursului de față; .
Constată că, prin decizia civilă nr. 291/2012,Tribunalul B. a dispus următoarele:
A respins cererea de apel formulată de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001, cu sediul în comuna Ț., .. D., împotriva Sentinței civile nr. 9068/2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele:
Susținerea apelantei conform căreia cererea de înscriere nu s-a formulat direct în temeiul unui contract, ci în temeiul unei hotărâri judecătorești pe care registratorul de la carte funciară nu este în drept să o cenzureze, corespunde adevărului, însă, pe de altă parte, se observă că acesta este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța a constatat că în mod corect prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 72 alin.2 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, apreciind în mod corect că nu este admisibilă depunerea în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară a unor înscrisuri noi (respectiv încheierea de îndreptare a erorii materiale), care nu au fost atașate cererii inițiale de înscriere în cartea funciară. Plângerea de carte funciară se judecă conform procedurii necontecioase, încheierea neavând putere de lucru judecat, astfel încât petenta se poate adresa din nou cu o cerere de înscriere, la care să se atașeze noul înscris invocat în fața primei instanțe.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen, motivat petenta Asociația Agricolă „ Agro 2001”, în termen, motivat. Critică decizia pentru nelegalitate și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și sentinței în sensul admiterii plângerii și dispunerea intabulării cerute pentru imobilul înscris în CF_ C. sub nr. top 3542/1/205.
Se invoca următoarele:
Contrar celor susținute de registratorii cf și însușite de instanța de fond și cea de apel, prin convenția de vânzare-cumpărare, recunoscută de Tribunalul D., prin sentința nr.1371/2010, au fost înstrăinate și construcțiile aferente terenurilor care au făcut obiectul convenției .
În acest sens, verificând conținutul convenției de vânzare-cumpărare nr.79 din 23.07.2007, este de observat că părțile au detaliat cu precizie componența imobilelor vândute (în cauza de față, nr. top 3542/1/205-compus din doua bazine, casa pompe și teren).
Cum din considerentele sentinței rezultă că instanța, recunoscând valabilitatea acestei convenții, a hotărât să pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare,este indubitabil faptul că obiect al vânzării-cumpărării l-au constituit și construcțiile edificate pe terenurile înstrăinate către asociația agricolă „Agro 2001".
In ceea ce privește încheierea Tribunalului D., pronunțată în dosar civilă nr._, la data de 22 sept. 2011, prin care s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de ASOCIAȚIA AGRICOLĂ „AGRO 2001", în sensul că obiect al convenției de vânzare-cumpărare l-au constituit și „edificatele" de pe parcelele de teren înstrăinate, apreciem că, raportat la împrejurările descrise mai înainte, soluția registratorului CF cu privire Ia cererea de intabulare a dreptului de proprietate ar fi trebuit să fie de admitere, chiar și în lipsa acestei încheieri.
Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este fondat.
Încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțata de Tribunalul D. cu privire la dispozitivul sentinței 1371/16.09.2010 a Tribunalului D. nu conține prevederile la cere se referă recurenta. De altfel, nici nu putea să le conțină, deoarece este pronunțată în baza art. 281 Cod procedură civilă, iar pe această cale nu se pot aduce completări ale hotărârii inițiale sau pronunțări asupra a ceea ce nu s-a cerut. Se constată că, instanța, pronunțând încheierea de îndreptare a erorii materiale, nu a dispus în sensul înscrierii în CF asupra topograficelor menționate și a construcțiilor ce se află amplasate pe suprafețele de teren identificate sub topografice distincte. Astfel, în lipsa unei dispoziții exprese cuprinse în sentința judecătoreasca prin care să se dispună cu privire la intabularea terenului și construcției, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri împotriva încheierii de CF nu poate suplini ceea ce nu conține actul juridic în baza căruia se săvârșește intabularea . Se constată că nu este nicio inadvertență cu privire la întinderea obiectului vânzării între actul sub semnătura privată reprezentând convenția de vânzare 79/23.07.2007 încheiata între recurentă și . și sentința 1371/16.09.2010, care perfectează vânzarea și dispune „intabularea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu”, respectiv încheierea din 22.09.2011, pronunțate de Tribunalul D..
