Obligaţie de a face. Decizia nr. 673/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 7197/4/2008
Dosar nr._
(410/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.673
Ședința publică de la 15 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât C. I., împotriva deciziei civile nr. 1041 A din 05.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. I..
Cauza are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât C. I., personal și asistat de avocat L. Ș., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 07.03.2013, emisă de Baroul Ilfov, pe care o depune la dosar și avocat B. R., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante Z. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 10.04.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurentului-pârât depune la dosar chitanța CEC în sumă de 4 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Curtea acordă cuvântul părților pe probe.
Avocatul recurentului-pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri reprezentând schița atașată la motivele de recurs, iar pe de altă parte, având în vedere criticile formulate prin motivele de recurs, solicită în temeiul dispozițiilor art.172 din codul de procedură civilă să se pună în vedere intimatei-reclamante să prezinte declarația despre care se face vorbire în raportul de expertiză formulat de către cei 3 experți.
Avocatul intimatei-reclamante cu privire la înscrisurile solicitate, reprezentând cele două schițe depuse de recurent la filele 5 și 6 din dosarul de recurs, aceste schițe nu reprezintă înscrisuri noi, ci extrase din raportul de expertiză întocmit de ing. M. C., expertul care a fost admis pentru efectuarea expertizei la instanța de apel, cele două schițe sunt atașate la raportul de expertiză, iar cele două planuri de situație depuse ca înscrisuri noi nu sunt nici certificate și nici semnate de autori; ștampila aplicată pe înscrisul de la fila 6 pe primul plan de situație aparține unui expert asistent care a fost admis de instanță să asiste din partea apelantului și nu să aibă un acces la întocmirea raportului de expertiză.
Referitor la aceste înscrisuri, acestea nu reprezintă înscrisuri noi pentru a fi incident în cauză dispozițiile art.305 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la cererea formulată în sensul de a prezenta declarația, arată că nu se opune, întrucât aceste înscrisuri au fost depuse la comisia de experți, se află în posesia acesteia și o poate prezenta, deși există la dosarul înaintat Primăriei Municipiului București pentru retrocedarea terenului din litigiu, dosar care a fost înaintat Tribunalului București în apel.
Menționează că, solicită la rândul său, proba cu înscrisurile pe care le solicită recurentul-pârât și alte înscrisuri reprezentând adrese oficiale emise de Primăria Municipiului București prin care recurentul a fost somat să-și retragă construcția; aceste înscrisuri se află în dosarul primăriei și nu reprezintă înscrisuri noi.
Avocatul recurentului-pârât arată că nu se opune la probele solicitate de partea adversă, iar în ceea ce privește înscrisurile care sunt atașate la raportul de expertiză întocmit de expertul M. C., arată că schițele respective sunt o transpunere făcută de consilierul expert C. G. al părții pe care o reprezintă, sunt semnate de către acesta și sunt făcute în ideea de a prezenta instanței contradicția rapoartelor de expertiză.
Avocatul intimatei-reclamante învederează că s-au efectuat două expertize dintre care una întocmită de către o comisie de 3 experți, astfel încât înscrisurile nu sunt utile.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul de procedură civilă, va încuviința recurentului-pârât probatoriul solicitat azi constând în înscrisuri, respectiv, schițele depuse la dosar odată cu motivele de recurs filele 5 și 6 și declarația menționată în motive despre care se susține că ar fi fost avută în vedere de comisia de experți, fără să fie prezentată recurentului-pârât și fără să fie depusă la dosar, sens în care, în baza dispozițiilor art.172 din Codul de procedură civilă, va pune în vedere intimatei-reclamante, prin apărător,să depună la dosar copie certificată de pe acest înscris.
Avocatul intimatei-reclamante depune la dosar copia certificată de pe acest înscris intitulat „ declarație”.
Cu privire la înscrisurile solicitate de intimata-reclamantă, prin apărător, Curtea, va respinge această probă, reținând inclusiv declarația acesteia că este vorba de înscrisuri care sunt deja în dosarul instanței de fond, sunt câștigate cauzei aflându-se în dosarul primăriei și reține cauza la a doua strigare la cererea apărătorului recurentului-pârât pentru a da posibilitatea să ia cunoștință de declarația ce a fost depusă la dosar de către intimata-reclamantă.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul-pârât C. I., personal și asistat de avocat L. Ș. și avocat B. R., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante Z. I..
