Anulare act. Decizia nr. 546/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 546/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 11434.01/301/2007

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 546 R

Ședința publică de la 13.03.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE:- P. F.

JUDECĂTOR:- M. A.

JUDECĂTOR:- D. Y.

GREFIER:- F. J.

----------------

Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă . lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență S. C. D. și recurenta-pârâtă-reclamantă Z. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 354 A/04.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți . SRL și . SRL, având ca obiect, rectificare carte funciară, anulare act.

Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 20.02.2013, la 27.02.2013, la 06.03.2013 și la 13.03.2013, când a hotărât următoarele:

CURTEA

P. sentința civilă nr.7239 din 20.05.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București s-a respins cererea de repunere pe rol formulata de reclamanta parata . neîntemeiată;s-a admis cererea principala formulata de reclamanta parata . contradictoriu cu parata reclamanta . cu parata . SRL; s-a constatat nevalabilitatea partiala a înscrierilor din cartile funciare 1135,_/1,_/1,_/1 si s-a dispus rectificarea înscrierilor în sensul ca, pentru următoarele drumuri de acces, reclamanta-parata . un drept de proprietate in indiviziune alături de pârâte in cote de 50%-50%, astfel:cartea funciara 1135 – drumurile de acces incluse in imobilele cu numerele cadastrale 723/5 (transcris in CF_/1) și 723/1/3/4 (transcris in CF_/1) și drumul de acces cu numărul cadastral 723/6/3/1 (transcris in CF_/1) - in indiviziune cu parata . SRL;drumurile de acces incluse in imobilele cu numerele cadastrale 723/1/3/2, 723/6/2, 723/6/3/2 - in indiviziune cu parata-reclamanta . funciara_/1 - drumul de acces cu numărul cadastral 723/6/3/1 - în indiviziune cu parata . SRL; cartea funciara_/1 - drumul de acces inclus in imobilul cu numărul cadastral 723/1/3/4, in indiviziune cu parata . SRL; cartea funciară_/1 - drumul de acces inclus in imobilul cu numărul cadastral 723/5, in indiviziune cu parata . SRL;s-a respins ca neîntemeiată cererea formulata în contradictoriu cu parata . SRL, București,; s-a respins cererea reconvenționala privind rectificarea cărții funciare_ ca inadmisibila;s-a respins cererea reconvenționala privind nulitatea Protocolului 1431/_/ 17.08.1998 ca neîntemeiată; s-a Iuat act ca reclamanta parata . parata . SRL nu solicită cheltuieli de judecată;s-a respinge cererea paratei –reclamanta . acordare a cheltuielilor de judecata ca neîntemeiată.

Pentru a dispune în acest sens instanța analizând cu prioritate, cererea de repunere pe rol formulata de reclamanta parata . scrise, a respins-o ca vădit neîntemeiata, considerând că este pur si simplu abuziv formulata si doar cu intenția de a mai tergiversa puțin cauza, partea a beneficiat de asistența juridica de specialitate pe tot parcursul procesului și trebuia să își formuleze cererile în mod corespunzător, să administreze probatoriile in mod corespunzător cu respectarea termenelor procedurale. Reclamanta pârâtă trebuia să înțeleagă, de la momentul promovării prezentei acțiuni, ca a formulat totuși o cerere de carte funciara si că aceste cereri au anumite limite de fond, așa cum ii vom explica si mai jos pentru deplina sa lămurire.

Instanța a mai arătat că nu se va repune pe rol cauza pentru a discuta o cerere de rectificare a încă unei cărți funciare pe care reclamanta a descoperit-o in al treisprezecelea ceas – cartea funciara_. În nici un caz, cauza nu va fi repusă pe rol pentru ca reclamanta, societate cu consilieri juridici si avocați, nu cunoaște sau se face că nu cunoaște art. 129 alin. 6 Cod procedură civila conform căruia instanța judeca numai in limitele în care a fost legal investită cu respectarea termenelor procedurale. Așa cum i s-a pus in vedere clar și în ședința din data de18.03.2010 (f.110.111), cererea sa de rectificare a tuturor celorlalte cărți funciare (nici măcar nominalizate) aflate în legătură cu cărțile funciare inițial solicitate a fi rectificate era tardiva, motiv pentru care instanța nici nu a luat act de ea și nici nu se va pronunța pe ea. Cu atât mai puțin, instanța nu se va pronunța pe o nouă cerere de rectificare a cărții funciare_ invocata prin concluziile scrise si nici nu va repune cauza pe rol, unicul scop al solicitării rectificării si acestei cărți funciare prin concluziile scrise, clar peste orice termen procedural si peste orice norma de bun simț, fiind doar expresia unei intenții de tergiversare a cauzei.

„Rectificarea reala” a cărților funciare invocată de C. prin concluziile scrise nu presupune că instanța ar trebui să încalce principiul egalității armelor, că instanța ar trebui să încalce art. 132 Cod procedura civila, să încalce termenele procedurale foarte bine cunoscute de reclamanta si sa permită părții să își completeze cererea chiar și prin concluziile scrise sau că partea, la rândul ei, ar avea dreptul să nu respecte dispozițiile art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă și obligația de a-și formula cererile, apărările in termenele și condițiile procedurale.

Faptul ca între părți mai sunt o suta și o mie de alte probleme legate de drepturile lor asupra terenurilor din zonă, o suta și o mie de alte probleme legate de cărțile lor funciare nu înseamnă ca instanța trebuie să treacă pur si simplu dincolo de limitele impuse de art. 132 si art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. Prezentul dosar are ca obiect (principal) – rectificare carte funciara. Instanța nu se va pronunța cu privire la suprafețele drumurilor de acces, ca acestea au 10 mp sau_ mp. Instanța a fost investită cu o acțiune in rectificare carte funciara strict cu privire la mențiunile privind „dreptul de proprietate exclusiva” in loc de „drept de coproprietate in indiviziune”. Toate susținerile părților privind suprafețele ca ar fi mai mari sau mai mici țin de o acțiunea in realizare, eventual, de o acțiune in revendicare de la proprietarii vecini drumurilor de acces, o acțiune posesorie, o acțiune in daune pentru încălcarea dreptului de coproprietate, o acțiune de a face de a respecta dreptul de coproprietate, etc. etc. etc. sau . carte funciar al cărei obiect să vizeze exact întinderea drepturilor de coproprietate, dar nu într-o acțiune de carte funciara al cărei unic obiect, trasat de reclamant prin cererea principala si de parata reclamanta Z. prin cererea reconvenționala, îl reprezintă menționarea in loc de „proprietate exclusiva”, a „proprietății in indiviziune”.

Inadmisibilitatea cererii reconvenționale a paratei Z. nu a fost pusa in discuție ca si excepție pentru ca nu a fost invocata ca si excepție și nici instanța nu a analizat-o, nici pe parcursul procesului, nici acum la fond, ca o excepție, ci ca o apărare propriu-zisa. N. in raport de cererea principala s-a analizat ca și excepție pentru ca așa a fost invocata de parata Z.. Dar aceasta nu înseamna ca si in privința apărărilor C. pe cererea Z., instanța ar fi trebuit sa faca recalificări pentru ca, așa cum o acțiune poate fi respinsa ca neîntemeiata, așa poate fi respinsa o altă acțiune ca inadmisibila direct, nu pe cale de excepție. Daca ar trebui ca, de fiecare data, inadmisibilitatea sa fie invocata și analizata ca excepție, ar trebui să discutăm de acum înainte și despre „excepția de netemeinicie” ceea ce este absurd. Daca dorea sa o invoce ca si excepție, reclamanta parata a avut la dispoziție trei ani de zile pentru a face precizări in acest sens.

Mai mult, pe apărarea C. privind inadmisibilitatea, părțile, in primul rând Z. - cea căreia i se opunea aceasta apărare, au avut posibilitatea sa formuleze la rândul lor apărări, întâmpinarea reclamantei-parate fiindu-le comunicata (f. 157). Oricum, acest aspect nu ar putea fi invocat decât de partea care s-ar fi considerat prejudiciata in cauza, adică de Z., și nu de reclamanta-parata căreia i-a mai venit o idee pentru a cere în mod abuziv repunerea cauzei pe rol.

Având în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 723 Cod procedura civila, conform cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credința conform scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, având in vedere dispozițiile art. 151 C.pr..cv conform cărora cauza poate fi repusă pe rol daca instanța găsește necesare noi lămuriri si, pe de alta parte, ca prezenta instanța nu are nevoie de noi lămuriri cu privire la cererile cu care a fost investită în termen legal de părți și care au fost puse in discuția părților pe toate aspectele posibile și imposibile, ca nu trebuie lamurita absolut deloc situația pe alte carti funciare și pe alte aspecte care nu fac obiectul cauzei, instanța va respinge cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată.

Analizând cererile, prin prisma probelor administrate în cauza,

1.) Instanța se va pronunța mai întâi pe cererea reconvenționala privind constatarea nulității absolute a protocolului 1431/_/17.08.1998 (f. 131 prezentul dosar), având in vedere ca acest protocol este unul din actele in baza căruia reclamanta parată susține că are un drept in indiviziune asupra drumurilor de acces și care ar face, astfel, dovada nevalabilității înscrierii in cartea funciara a unui drept exclusiv al pârâtei reclamante Z..

Instanța va respinge această cerere ca neîntemeiata, neputându-se reține nici o „încălcare flagranta” a legii.

Protocolul 1431/_/17.08.1998 (f. 131) este un act de administrare, cuprinzând o convenție de menținere a unei stări de indiviziune care exista si anterior intre părți pentru a asigura folosința . urmă, eficientă, a imobilelor pe care le aveau in proprietate in jurul acestor drumuri de acces, determinata si de relațiile de buna si civilizata vecinătate care ar trebui să existe.

Legea nr. 54/1998, în vigoare la momentul încheierii acestui act, prevedea foarte clar ca dobândirea/înstrăinarea terenurilor trebuia să îmbrace forma autentica, or convențiile de menținere a unei stări de folosința . protocolul 1431/17.08.1998, nu sunt acte de înstrăinare, astfel ca nu era absolut deloc necesara forma autentica.

Pe cale de consecința, având in vedere ca pentru încheierea acestui act nu era necesara forma autentica, rezultă că nici mandatul persoanelor care au încheiat actul in numele părților nu trebuia să îmbrace forma autentica. Mai mult, pentru ambele părți, protocolul a fost semnat de director general, director financiar contabil, director economic, oficiul juridic.

Nu era necesara nici o autorizare din partea A. așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 110 și urm din Legea 31/1990 forma in vigoare la momentul încheierii protocolului, acest protocol nefiind un act de dispoziție, așa cum am arătat mai sus. In aceste condiții, nici dispozițiile art. 143 din Legea 31/1990, invocate de pârâta reclamanta, prin concluziile scrise, nu sunt incidente în cauză, nefiind în prezența unui act de dobândire, de înstrăinare, de închiriere, de schimb sau de constituire garanții menționate in acest text de lege.

Pentru toate aceste motive, instanța va respinge acțiunea in nulitatea acestui protocol ca neîntemeiata.

2.) Cererile principale privind constatarea nevalabilității înscrierilor din cartea funciara si, pe cale de consecința, rectificarea cărților funciare 1135,_/1,_/1,_ (f.124-142, 144-149 volum I)

Conform actelor încheiate de-a lungul timpului între C. si fosta Sicomed, unele drumuri de acces au fost menținute în stare de folosința . toate acestea, unele dintre ele au fost intabulate în cărțile funciare principala si cele succesive create ca urmare a dezmembrării unor imobile și a înstrăinării unor părți din imobile (f.124-142, 144-149 volum I) ca fiind in proprietate exclusiva a uneia sau a alteia dintre parti așa cum rezultă și din cărțile funciare si din expertiza efectuata in cauza.

Astfel, prin Protocolul (f.37-38 volum I) încheiat in 1994 (conform recunoașterii părților din sedința din 11.03.2010 – f.111) s-a stabilit la pct. 2. că, în cazul obiectivelor (instalații, căi ferate, retele tehnologice și de utilități) aparținând uneia dintre societăți, pentru care nu se pot face delimitări stricte ale terenului aferent, terenul va fi deținut de societatea cu pondere majoră. Pentru a permite exploatarea de către posesorii obiectivelor amplasate pe terenul celeilalte societăți se vor întocmi protocoale care vor stipula dreptul de folosința al terenului, căilor de acces, rețelelor de canalizare, de distribuție a utilităților, căi ferate. Pct. 3 lit.d) pentru toate căile de acces și drumuri de toate categoriile se vor încheia protocoale de folosință comună.

