Cereri. Decizia nr. 1252/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1252/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 20077/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1252 R
Ședința publică din data de 20.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenții reclamanți U. M.-A. și U. V. împotriva sentinței civile nr.66/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având, ca obiect, „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, la solicitarea recurentului reclamant U. M.-A., pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.06.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, la data de 01.06.2012, reclamanții U. V. și U. M. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării soțului, respectiv tatălui reclamanților Ută D. și să anuleze sentința nr.1161/1941 a Curții Marțiale C.6A. Cluj, prin care acesta a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, pentru „insurecție armată”, ispășind pedeapsa în perioada 22.05._64; să se dispună reabilitarea și repunerea în drepturi a soțului, respectiv tatălui reclamanților U. D.; să se dispună obligarea pârâtului la plata, în favoarea subsemnaților, a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit în urma condamnării soțului și respectiv tatălui U. D., despăgubiri al căror cuantum urmează a-l preciza și obligarea pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința penală nr. 3039 din 8 decembrie 1938, Tribunalul M. al Corpului 6 Armată Cluj l-a condamnat pe U. D. la 2 ani de închisoare corecțională și cinci ani de interdicție corecțională pentru infracțiunea de „propagandă politică interzisă (legionară)”; prin sentința penală nr.1161/1941, urmare mandatului nr. 210.967/1941, Curtea Marțială Cluj l-a condamnat pe U. D. la închisoare, care a fost executată în perioada 22 mai 1941 și 14 mai 1964, pentru infracțiunea de „insurecție armată”.
Reclamanții au arătat că D. D. U. s-a născut la 11 decembrie 1915 la Caracal, județul O., într-o familie așezată, de buni gospodari și oameni cu credință și frică de Dumnezeu. Pe tatăl său în chema tot D. (decedat în 1964), iar pe mama sa o chema A.-P. (decedată în 1949) și care au avut 14 copii, 7 băieți și 7 fete.
Datorită unor probleme personale, s-a stabilit la Miercurea C., la fratele său cel mai mare, ulterior urmând cursurile Facultății de medicină din Cluj, între anii 1934-1939.
În anul 1941, după „rebeliunea legionară”, ca student în ultimul an la medicină, D. U. a fost condamnat de regimul generalului A., la 25 de ani de închisoare. Aceasta a fost executată la penitenciarul Aiud, în perioada 22.05._64, când a fost grațiat de regimul comunist.
De-a lungul celor 23 de ani de detenție, D. U. a contactat un TBC și o ciroză hepatică. În anul 1964, prin Decretul nr.411, a avut loc grațierea deținuților politici; eliberat din închisoare, D. U., subnutrit și suferind de boli hepatice și pulmonare, este îngrijit de foștii săi colegi de facultate, care îl internează timp de doi ani la Spitalul din Cluj și apoi la cel din B., pentru a-i reface sănătatea; după ieșirea din spital, D. a plecat la București, la profesorul C. U., fratele său. Doi ani mai târziu în anul 1966, s-a angajat ca asistent medical la Spitalul nr. 9 (Spitalul Central) din București, la Clinica Neurologie II; deși nu a primit aprobarea de a-și da examenul de diplomă la Facultatea de Medicină din Cluj, pentru munca sa de autentic neurolog, domeniu de care a fost pasionat, colegii din clinica medicală, precum și pacienții săi îi spuneau „domnul doctor”.
La data de 05.02.1980, D. U. moare, ca urmare a reactivării unor afecțiuni dobândite în închisoare.
Reclamanta U. V., în calitate de soție a deținutului politic D. U., a precizat că a urmat școala primară la Aiud; a continuat apoi Gimnaziul de fete la Aiud și Liceul teoretic „T. M.”, din același oraș. Mai apoi a urmat „Școala pedagogică” la Sibiu, obținând diploma de învățătoare, după care s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale, Secția Pedagogică, a Universității „V. B.” din Cluj-N., obținând titlul de „Diplomat universitar în specialitatea științe naturale-geografie”.
De-a lungul vieții a ocupat diferite funcții: de învățător, profesor, director de școală, șef secție la „Didactica” din cadrul Ministerului învățământului, președinte a Crucii Roșii etc.
După eliberarea lui D. din închisoare, reclamanta a continuat să sufere și a fost frustrată de anumite drepturi și anume, ca urmare a relației sale cu un deținut politic, în anul 1973 făcându-se revizuirea cadrelor a fost destituită din toate funcțiile de conducere și a fost transferată, tot în cadrul Ministerului învățământului, la Secția de proiectare; a fost chemată, în repetate rânduri, la Miliție, pentru a o convinge să nu se căsătorească cu un deținut politic sau să se despartă de el; au ținut-o mai multe ore închisă într-o încăpere, să se mai gândească. Seara târziu i-au dat drumul, cu amenințări. Cu toate acestea s-a căsătorit cu D. U., convinsă fiind de alegerea făcută.