În consecință, chiar dacă încheierea de îndreptare a erorii materiale la care face trimitere recurenta este pronunțata după soluționarea cererii de înscriere conform încheierii de CF_/19.08.2011, instanțele anterioare în mod corect au înlăturat argumentele petentei privind intabularea și pentru faptul că, din conținutul încheierii nu rezultă cele învederate de petenta, respectiv faptul că s-a dispus prin hotărâre judecătorească și intabularea construcțiilor. Este foarte important acest aspect, pentru a nu se crea diferența de tratament juridic la intabulare în structura unui „imobil” așa cum este descris în CF – teren și construcție. Prin urmare, critica recurentei cu privire la înscrierea construcției nu este fondată.
Cu privire la critica ce vizează înscrierea asupra terenului conform sentinței Tribunalului D., instanța constata că nu este fondată.
Aparent, prin invocarea unei hotărâri judecătorești ca temei al „ intabulării” pretinse, cererea petentei ar fi doar o formalitate pentru registratorul de CF. Cu toate acestea se poate și respinge cererea de înscriere în CF a actului juridic, în condițiile legii, conform art. 30 din Legea 7/1996 actualizată, respectiv art. 63 din Ordinul 633/2006, când printr-o simplă evaluare formală a actului juridic se constată că acesta nu întrunește condițiile cerute de lege pentru validitate. In speță, s-a invocat o piedica de CF, un impediment la intabulare prin existența unei indisponibilizări a bunului ce reprezintă interdicție la vânzare sancționata cu nulitatea absolută - art. 9, 10 din O.G 92/2003. Este adevărat că, în practică s-a concretizat opinia conform căreia „ nulitatea absolută” a actului juridic nu poate fi constatată de registratorul de CF, ci ea este atributul instanțelor care vor pronunța o hotărâre judecătoreasca în acest sens în cadrul unei proceduri contencioase, însă, există și opinii în doctrină potrivit cărora în cazul unei indisponibilizări a bunului rezultată din lege– ex: interdicția vânzării bunului timp de 10 ani inserata în Legea 112/1995 - registratorul de CF poate respinge înscrierea actului translativ de proprietate, doar după o analiza formală a actului.
In speță, chiar dacă se solicită înscrierea dreptului de proprietate în baza intabulării dispuse prin hotărâre judecătoreasca, trebuie remarcat scopul pentru care se solicită înscrierea, respectiv cel descris de art. 48 din Ordinul 633/2006: opozabilitatea față de eventualii titulari de drepturi reale cu același obiect. Sentința civilă care validează convenția de vânzare și dispune intabularea pentru terenurile vândute, este opozabila doar părților în cauză, însă potrivit înscrierilor din CF, asupra imobilului teren și construcție din CF_ C. top 3542/1/20, la foia de sarcini este înscris dreptul de ipoteca pentru creanțe bugetare în favoarea DGFP B. conf. art. 8,9 din O.G 92/2003 și dreptul de ipoteca în favoarea Băncii Agricole. Față de aceste titulare de drepturi reale sentința nu este opozabilă. Aceste înscrieri în favoarea creditorilor sunt efectuate anterior convenției de vânzare dintre . și recurentă, deci anterior sentinței invocate. Ele sunt opozabile recurentei, conform art. 48 alin. 2 din Ordinul 633/2006, astfel că, în mod corect s-a constatat o piedică de C.F la momentul cererii de înscriere a noului subdobânditor . Pentru aceste considerente, instanța va respinge și această critică de recurs ca nefondată.
Cu privire la radierea ipotecii in favoarea fostei Bănci Agricole, instanța retine ca nu se justifica pretenția recurentei, chiar daca rezulta din înscrisuri ca a intervenit cesiunea de creanța intre banca si A. conform contractului 13/17.12.1999, deoarece, radierea ipotecii s-ar putea realiza cu acordul titularului dreptului sau prin hotărâre judecătoreasca, ceea ce nu este împlinit in speța. In acest sens, argumentele instanțelor anterioare sunt temeinice.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Asociația Agricolă "Agro 2001" împotriva deciziei civile nr.113/. a Tribunalului B. pe care o menține .
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică azi 19 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. P. C. J. C. Ș.
Grefier,
M. C.
red. C. Ș – 23.09.2013
tehnored. M.C – 18.10.2013
jud. apel . S. N., I.L.
jud. fond . R. Câdea
2 exemplare
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1616/2013. Curtea... | Partaj judiciar. Decizia nr. 2154/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