Ulterior, in 16.06.1995 s-a încheiat un astfel de Protocol (f.34 si urm. Volum I) prin care s-a stabilit că drumurile uzinale vor fi în proprietate indiviză a celor două societăți in cote egale, protocol care încă este valabil, acțiunea in nulitatea care a făcut obiectul dosarului_/2006 nefiind finalizata prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile de anulare a acestui protocol.

P. procesele verbal de vecinătate din 27.06.1995 (f.230 volum II), 30.06.1995 (f.217, 305 volum II) s-au stabilit linii de demarcație dintre suprafețele de teren și s-a semnat de către reclamanta si Sicomed că nu există divergente cu privire la aceste linii mari de demarcație.

P. Protocolul din 15.05.1996 (f.312 volum I), s-a stabili că terenul aferent parcelei S1 si S2 Sicomed, instalații si drumuri acces punctele 2, 3a, 3b, 3c, 3d, 3f, din protocolul 3338/30.06.1995, drumurile de acces spre secția de sulfamide, vor fi deținute în cote indivize de 50%.

Fața de aceste acte, nu se poate reține apărarea pârâtei reclamante .-volum I, f. 56-volum I și prin concluziile scrise) conform căreia prin aceste protocoale „societățile și-au delimitat terenurile (terenurile in care mijloacele fixe aparțin numai uneia dintre societăți și care erau precis delimitate și anterior, revin societății respective), instalațiile, clădirile, căile ferate, rețelele tehnologice și de utilități, mijloacele fixe în general, drumurile si căile de acces etc., stabilindu-se drepturile pe care urmau să le exercite fiecare în parte asupra acestor bunuri, precum și modalitatea de exercitare a drepturilor în cauză.”

Dimpotrivă, așa cum se prevede clar în aceste acte si cum am arătat mai sus, terenurile si mijloacele fixe au fost partajate, dar drumurile de acces au fost menținute in folosința . de partaj voluntar din 1998 autentificat sub nr. 1880/19.06.1998 are ca obiect clar, si conform contractului si planului anexa, doar terenul de_ mp parte din ., f. 33 volum I) identică cu suprafața posata cu galben și pe schita de plan aferenta raportului de expertiză efectuata in cauză (f.85) creându-se doua loturi: stânga-preluat de .-preluat de fosta Sicomed. Dar, au rămas in indiviziune căile de acces care înconjoară acest teren, adică cele care se află în afara acestui perimetru („teren situat in interiorul celor două societăți comerciale, înconjurat de multiple căi de acces ce aparțin celor două societăți și drumuri uzinale ce se vor folosi în comun, conform protocolului încheiat și semnat de conducerile ambelor societăți”). Pe de o parte, drumurile din interiorul terenului de_ mp s-au divizat, nici nu ar fi avut vreo justificare menținerea in indiviziune pe niște căi de acces din interiorul acestei suprafețe de teren, atâta timp cât prin contract se creează clar două parcele, bine delimitate, fiecare cu ieșire către celelalte parcele din întregul teren pe câte 3 laturi. Dar, pe de altă parte, în privința căilor de acces exterioare perimetrului de_ mp s-a menținut expres starea de indiviziune.

Contrar celor invocate de parata . scrise si expertul desemnat in cauza (f. 243 - volum III) a invederat ca numai terenul de_ mp si retelele aferente acestui teren (adica cele din interiorul acestei suprafete) au fost partajate. In privința drumurilor de acces 723/6/3/1, 723/6/3/2, 723/1/3/2, 723/1/3/4, 723/5, situate in afara terenului de_ mp, s-a facut mentiunea ca sunt in stare de indiviziune pe 50% - 50%.

Faptul ca cu privire la drumurile de acces s-a rămas in indiviziune rezulta și din Protocolul 1431 încheiat o luna mai târziu, în 17.08.1998 (f.131 dosar_.01/ 301/2007) prin care s-a stabilit ca unele drumuri uzinale vor fi in proprietatea indiviză a celor două societăți, in folosința comună in cote egale, protocol a cărui nulitate invocata de pârâta reclamanta . va fi reținută de instanța așa cum am arătat mai sus la pct. 1.

Nu vor fi reținute susținerile paratei Z. (f. 46) in sensul ca acest protocol nu face dovada unui drept in indiviziune pentru ca ea ar avea un drept exclusiv in baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate MO3 2920/1996, atâta timp cât în actele care au stat la baza acestui certificat se menționează același drept in indiviziune asupra rețelelor drumuri (f. 235, 335 volum I).

Cu toate ca aceste drumuri de acces erau in indiviziune in cote egale, . procedat la o intabulare exclusiva așa cum se observa si din cartea funciara 1135 si din expertiza efectuata, acest drept exclusiv fiind consemnat și in cărțile funciare subsecvente pe numele paratei .> In aceste condiții, constatând ca in mod greșit s-a procedat la înscrierea în cartea funciară ca și proprietate exclusiva a unor drumuri de acces, deși aceste drumuri erau in indiviziune alături de reclamanta . va admite cererea principala și va constata nevalabilitatea parțială a înscrierilor in cărțile funciare 1135,_/1,_/1,_/1 și, pe cale de consecința, fața de dispozițiile art. 34 si 44 din Legea 7/1996, va dispune rectificarea lor in sensul ca pentru următoarele drumuri de acces, reclamanta-parata . un drept de proprietate in indiviziune, cotele părților fiind de 50%-50%, art. 44 din Legea 7/1996, interpretat per a contrario, permițând înscrierea in aceeași carte funciara a mai multor persoane dacă acestea sunt coindivizari:

- cartea funciara 1135 – drumurile de acces incluse in imobilele cu numerele cadastrale 723/5 (transcris in CF_/1) și 723/1/3/4 (transcris in CF_/1) și drumul de acces cu numărul cadastral 723/6/3/1 (transcris in CF_/1) - in indiviziune cu parata . SRL; – drumurile de acces incluse in imobilele cu numerele cadastrale 723/1/3/2, 723/6/2, 723/6/3/2 - in indiviziune cu parata-reclamanta .>

- cartea funciara_/1 - drumul de acces cu numărul cadastral 723/6/3/1 - in indiviziune cu parata . SRL

- cartea funciara_/1 - drumul de acces inclus in imobilul cu numărul cadastral 723/1/3/4, in indiviziune cu parata . SRL

- cartea funciară_/1 - drumul de acces inclus in imobilul cu numărul cadastral 723/5, in indiviziune cu parata . SRL.

Faptul ca o cerere anterioara a reclamantei de rectificare a cartii funciare a fost respinsa nu are relevanta in cauza, pentru ca, prin sentința civila pronunțată în dosar nr._/301/2006 acea cerere in rectificare fusese respinsa ca inadmisibila pentru ca nu se respectaseră dispozițiile art. 34 din Legea 7/1996. Or, in prezenta cauza, tocmai urmare a acelei soluții, reclamanta parata a formulat si cerere in constatarea nevalabilității înscrierii in cartea funciara pentru a respecta procedura pe Legea 7/1996.

In ceea ce privește cererea formulata in contradictoriu cu . ca, potrivit expertizei efectuate in cauza (f. 244 - volum III), dintre terenurile care aparțin acestei parate, urmare a cumpărării de la Z., numai terenurile aferente numerelor cadastrale 723/2/2/3/1/1/1/3 și 723/2/2/3/1/1/1/4 sunt afectate de estacade, pe celelalte imobile dezmembrate ale pârâtei neexistând nicio estacada si niciun drum de acces.

Dar, si din protocolul din 1998 (ultimul protocol de menținere a stării de indiviziune) și din toate celelalte protocoale de menținere a indiviziunii (f. 34, 312 volum I) rezulta ca s-au menținut in indiviziune numai drumurile de acces de la nivelul solului, nu și cele de deasupra solului: „a) drumul de la poarta pana la limita de sud a incintei . de la poarta 2 (peroxizi) la instalatia Aldrin; c) drumul de legătură dintre punctele a și b pe traseul: gard sectie Reactivul, Stație de frig Sicomed, stație compresoare, spalatorie Sicomed, serviciul Comerciale C., instalație Colorate, gard secție Peroxizi; d) drum de legatura dintre drumurile de la punctele a și b pe traseul stație condens, depozite, instalație Borax, instalație Aldrin; e) drumul sper secția Sulfatiazol pe traseul drum de la punctul a, laborator (Germaniu), birouri . in care se afla si instalația Albe din cadrul secției Reactivul, Instalații pana la gardul cu .) drumul dintre instalația Borax Magazie Investiții Sicomed ce face legătura intre drumul d si calea ferata Sicomed.”

In protocoale nu se menționează ca drumurile estacade ar rămâne in indiviziune și, dimpotrivă, se menționează expres ca „restul drumurilor uzinale din zonele delimitate sunt proprietatea societății comerciale care deține terenul respectiv”.

Nici în urma verificărilor efectuate de către OCPI nu s-a constatat vreo suprapunere între imobilele C. cu imobilele cu numerele cadastrale 723/2/2/3/1/1/1/3 și 723/2/2/3/1/ 1/1/4 dezmembrate din nr. 723/2/2/3 (adresele OCPI_/06.08.2009 -f. 12, proces verbal la nota de înștiințare 6319/2009 – f. 19,_/2008 – f- 22).

Pentru toate aceste motive, constatând ca nu se poate retine vreo stare de indiviziune între C. și parata R., instanța va respinge cererea formulata in contradictoriu cu aceasta din urmă pârâta ca neîntemeiată.

3.) Cererea reconvenționala privind rectificarea cărții funciare_ (f. 143)

Acțiunea în rectificare are un caracter subsidiar, chiar parata reclamanta a învederat prin întâmpinarea reconvenționala formulata (f. 53) ca, potrivit art. 34 din Legea 7/1996, acțiunea in rectificare are un caracter subsidiar si nu poate fi promovata decât după promovarea uneia dintre acțiunile de la pct. a-d din art. 34. Or, aceste critici la adresa cererii reclamantei parate (care in fapt investise instanța nu doar cu o cerere in rectificare ca in dosarul_/301/2006, ci si cu o acțiune in constatarea nevalabilității înscrierii), erau valabile si pentru propria cerere in rectificare. Având in vedere, insa, ca parata reclamanta a investit instanța numai cu o simpla si directa cerere de rectificare de carte funciara (f. 50 volum I), ca potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, instanța judeca numai în limitele în care este investită, ca paratei i s-a comunicat copie de pe întâmpinarea reclamantei parate . sa in care s-a susținut că această cerere este inadmisibilă (f. 153 rp. la f. 157), ca parata-reclamanta Z. a depus si răspuns la întâmpinarea C. la cererea sa reconvenționala (f. 162), însă fără a-și modifica sau completa acțiunea, fața de dispozițiile art. 34 din Legea 7/1996, instanța va respinge cererea de rectificare a cărții funciare_ ca inadmisibilă.

Acțiunea în nulitatea protocolului din 1998 nu se încadrează în niciuna din premisele impuse de art. 34 din Legea 7/1996 pentru a da acțiunii în rectificare un caracter admisibil, nu doar pentru ca acest capăt de cerere va fi respins, așa cum am arătat mai sus, ci și pentru ca eventuala admitere a acțiunii in nulitate nu ar fi făcut decât să desființeze starea de indiviziune, or, parata reclamanta Z. invoca rectificarea tocmai pentru ca suprafața de teren ar fi in indiviziune.

Pentru toate aceste motive, instanța va respinge cererea de rectificare a cărții funciare_ ca inadmisibilă.

Oricum, și conform expertizei efectuata in cauza si conform mențiunilor clare din cartea funciara_ se observa ca reclamanta parata nu a intabulat un imobil in proprietate exclusiva in CF, ci, dimpotrivă a respectat indiviziunea cu parata reclamanta Z. SA, cartea funciara fiind și rectificata prin încheierea de carte funciara_ din 20.02.2009 (f. 72 volum III), in sensul ca descrierii imobilului astfel „terenul . de_ mp in exclusivitate si 10.213 mp in cota parte indiviză – cale de transport”.

