Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 194/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 63309/3/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.194 A
Ședința publică din data de 30.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă I. D. V., domiciliată în București, ..39, ., ., împotriva sentinței civile nr.1717/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, ..1-3, sector 1, și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, cauza având, ca obiect, „acțiune în răspundere delictuală”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelanta reclamantă I. D. V. a înaintat la dosar, prin fax și e-mail, concluzii scrise și cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Având în vedere faptul că au fost comunicate motivele de apel și întrucât apelanta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conf. art. 242 alin.2 C.pr.civ., nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2011, pe rolul acestui Tribunal sub nr._, reclamanta D. V. I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună obligarea paratei să îi acorde daune morale în valoare de 1.000.000 lei, pentru prejudiciile ce i-au fost aduse prin încălcarea art. 1 alin (2) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, întrucât pârâtul manifesta în mod constant o atitudine discriminatorie fată de justițiabili, făcând diferențe între aceștia, favorizând părțile participante la procesele penale, care beneficiază nemijlocit de prevederile art. 13 din Legea nr. 304/2004, privind obligativitatea înregistrării ședințelor de judecata prin mijloace tehnice video sau audio și defavorizând părțile participante în dosarele civile, prin prorogarea dispozițiilor de mai sus, cu toate ca textul legii nu face distincție între cauzele civile și cauzele penale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dispozițiile art. 13 din Legea 304/2004, prevăd că ședințele de judecata se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se înscriu deîndată. Grefierul sau specialistul în stenografiere consemnează toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți,inclusiv ale președintelui completului de judecata. La cerere părțile pot primi o copie a transcrierii înregistrării, stenogramelor sau notelor grefierului.
În schimb, în ceea ce privește procesele civile, a mai arătat parata, legiuitorul a evitat sa pună în aplicare prevederile legii de mai sus, invocând diverse pretexte, inclusiv de ordin organizatoric, ori economic, precum criza financiara, preferând sa proroge de la an la an dispozițiile unei legi ce trebuia să își producă efectul încă din 2005. Prin OUG nr. 154/2007, articol unic, s-a prorogat până la 1 ianuarie 2009, prin OUG nr. 137/2008, art.1, s-a prorogat până la 1 ianuarie 2010 prin OUG 114/2009, art. XI, s-a prorogat până la 1 ianuarie 2009 și prin O.U.G. nr. 109/2010, art. V, s-a prorogat până ia 1 ianuarie 2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 998-999 C.pr.civilă, coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Prin sentința civilă nr. 1717/27.09.2012 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că legea stabilește și impune anumite condiții privind activitatea instanței și a auxiliarilor săi, condiții denumite forme procedurale. Formalismul constituie o garanție pentru justițiabili, o protecție contra arbitrariului judecătorului sau a relei credințe a părții adverse. Deși este un aspect indispensabil, formalismul nu trebuie exagerat. Faptul că din motive de ordin economic instanțele nu au fost dotate în termen legal cu instalații de înregistrare a ședințelor de judecată nu este de natură, prin el însuși, să o prejudicieze pe reclamantă în condițiile în care buna administrare a justiției este garantată de principiile care guvernează procesul civil. Astfel, principiul contradictorialității presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, fiecare parte având posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Principiul disponibilității permite părților să dispună de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop. Principiul publicității asigură desfășurarea procesului în ședință publică, în prezența părților dar și a oricărei alte persoane străine de litigiu care dorește să asiste la dezbateri. Principiul oralității dezbaterilor permite părților să își expună oral susținerile. Procesul poate fi urmărit în tot cursul desfășurării sale atât de către părți cât și de către eventualul public. Oralitatea asigură și o contradictorialitate efectivă a dezbaterilor și exercitarea în condiții mai bune a dreptului la apărare.
Reclamanta nu a invocat încălcarea niciunuia din aceste principii și nu a evocat în fața instanței erori de procedură cauzate de lipsa mijloacelor audio vizuale de natură să o prejudicieze efectiv în desfășurarea procedurilor de soluționare a cauzelor.
Rolul instanței de judecată este de a soluționa conflictul de interese cu care a fost sesizată, deci de a pronunța o hotărâre cu privire la pretenția dedusă judecății. Pentru realizarea acestui obiectiv instanța trebuie să cerceteze cauza și să o soluționeze. Față de complexitatea procesului civil în ansamblul său, lipsa mijloacelor de înregistrare nu poate afecta responsabilitatea actului de justiție care este garantată de respectarea principiilor la care s-a făcut referire.
