Acţiune în constatare. Decizia nr. 1882/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1882/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 34078/299/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1882R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07 NOIEMBRIE 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. S.
JUDECATOR: D. M. G.
JUDECĂTOR: A. M. M.
GREFIER: G. C. A.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant C. C. împotriva deciziei civile nr. 288A din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.P.M.B. - B. De Poliție Rutieră.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect: „acțiune în constatare” .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: recurentul reclamant C. C., personal și asistat de apărător, avocat M. A., cu împuternicirea avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă D.G.P.M.B. - B. De Poliție Rutieră.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant C. C., prin apărător, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru, respectiv chitanța nr._ din 07.11.2013 prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei. Arată că nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea prescripției sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție, pune în discuție, legala compunere a completului de judecată ce a soluționat cauza la Tribunalul București, în complet de doi judecători, ca apel.
Având în vedere că nu sunt cereri prealabile, Curtea, acordă cuvântul și pe fondul cererii de recurs.
Recurentul reclamant C. C., prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și dovedită. Solicită să se constate că de la data comiterii contravenției, 13.12.2007, au trecut mai mult de trei ani, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii și executării contravenționale cu privire la sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere. Având în vedere aspectul invocat de instanță, arată că lasă la aprecierea instanței. Fiind o acțiune în constatare, sunt două aspecte procedurale și anume dacă este o acțiune de drept comun sau de drept administrativ. Dacă instanța apreciază că este o acțiune de drept comun, se judecă în recurs, iar dacă se apreciază că este de drept administrativ, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru a fi judecată în recurs de către secția specializată de contencios administrativ din cadrul Tribunalului București. Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 5.09.2011 înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._, reclamantul C. C. a chemat în judecată pârâta D. – B. de Poliție Rutieră, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate intervenirea prescripției sancțiunii aplicată reclamantului prin procesul verbal de contravenție . nr._/13.10.2007 întocmit de pârâtă.
În motivarea cererii s-a arătat că prin procesul – verbal de contravenție . nr._/13.10.2007 emis de D. B. de Poliție Rutieră, s-a dispus și sancțiunea contravențională complementară a reținerii permisului de conducere categoria B. nr. B00943829.
Reclamantul arată că a fost de bună credință și a achitat amenda. În privința sancțiunii complementare arată că de la data comiterii contravenției 13.10.2007 au trecut mai mult de 3 ani, astfel că s-a prescris răspunderea și executarea.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Legea nr. 180/2022 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pârâta a formulat întâmpinare și a arătat că în procesul având ca obiect plângerea contravențională formulată împotriva procesului – verbal de contravenție, s-a dat inițial o soluție de respingere a plângerii, care a fost casată de către Tribunalul București Secția de C. Administrativ, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pârâta precizează că nu cunoaște situația actuală a dosarului având ca obiect plângerea contravențională și arată că termenul de prescripție este de 5 ani.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. d și art. 121 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, respectiv art. 131 alin. 1 și 3 din Codul de procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr. 6162/6.04.2012 Judecătoria Sectorului 1 a respins acțiunea în constatare, pe motiv că termenul de prescripție care începea să curgă la data de 1.01.2010 (prima zi a anului următor soluționării irevocabile a plângerii petentului) nu s-a împlinit.
Prin decizia civilă nr. 188/A/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, s-a respins apelul formulat de reclamant, reținându-se că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 121 alin. din OUG nr. 195/2002 și art. 131 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul, arătând că hotărârile pronunțată în cauză sunt lipsite de temei legal, în sensul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul susține că obiectul acțiunii îl constituie doar cererea de constatare a intervenirii prescripției sancțiunii contravenționale complementare a reținerii permisului de conducere categoria B nr. B_ și că din această perspectivă termenul de prescripție începe să curgă de la data de 13.10.2007, când a fost săvârșită contravenția.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă și art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 9,50 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv din perspectiva motivului de casare de ordine publică pus în discuție din oficiu,Curtea reține următoarele:
Acțiunea prin care se solicită constatarea intervenirii prescripției unei sancțiuni principale sau complementare, aplicată printr-un proces – verbal de contravenție, se înscrie indubitabil în domeniul de aplicare al dreptului contravențional, căruia printre altele îi sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002. O astfel de acțiune ține în cele din urmă de atribuțiile legale ale autorității administrației publice din cadrul cărei face parte agentul constatator.
Chiar dacă anterior modificării OG nr. 2/2001 prin legea nr. 76/2012 nu exista o prevedere expresă potrivit căreia controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței care soluționează plângerea contravențională, aceasta nu însemna că doar plângerea contravențională propriu zisă se soluționa de judecătorie în prima instanță, respectiv de către instanța de contencios administrativ în recurs, iar cererile care vizau sancțiunile complementare din procesele verbale de contravenție se soluționau de către instanțele de drept comun. Din punctul de vedere al competenței materiale, o astfel de cerere se încadrează în dispozițiile art. 1 pct. 3 din codul de procedură civilă și este judecată în primă instanță de către judecătorie. Din punctul de vedere al competenței funcționale, o astfel de cerere se soluționează de către instanțele de contencios administrativ, dacă acestea există sau de către secțiile specializate în materia arătată din cadrul instanțelor, de asemenea dacă acestea există.
În speță, judecătoria era competentă să soluționeze cauza în primă instanță, dar hotărârea pronunțată era susceptibilă de a fi atacată cu recurs și nu cu apel.
Prin urmare, tribunalul trebuia să observe pe de o parte că instanțele civile nu sunt competențe funcțional să judece cereri în materie contravențională, iar pe de altă parte că, în speță, calea de atac era recursul și nu apelul cu toate consecințele care derivă din aceste observații.
În consecință, hotărârea pronunțată de către tribunal este susceptibilă de a fi casată din perspectiva dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 1 deoarece instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Având în vedere ordinea cazurilor de casare din Codul de procedură civilă și în plus ținând seama de faptul că instanțele nu sunt unanime în a califica competența funcțională, ca fiind de ordine publică sau de ordine privată, respectiv de faptul că punctul 3 al art. 304 se referă la încălcarea competenței de ordine publică a altei instanței și nu a altei secții, Curtea consideră că motivul de casare este cel prevăzut în punctul 1, astfel că va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru a fi judecată în recurs de către Tribunalul București, Secția C. Administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant C. C. împotriva deciziei civile nr.288A din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.P.M.B. - B. De Poliție Rutieră.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru a fi judecată în recurs de către Tribunalul București Secția C. Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. D. M. G. A. M. M.
GREFIER
G. C. A.
Red. D.G.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./15.011.2013
Jud. apel:D.N.T.
L.I.F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1822/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