După cum s-a învederat și în ședința din 18.03.2010 (f.110.111) și mai sus, instanța nu se va pronunța și pe o rectificare a tuturor cărților sau înscrierilor de carte funciara subsecvente cărților funciare care vor fi rectificate in baza prezentei sentințe sau cu privire la întocmirea unei cărți funciare distincte, instanța nefiind investită cu astfel de acțiuni in termenul procedural.

De asemenea, așa cum s-a arătat si la începutul analizei, prezentul dosar are ca obiect (principal) – rectificare carte funciara. Instanța a fost investită cu o acțiune in rectificare carte funciara strict cu privire la mențiunile din cărțile funciare privind dreptul de proprietate exclusiva in loc de drept de proprietate in indiviziune. Este inadmisibil ca instanța sa se pronunțe in contra art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă peste ceea ce s-a solicitat.

Faptul ca prin admiterea cererii principale și respingerea cererii reconvenționale este posibil ca reclamanta parata sa figureze in cartea funciara ca titular asupra unei suprafețe mai mari de teren decât cea din titlurile sale nu este de natura sa duca la respingerea cererii principale. Instanța analizează valabilitatea cărților funciare separat, nu împreuna. Daca una din cărțile funciare este greșita, nu înseamnă ca nu o mai rectificam pentru ca „s-ar compensa” cu o altă carte funciara in care este posibil să se fi făcut niște mențiuni greșite „pe plus” in favoarea reclamantei parate. Chiar daca C. și-a intabulat alte bunuri in proprietate exclusiva și nu in indiviziune și daca și-ar fi intabulat chiar niște terenuri ale altor persoane, atâta timp cât C. are un drept in indiviziune asupra drumurilor de acces menționate in procesul verbal de folosința . funciare, aceste drumuri nu pot fi intabulate decât in coproprietate. Daca mai exista si alte erori cu privire la alte cărți funciare sau cu privire la aceleași cărți funciare, așa cum am tot arătat pe parcursul prezentei, părțile aveau posibilitatea să promoveze acțiuni de carte funciara sau acțiuni de drept comun care să vizeze întinderea drepturilor lor de proprietate sau coproprietate.

Este culpa paratei reclamante ca, in prezenta cauza, nu a formulat in mod corespunzător acțiunea in rectificare a cărții funciare a reclamantei parate C. si ca a solicitat pur si simplu direct o rectificare a cărții funciare a reclamantei parate, deși tot ea invocase art. 34 fața de cererea reclamantei parate si deși reclamanta parata a si arătat prin întâmpinare ca nu se poate formula o astfel de cerere.

Daca ar fi să se meargă pe raționamentul paratei reclamante, în cazul promovării unei acțiuni corespunzătoare in contra . irevocabile a unei sentințe prin care s-ar respinge cererea C. procedând la „compensare” intre cărțile funciare, s-ar ajunge la situația ca reclamantei C. să i se înscrie in cartea funciara o suprafața mai mica decât cea din titlul de proprietate, fără a mai putea cere din nou rectificarea CF pe aceleași aspecte din prezentul dosar pentru că i s-ar opune autoritatea de lucru judecat.

Împotriva sentinței au formulat apel reclamanta pârâtă . pârâta reclamanta .>

P. decizia civilă nr.354 A din 04.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă ambele apeluri au fost respinse ca nefondat.

Pentru a dispune în acest sens instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

A. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata,invocata de intimatii-parati prin intampinarea formulata (consemnata din eroare in minuta ca fiind exceptia lipsei de interes), tribunalul apreciaza ca este neintemeiata.

Astfel, prin invocarea acestei exceptii se tinde la respingerea ca inadmisibila a cererii reclamantei-parate, pe considerentul nerespectarii dispozitiilor art. 34 alin.1 din Legea 7/1996. Insa, in ipoteza admiterii acestei exceptii, solutia aplicabila cererii de chemare in judecata ar fi aceea a respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibila. Insa o astfel de solutie intra in contradictie cu disp. art. 296 teza a II-a C.p.c., intrucat cei care au invocat acesta exceptie sunt . SRL si . SRL, intimati-parati in apelul declarat de apelanta-reclamanta . hotararea atacata prin prezenta cale de atac este partial favorabila acestei apelante. In consecinta, o eventuala admitere a acestei exceptii ar incalca principiul non reformatio in pejus, reglementat prin dispozitiile art. 296 teza a II-a C.p.c., motiv pentru care tribunalul va respinge acesta exceptie ca neintemeiata.

B. In ceea ce priveste apelul declarat de apelanta-parata-reclamanta .>

1. referitor la încheierea apelata

a. O prima critica vizeaza inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta-parata . raport de disp. art. 34 alin. 1 din Legea 7/1996, de vreme ce nu exista nicio hotarare judecatoresca definitiva si irevocabila care sa fi constatat existenta vreunui caz din cele prevazute de pct. 1-4 ale articolului mai sus mentionat.

Potrivit disp. art.34 alin. 1 din Legea 7/1996 „ Orice persoana interesata poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotarare judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciara nu mai este în concordanta cu situația reala actuala a imobilului.

In speta de fata, rectificarile cartilor funciare reprezinta petitele accesorii ale cererii de chemare in judecata, intrucat sunt alaturate petitului principal- constatarea nevalabilitatii inscrierii de carte funciara, cerere formulata in temeiul disp. art. 34 alin. 1 pct. 1 din Legea 7/1996. Acesta din urma constituie actiunea de fond, adica suportul material al rectificarii cartilor funciare, asa încât, în ipoteza admiterii capatului principal de cerere, rectificarea cartilor funciare este admisibila, fata de disp. art. 34 alin.1 din Legea 7/1996.

D. în cazul in care cererea de rectificare a cartilor funciare era solicitata pe cale principala, in lipsa unei hotarari care sa fi constatat vreuna din situatiile prev. de art. 34 alin. 1 pct. 1-4 din Legea 7/1996, sau in situatia in care, desi cererea avea caracter accesoriu, cererea principala era respinsa ca neîntemeiata, rectificarea cartilor funciare ar fi fost inadmisibila. Acesta întrucât articolul precitat nu permite formularea unei astfel de solicitari decat in ipotezele pe care le enumera.

Acesta reprezinta motivul pentru care o cerere anterioara formulata de . fost respinsa in mod irevocabila ca inadmisibila, prin sentinta civila nr. 4029/03.05.2007 a Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti pronuntata in dosarul nr._/301/2006 ( filele 42-45- vol I din dosarul de fond). S-a retinut de catre instanta investita cu acesta cauza ca cererea de rectificare a cartii funciare, in lipsa unei hotarari care sa fi stabilit vreuna din situatiile expres prevazute de pct. 1-4 ale art. 34 din Legea 7/1996, este inadmisibila intrucat in cadrul actiunii in rectificare instanta nu poate face verificari cu privire la neconcordantele existente intre cuprinsul cartii funciare si situatia reala a imobilului.

Insa, in speta de fata situatia este diferita de cea solutionata prin sentinta civila nr. 4029/03.05.2007 a Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti. Acesta intrucat, in acest dosar, instanta de fond a fost investita si cu cererea de verificare a nevalabilitatii inscrierilor in cartea funciara, cererea in rectificare fiind formulata ca o consecinta a admiterii capatului principal de cerere.

Ca atare, se constata ca acesta critica este nefondata.

b. Cea de-a doua critica adusa încheierii apelate de catre . lipsa de interes a cererii de chemare in judecata formulata de .>

Pe acesta aspect se arata ca . este persoana interesata in sensul disp. art. 34 alin. 1 din Legea 7/1996 si art. 89 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de carte funciara, aprobat prin Ordinul 633/2006 al Ministerului Justitiei, întrucât nu s-a facut dovada ca a avut sau are un drept înscris in cartea funciara, fiind excluse din acesta sfera persoanele care nu si-au inscris vreun drept in cartea funciara.

Se constata ca acesta exceptie, fata de motivele invocate, reprezinta de fapt exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei-parate.

Tribunalul a constatat, de asemenea, ca dispozitiile invocate sunt gresit interpretate de apelanta-parata-reclamanta. Potrivit art. 89 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 633/2006, persoana interesata se întelege acea persoana care a avut sau are un drept referitor la imobilul inscris in cartea funciara, drept ce a fost lezat prin inscrierile anterioare. Aceste dispozitii legale nu limiteaza sfera persoanelor interesate doar la acelea care au avut sau au un drept inscris in cartea funciara ci in sensul acestor dispozitii legale, persoana interesata este aceea care are un drept referitor la imobil si care drept a fost lezat ca urmare a inscrierii de carte funciara. Daca am aprecia ca art. 89 limiteaza totusi sfera persoanelor interesate la cele care au un drept inscris in cartea funciara, acesta dispozitie ar veni in contradictie cu art. 34 alin. 1 din Legea 7/1996, care nu face o astfel de limitare.

Potrivit disp. art. 89 din regulament, referitoare la rectificare (1) Rectificarea este operatiunea de carte funciara care reprezinta radierea, indreptarea sau mentionarea inscrierii oricarei operatiuni, susceptibila a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara.

(2) Rectificarea unei inscrieri in cartea funciara poate fi ceruta de orice persoana interesata. P. persoana interesata se intelege acea persoana care a avut sau are un drept referitor la imobilul inscris in cartea funciara, drept ce a fost lezat prin inscrierile anterioare.

(3) Rectificarea inscrierilor in cartea funciara se poate face fie pe cale amiabila prin declaratie autentica, fie in caz de litigiu, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

(4) In acest ultim caz, rectificarea de carte funciara se dispune prin incheiere, in baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a admis actiunea de fond. Actiunea de fond poate fi, dupa caz, o actiune in nulitate, rezolutiune, reductiune sau orice alta actiune intemeiata pe o cauza de ineficacitate a actului.

Din interpretarea sistematica a acestor dispozitii, tribunalul a constatat ca persoane interesate in sensul art. 89 nu sunt doar cele care au un dreptul inscris in cartea funciara ci si cele care, desi au un drept asupra imobilului, nu si-au inscris dreptul in cartea funciara ( bineinteles cu indeplinirea conditiei existentei vatamarii prin inscrierile efectuate), iar operatiunea urmeaza a fi efectuata ulterior, prin incheiere si in baza hotararii judecatoresti ( alin. 4 ). Apare astfel evident ca dispozitiile art. 89 nu au inteles sa limiteze sfera persoanelor interesate, asa cum afirma apelanta-parata-reclamanta, doar la acelea care au inscris dreptul in cartea funciara, de vreme ce rectificarea de carte funciara ( care poate reprezenta nu doar radierea, indreptarea ci poate reprezenta si mentionarea inscrierii oricarei operatiuni susceptibila de a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara) urmeaza a fi dispusa ulterior, prin incheierea registratorului si in baza hotararii judecatoresti (in caz de litigiu).

Asadar, intrucat reclamanta-parata a afirmat ca are un drept de coproprietate asupra imobilelor inscrise in cartile funciare si ca acest drept i-a fost lezat prin mentionarea in cartile funciare ca imobilele sunt detinute in proprietate exclusiva si nu potrivit art. 44 din Legea 7/1996, solicitand astfel, constatarea nevalabilitatii inscrierilor si rectificarea cartilor funciare in concordanta cu realitatea, tribunalul apreciaza ca reclamanta-parata este persoana interesata in sensul dispozitiilor art. 34 din Legea 7/1996 si 89 din Regulament si, in consecinta, are calitate procesuala activa .

c. Referitor la lipsa de interes in ceea ce priveste intabularea de catre . cartea funciara a dreptului de proprietate asupra . retine ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta-parata nu priveste aceste aspecte, referirile reclamantei-parate la acest imobil fiind aduse in contextul demonstrarii relei-credinte a paratei-reclamante cu privire la modul in care acesta a procedat la inscrierea drepturilor sale in cartea funciara.

F. de cele mai sus aratate, tribunalul a constatat ca încheierea atacata este legala si temeinica iar apelul îndreptat împotriva sa este nefondat.

2. referitor la sentinta atacata.

a. In ceea ce priveste cererea introductiva de instanta, se sustine ca instanta de fond in mod gresit a admis cererea, fara a avea in vedere argumentele paratei-reclamante din intampinarea formulata, din cererea reconventionala, inscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei si care nu au fost coroborare cu raportul de expertiza depus la data de 06.05.2010, ca nu au fost incuviintate obiectiunile sale ce vizau ultimul raport de expertiza.

