Acordare de compensatii financiare victimelor unor infractiuni(L211/2004. Decizia nr. 2071/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2071/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 8255/2/2012
Dosar nr._
(2600/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.2071
Ședința publică de la 17.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - GEORGETA STEGARU
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - I. N. C.
Ministerul Public - P. de pe Lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de d-na procuror I. E..
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului promovat de recurenții - petenți H. E. și H. L., împotriva hotărârii nr.4 din data de 24.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Comisia pentru Acordarea de Compensații Financiare Victimelor Infracțiunilor, în dosarul nr. 1/2011.
Obiectul pricinii - acordare de compensații financiare victimelor unor infracțiuni, în temeiul Legii nr. 211/2004.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 10.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, și pentru a da posibilitate recurenților să depună traducerea înscrisurilor depuse ca probe și concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 17.12.2013 când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București. Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2011 petenții Hessler E. și Hessler L. au solicitat, în contradictoriu cu Stalul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, acordarea de compensații financiare.
Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2011 instanța, în raport cu disp. art.34/14 din Legea nr.211/2004 a dispus scoaterea cauzei de pe rol si înaintarea acesteia Comisiei pentru Acordarea de Compensații Financiare Victimelor Infracțiunilor constituită la nivelul Tribunalului București. Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei Comisii sub nr. 1/2011.
În motivarea cererii petenții au arătat că au fost victimele unei infracțiuni de vătămare corporală gravă săvârșită de numiții S. T., S. I. și S. A. S. constând în aceea că la dala de 02.04.2008 pe fondul unui conflict preexistent, au fost agresați de cele trei persoane menționate, suferind leziuni produse prin lovire cu corpuri dure si de corpuri dure în cădere, pentru a căror vindecare au fost necesare 25 - 27 zile de îngrijiri medicale.
Petenții, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața Comisiei însă au precizat în scris cuantumul despăgubirilor solicitate, și anume 10 salarii de bază minime brute pe țară. (fila nr.73 dosar).
Comisia, din oficiu, a dispus atașarea copiei dosarului de urmărire penală nr.3619/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Prin hotărârea nr.4/24.09.2012, Tribunalul București - Comisia pentru Acordarea de Compensații Financiare Victimelor Infracțiunilor a respins cererea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut la data de 03.04.2008, respectiv la 18.04.2008 persoanele vătămate Hessler E. si Hessler L. au formulat plângeri penale la Secția 4 Poliție C., reclamând că în seara zilei de 02.04.2008, în jurul orelor 20:00, au fost agresați de către numiții S. T., S. I. si S. A., suferind leziuni produse prin lovire cu corpuri dure și de corpuri dure în cădere, pentru a căror vindecare au fost necesare 25 - 27 zile, respectiv 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția din data de 06.02.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. dată în dosarul nr.3619/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S. T., S. I. și S. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.182 alin.1 și 2 C.pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de aceștia, respectiv neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 C.p. întrucât fapta nu există.
Împotriva acestei rezoluții petenții a formulat plângere în temeiul disp. art. 278/1 C. p. p. la instanța de judecată.
Judecătoria C., prin sentința penală nr.802/30.06.2009 pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.1046/14.10.2009 a admis plângerea petenților, a desființat rezoluția atacata și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de numiții S. T., S. I. și S. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 182 alin.1 și art.180 alin. 2 C.pen.
Prin rezoluția din data de 22.03.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. dată în dosarul nr.3619/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S. T., S. I. și S. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 182 alin.1 și art. 1 80 alin. 2 C.p. iar prin rezoluția din data de 30.01.2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestora în temeiul art.11 pct.1 Iit. b rap. la art. 10 lit. c C.p.p. (întrucât fapta nu a fost săvârșită de aceștia).
Împotriva acestei rezoluții petenții a formulat plângere în temeiul disp. art.278/1 C.p.p. la instanța de judecată.
Judecătoria C., prin hotărârea pronunțată la data de 24.07.2012 în dosarul nr._, definitivă, a respins ca nefondată plângerea petenților și a menținut ca legală și temeinică rezoluția atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Comisia apreciază că cererea formulată de petenții Hessler E. și Hessler L. este neîntemeiată. Astfel, după cum se reține și în rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, în cauză singura certitudine necontestată este conflictul existent între petenți și numiții S. T., S. I. și S. A., conflict care a culminat în data de 02.04.2008.