Având în vedere că prin acțiunea formulată reclamanta nu a justificat un prejudiciu anume, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta.
În motivarea apelului declarat în termen s-au arătat următoarele:
Apelantei nu i s-a comunicat încheierea de ședință din data de 13.10.2011, când s-a judecat cererea de preschimbare a termenului, astfel că, în opinia acesteia, nu i s-a dat posibilitatea să ia cunoștință de soluție și de componența completului de judecată.
Judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care impun citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în condițiile în care apelanta susține că la termenul din 31.05.2012 a solicitat instanței citarea consiliului.
Apelanta susține că prima instanță a indicat în dispozitivul sentinței calea de atac a recursului, ceea ce dovedește lipsa de interes față de actele și lucrările dosarului și totodată încalcă dreptul părții de a beneficia de toate căile de atac, chiar dacă la solicitarea reclamantei instanța a îndreptat ulterior eroarea materială cu privire la calea de atac.
Apelanta consideră că motivarea instanței se referă la alte aspecte decât la cele ce țin de obiectul cauzei. Sub acest aspect, se arată că respectarea principiilor contradictorialității și disponibilității de către instanțe nu are legătură cu încălcările prevederilor OG nr. 137/2000 de către pârâtul S. R..
În concluzie, apelanta solicită anularea în totalitate a sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a putea beneficia de un proces imparțial în care să i se respecte toate drepturile procesuale.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă și OG nr. 137/2000.
În concluziile scrise depuse de către apelantă, au fost invocate dispozițiile art. 294 alin. 2 Cod procedură civilă și s-a susținut, în plus, că măsurile discriminatorii privitoare la supravegherea audio video a ședințelor de judecată persistă în continuare, în condițiile în care obligativitatea asigurării înregistrării exista încă din anul 2004 (art. 13 din Legea nr. 304/2004). În această ordine de idei, apelanta a arătat că în materie civilă au fost emise o . ordonanțe de amânare a dispozițiilor legale menționate deși în materie penală se procedează la înregistrarea ședințelor de judecată.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului în limita și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Susținerea apelantei conform căreia la prima instanță cauza s-a judecat în lipsa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care nu ar fi fost introdus în cauză și nu ar fi fost citat, este nereală deoarece prin încheierea de la data de 31.05.2012, tribunalul a dispus introducerea în cauză a Consiliului, iar pentru termenul la care s-a pronunțat sentința apelată, parte menționată anterior a fost legal citată, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare care poartă ștampila Consiliului și semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței (fila 14 dosar fond). Oricum, nelegala citare putea fi invocată doar de către persoana vătămată, ceea ce nu era cazul apelantei.
Strecurarea în dispozitivul hotărârii a unei erori materiale cu privire la calea de atac nu are semnificația încălcării unor drepturi procesuale, mai ales că respectiva eroarea a fost îndreptată prin încheierea de la termenul din data de 20.12.2012 aflată la fila 19 din dosarul de fond.
Oricum, cu privire la căile de atac, funcționează principiul legalității, astfel că, indiferent de calea trecută în dispozitivul hotărârii, partea nu este privată de dreptul exercitării căilor legale de atac.
Prima instanță a făcut în mod corect referire la principiul contradictorialității și al disponibilității atunci când a considerat că reclamanta nu a fost discriminată deoarece, aspectele legate de supravegherea „audio” și/sau „video” a ședințelor de judecată, la care se referă reclamanta ar putea fi susceptibile de a intra sub incidența dispozițiilor OG nr. 137/2000, doar dacă prin acestea s-ar cauza o nerespectare a principiilor fundamentale ale procesului civil, ceea ce, în mod evident, nu era cazul în speță.
Faptul că ședințele în cadrul cărora se judecă procesele penale sunt înregistrate audio, inclusiv în prezent, nu înseamnă că părțile din procesele civile (în cazul cărora obligativitatea înregistrării ședințe s-a prorogat în mod legal de mai multe ori) ar fi discriminate.
Pentru motivele arătate, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă I. D. V., domiciliată în București, .. 39, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1717/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și C. Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în București, st. Balter M. nr. 1 – 3, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
5 ex./04.06.2013
Jud. fond:
S. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1849/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 123/2013.... → |
|---|