Or, toata acestea reprezinta doar o insiruire de motive, care in lipsa unor argumentatii concrete care sa poata fi avute in vedere de tribunal, fac imposibila analizarea sentintei sub acestea aspecte.

Procedand totusi la verificarea apararilor formulate de . calea intampinarii depuse la data de 23.10.2007 in dosarul de fond, tribunalul constata ca impotriva cererii de chemare in judecata, pe langa exceptiile de inadmisibilitate si lipsa de interes ( analizate mai sus ), acesta a mai sustinut ca din anul 1990 si pana la finele anului 2005, reclamanta-parata a recunoscut calitatea paratei-reclamante de titulara a dreptului de proprietate asupra terenurilor, fiind surprinzator faptul ca acesta in prezent a adoptat o atitudine diferita. De asemenea, ca printr-o alta actiune . nulitatea absoluta a protocolului pe care își întemeiază cererea de fata .

Tribunalul a constatat ca aceste aspecte aratate prin întâmpinarea formulata la fondul cauzei nu reprezinta aparari de fond indreptate impotriva cererii de chemare în judecata ci doar precizari referitoare la derularea relatiilor dintre cele doua parti în decursul anilor. In consecinta, sustinerile apelantei-parate-reclamante pe acesta aspect sunt nefondate.

Se constata, de asemenea, ca instanta de fond a avut in vedere inscrisurile depuse la dosar pe care le-a coroborat cu expertiza efectuata, apreciind, in cele din urma, ca cererea de chemare in judecata este intemeiata, in parte.

In ceea ce priveste obiectiunile formulate de catre apelanta-parata-reclamanta ce au fost respinse de catre instanta de fond la termenul din data de 13.05.2010, se constata ca in apel, sustinerilor sale vizeaza in mod direct obiectivele stabilite in solutionarea capatului de cerere reconventionala avand ca obiect rectificarea cartii funciare nr._ ( a apelantei-reclamante-parate).Intrucat prin hotararea de fond acest capat de cerere reconventionala a fost respins ca inadmisibil nu se poate proceda in prezenta cale de atac la verificari ce tin de fondul cauzei.

b. In ceea ce priveste capatul de cerere reconventionala referitor la Protocolul din 1998, s-a sustinut ca acesta este lovit de nulitate absoluta intrucat: nu a fost incheiat in forma autentica, conditie imperativa pentru valabilitatea conventiilor ce poarta asupra terenurilor; mandatul persoanelor ce au incheiat Protocolul trebuia sa fie incheiat in forma autentica ; lipseste autorizarea prealabila a adunarii generale a actionarilor societatii prev. de Legea 31/1990.

Tribunalul a constatat ca instanta de fond a dat o calificare juridica corecta actului supus analizei, atunci cand a apreciat ca Protocolul din 1998 este un act de administrare si nu un act de dispozitie, asa incat nu sunt aplicabile disp. art. 2 alin. 1 din Legea 54/1998 ( legea in vigoare la momentul incheierii actului).

Din continutul actului reiese ca partile contractante nu au inteles sa transfere dreptul de proprietate asupra terenurilor ci au procedat doar la stabilirea modalitatii de utilizare a imobilelor, ceea ce conduce la concluzia ca actul respectiv nu reprezinta un act de dispozitie care sa impuna incheierea in forma autentica a inscrisului. Pe cale de consecinta, mandatul acordat persoanelor semnatare ale protocolului nu trebuia sa imbrace forma autentica si nu era necesara nici autorizarea prealabila a adunarii generale a actionarilor, potrivit disp. art. 110 si urm. din legea 31/1990.

c. Referitor la capatul de cerere reconventionala avand ca obiect rectificarea cartii funciare nr._ a . arata ca hotararea instantei de fond este gresita, intrucat la intabularea in cartea funciara a suprafatei de teren de 10.213 mp, fara mentionarea coproprietarei Z., au fost incalcate disp. art. 44 din Legea 7/1996.

Tribunalul a constatat ca acest capat de cerere a fost respins ca inadmisibil. Solutia instantei este corecta, întrucât pârâta-reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare a reclamantei-parate pe cale principala si in lipsa unei hotarari anterioare care sa constate vreunul din cazurile prev. de art. 34 din Legea 7/1996.

Or, în aceste conditii si tinand seama de cele retinute la momentul analizarii admisibilitatii cererii introductive de instanta ( 1.a.), tribunalul constata ca si pe acest aspect hotararea instantei de fond este legala .

F. de cele mai sus aratate, in temeiul disp. art. 296 C.p.c., tribunalul va respinge in totalitate apelul declarat de apelanta . nefondat.

C. In ceea ce priveste apelul declarat de apelanta-reclamanta-parata .>

1. Prima critica adusa hotararii apelate se refera la incalcarea principiului disponibilitatii ca urmare a necercetarii valabilitatii inscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr._ cat si de a dispune rectificarea, ca o consecinta, si a acestei cartii funciare.

Tribunalul a constatat ca prin cererea de chemare în judecata, . contradictoriu cu . C. D. Consult SRL si . SRL, a solicitat sa se constate nevalabilitatea inscrierii de carte funciara si, in contradictoriu cu . se dispuna rectificarea cartilor funciare nr. 1135, nr._/1 si_/1.

La data de 21.12.2007 ( filele 118-119), reclamanta-parata . la dosar o cerere intitulata „precizatore” prin care se arata ca intelege sa isi completeze capatul doi de cerere, solicitand rectificarea cartilor funciare nr. 1135, nr._/1, nr._/1 si nr._, cu consecinta intabularii dreptului sau de proprietate asupra drumurilor si terenurilor aferente retelelor, conf. art. 44 din legea 7/1996, rectificarea pentru parcelele cu nr. cadastral 723/6/2., 723/2/2/3/1/1/1, 723/1/3/4, 723/1/5, 723/1/3/2 .

P. încheierea de sedinta din data de 11.03.2010, instanta de fond a pus in vedere reclamantei-parata să își precizeze exact obiectul fiecarei cereri si solutia care se doreste a fi pronuntata in cauza pe fiecare capat de cerere.

La data de 18.03.2010, . depus la dosar o cerere intitulata „ note de sedinta” prin care a aratata ca solicita:

-sa se constate nevalabilitatea inscrierilor in cartile funciare nr. 1135, nr._/1, nr._/1, nr._/1;

-sa se dispuna rectificarea cartilor funciare mai sus mentionate;

-sa se dispuna intocmirea unei carti funciare distincte,

-sa se dispuna rectificarea tabulara a tuturor cartilor funciare si documentatiilor cadastrale intocmite ulterior,ca urmare a dezmembrarii parcelelor.

P. încheierea din data de 18.03.2010, instanta a constatat ca tardiv formulata cererea, pe care a apreciat-o ca fiind in fapt o completare a actiunii cu capete de cerere noi.

In principal, tribunalul a constatat ca în mod corect prima instanta a constatat ca cererea depusa la dosarul cauzei la data de 18.03.2010 reprezinta o cerere completatoare si nu precizatoare, întrucat pe acesta cale nu se incerca clarificarea petitelor initiale ale cererii de chemare in judecata ci se adaugau altele noi. Astfel, apare ca evident ca cererea de intocmirea a unei carti funciare distincte, sau cea de rectificare a tuturor cartilor funciare si documentatiilor cadastrale intocmite ulterior, reprezinta petite noi, adaugate celor initiale, intrucat acestea nu au legatura cu cartile funciare solicitate a fi intial rectificate, ceea ce inseamna ca reprezinta ceva nou si distinct de cererile anterioare.

Argumentele apelantei-reclamante-parate in sensul ca precizarile la cererere erau efectuate pe parcursul depunerii actelor, iar precizarea cererii se impunea a fi facuta in raport cu situatia reala nu pot fi acceptate de tribunal. Reclamantul este cel care are obligatia ca prin cererea de chemare in judecata sa indice obiectul dedus judecatii.Probatoriile care se administreaza, indiferent care sunt acestea ( înscrisuri, expertiza etc) sunt incuviintate doar in dovedirea pretentiilor si nu in vederea intregirii cererii de chemare in judecata, adica pentru formularea unei cereri de chemare in judecata complete, adaptata situatiei actuale. Instanta solutioneaza cauza doar in limitele investirii sale, investire care poate sa fie adaptata sau nu la situatia reala, actuala. De asemenea, instanta de judecata nu reprezinta un instrument la indemana partilor prin mijlocirea careia acestia sa isi descopere actele care le-ar fi necesare in vederea formularii unei cereri de chemare in judecata .

De aceea, completarea ulterioara a cererii pe parcursul identificarii de catre reclamant a unei alte situatii care schimba sau adauga la obiectul principal al cererii, poate fi sanctionata ( la solicitarea partii adverese) cu neluarea ei in seama ca urmare a constatarii tardivitatii completarii.

In cauza de fata, instanta de fond a apreciat corect ca cererea depusa la data de 18.03.2010 reprezinta o completare a actiunii initiale, fata de adaugarea unor capate noi de cerere, si ca atare, nefiind depusa in termenul prev. de art. 132 alin. 1 C.p.c., a constata ca este tardiv formulata.

In ceea ce priveste cele dispuse prin incheierea din data de 11.03.2010, tribunalul constata ca instanta a solicitat o precizare a capetelor de cerere initiale si nicidecum completarea actiunii cu noi petite, diferite de cele anterioare.

Se sustine de catre apelanta-reclamanta-parata ca instanta de fond nu s-a considerat investita cu solutionarea cererii de cercetare a valabilitatii inscrierilor si rectificarea cartii funciare nr._. Acesta sustinere este neadevarata intrucat instanta a analizat cererile acesteia care priveau imobilul cu nr. cadastral 723/2/2/3/1/1/1, imobil inscris in cartea funciara nr._, apreciindu-le insa neintemeiate.

Ceea ce a considerat instanta ca fiind o cerere completatoare formulata cu încălcarea termenului prev. de art. 132 alin. 1 c.p.c. este cererea din data de 18.03.2010 care adauga petite noi si nicidecum cea referitoare la imobilul cu nr. cadastral 723/2/2/3/1/1/1 ( din care s-au creat ulterior patru parcele cu nr.723/2/2/3/1/1/1/1,nr.723/2/2/3/1/1/1/2,nr.723/2/2/3/1/1/1/3,nr.723/2/2/3/1/1/1/4) si care era înscris în cartea funciara nr._.

Argumentele aduse de apelanta-reclamanta-pârâta în sprijinul susținerilor sale în sensul ca cererea depusa la data de 18.03.2010 este o veritabila cerere precizatoare nu pot fi reținute de tribunal.

Astfel, o cerere de întregire a actiunii principale, prin care s-a urmarit înlăturarea unor lipsuri din cuprinsul cererii de chemare in judecata reprezinta o cerere modificatoare si nicidecum una precizatoare. Acesta deoarece dispozitiile art. 132 alin. 2 pct. 1-4 C.p.c. enumera in mod limitativ cazurile in care cererea nu se socoteste modificata, acestea fiind: cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii; cand reclamantul mareste sau micsoareaza catimea obiectului cererii; cand cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; cand inlocuieste cererea in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau dimpotriva, in cazul in care cererea in constatare poate fi primita. Or, se constata ca situatia cererii de intregire ( adica de completare a unor lipsuri din cuprinsul cererii de chemare in judecata, si in cazul de fata cu adaugarea unor noi cereri precum rectificarea tuturor catilor funciare, crearea unei carti funciare distincte si rectificarea documentatiilor cadastrale) nu se incadreaza in niciuna dintre cazurile prevazute in mod limitativ de dispozitiile art. 132 alin. 2 C.p.c., asa incat per a contrario, rezulta ca cererea de intregire nu reprezinta altceva decat o cerere modificatoare.

In consecinta, argumentele aduse de apelanta-reclamanta-parata in sprijinul demonstrarii existentei unei incalcari a principiului disponibilitatii de catre instanta de fond atunci cand se sustine ca nu a analizat si cererile referitoare la imobilul cu nr. cadastral 723/2/2/3/1/1/1 inscris in cartea funciara nr._ nu prezinta relevanta, intrucat instanta de fond a solutionat cererile reclamantei-parate referitoare la acest imobil.