În ceea ce privește leziunile pe care petenții le-au suferit, leziuni certe, probate prin mai multe acte medico - legale (aliate la dosarul de urmărire penală), nu există nici un dubiu că ele au fost provocate în data de 02.04.2008, dar în ceea ce privește circumstanțele în care acestea au fost produse, mai exact persoanele care le-au provocat, nu s-a putut stabili dincolo de orice dubiu cine au fost acestea.
Prin urmare, în măsura în care nu s-au putut administra probe certe, necontradictorii care să ducă la concluzia existenței vinovăției persoanelor acuzate de cauzarea prejudiciilor suferite de potenți, astfel încât organul judiciar nu poate să-și formeze o convingere care să se materializeze într-o certitudine, Comisia apreciază că acordarea de compensații financiare petenților ar fi contrară finalității Legii nr. 211/2004.
În consecință, Comisia a respins cererea de acordare de compensații financiare formulată de petenții Hessler E. și Hessler L..
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs petenții H. E. și H. L., susținând că în mod greșit a fost menționat numele pârâților ca fiind Hebler, în loc de H..
De asemenea, adresa de domiciliu a fost greșit menționată ca fiind . de . petenților este_ Stuttgart și nu_.
Deși petenții au formulat plângeri, declarații la Poliția Municipiului C. – Secția 2, la data de 03.04.2008, iar nu la Poliția Secția 4, cum greșit s-a menționat, unde fam.S. i-au amenințat cu circa 6 luni înainte că îi vor evacua sau îi vor omorî, nu s-a luat nici o măsură împotriva acestora.
Referitor la zilele de îngrijiri (25-27 zile), mențiunile instanței sunt false, dovadă fiind dosarul nr._ al Tribunalului C..
Prin suplimentul de expertiză medico-legală nr.219/LR/07.11.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală C. s-a concluzionat că durata totală a îngrijirilor medicale este 70-80 de zile de la data producerii leziunilor traumatice suferite de numita H. E., aceasta având și în prezent costuri de plătit la dentist.
În mod greșit, instanța de fond a reținut, printre altele, că fapta săvârșită de familia S. nu există, întrucât, în opinia recurenților, nu există nici un „dubiu" că fapta acesta a fost provocată de cei 3 infractori (și anume S. T., S. loana, S. A.).
În mod greșit Tribunalul București a repartizat cererea petenților Secției a IV-a Civilă, astfel că recurenții s-au deplasat degeaba din Germania în România, motiv pentru care solicită restituirea costurilor călătoriei.
Pentru celelalte termene, petenții susțin că nu au primit nici o citație.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nelegalei compuneri a comisie care a soluționat dosarul prin hotărârea recurată, Curtea, față de dispozițiile art 34 indice 14 din legea 211/2004, constată că este întemeiată, în sensul că în ipoteza în care solicitantul, cetățean român, apatrid sau străin care locuiește legal în România este victimă a unei infracțiuni din cele prevăzute la art 21 alin 1 din legea 211/2004 și formulează o cerere de acordare a compensațiilor financiare, această cerere se soluționează de către o comisie formată din cel puțin 3 judecători, din cadrul Tribunalului București. Având în vedere că nerespectarea acestei cerințe atrage nulitatea hotărârii pronunțate, Curtea, făcând aplicarea prevederilor art 312 cod procedură civilă, constată că se impune admiterea căii de atac și anularea hotărârii recurate, cu reținere spre rejudecare.
În evocarea fondului, Curtea pornește de la faptul că din examinarea cereri de chemare în judecată reiese că, deși figurează în calitate de reclamant și L. Hessler, acesta nu a invocat nici un prejudiciu și nu a emis nicio pretenție în vederea acoperirii acestuia. Toate pretențiile formulate relative la spitalizare, îngrijirea medicală și intervențiile stomatologice a căror contravaloare este cerută o vizează pe reclamanta Hessler E.. Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că deși, potrivit certificatului medico-legal rezultă că și reclamantul a suferit anumite leziuni, care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, acesta nu aprobat în nici un fel existența și cuantumul cheltuielilor ocazionate de îngrijirea sa medicală sau vreun alt prejudiciu în sensul celor stabilite prin dispozițiile art 27 alin 1 lit a din legea 211/2004. Din această perspectivă, Curtea constată că cererea de acordare a compensațiilor financiare, formulată de reclamant în temeiul prevederilor legii 211/2004 apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește cererea reclamantei, examinând materialul probator existent la dosar, prin prisma și în limita pretențiilor formulate punctual prin acțiunea introductivă, Curtea reține că, potrivit certificatelor medico legale eliberate, coroborat cu rapoartele de expertiză realizate în procesul penal, loviturile aplicate reclamantei în zona feței au fost de natură să cauzeze un traumatism cranio-facial, constând în fractură de rebord alveolar maxilar frontal. Având în vedere și cele reținute prin sentința penală nr 890/24 07 2012 pronunțată de Judecătoria C., prin care s-a confirmat soluția de scoatere de sub urmărire penală a celor trei făptuitori, în temeiul dispozițiilor art 10 lit c cod procedură penală, în sensul că reclamanta a fost victima unei agresiuni, precum și concluziile raportului de expertiză prin care s-a explicitat mecanismul de producere al leziunilor constate prin certificatele medico-legale, Curtea apreciază că s-a făcut dovada atât a prejudiciului cât și a legăturii de cauzalitate între fapta penală a cărei victimă a fost reclamanta și prejudiciul suferit.