Prin Hotărârea nr. 1139 din 4 august 1995 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Decretului-lege nr.118/1990 cu privire la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, reclamanta U. V. a beneficiat de o indemnizație lunară de 10.000 lei (la valoarea anului 1995), începând cu data de 01.08.1995 și până în prezent.
Astfel, reclamanții au arătat că în calitatea lor de soție, respectiv de fiu, au vocația potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, atât la reabilitarea sa juridică, cât și la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de către D. U..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 1 alin. 2 lit. a, lit. b, art. 3, art. 5 alin.1 lit. a, alin. 2 și alin. 4 din legea nr. 221/2009 cu trimitere la art.1 lit. a, d, h, art. 2, art.7 Legea nr. 80/1941 și art. 2 din Ordonanța de Urgență nr.214/1999, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., reclamanții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 12.12.2012, reclamanții au depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 132 C.proc.civ., cerere precizatoare prin care au indicat cuantumul despăgubirilor solicitate pentru prejudiciul moral și material suferit în urma condamnării soțului și respectiv tatălui U. D., pe care l-au apreciat provizoriu la valoarea de 1.000.000 (un milion) Euro.
Totodată, au arătat că înțeleg să-și rezerve dreptul ca, în situația în care dovezile administrate în cauză vor releva un alt cuantum al prejudiciului moral și material suferit, să modificăm această valoare ulterior cunoașterii acestei modificări.
Prin sentința civilă nr. 66/16.01.2013 Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamanților U. V. și U. M. A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește primul capăt de cerere prin care se solicită să se constate caracterul politic al condamnării soțului reclamantei U. V., respectiv tatălui reclamantului U. M. A., prin sentința nr.1161/1941 a Curții Marțiale C.6A.Cluj, că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 1 alin.1 din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora:” Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă,pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,pentru fapte săvârșite înainte de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945”.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții U. M. – A. și U. V..
În motivarea recursului, se arată că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece din probatoriul administrat, reiese caracterul politic al condamnării suferite, iar din precizările făcute la data de 12.12.2012, reiese că a fost indicată și sentința nr. 1987/1949 pronunțată de Tribunalul T. în scopul denigrării antecesorului recurenților.
Se mai arată că recurenta reclamantă este beneficiara drepturilor conferite prin Decretul nr. 118/1990 și că însuși procurorul de ședință a reținut caracterul politic al condamnării, cât și faptul că numitul U. D. a fost beneficiar al Decretului de amnistiere nr. 411/1964.
Recurenții enumeră înscrisurile anexate recursului, cu care aceștia înțeleg să-și dovedească justețea criticilor, și anume Hotărârea nr. 1987/1949 prin care U. D. a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru tâlhărie, procesul verbal din 1945 al Comisiei de Triere din județul T., procesul verbal de interogatoriu din 1954, adresa nr. 5948/1964 privind punerea în libertate a lui U. D., adresa Tribunalului M. nr. 2479/1960 de constatare a grațierii, adresa MAI_/1960, din care reiese că pentru pedeapsa de 5 ani plus 1 an și 6 luni închisoare corecțională, intră în vigoare Decretul nr. 315/1959, adresa Tribunalului Popular T. 828/1960 de constatare a beneficierii de Decretul de grațiere, declarațiile lui U. D. din 1957 cu privire la condamnările suferite, la greva foamei și la supunerea unui regim de izolare, adresa MAI din 1957 privind contopirea pedepselor, cât și adresele Unității 6022 din 1956 și adresa Tribunalului Popular T. prin care s-a respins contestația lui U. D. împotriva sentinței 1897/1949 și mandatul de executare a pedepsei nr. 8415/1954 prin care U. D. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.
Analizând recursul declarat, ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și raportat la dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor urma:
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic, orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 06.03._89, pentru fapte săvârșite înainte de 6 martie 1945, sau după această dată, și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Reclamanții recurenți au invocat în dovedirea cererii, o sentință prin care autorul lor a fost condamnat la 25 de ani închisoare pentru insurecția armată, însă această hotărâre nu se poate încadra în perioada prevăzută de dispoziția legală m,ai sus menționată, fiind pronunțată în anul 1941.
Totodată, nici sentința nr. 1987/1949 emisă de Tribunalul T., nu poate fi luată în considerare, deoarece, din această hotărâre reiese că autorul reclamanților a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru tâlhărie, așadar pentru o infracțiune de drept comun, și nu drept urmare a unei activități contra regimului comunist.
Nici din celelalte înscrisuri administrate, înscrisuri care reprezintă procese verbale de interogatorii, adrese ale unității militare, ale MAI, ori ale Tribunalului T., declarații ale autorului recurenților, nu reiese faptul că autorul recurenților a fost condamnat, drept urmare al vreunei activități împotriva regimului comunist, motiv pentru care, Curtea reține ca fiind neîntemeiate criticile formulate de către recurenți.
Față de considerentele expuse, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea de Apel a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți U. M.-A. și U. V. împotriva sentinței civile nr.66/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D. M. M. A.-M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
26.06.2013
Jud. fond L. I. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 271/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 255/2013. Curtea... → |
|---|