Desi apelanta-reclamanta-parata arata ca acesta critica vizeaza incalcarea principiului disponibilitatii de catre prima instanta atunci cand nu s-a aplecat si asupra cercetarii valabilitatii inscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciara nr._, avand nr. cadastral 723/2/2/3/1/1/1, ultimele argumentele prezentate de acesta pe acest aspect, sunt îndreptate împotriva încheierii din data de 18.03.2010. Insa acesta încheiere din 18.03.2010 a avut în vedere alte solicitari ale reclamantei-parat ce nu au legatura cu cererile referitoare la imobilul cu nr. cadastral 723/2/2/3/1/1/1, înscris în cartea funciara, care au fost solutionate de instanta.

Analizand totusi si acesta critica pe care tribunalul o apreciaza ca neavand legatura cu cererile privitoare la imobilul cu nr.cadastral 723/2/2/3/1/1/1, se constata ca si acesta este nefondata, întrucât stabilirea obiectivelor la raportul de expertiza nu traseaza cadrul procesual obiectiv chiar si atunci cand instanta de fond a stabilit obiective care erau sau nu utile cauzei.

2. P. cea de-a doua critica se arata ca instanta de fond a încălcat principiul disponibilitatii atunci cand a solutionat capatul de cerere referitor la cercetarea nevalabilitatii înscrierii dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente retelelor de utilitati si rectificarea cartilor funciare privind aceste imobile doar in contradictoriu cu . SRl si nu in contradictoriu si cu celelate parti.

Tribunalul a constatat ca prin cererea depusa la data de 21.12.2007 de catre reclamanta-parata prin care acesta arata ca își precizeaza cererea de chemare in judecata, s-a aratat ca terenurile ce cuprind retele de utilitati ( estacade) sunt cele care poarta nr. cadastrale 723/2/2/3/1/1/1, dobandit de R. si înscris in CF nr._, nr. 723/1/3/4 ( transcris in CF_/1) si 723/1/5,înstrăinate către C. si 723/1/3/2 (inclus in CF 1135).

P. raportul de expertiza efectuat în cauza ( fila 244 –vol III) s-a concluzionat ca singurele parcele ce conțin retele in indiviziune sunt cele care poarta nr. cadastrale 723/2/2/3/1/1/1/3 si 723/2/2/3/1/1/1/4, care sunt in proprietatea paratei R., însă acestea nu faceau parte dintre terenurile ce au apartinut in exclusivitate paratei-reclamante Z..

Ținând seama de concluziile raportului de expertiza, in sensul ca doar pe aceste parcele de teren ar fi amplasate retele, precum si de faptul ca aceste terenuri au fost detinute în proprietate exclusiva de catre Z., instanta a respins ca neîntemeiata actiunea formulata cu parata R., admitand, in parte, actiunea îndreptata impotriva celorlalte doua parate, in limita dovedirii pretentiilor de catre reclamanta.

Din cuprinsul hotararii atacate nu se poate retine concluzia ca instanta de fond a omis a se pronunta in contradictoriu cu toate partile si pe toate capetele de cerere ce investeau in mod legal instanta.

Obiectivul suplimentar al raportului de expertiza încuviințat de instanta la data de 19.06.2009 nu a restrâns restul obiectivelor stabilite anterior, ci a adaugat unul nou, iar concluziile expertului pe acest aspect sunt foarte clare si precise si nu dau naștere la interpretarile pe care apelanta-reclamanta-parata încerca sa le acrediteze.

De altfel, tribunalul a observat ca prin motivele de apel, apelanta-reclamanta-pârâta nu poate sa indice care anume terenuri apartinand celorlalte parate erau traversate de aceste retele de utilitati si asupra carora instanta de fond nu s-a pronuntat, si nici care anume probe indicau existenta retelelor de utilitati si pe alte parcele de teren, procedand doar la enumerarea tuturor probelor administrate in cauza fara indicarea in concret a probelor care dovedeau cu certitudine nu doar existenta pe unele terenuri a estacadelor ci a acelor terenuri care, fiind proprietate . astfel de retele de utilitati.

3. O alta critica se refera la încalcarea dreptului la aparare de catre prima instanta atunci cand a omologat raportul de expertiza tehnica specialitatea topografie, cu toate completarile aduse acestuia.

Apelanta-reclamanta-pârâta sustine ca instanța de fond desi încuviințase obiectivele asupra carora expertul avea sa raspunda, printre acestea fiind si cele referitoare la identificarea parcelelor ce contin retele de utilitati, a revenit in mod nejustificat asupra acestora atunci cand la data de 19.06.2009 a dispus suplimentarea obiectivele deja existente, precum si la data de 26.11.2009, cand urmare a celor dispuse a revenit practic asupra obiectivului privind masurarea terenurilor ce contin retele de utilitati.

Tribunalul a reținut ca la data de 19.06.2009, la solicitarea paratelor, instanta a incuviintat un obiectiv suplimentar la raportul de expertiza fara a reveni asupra celor stabilite anterior. Din cuprinsul incheierii de la acelasi termen, se constata ca reclamanta-parata C. a fost reprezentata in fata instantei prin consilier juridic, acesta aratand ca „ nu are obiectiuni la acest obiectiv”, ceea ce înseamna ca a fost de acord atât cu solicitarea partii adeverse cat si cu cele dispuse de instanta. Or, de vreme ce partea a fost reprezentata si acesta a fost de acord cu cele dispuse de instanta, nu se poate susține acum existenta unei încălcări a dreptului la aparare. In plus, asa cum s-a mai arătat, instanta nu a revenit asupra obiectivelor anterioare ci a dispus suplimentarea lor, acordand posibilitatea reclamantei sa își expună părerea pe acest aspect.

La data de 23.07.2009 a fost depus de catre expertul desemnat raportul de expertiza pe care acesta l-a intocmit.

Ca urmare a obiectiunilor formulate de parti, la data de 26.11.2009 instanta de fond a dispus efectuarea de catre expert a unui supliment la raportul de expertiza .

In aceste conditii, tribunalul a constatat ca sustinerile apelantei-reclamante-parate in sensul ca instanta a cenzurat obiectivele stabilite anterior prin incheierea de incuviintare a probelor sunt total neadevarate, expertul raspunzand la obiectivul constand in identificarea parcelelor care contin retele de utilitati si asupra caruia ar exista o stare de indiviziune .

Faptul ca expertul nu a procedat la identificarea tuturor terenurilor care sunt afectate de estacade dar care nu faceau parte dintre cele aflate in coproprietate nu reprezinta o incalcare a dreptului la aparare al reclamantei-pârâte, de vreme ce obiectul cauzei era limitat si in functie de acest criteriu.

In ceea ce priveste obiectiunile pe care reclamanta-parata le-a formulat împotriva raportului de expertiza si care au fost respinse de instanta de fond la ultimul termen de judecata, tribunalul constata ca aprecierea acestor obiectiuni ca neîntemeiate, în conditiile în care instanta de fond a motivat solutia adoptata, a acordat partilor dreptul de a-si sustine parerea, asa încât nu constituie o încălcare a dreptului la aparare.

Se constata de altfel, ca obiectiunile formulate de . fost respinse in mod corect de instanta de fond, parte din obiectiuni neavand legatura cu obiectul cauzei, iar prima dintre acestea reprezentand sustineri ale partii pe fondul cauzei.

4. In ceea ce priveste temeinicia cererii de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu R. T. Solution SRL.

Se sustine ca instanta de fond a interpretat eronat protocoalele încheiate între C. si Z., a facut confuzie între suprafetele de teren aferente cailor de transport ( drumuri) si cele aferente retelelor de utilitati ( estacade), a cenzurat nejustificat obiectivul la raportul de expertiza constand in identificarea terenurilor afectate de estacade ( aratandu-se ca parata-reclamanta a dezafectat unele dintre acestea) prin care se demonstra temeinicia cererii sale.

Tribunalul a constatat ca, desi acesta critica vizeaza solutia adoptata de instanta de fond in ceea ce priveste cererea reclamantei-parate formulata in contradictoriu cu parata . SRL, sunt aduse argumente care nu prezinta relevanta in analiza cererilor reclamantei indreptate impotriva acestei parate.

Instanta de fond, in solutionarea acestei cereri, a retinut ca urmare a concluziilor raportului de expertiza, ca, pe de o parte doar terenurile cu nr. cadastrale 723/2/2/3/1/1/1/3 si 723/2/2/3/1/1/1/4 apartinand . SRL sunt afectate de estacade si, pe de alta parte ca nu exista o stare de indiviziune intre C. si acesta parata.

Tribunalul a constatat ca cele retinute de instanta de fond sunt corecte. Potrivit cererii formulata de reclamanta-parata in contradictoriu cu parata R., terenul pentru care s-a solicitat de reclamanta-parata verificarea valabilitatii inscrierilor in cartea funciara si rectificarea cartii funciare purta nr. cadastral 723/2/2/3/1/1/1 ( inscris in CF nr._). Ulterior acest teren a fost dezmembrat in patru parcele cu urmatoarele nr. cadastrale: 723/2/2/3/1/1/1/1, nr. 723/2/2/3/1/1/1/2, nr. 723/2/2/3/1/1/1/3, nr. 723/2/2/3/1/1/1/4.

Potrivit raportului de expertiza efectuat de expertul tehnic A. I. si depus la dosar la data de 23.07.2009 (volumul III ) singurele terenuri pe care se afla amplasate estacade sunt cele apartinand paratei . SRL cu nr.723/2/2/3/1/1/1/3 si 723/2/2/3/1/1/1/4, insa acestea au fost in proprietatea Z., ulterior fiind dobandite de . SRL.

Or, întrucât terenurile detinute de . SRL nu fac parte din cele asupra carora C. ar avea un drept de coproprietate, cererea acesteia din urma este neintemeiata.

In consecinta, interpretarea eronata sau nu a protocoalelor de catre prima instanta ( de altfel, instanta de fond, atunci cand a examinat protocoalele, a dorit sa adauge un argument în plus pentru justificarea respingerii cererii de chemare in judecata) nu prezinta importanta, întrucât nu acesta este singurul motiv pentru care cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu . SRL este neîntemeiata.

Pentru aceleasi argumente, rezulta ca nici confuzia pe care instanta de fond a facut-o între suprafetele de teren aferente cailor de transport ( drumuri) si cele aferente retelelor de utilitati ( estacade) nu prezinta relevanță.

In ceea ce priveste, sustinerile referitoare la cenzurarea obiectivului privind identificarea tuturor terenurilor ce sunt afectate de estacade, acest argument nu are legatura cu cererea pe care reclamanta-parata a formulat-o în contradictoriu cu parata . SRL, cel putin în ceea ce priveste terenurile detinute de aceasta parata fiind identificata existenta estacadelor pe doua dintre acestea.

Împotriva deciziei au formulat recurs reclamanta pârâtă . pârâta reclamantă .>

În motivarea cererii de recurs reclamanta . susținut, în sinteză, următoarele critici:

Printr-un prim motiv întemeiat pe art.304 pct.5 Cod procedură civilă s-a susținut că hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea principiului disponibilității reglementat de art.129 alin.6 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivului s-a arătat că prin motivele de apel s-a susținut că prima instanță a stabilit greșit limitele investirii sale prin greșita calificare a unor cereri, formulate în cuprinsul unor cereri modificatoare, completatoare sau de întregire tardiv formulate, a următoarelor solicitări: „cercetarea nevalabilității înscrierilor efectuate cu privire la dreptul de proprietate exclusivă a intimatei pârâte RTS asupra terenurilor pe care exista sau deservesc rețele de utilități (estacade) și de rectificare a cărților funciare privind aceste imobile” și „cercetarea nevalabilității înscrierii dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente rețelelor de utilitate și de rectificare a cărților funciare, privind aceste imobile și cu privire la Z. și C. D..

Recurenta arată că aceste critici au fost înlăturate de instanța de apel care, la rândul său, a încălcat principiul disponibilității.

Referitor la prima cerere „cercetarea nevalabilității înscrierilor efectuate cu privire la dreptul de proprietate exclusivă a intimatei pârâte RTS asupra terenurilor pe care exista sau deservea rețele de utilități și de rectificare a cărților funciare privind aceste imobile.