Analizând înscrisurile depuse la dosar în dovedirea cuantumului pretențiilor solicitate, Curtea constată că mare parte dintre acestea reprezintă devize estimative( filele 249-255 din dosarul de recurs) a cheltuielilor medicale, de factură stomatologică pretinse, care nu pot fi avute în vedere la cuantificarea despăgubirii cuvenite, tocmai datorită caracterului de incertitudine pe care îl prezintă aceste calcule estimative. Așa cum reiese din prevederile art 27 alin 1 lit a din legea 211/2004, finalitatea acestui act normativ este aceea de a acorda victimelor unor infracțiuni compensații financiare pentru acoperirea cheltuielilor medicale suportate, adică efectiv realizate și probate în mod corespunzător. Or, înscrisurile depuse de reclamantă prin care se estimează costurile serviciilor stomatologice nu pot constitui dovezi ale unor plăți efectiv efectuate, astfel că nu pot fi luate în calcul.
De asemenea, reclamanta a depus o rețetă ce conține prescripția unor medicamente, înscris pe care în egală măsură instanța nu îl poate aprecia ca relevant în cauză, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada legăturii dintre leziunile suferite și medicamentele prescrise, astfel că nu are temei pentru includerea contravalorii acestei rețete în cuantumul despăgubirilor materiale care se vor acorda reclamantei. Din această perspectivă, Curtea consideră necesar, pentru evaluarea daunelor, să se raporteze la sumele efective plătite și datorate pentru serviciile medicale de care a beneficiat reclamanta pentru realizarea implanturilor dentare aferente celor trei dinți, identificați, potrivit planului de tratament cu numerele 23, 24 și 25. Astfel, Curtea are în vedere înscrisurile de la filele 237, 238 și 258 din dosarul de recurs, reprezentând: facturi emise de diferite de cabinete medicale, care i-au aplicat terapiile stomatologice corespunzătoare( constând în proteza individuală pentru înlocuirea dinților lipsa) pentru tratarea problemelor cu care s-a confruntat după traumatismul suferit, din coroborarea cărora rezultă că aceasta a cheltuit suma totală de 3121,84 euro. De asemenea, Curtea va înlătura ca nerelevant, înscrisul reprezentat de graficul cu termenele de plata și din care reiese contravaloarea totală a unor servicii stomatologice în sumă de 516,44 euro, plătită în mai multe rate în valoare de 86 euro, deoarece servicii stomatologice respective nu sunt individualizate, astfel că nu se poate stabili existența unei legături între aceste cheltuieli și implanturile dentare, a căror valoare este solicitată. În egală măsură, curtea nu va avea în vedere suma de 389,38 euro, deoarece din înscrisul în care este menționată nu reiese destinația acestei sume, care anume au fost servicii medicale prestate de cabinetul de chirurgie oro-maxilo-facială pentru a putea determina dacă există sau nu vreo legătură cu prejudiciul suferit în urma loviturilor aplicate reclamantei cu ocazia incidentului petrecut în România și implicit dacă serviciile medicale de care beneficiat reclamant se înscriu în tratamentul protetic necesar pentru remedierea prejudiciului estetic suferit. Pentru considerații simulare, Curtea nu va lua a în calcul nici înscrisul denumit chitanță proprie emis de un cabinet stomatologic, în condițiile în care are caracterul unui calcul mai mult estimativ și nu s-a făcut dovada plății efective a sumei de bani menționată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat și acordarea onorariului de avocat, precum și contravaloarea deplasărilor efectuate în urma citațiilor emise de instanța de judecată și organele de poliție. Examinând aceste pretenții din perspectiva prevederilor art 27 alin 1 lit a din legea 211/2004, Curtea constată că daunele materiale care se pot acorda în temeiul acestui act normativ nu includ și acest gen de cheltuieli, care, potrivit dispozițiilor procedurale, se încadrează în categoria cheltuielilor de judecată, aferente proceselor în care au fost efectuate și care trebuiau solicitate în acest cadru procesual.