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului-pârât învederează că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel cu privire la criticile aduse instanței de fond și, în mod greșit, a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese, fără a achita timbrajul corespunzător, soluția corectă fiind aceea de anulare a cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrată. Instanța de apel a apreciat în mod greșit situația de fapt, datorită concluziilor eronate ale raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond, motiv pentru care se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, arată că instanța de apel a respins obiecțiunile formulate de pârât la cel de-al doilea raport de expertiză întocmit la instanța de apel, ce a fost omologat de către instanță și, având în vedere obiectul cererii, era evident întocmirea unui raport de expertiză tehnică care să identifice terenurile părților, a dimensiunilor acestora și a stabilirii faptului dacă pârâtul a uzurpat vreo suprafață din terenul proprietatea intimatei-reclamante.
Or, astfel cum a arătat prin intermediul obiecțiunilor formulate în termen legal, comisia de experți a săvârșit o eroare la momentul efectuării măsurătorilor, prin aceea că limita de est a proprietății intimatei-reclamante a fost greșit identificată și s-a pronunțat asupra unui înscris care nu exista la dosarul cauzei. Prin urmare, instanța de apel, trebuia să manifeste rolul activ ca și la momentul la care a dispus efectuarea unei contraexpertize de către 3 experți, în sensul de a cerceta obiecțiunile formulate în termen de pârât.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă s-a bazat pe acțiunea obligației de a face, respectiv, de a curăța
proprietatea reclamantei de construcțiile care aparțin pârâtului.
Susține că acel capăt de cerere a fost o cerere secundară și este legal și corect că la primul termen s-a renunțat cu cerere la judecată, fiind legală renunțarea la acel termen, astfel încât, nu era necesară achitarea taxei de timbru.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, învederează că declarația menționată nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, cu acțiunea reclamantei, deoarece din înscrisurile depuse la dosar și expertizele efectuate în cauză, rezultă că imobilul reclamantei este legal construit cu autorizație și nu a încălcat nici o dispoziție a codului civil, având în vedere că se discută despre un teren care se află pe latura opusă față de recurent și, din acest motiv, a fost depusă și declarația solicitată de comisia de experți la momentul la care au fost efectuate măsurătorile. S-a întocmit un proces verbal cu toate documentele care au fost depuse de părți, printre care și această declarație, însă este de reținut că reclamanta nu a depășit limitele proprietății; recurentul nu a depus nici un înscris din care să rezulte că aceea fâșie de teren îi aparține, sau că a plătit taxe și impozite la Primăria Sector 4 București, sau a avut o înțelegere tacită fie cu primăria sau cu proprietarul.
Solicită a se avea în vedere că înscrisurile depuse de recurent se află atașate la raportul de expertiză, nu sunt înscrisuri noi, că la fila 5 una dintre schițe nu are valoare juridică, nu este certificată de către recurent, nu este semnată de către cei 3 experți și este contrasemnată de expertul asistent care nu a fost împuternicit astfel că nu are valoare juridică.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.08.2008, reclamanta Z. I. a chemat în judecată pe pârâtul C. I. și a solicitat să fie obligat la ridicarea construcțiilor – garaj, pivniță și magazie – care deservesc imobilul proprietatea sa de pe terenul proprietatea reclamantei și, totodată, să fie autorizată reclamanta să aducă la îndeplinire, pe cheltuiala pârâtului această obligație în caz de refuz al pârâtului; s-a mai solicitat să fie obligat pârâtul la plata de daune interese în sumă de 10.000 Euro pentru folosirea a 22,90 mp. din terenul reclamantei pentru intervalul 19.06.2006 – 07.08.2008.
La termenul de judecată din data de 05.11.2008, reclamanta a renunțat la judecată privind cererea de obligare a pârâtului la plata de daune interese în cuantum de 10.000 Euro.
Prin sentința civilă nr.4713/01.07.2009 Judecătoria Sectorului 4 București a admis această acțiune și astfel, a obligat pârâtul să ridice construcțiile ridicate pe terenul proprietatea reclamantei, iar în caz contrar reclamanta a fost autorizată să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâtului. S-a reținut în considerentele acestei hotărâri faptul că mamei reclamantei i-a fost restituit în natură prin Dispoziția nr.6064/2006 emisă de Primăria Municipiului București, terenul în suprafață de 161 mp. situat în București, ..25, sector 4, imobil care se învecinează cu cel aflat în proprietatea pârâtei și că, potrivit expertizei efectuate în cauză, terenul reclamantei este ocupat de o suprafață de 18 mp. de construcții proprietatea pârâtului.