Sub un prim aspect s-a susținut că cele două instanțe (de fond și apel) au apreciat greșit că cererea a fost formulată tardiv, în condițiile în care s-au făcut doar precizări cu privire la anumite date de identificare ale imobilelor intabulate greșit de RTS, cererea existând încă de la momentul introducerii cererii inițiale de investire a instanței, iar referiri la imobil cu nr.cadastral 723/2/2/3/1/1/1 s-a făcut pe toată durata soluționării litigiului.

Recurenta arată că indicarea ulterior a curții funciare nr._ era suficientă pentru că instanțele să determine limitele cadrului procesual obiectiv, și nu putea fi interpretată ca o cerere completatoare, fiind o veritabilă cerere precizatoare.

Se mai arată de recurentă că singurul motiv pentru care în cererea introductivă s-a indicat calitatea de pârâtă a RTS cu referire la imobilul cu nr.cadastral723/2/2/3/1/1/1, a fost investirea instanței cu cercetarea nevalabilității înscrierilor efectuate și că instanța de apel nu a răspuns în nici un fel acestor argumente.

Sub un al doilea aspect s-a cerut instanței de recurs să constate că anumite aspecte privind identificarea imobilului nu puteau fi indicate de la momentul sesizării instanței,

Recurenta arată că pe parcursul judecării în primă instanță a luat la cunoștință de datele de identificare (nr.cadastral și nr.C.F.) ale imobilului asupra căruia RTS și-a intabulat nelegal un drept de proprietate exclusivă și că chiar în timp ce cauza era dedusă judecății, RTS a dezmembrat terenul în patru laturi, pe care în mod fraudulos l-a intabulat ca proprietare exclusive.

Se susține de recurentă că precizarea nr.CF și ulterior menționarea numărului celorlalte cărți funciare create ca efect al dezmembrării nu pot fi socotite cerere de întregire, ci numai cereri precizatoare.

Sub un al treilea aspect, referitor la considerentele instanței de apel de la pag.25 ultimele două paragrafe ale deciziei și la considerentele instanței de fond de la pag.4 paragraf final și pag.5 primul paragraf, se susține că este evident refuzul de a se considera investită cu solicitarea de cercetare a nevalabilității înscrierii și a rectificării cărții funciare nr._ și deci este greșit considerentul instanței de apel s-a considerat investită cu soluționarea cererii de cercetare a valabilității înscrierilor și rectificarea cărții funciare nr._.

Sub un al patrulea aspect s-a susținut că sunt vădit nelegale constatările instanței de apel, cu privire la actul procedural depus la 18.03.2010 denumit „note de ședință”, că s-ar fi adăgat petite noi cererii introductive.

Recurenții arată că solicitarea făcută la 18.03.2010 prin actul numit „note de ședință”, de a se dispune întocmirea unei cărți funciare distincte sau să dispună rectificarea tabulară a tuturor cărților funciare și documentații cadastrale, întocmite ulterior, nu poate constitui o justificare de a nu se analiza fondul unor cereri cu care au fost investite în cuprinsul cererii introductive, petitele cererii introductive fiind formulări cu caracter general, iar cele ulterioare fiind în strânsă legătură cu cele inițiale.

Sub un al cincilea aspect s-a susținut că investirea instanței privind constatarea nevalabilității înscrierilor în toate cărțile funciare și ulterior, rectificarea tuturor cărților funciare rezultă și din obiectivele raportului de expertiză încuviințat al instanței.

Sub un al șaselea aspect s-a susținut că deși instanța de apel a constatat în principal ca cererea din 18.03.2010 reprezintă o cerere completatoare și nu precizatoare, nicăieri în considerentele deciziei nu se arată ce a constatat tribunalul în subsidiar cu privire la această cerere.

Recurenta arată că prin toate cele șase aspecte se dovedește o analiză superficială dar și o încălcare gravă a dispozițiilor imperative o reglementează principiul disponibilității.

Referitor la a doua cerere: cercetarea nevalabilității înscrierilor efectuate cu privire la dreptul de proprietate exclusivă ale intimatelor . C. D. asupra terenurilor pe care exista sau deservesc rețele de utilități (estacade) și de rectificare a cărților funciare privind imobilele aferente.

Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța de apel nu a analizat susținerile cu privire la omisiunea instanței de fond de a soluționa cererea și nu a verificat dacă au fost respectate limitele investirii primei instanțe în ceea ce privește cererile formulate în contradictoriu cu Z. și C. D., încălcându-se principiul disponibilității.

Se mai arată că de către recurente că reținerea existenței de rețele de utilitate numai pe o parte din terenurile ce aparține RTS nu sunt de natură să explice de ce nu au fost analizate cererile formulate în contradictoriu cu Z. și C. D..

Recurenții arată că soluția instanței de apel nu cuprinde o analiză serioasă și că este profund inechitabilă, în condițiile în care nu a permis administrarea unei probe cu expertiză topografică, și nu a avut în vedere concluziile scrise după respingerea probei cu expertiză.

Printr-un al doilea motiv, întemeiat pe art.304 pct.5 Cod procedură civilă, s-a susținut că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare.

În dezvoltarea motivului s-a susținut că instanțele au împiedicat nelegal administrarea probei cu expertiza topografică prin care se urmărea să se lămurească nevalabilitatea unor înscrieri efectuate într-o . cărți funciare, în condițiile în care constatările și concluziile din expertiza efectuată în fața primei instanțe de expert A. I. nu puteau fi socotite lămuritoare pentru identificarea parcelelor cu rețele de utilități, din înscrisurile depuse rezultând cu certitudine că rețele de utilități existau pe întreaga platformă industrială Dudești.

Necesitatea efectuării expertizei rezultă chiar din considerentele deciziei recurate în care instanța de apel a reținut că prin motivele de apel apelanta pârâtă nu poate să indice care anume terenuri aparținând celorlalte pârâte erau traversate de rețele de utilități.

Recurenta arată că prin respingerea cererii de probatorii i-a fost încălcat dreptul la apărare.

S-a mai susținut de recurentă că prima instanță a cenzurat într-o manieră nejustificată obiectivul încuviințat prin încheierea de ședință din 31.10.2008 și că aceeași încălcare a fost săvârșită de instanța de apel când a respins proba cu expertiză topografică pentru determinarea întinderii și așezării parcelelor de teren care deservesc rețele de utilități deși proba era pertinentă și utilă, în raport de celelalte probe administrate din care rezulta că terenul afectat de utilități este de 11.950 mp.

Printr-un al treilea motiv, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă și pe teza greșitei aplicări a unor dispoziții imperative referitoare la regimul juridic a coproprietății.

Printr-un prim aspect referitor la dreptul de coproprietate între C. și RTS s-a susținut că a fost încălcat art.728 cod civil cu privire la respectarea reguli unanimității. S-a arătat de recurenți că nu există vreun act juridic încheiat de C. și RTS sau autoarea acesteia Z. prin care să se fi convenit sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor aflate în coproprietate pe care existau sau deservea rețele de utilități. Ceea ce părțile au convenit prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.1880/19.06.1998 și planul anexă, a fost sistarea stării de indiviziune doar asupra unei părți din terenurile aflate în coproprietate, respectiv drumurile din interiorul terenului de_ mp.

Rețelele de utilități se găsesc pe toate cele 4 loturi aflate în proprietatea RTS și nu numai pe loturile 3 și 4; dovada fiind identificarea de estacade pe o suprafață de 1054 mp în timp ce dreptul indiviz al C. poartă asupra unei suprafețe de 11.950 mp, protocolul în care se menționează că rețelele de distribuție de utilități se vor utiliza în comun.

În lipsa unor acte juridice prin care să se fi stabilit un drept de proprietate exclusivă al unei părți cu privire la estacade, recurenta arată că se aplică dispozițiile art.489 Cod civil, și astfel se află în coproprietatea celor două părți.

Printr-un al doilea aspect referitor la dreptul de coproprietate între C., pe de o parte și Z. și C. D., pe de altă parte, s-a susținut că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au analizat cererile cu privire la terenurile pe care exista sau care deservesc rețele de utilitate intabulate în mod greșit pe numele Z. și C. D. și nici cererea de rectificare a cărților funciare privind aceste imobile.

S-a mai arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel au analizat cererile privind terenurile doar cu privire la RTS, ocazie cu care au apreciat că o parte sunt tardiv formulate.

Recurenta susține că instanța de apel a făcut confuzie între cererile formulate de C. împotriva Z. și C. D. cu privire la terenuri având destinația de drumuri și cererile formulate de C. împotriva Z. și C. D. cu privire la terenuri pe care exista sau care deservesc rețele de utilități și care nu au fost analizate de instanța de fond și cu privire la care nu s-a reținut că ar fi fost formulate cu încălcarea unor termene procedurale.

Faptul că drumurile de acces care înconjoară terenul de 41.180 mp au rămas în indiviziune, continuând să se afle în coproprietatea C. și Z. rezultă din Protocolul 1431 din 17.08.1998 prin care s-a stabilit că drumurile uzinale vor fi în proprietate indiviză.

În motivarea cererii de recurs formulate de . sinteză, s-au susținut următoarele:

Printr-un prim motiv întemeiat pe art.304 pct.7 Cod procedură civilă s-a susținut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și pentru care s-a dispus soluția respingerii apelului formulat de Z., considerentele fiind mai mult o expunere a situației de fapt și a textelor de lege aplicabile. S-a mai arătat că instanța de apel nu a analizat argumentele Z. formulate în cuprinsul întâmpinării și a cererii reconvenționale și nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Practic susține recurenta instanța de apel a făcut o abordare generală a cauzei,

Printr-un al doilea motiv, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă și pe teza încălcării și aplicării greșita a legii, în sensul că trebuia admis apelul și schimbată sentința civilă nr.7239/20.05.2012 în sensul admiterii excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului s-a susținut că acțiunea în rectificarea unei înscrieri în cartea funciară are exclusiv caracter accesoriu fiind grefată pe o acțiune principală, respectiv pe o acțiune care însoțește dreptul subiectiv. În speță acțiunea în rectificare nu are caracter accesoriu și nici nu exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în baza căreia să se fi constatat existența vreuneia din cazurile prevăzute de art.34 alin.1 din Legea nr.7/1996. S-a mai arătat că acțiunea în rectificarea unei cărți funciare nu poate fi accesorie datorită unei acțiuni prin care se solicită constatarea nevalabilității înscrierii în cartea funciară.

Printr-un al treilea motiv, întemeiat tot pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă și pe teza încălcării și aplicării greșite a legii, în sensul că trebuia admis apelul și schimbată sentința civilă nr.7239/20.05.2010 în sensul admiterii excepției lipsei de interes a cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului s-a arătat că față de dispozițiile art.34 alin.1 din Legea nr.7/1996 și art.89 din Regulament, rezulta expres sfera persoanelor care pot solicita rectificarea unei înscrieri în cartea funciară, sferă din care C. nu face parte atâta timp cât nu face dovada că a avut sau are un drept înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat printr-o nouă înscriere.

Referitor la așa zisa intabulare a străzii P. Papahogi de către Z. s-a susținut că . justifica vreun beneficiu direct și legitim, în promovarea cererii de rectificare a cărții funciare nr.1135, câtă vreme tot C. arată că este vorba de un drum public.

Printr-un al patrulea motiv, întemeiat pe art.304 pct.8 Cod procedură civilă s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția primei instanțe în ce privește nulitatea absolută a Protocolului din 1998.

În dezvoltarea motivului s-a arătat că protocolul nu poate constitui un drept de proprietate în favoarea C. care să contravină certificatul de atestare . nr.2920 emis la 13.06.1996 de către Ministerul Industriilor în favoarea Z..

Recurenta arată că Protocolul din 1998 este lovit de nulitate absolută deoarece a fost încheiat cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, aspecte care nu au fost avute în vedere de instanța de apel, respectiv prevede că drumurile uzinale să fie în proprietate indiviză a celor două societăți, în cote egale, nu a fost încheiat în formă autentică, condiție impusă de Legea nr.54/1998, nu a existat autorizarea prealabilă a adunării generale a acționarilor societății, protocolul nu are caracterul unui act de administrare, ci are caracterul unui act de dispoziție.

Printr-un al cincilea motiv, întemeiat tot pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă s-a susținut ca instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr.15/1990 și de HG nr.834/1991 care au stat la baza emiterii certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate.

