Pretenţii. Decizia nr. 67/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 47946/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 67 R
Ședința publică de la 16.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. M.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - V. A.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă P. C., împotriva sentinței civile nr.999 din 03.05.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect”despăgubiri Legea nr.221/2009”.
Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic G. P., lipsind recurenta reclamantă P. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentanta intimatei pârâte Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice depune la dosar împuternicire avocațială. Pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de instanța de fond.
Reprezentanta Ministerului Public P. de pe lângă Curtea de Apel București pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 15.06.2011 sub nr._, reclamanta P. C., în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și masurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea cererii și obligarea la plata de despăgubiri către reclamanta, reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul politic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare și acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama ca numita P. C. nu a beneficiat de masurile reparatorii conform Decretului-lege nr. 118/1990.
Prin sentința civilă nr. 999/03.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P. C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente instanța a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative întemeiată pe actele normative enumerate în art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009 și obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
La termenul din 08.03.2012 instanța a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a preciza în ce constau daunele solicitate și cu ce mijloace de probă înțelege să le dovedească. Deși legal citată, reclamanta nu a precizat acțiunea în sensul celor solicitate de instanță și nu a depus înscrisuri la dosar pentru a-și dovedi acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a criticat hotărârea tribunalului arătând următoarele:
Cu privire la daunele morale solicitate în cauză, recurenta-reclamantă consideră ca suma solicitata este echitabila având în vedere prejudiciile suportate. Date fiind suferințele îndurate în timpul regimului totalitar, în virtutea dreptului de acces liber la justiție, drept ce este garantat de art. 21 din Constituția României, cât și de art. 5-6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reglementările internaționale consacrând dreptul la reparații al oricărei persoane care demonstrează ca a fost victima unei arestări sau rețineri cu caracter abuziv, consideră că poate sesiza instanța de judecata pentru a solicita daune morale, atât în temeiul Legii nr. 221/2009 cât și cu luarea în considerare a dispozițiilor Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Mai mult decât atât, Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, art. 5 alin. 1 și 5 – "Dreptul la libertate și la siguranța" prevede că: "Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are drepturi la reparație".
Recurenta-reclamantă învederează că, potrivit art. 504 alin. 1 Cod procedură penală "Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite".
În Constituția României se consacra exercitarea acestui drept de către cei interesați, indiferent de natura procedurii urmate. Astfel, în art. 52 alin. 3 teza I, este stipulat dreptul la reparație având drept premise eroarea judiciară fără a se mai face vreo referire la desfășurarea unui anume fel de proces, ceea ce duce la concluzia ca repararea prejudiciului se poate solicita pentru toate cazurile în care autoritățile statale comit abuzuri de drept ori manifesta o grava neglijență.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că, prin decizia nr. 1354/20.10.2010 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 761/15.11.2010) a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. I pct. 1 și art. 2 din OUG nr. 62/2010, pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Prin decizia nr. 1360/21.10.210 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 761/15.11.2010) a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.
De asemenea, prin decizia nr. 1358/20.10.2010 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 761/15.11.2010) a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.
Deciziile Curții Constituționale produc efecte juridice erga omnes, iar dispozițiile legale constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 de zile de la data publicării acestora, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile constatate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Pe durata acestui termen, actele normative constatate ca neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat că nu se poate concluziona în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă existența vreunei obligații a statului de a acorda aceste despăgubiri, iar legiuitorul român după data de 22.12.1989, a adoptat Decretul-lege nr. 118/1990, cât și Legea nr. 221/2009 în acest scop.
În acest sens, există două norme juridice, respectiv art. 4 din Decretul Lege nr. 118/1990 și art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 cu aceeași finalitate.
Prin decizia nr. 1360/21.10.2010 a Curții Constituționale, s-a reținut că despăgubirile pentru daune morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale, cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative, ori despăgubirile prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile.
Curtea constată că reclamanta putea beneficia de despăgubiri morale în temeiul prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, dar în situația în care acest text de lege a fost declarat neconstituțional, temeiul juridic ce justifica acordarea acestor daune, nu mai există.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 504 alin. 1 Cod procedură penală reglementează dreptul de reparații al persoanei care a fost condamnată definitiv săvârșindu-se o eroare judiciară, dar în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei hotărâri de achitare pentru a putea fi aplicabil acest text de lege.
De asemenea, Curtea constată că, în calea de atac a recursului a fost schimbat temeiul juridic invocându-se dispozițiile art. 504 alin. 1 Cod procedură penală, text de lege care nu a fost invocat prin cererea de chemare în judecată și nu a fost supus analizei instanței de fond.
În calea de atac a recursului, cât și în calea de atac a apelului nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face cereri noi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă.
În consecință, acest temei juridic, ce reprezintă cauza cererii de chemare în judecată nu poate fi invocat în calea de atac a recursului, dacă nu a fost dedus judecății prin cererea de chemare în judecată și supus cercetării judecătorești la instanța de fond.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă P. C., împotriva sentinței civile nr. 999 din 03.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. F. P. V. A.
GREFIER,
F. V.
RED. AM
Tehnored.MȘ/PS 2 ex.
29.01.2013
Jud. fond: S. M.
| ← Acordare de compensatii financiare victimelor unor... | Pretenţii. Decizia nr. 446/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