În ceea ce privește cheltuielile legate de transportul, cazarea și masa realizate cu ocazia deplasărilor în România, pentru termenele de judecată acordate în dosarul de față, Curtea, constatând că nu se încadrează în prevederile art 27 alin 1 lit a din legea 211/2004, le califică ca fiind cheltuieli de judecată, pe care nu consideră că trebuie să le acorde în considerarea caracterului grațios al procedurii de judecată aplicabile prezentei cauze, precum și din prisma faptului că există înlesniri speciale, reglementate de dispozițiile legii 211/2004, de care reclamanții nu au înțeles să beneficieze. Relevante sunt în acest sens, dispozițiile art 34 indice 3- art 34 indice 8 din acest act normativ, care trebuie interpretate în lumina dispozițiilor Directivei 2004/80/CE, din care reiese că, în sistemul creat de actul comunitar fiecare stat membru își desemnează o autoritate responsabilă cu asistența persoanelor solicitante, care are ca atribuții primirea cererilor pentru obținerea compensației financiare din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracțiunea, însoțită de documentele justificative necesare și transmiterea acestora către autoritatea de decizie a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracțiunea, desemnată conform Directivei Consiliului 2004/80/CE. În egală măsură, această autoritate furnizează solicitantului informațiile necesare privind posibilitățile de a cere o compensație financiară din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracțiunea, formularele de cerere necesare, precum și informații și indicații despre modul de completare a formularului de cerere și despre documentele justificative necesare, precum și date și informații generale pentru a-l ajuta să răspundă la orice cerere de informații suplimentare formulată de către autoritatea de decizie din statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia a fost comisă infracțiunea, putând totodată, ca la cererea solicitantului, această autoritate să transmită direct autorității de decizie informațiile și documentele anterior menționate. De asemenea, trebuie avut în vedere că, în cadrul corespondenței purtate cu reclamanții, acestora li s-a adus la cunoștință că nu este necesară prezența acestora în procedura de judecată.
Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul, va anula hotărârea atacată și evocând fondul va admite în parte acțiunea reclamantei și va acorda acesteia compensații financiare în cuantum de 3121,84 euro, care se vor plăti acesteia în contul indicat în condițiile dispozițiilor art 33 alin1 și 2 din legea 211/2004. Potrivit acestor prevederi legale, fondurile necesare pentru acordarea compensației financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracțiunilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției, plata acestor sume asigurându-se de compartimentele financiare ale tribunalelor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost acordată compensația financiară sau un avans din aceasta. Se va respinge ca nefondată cererea reclamantului de acordare a unei compensații financiare în temeiul acestei legi, precum și restul pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată. Se vor respinge ca nefondate cheltuielile de judecată solicitate, aferente acestui proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții petenți H. E. și H. L. împotriva hotărârii nr.4 din 24.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Comisia pentru Acordarea de Compensații Financiare Victimelor Infracțiunilor, în dosarul nr.1/2011.
Anulează hotărârea recurată și, evocând fondul cererii de acordare a compensației financiare:
Respinge ca nefondată cererea formulată de petentul H. L..
Admite în parte cererea formulată de petenta H. E..
Acordă petentei compensații financiare în cuantum de 3121,84 euro.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Respinge cererea petenților privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Suma stabilită cu titlu de compensații financiare în favoarea petentei va fi plătită de C. financiar al Tribunalului București în contul IBAN NR.DE 32__, cod de identificare bancară (B./SWIFT) GENODEF 1 S02 LA BANCA SPARDA-BANK STUTTGART, ROTEBUELPLATZ – STUTTGART, titular cont H. E. și H. L..
Prezenta hotărâre se va comunica deîndată Tribunalului București - C. Financiar pentru a se realiza plata conform prevederilor art.33 alin.2 din Legea nr.211/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. I. S. C. G.
GREFIER
C. N. I.
Red.I.S.
Tehnored.B.I.
2 ex/
T.B – A.A.C.
- C.M.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1756/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 67/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