Soluția menționată a fost menținută de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, care, prin decizia civilă nr.1041A/05.12.2012 a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
La rândul său, Tribunalul a arătat că prin raportul de expertiză topometrică întocmit în apel de către comisia alcătuită din trei experți, raport care se coroborează cu celelalte probatorii, s-a stabilit că terenul folosit de apelant este de 189 mp. în timp ce potrivit actelor de proprietate, pârâtul apelant este proprietarul unui tren în suprafață de 166 mp. situat în ..23, sector 4. Același raport de expertiză precizează că nu se poate stabili exact, cantitativ, folosința actuală a terenului intimatei reclamante și că această suprafață de teren este doar parțial împrejmuită și că garajul, pivnița și magazia aparțin apelantului – pârât se află parțial pe terenul intimatei – reclamante, ocupând o suprafață de 17 mp., însă inițial aceste construcții ocupau suprafața de 22 mp. diminuată ulterior ca urmare a ridicării parțiale a acestor construcții la solicitarea organelor de resort.
Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, pârâtul a criticat această din urmă hotărâre sub aspectul că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel formulate de acesta.
Critica necercetată de instanța de apel este aceea prin care pârâtul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea sa la plata daunelor interese fără a se achita timbrajul corespunzător potrivit cu dispozițiile art.14 și ale art.20 din Legea nr.146/1997.
Se mai susține în recurs și faptul că instanța de apel a respins, în mod nelegal, obiecțiunile pârâtului la cel de al doilea raport de expertiză întocmit în faza procesuală a apelului. Deși instanța de apel a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză, de această dată de către o comisie de trei experți, concluziile acestui raport de expertiză au fost aproximativ identice cu raportul întocmit în fața Judecătoriei sectorului 4 București în sensul că pârâtul ar fi uzurpat o suprafață de circa 18 mp. din terenul intimatei. Prin obiecțiunile formulate în termen legal, pârâtul a susținut faptul că, prin raportul de expertiză s-a săvârșit o gravă eroare la momentul efectuării măsurătorilor prin aceea că limita de est a proprietății intimatei – reclamante a fost greșit identificată în temeiul unei declarații prin care persoanele care revendicau de la adresa din ..27, se obligau să vândă reclamantei terenul de la această adresă. Or, o asemenea declarație nu se află anexată raportului de expertiză și nici nu a fost depusă de către intimată până la momentul închiderii dezbaterilor pentru a putea fi supusă discuției părților. În acest context, instanța de apel trebuia să manifeste același rol activ ca și la momentul la care a dispus efectuarea unei contraexpertize de trei experți.
Prin întâmpinarea de la 04.04.2013, intimata a susținut că a renunțat la capătul de cerere privind plata daunelor interese pentru folosința a 22,90 mp. la data de 05.11.2009 din dorința de a avea un teren neafectat de construcții care nu îi aparțineau pentru a putea începe împrejmuirea proprietății sale.
De asemenea, se arată că recurentul nu a indicat textul legal în care se încadrează greșeala imputată instanței de apel și că, în opinia sa, toate motivele de recurs invocate sunt în realitate critici privitoare la modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate.
În privința criticilor susținute prin memoriul de recurs înregistrat la data de 13.02.2013, Curtea reține următoarele:
Prealabil analizei acestor critici, se arată că recurentul a indicat temeiul juridic al recursului ca fiind dispoziția art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, iar dezvoltarea motivelor de recurs se circumscrie acesteia și rezidă în greșita interpretare a dispozițiilor art.14 și ale art.20 din Legea nr.146/1997, precum și a art.129 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Din această perspectivă, Curtea observă că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel formulate de pârât și cu a căror dezlegare, în virtutea principiului disponibilității procesului civil, a fost învestită instanța de control judiciar.
Într-adevăr, prin motivele de apel, pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe prin prisma greșitei aplicări a prevederilor art.14 și ale art.20 din Legea nr.146/1997, dispoziții potrivit cărora reclamanta nu putea renunța la judecarea unui capăt de cerere din acțiune, fără a satisface exigențele principiului plății anticipate a taxei de timbru. Din examenul considerentelor deciziei recurate se desprinde concluzia că această critică nu a primit un răspuns din partea instanței de apel, ceea ce echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei și, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.2 din Codul de procedură civilă, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei în scopul rejudecării apelului.
Cu acest prilej, se va lămuri situația de fapt sub toate aspectele, inclusiv prin prisma obiecțiunilor formulate de recurentul – pârât cu privire la raportul de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, din perspectiva efectivității principului rolului activ, cu atât mai mult cu cât, recurentul – pârât a învederat instanței de fond aspectul nelămuririi situației de fapt.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtului, va casa decizia recurată și va trimite cauze spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât C. I., împotriva deciziei civile nr.1041 A din 05.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. I..
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.2/22.05.2013
T.B.Secția a III-a Civilă – M.P.
- C.T.
Jud. sector 4 București – M.R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1657/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 345/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