Se mai arată că între părți a intervenit un contract de partaj și că . intabulat în totalitate dreptul de proprietate ce a revenit și că . el intabulat în totalitate dreptul de proprietate și nu mai poate pretinde alte drepturi, nici în proprietate exclusivă și nici în proprietate indiviză.

Au formulat întâmpinare ., . C. SA.

La dosar s-au depus sentința civilă nr.904 din 28.03.2007 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București Secția a VIII a Civilă contencios administrativ și fiscal, decizia civilă nr.4563 din 27.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios, dată în dosarul nr._, sentința civilă nr.8163 din 2.07.2008 pronunțată în dosarul nr._/2007 al Tribunalului București Secția a VI a Civilă comercială, decizia nr.343/14.09.2010 dată în dosarul nr._/3/2007 al Curții de Apel București Secția a VI a Comercială.

Au depus concluzii scrise .>

Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele aspecte:

În ce privește recursul declarat de reclamanta .>

Primul motiv de recurs referitor la cele două cereri, astfel cum a fost dezvoltat este nefondat pentru următoarele argumente:

Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la 10.09.2007, cu următoarele capete de cerere „ să se constate nevalabilitatea înscrierii în cartea funciară”, „ să se rectifice cărțile funciare nr.1135, nr._/1 și nr._/1 în contradictoriu cu . se intabuleze dreptul de proprietate asupra drumurilor și terenului aferent rețelelor” să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Se constată că primul termen de judecată a fost stabilit la 23.10.2007. La acest termen reclamanta . acordarea unui alt termen pentru a lua cunoștință de întâmpinările și cererea reconvențională depuse de pârâtele . SRL, de . SRL și de .-a acordat termen la 20.11.2007. La acest termen reclamanta prin reprezentant S. G. a solicitat din nou amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului său. S-a acordat un alt termen la 08.01.2008.

La 21.12.2007 reclamanta depune o cerere pe care o denumește „precizatoare”, dar care în realitate este o cerere completatoare, însăși reclamanta arată în conținutul acestei cereri că, completează capătul doi din cerere, cităm: „În ceea ce privește capătul doi al cererii de chemare în judecată, care se completează astfel „ să dispuneți rectificarea cărților funciare nr.1135 nr._/1, nr._/1 și nr._ cu consecința intabulării dreptului de proprietate asupra drumului și terenului aferent rețelelor, conform art.44 din Legea nr.7/1998”.

La 08.01.2008 s-a acordat termen la 19.02.2008 pentru a se lua la cunoștință de cererea precizatoare și pentru emiterea unei adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Carte Funciară – Sector 3.

La 19.02.2008 reclamanta depune întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta . pârâta . solicitat termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării. S-a acordat termen la 4.03.2008.

La 04.03.2008 s-a pus în discuția părților excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes invocate de pârâte, ambele excepții fiind respinse de către instanță. S-a fixat un nou termen la 15.04.2008.

La 15.04.2008 s-au solicitat probe de către părți, instanța a admițând proba cu înscrisuri, și a prorogat discutarea probei cu expertiză. S-a acordat termen la 27.05.2008.

La 27.05.2008 s-a acordat un alt termen la 17.06.2008 pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse. La acest termen, 17.06.2008 s-a acordat un alt termen la 30.09.2008 pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse și comunicate. La 30.08.2008 s-a amânat cauza, pentru data de 31.10.2008, deoarece a fost dispusă desființarea completului, începând cu 23.09.2008.

La 31.10.2008 instanța admite proba cu expertiză arătând că „se vor identifica de expert numai parcelele care conțin rețele de utilități, iar nu și identificarea rețelelor de utilitate”. S-a acordat termen la 12.12.2008. La 12.12.2008 s-a dat termen la 31.01.2009 pentru lipsa raportului de expertiză, apoi la 13.03.2009, la 24.04.2009, la 19.06.2009.

La 19.06.2007 apărătorul pârâtelor a solicitat reclamantei să se precizeze acțiune, iar reclamanta prin consilier a arătat că nu are mandat pentru precizarea acțiunii și că înțelege să lase acțiunea așa cum a fost formulată. A mai arătat că, în măsura în care reprezentanții reclamantei vor înțelege să-și precizeze acțiunea o vor face.

Tot la acest termen instanța a admis un obiectiv suplimentar la expertiza „în sensul de a se preciza care sunt laturile cu număr cadastral traversate de estacade și care sunt libere de estacade”. S-a acordat termen la 30.07.2009.

Pentru termenul din 30.07.2009 s-a depus expertiza de către expert A. I., iar d-na judecător F. C. M. a formulat cerere de abținere, cerere admisă la 04.08.2009 iar dosarul a fost trimis la registratura secției în vederea repartizării aleatorii.

La termenul stabilit din 10.09.2009, cauza a fost amânată, în raport de hotărârea din 31.08.2009 a Adunării Generale a Judecătorilor, sector 3, la 15.10.2009. La acest termen s-a respins excepția tardivității obiecțiunilor depuse de . s-a acordat termen la 29.10.2009, apoi la 26.11.2009, pentru a se răspunde la obiecțiuni, apoi la 14.0.2010 pentru ca expertul să depună o situație cu privire la terenurile intabulate de către fiecare parte, în cota exclusivă și în cotă indiviză și să facă un raport suplimentar cu obiectivele: identificarea prin măsurători a suprafețelor ce reprezintă drumuri aflate în proprietate comună; realizarea pentru fiecare parcelă cadastrală care conține porțiuni de drum și care fac parte din C.F. 1135 – C.F…… a unei schițe în care acesta să fie poziționat, conform măsurătorilor, identificarea prin măsurători a drumului intabulat în C.F._ de . proprietate exclusivă, verificarea pe baza extraselor de carte funciară prezentate de părți dacă intabulările făcute de acestea respectă, ca și total, suprafețele aflate în proprietate indiviză și exclusivă așa cum rezultă din actele de proprietate.

La 14.01.2010 s-a amânat cauza la 11.03.2010 pentru ca expertul să răspundă la restul obiectivelor stabilite. La 11.03.2010 s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 18.03.2010 pentru când s-a pus în vedere reclamantei și pârâtei . protocolul din 1998 și să precizeze exact obiectul cererilor și care este soluția ce se dorește a fi pronunțată în cauză, pe fiecare capăt de cerere.

La 18.03.2010 reclamanta . un înscris numit „Note de ședință”. În preambulul acestui înscris se arată, cităm: „Învederăm onorarei instanțe, raportat la dispozitivul încheierii de ședință din 11.03.2010 că prin cererea cu care am investit aceasta instanță și care face obiectul prezentului dosar am solicitat să se constate nevalabilitatea înscrierilor în cărțile funciare nr.1135,_,_/1,_/1, având în vedere că pârâta . suprafețe de teren ca fiind în proprietate exclusivă, deși acestea s-au aflat în coproprietate; să se dispună rectificarea cărților funciare mai sus menționate, în sensul restrângerii dreptului tabular al pârâtei – reclamante numai asupra cotei exclusive deținute și întocmirea unei cărți funciare distincte, având ca obiect proprietatea comună în cote indivize cu . .>

La pagina 2 a înscrisului „Note de ședință” reclamanta arată că: „Considerăm că raportul de expertiză ar putea fi completat evidențiind toate elementele necesare documentației cadastrale aferente cărții funciare comune a parcelelor aflate în stare de indiviziune, dacă ar cuprinde următoarele elemente: A. rectificarea documentației cadastrale pentru care s-a acordat nr.cadastral 723/2 și toate dezmembrările ulterioare (C.F.1135 și C.F._/1), nr.cadastral 723/2/2/3/1/1) care include suprafața indiviză de teren de 6488 mp, aferent rețelelor supraterane/estacade, aflate în indiviziune, din care s-au desprins parcelele: 723/2/2/3/1/1/1/3 care include suprafața indiviză de S2=3486 mp, aferent rețelelor supraterane/stacade, aflate în indiviziune; 723/2/2/3/1/1/1/4 care include suprafața indiviză de teren de 3002 mp aferent rețelelor supraterane aflate în indiviziune; 723/2/2/3/1/2 care include: 1. suprafața indiviză de teren . aferent căilor de transport – linii ferate industriale aflate în indiviziune; 2.suprafeța indiviză de teren S3 = 785 mp, aferent rețelelor supraterane, aflate în indiviziune.

B. rectificarea documentației cadastrale pentru care s-a acordat nr.cadastral 723/1 și toate dezmembrările ulterioare (C.F.1135 și C.F._/1, C.F._/1, C.F._/1, - număr cadastral 723/1/1 care include suprafața indiviză de teren SCF3 =141 mp aferentă căilor de transport – linii ferate industriale aflate în indiviziune, nr.cadastral care include: 1.suprafața indiviză de teren S4 = 802 mp, aferentă rețelelor supraterane aflate în indiviziune; 2. suprafața indiviză de teren = 713 mp aferentă drumurilor în indiviziune – număr cadastral 723/1/3/4 ce include: 1.suprafața indiviză de teren S6=1205 mp aferentă rețelelor supraterane aflate în indiviziune; 2.suprafața indiviză de teren =428 mp aferentă drumurilor în indiviziune.

C.rectificarea documentației cadastrale pentru care s-a acordat nr.cadastral 723/5 care include (C.F.1135 și C.F._/1) – suprafața indiviză S7 = 1854 mp aferentă rețelelor supraterane în indiviziune – suprafața indiviză de teren de 5295 mp aferentă drumurilor aflate în indiviziune; suprafața indiviză de teren SCF4 =_ mp, aferentă căilor de transport – linii ferate industriale aflate în indiviziune; suprafața indiviză teren construit C1 – depozit cu . indiviză.

D.rectificarea documentației cadastrale pentru care s-a acordat nr.cadastral 723/6 și toate dezmembrămintele ulterioare (C.F.1135 și C.F._/1), nr.cadastral 723/6/2 care include: 1.suprafața indiviză de teren = 570 mp, aferentă drumurilor în indiviziune; 2.suprafața indiviză de teren SCF1 = 623 mp, aferentă căilor – linii ferate industriale de transport aflate în indiviziune; nr.cadastral 723/6/3 (respectiv 723/3/2 și 723/6/3/1) care include suprafața indiviză de teren = 4322 mp aferentă drumurilor în indiviziune.

E.rectificarea documentației cadastrale pentru care s-a acordat număr cadastral 723/14, care include construcții deținute în exclusivitate de C., având . teren aferent constituind zona de protecție și siguranța a construcțiilor C. cu S = 9330 mp (C.F._).

P. încheierea de ședință din 18.03.2010 instanța a constatat că înscrisul denumit „Note de ședință” cuprinde de fapt o cerere completatoare, deoarece a fost investită doar cu rectificarea cărților funciare 1135,_/1,_/1,_,_ și nu și cu alte rectificări de cărți funciare și nu și cu întocmirea unei cărți funciare distincte. S-a mai reținut că cererea este tardivă, fiind făcută după prima zi de înfățișare și ca părțile adverse se opun la primirea cererii.

Față de cele rezultate din actele dosarului și din comparație făcută între obiectul cererii de chemare în judecată inițiale la care se adaugă obiectul din cererea precizatoare cu conținutul cererii completatoare numită „Note de ședință” din 18.03.2010 și cu pretinsul petit la care se susține de recurentă că instanța nu s-ar fi pronunțat – respectiv la cercetarea nevalabilității înscrierilor efectuate cu privire la dreptul de proprietate exclusivă a intimatei pârâte RTS și cercetarea nevalabilității înscrierilor efectuate cu privire la dreptul de proprietate exclusivă al intimatei . C. D. se constată că în cererea inițială nu s-au arătat cărțile funciare pentru care s-a solicitat să se constate nevalabilitatea înscrierilor. Totuși din capătul doi de cerere, astfel cum a fost completat cu cererea precizatoare rezultă că este vorba de cărțile funciare 1135,_/1,_/1 și_. Cât privește persoana în raport de care s-a cerut rectificarea acestor cărți funciare este potrivit cererii inițiale .>

Al treilea capăt de cerere a fost intabularea dreptului de proprietate asupra drumurilor și terenului aferent.

P. cererea completatoarea, dar numită de reclamantă „Note de ședință” în preambul după ce se enumeră din nou cărțile funciare și se arată că pârâta . nelegal dreptul de proprietate exclusivă, deși acestea s-au aflat în coproprietate, capătul doi de cerere se modifică și completează din „rectificarea cărților funciare nr.1135,_/1,_/1 și_” în rectificarea cărților funciare de mai sus, în sensul restrângerii dreptului tabular al pârâtei reclamante numai asupra cotei exclusiv deținute și întocmirea unei cărți funciare distincte, având ca obiect proprietatea comună în cote indivize cu . Z..

În afară de aceste modificări și completări se constată că reclamanta folosindu-se de expertiza întocmită în cauză, practic a mai formulat și alte capete de cerere, pe care le-au notat de la A la E prin care a solicitat rectificarea documentelor cadastrale.

Strict la aspectele invocate ca dezvoltări ale motivului de recurs. În ce privește critica privind capătul de cerere privind „cercetarea nevalabilității înscrierilor efectuate cu privire la dreptul de proprietate exclusivă a intimatei pârâte RTS asupra termenelor pe care există sau deservesc rețele de utilitate și de rectificare a cărților funciare privind aceste imobile.

Referitor la susținerea că s-ar fi apreciat ca tardivă cererea din 18.03,2010, deoarece ar fi cuprins doar anumite date de identificare. Este nefondată această susținere din primul aspect, instanța de fond și apel corect reținând că prin respectiva cerere a fost completată acțiunea inițială precizată. În plus este fără relevanță faptul că pe parcursul procesului s-ar fi făcut referire la imobilul cu nr.cadastral 723/2/2/3/1/1/1 de vreme ce în cererea de chemare în judecată precizată nu este arătat acest obiect. Afirmația potrivit cu care instanța de apel nu ar fi răspuns argumentelor susținute de ., pe de o parte nefondate, conform considerentele deciziei recurate de la pag.2.5, pe de altă parte nu se încadrează în art.304 pct.5 Cod procedură civilă.

Și cel de-al doilea aspect este nefondat, deoarece instanța era ținută de obiectul cu care a fost investită și nu de imposibilitatea reclamantei de a lua cunoștință de imobilul asupra căreia s-ar fi intabulat nelegal dreptul de proprietate, cererea din 18.03.2012 fiind o cerere completatoare și modificatoare, și nu precizatoare cum susține reclamanta.

Referitor la cel de-al treilea aspect se constată că critica dezvoltată nu se încadrează în art.304 pct.5 Cod procedură civilă și deci sub acest aspect nu poate fi primită. Faptul că respectivul considerent al instanței de apel poate fi greșit nu reprezintă un motiv de nelegalitate și deci critica nu poate fi primită nici din această perspectivă, deoarece în recurs se examinează motive de nelegalitate și nu de netemeinicie.

Referitor la cel de-al patrulea aspect, critica este nefondată, deoarece a rezultat faptul că recurenta, deși codul de procedură civilă obligă la exercitarea cu bună credință a drepturilor procedurale, a încercat atât să-și completeze cerere cât și să o modifice după epuizarea primei zile de înfățișare. În plus, pentru ca instanța să fi analizat pe fond cererile completatoare și modificatoare, ea trebuia legal investită. Faptul că cererea de chemare în judecată a avut un petit cu un obiect, prezentat la modul general nu a impietat la soluționarea cauzei atâta timp cât cele două instanțe au reținut corect limitele obiectului cu care au fost investite.

Referitor la al cincilea aspect, este nefondat deoarece instanțele au fost investite cu soluționarea nevalabilității înscrierilor din cărțile funciare arătate în cererea inițială și cea precizatoare și nu cu privire la toate înscrierile din cărțile funciare.

Referitor la cel de-al șaselea aspect, critica nu poate fi primită deoarece nu se încadrează în art.304 pct.5 Cod procedură civilă și nici nu constituie un motiv de nelegalitate. Faptul că nu s-ar fi pronunțat și într-un subsidiar pentru că ar fi utilizat expresia „în principal” nu înseamnă că există un motiv de apel la care nu s-ar fi răspuns.

Referitor la cea de a doua cerere „cercetarea nevalabilității înscrierilor efectuate cu privire la dreptul de proprietate exclusivă ale intimatelor . . terenurilor pe care exista sau deservea rețele de utilități și de rectificare a cărților funciare .

Din examinarea primului motiv, astfel cum a fost dezvoltat se constată că deși critica este întemeiată pe art.304 pct.5 din modul de dezvoltare rezultă că se critică atât încălcarea principiului disponibilității, necercetarea cererilor formulate în contradictoriu cu Z. și C. D. și darea unei soluții inechitabile pentru că nu s-ar fi admis proba cu expertiză.

Chiar toate aceste aspecte nu se încadrează în art.304 pct.5 Cod procedură civilă ele sunt nefondate, deoarece prin cererea de apel, atunci când s-a susținut încălcarea principiului disponibilității, nu s-a arătat de apelant care au fost limitele cu care instanța a fost investită și ce anume din aceste limite au fost încălcate sau necercetate. Faptul că recurenta a făcut o expunere despre principiul disponibilității nu echivalează cu o critică despre încălcarea limitelor cu care instanța a fost investită. În plus se constată că și în apel reclamanta nu și-a exercitat drepturile procedurale cu bună credință.

Astfel, deși i s-a pus în vedere să precizeze obiectul cererilor formulate, ea a procedat la completarea și modificarea cererii, profitând de dispoziția instanței.

Susținerea recurentei că nu ar fi fost analizată cererile formulate în contradictoriu cu Z. și C. D., nu poate fi primită deoarece instanța de fond apoi cea de apel s-a pronunțat pe capetele de cerere cu care a fost investită, neavând dreptul de a se pronunța pe cererile completatoare și modificări tardiv introduse.

În ce privește pretinsa soluție inechitabilă pentru că nu s-ar fi admis proba cu expertiză în apel și această critică nu poate fi primită, în condițiile în care la instanța de fond s-a încuviințat proba cu expertiză și chiar s-au completat obiectivele expertizei, situație în care, văzând și obiectivele solicitate pentru expertiză în apel care excedau obiectului cu care instanța de fond a fost legal investită, corect instanța de apel a apreciat că neutilă proba cu expertiză solicitată. Or față de obiectul cu care instanțele au fost investite nu se poate reține soluția inechitabilă.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat tot pe art.304 pct.5 Cod procedură civilă și vizând același capăt de cerere arătat de recurent, astfel cum a fost dezvoltat.

Critica nu poate fi primită, și nu s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantei prin respingerea probei cu expertiza din apel, deoarece obiectivele acesteia nu s-au rezumat la obiectul cu care instanța de fond a fost investită și deci, corect instanța de apel a reținut că o asemenea proba nu era utilă.

Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Printr-un prim aspect, referitor la dreptul de coproprietate între C. și RTS s-a susținut că a fost încălcat regula unanimității prin care s-a sistat starea de indiviziune asupra terenurilor aflate în coproprietate, și că prin contractul de partaj voluntar a fost sistată starea de indiviziune doar asupra unei părți din terenuri.

Această critică nu poate fi primită deoarece contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.1880/ 1998 nu este obiect al prezentei cauzei, și deci nu au fost încălcate art.728 Cod civil.

Și susținerea potrivit cu care rețele de utilitate s-ar afla pe toate cele 4 laturi aflate în proprietate RTS nu poate fi primită, deoarece existența unor rețele supraterane asupra cărora părțile pot avea drept de coproprietate nu înseamnă ca acest drept se extinde și asupra terenurilor străbătute de aceste rețele. La fel, existența unui drept de coproprietate asupra terenului nu înseamnă ca acest drept se extinde și asupra rețelelor care străbat suprateran aceste terenuri, în speță neputând fi aplicate dispozițiile art.489, deoarece suprateran nu este echivalent cu suprafața terenului și sub fața terenului.

Referitor la cel de al doilea aspect al celui de-al treilea motiv, privind la dreptul de coproprietate între Chimopor, pe de o parte și Z. și C. D., pe de altă parte, astfel cum a fost dezvoltat, critica nu poate fi primită deoarece instanța de fond s-a pronunțat pe capetele de cerere astfel cum a fost legal investită, nefiind ținută să se pronunțe pe capete de cerere tardiv formulată.

În ce privește pretinsa confuzie a instanței de apel între cererile cu privire la terenuri având destinația de drumuri și cele având destinația de a servi rețele de utilitate este nefondată, deoarece instanța de apel referindu-se la această confuzie dar a instanței de fond a arătat că nu este relevantă, existând și alte motive pentru care cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu . SRL, a fost respins ca nefondat.

Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul reclamantei . fi respins ca nefondat.

În ce privește recursul promovat de .>

Referitor la primul motiv de recurs, întemeiat pe art.304 pct.7, în sensul că nu cuprind motivele care au stat la baza respingerii apelului, și că nu a analizat argumentele din cuprinsul întâmpinării și a cererii reconvenționale și nici înscrisurile depuse la dosar, critica este nefondată; instanța de apel examinând critica privind respingerea excepțiilor inadmisibilității și a lipsei de interes, a examinat modul de soluționare de către instanța de fond a capătului de cerere privind nulitatea Protocolului din 1998 și capătul de cerere din cererea reconvențională referitor la rectificarea cărții funciare nr._, situație în care critica este nefondată.

Referitor la cel de-al doilea motiv, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul greșitei soluționări a excepției privind inadmisibilitatea capătului de cerere în rectificare pentru caracterul accesoriu al acesteia, corect atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că acțiunea reclamantei are ca principal obiect constatarea nevalabilității înscrierilor în cartea funciară iar cererea de rectificare reprezintă o cerere accesorie, potrivit art.34 alin.1 din Legea nr.7/1996.

Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat tot pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul greșitei respingeri a excepției lipsei de interes, astfel cum a fost dezvoltat și această critică este nefondată deoarece persoana interesată este atât cel care a avut înscris un drept în cartea funciară, drept care a fost legal prin înscrierea dreptului altei persoane cât și persoanele care nu și-au înscris dreptul în cartea funciară, cum reclamanta a afirmat că are un drept de coproprietate, corect cele două instanțe au reținut existența interesului.

În ce privește susținerea că reclamanții nu ar fi avut vreun interes în ce privește așa zisa intabulare a străzii P. Papahagi și promovarea cererii de rectificare a cărții funciare nr.1135, deoarece chiar reclamanți a afirmat că este drumul public, nu poate fi primită deoarece o afirmație nu reprezintă o dovadă a dreptului de proprietate.

Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs, întemeiat pe art.304 pct.8 Cod procedură civilă, astfel cum a fost dezvoltat, în sensul că protocolul este nul absolut deoarece ar fi fost încheiat cu încălcarea unor dispoziții imperative; nu exista forma autentică și nici hotărârea generală a acționarilor. Nici această critică nu poate fi primită deoarece prin protocol nu s-a transferat un drept de proprietate ci doar s-a stabilit un drept de folosință și administrare comună a imobilelor, astfel că nu erau necesare să fie îndeplinite condițiile invocate de recurentă și nu s-au încălcat dispozițiile din Legea nr.54/1995 privind circulația terenurilor.

Referitor la cel de-al cincilea motiv în sensul că instanța de apel nu ar fi avut în vedere dispozițiile Legii nr.15/1990 și ale HG nr.834/1991 care au stat la baza emiterii certificatelor de proprietate și că între părți ar fi intervenit un contract de partaj astfel că fiecare parte și-a intabulat dreptul de proprietate iar reclamanta nu poate pretinde alte drepturi.

Examinând criticile formulate în cererea de apel de către recurenta . constată că aceste susțineri nu au reprezentat motiv de apel, fiind invocate direct în recurs.

Nefiind deci cercetate de instanțe de apel pentru că nu s-au invocat o asemenea apărare, nu pot fi cercetate pentru prima dată de către instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va respinge și acest recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate ambele recursuri formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă . lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență S. C. D. și recurenta-pârâtă-reclamantă Z. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 354 A/04.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți . SRL și . SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

P. F. M. A. D. Y.

GREFIER

F. J.

RED.PF

Tehnored.MȘ/ 2 ex.

19.04.2013

← Legea 10/2001. Decizia nr. 280/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2136/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cereri. Decizia nr. 1332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 275/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 280/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 174/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 1822/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Acţiune în constatare. Decizia nr. 1882/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI