Anulare act. Decizia nr. 267/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 18640/4/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 267R
Ședința publică de la data de 08.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă C. I. împotriva deciziei civile nr. 348A din 29.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, cauza având ca obiect „ anulare act”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
În cauză s-au efectuat două strigări.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – pârâtă Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic – reprezentată de avocat C. R. în baza împ.av. nr.87/2012, lipsind recurenta – reclamantă C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, la data de 24.01.2013, la registratura secției s-a înregistrat răspunsul la întâmpinarea formulată de recurenta – reclamantă C. I., un exemplar fiind comunicat intimatei, în baza rezoluției grefierului șef al secției, dovada în acest sens fiind depusă la dosar (fila 24).
S-a mai învederat instanței că, înainte de începerea ședinței de judecată, serviciul registratură a depus la dosar cererea formulată de doamna avocat A. M. în calitate de apărător al recurentei – reclamante, la care a anexat împuternicirea avocațială, transmise prin fax și înregistrate la registratura secției la 08.02.2013, ora 9.00, prin care solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea constată că la cererea formulată de reprezentanta recurentei – reclamante depusă la dosar nu se află împuternicirea avocațială în original, ci xerocopie și pune în discuție această cerere.
Reprezentanta intimatei – pârâte, arată că nu se opune față de această cerere și, în același timp, solicită stabilirea orei 10.30, pentru strigarea dosarului.
Curtea încuviințează cererea formulată de reprezentanta recurentei – reclamante și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare și fixează ora 10.30, pentru strigarea dosarului.
Dosarul a fost reluat la ora 10.30, fixată de instanța de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta – reclamantă C. I. – reprezentată de av.cat M. A. în baza împ. av. . nr._/2013, intimata – pârâtă Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic – reprezentată de avocat C. R. în baza împ.av. nr.87/2012.
Reprezentanta recurentei – reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială în original și având cuvântul arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Reprezentanta intimatei – pârâte de asemene, a arătat că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în prezenta cauză.
Recurenta – reclamantă C. I. prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond, casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât s-a soluționat cauza pe o excepție și nu s-a intrat în cercetarea fondului.
În susținerea motivelor de recurs arată cu privire la contractul de donație autentificat în anul l989, că în acest contract suma de 100.000 lei este menționată în lei vechi, iar în lei noi echivalează 10 Ron, astfel încât instanța de fond a calculat nelegal taxa de timbru la valoarea în lei noi de 100.000 lei, în loc să facă paritatea 100.000 lei vechi = 10 lei noi și să calculeze taxa de timbru la această sumă.
Cu privire la celelalte motive, le menține și solicită a fi admise.
Intimata – pârâtă Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și de fond ca fiind temeinice și legale, pe fond, respingerea acțiunii, pentru motivele expuse în întâmpinare.
Cu privire la excepția anulării apelului pentru insuficienta timbrare, recurenta – apelantă înțelege să susțină o valoare mai mult decât derizorie a imobilului format din teren și construcție.
Recurenta – reclamantă nu a achitat taxa de timbru care i-a fost adusă la cunoștință cu menționarea sancțiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligației.
Pe fondul recursului, solicită a fi respins, întrucât actele ce se solicită a fi desființate de către recurentă sunt vechi.
Recurenta – reclamantă nu întrunește nici una din calitățile cerute de lege pentru a promova acțiunea, întrucât nu se încadrează în cele prevăzute limitativ la IV, în art. 676 din fostul cod civil pentru a avea vocație succesorală la persoana care a făcut donația.
Instanța de apel a respins apelul, întrucât recurenta a continuat să-și motiveze apelul, considerând că apartamentul donat a fost evaluat în anul l989 la 100.000 lei, adică 10 Ron.
La dosar se află contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007, ulterior depunerii acțiunii, rezultă că apartamentul a fost vândut cu 41.000 Euro.
Potrivit art. 18 și 20 din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată este cea care stabilește taxa de timbru, iar sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații este anularea cererii.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 19.11.2009, sub nr._/2009, reclamanta C. I. a chemat în judecată pe pârâta FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR EVREIEȘTI DIN ROMÂNIA, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.8832/10.08.1989 de notariatul de Stat al Sectorului 4 al Municipiului București, încheiat între donatoarea I. Minna și donatara Federația Comunităților Evreiești din România, precum și a titlului de proprietate nr._/4/22.11.2001, emis de Prefectura Municipiului București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că este succesoarea în drepturi a donatoarei, care nu avea discernământ la data încheierii contractului de donație, iar întrucât terenul situat în București, ..3, sectorul 4, ce a făcut obiectul donației, a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr.59/1974, titlul de proprietate emis pârâtei cu privire la acest imobil în baza Legii nr.18/1991, este nul.
Prin sentința civilă nr. 3761/13.05.2009, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a respins în consecință acțiunea și a obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu are vocație succesorală legală la moștenirea donatoarei I. Minna, deși este rudă cu aceasta, întrucât prin art.676 C.civ., vocația succesorală a fost limitată la gradul al IV-lea inclusiv, categorie din care nu face parte reclamanta, astfel încât aceasta nu are calitate procesuală activă în cauză. Chiar în cazul unei nulități absolute, reclamanta nu intră în categoria persoanelor interesate care o pot invoca, deoarece nu justifică un folos practic, personal, prin readucerea bunului în patrimoniul defunctei, neobținând nici un drept asupra acestuia și neputând formula cerere de restituire a bunului în baza legilor speciale de reparație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, sub nr._, la data de 30.08.2010.
Prin decizia civilă nr. 348/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, s-a admis excepția insuficientei timbrări a apelului și s-a anulat apelul declarat de apelanta-reclamantă C. I., împotriva sentinței civile nr. 3761/13.05.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Federația Comunităților Evreiești Din România - Cultul Mozaic, ca insuficient timbrat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția de înregistrare a apelului pe rolul tribunalului, s-a stabilit în sarcina apelantei-reclamante obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1817,50 lei, conform art.2 alin.1 raportat la art. 11 alin. 1 din Legea nr.146/1997, cu modificările ulterioare și a depunerii timbrului judiciar de 5,3 lei, conform art.3 alin.2 din O.G. nr. 32/1995, cu modificările ulterioare, corespunzător celor două capete de cerere din acțiunea reclamantei, vizate de criticile formulate în apel.
Apelanta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a achita această taxă judiciară de timbru și timbru judiciar pentru termenul de judecată din 24.11.2011, citația fiindu-i comunicată la data de 21.03.2011, iar cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de apelanta-reclamantă la data de 16.11.2011, a fost respinsă ca tardivă prin încheierea irevocabilă din 24.11.2011, pronunțată de completul imediat următor ce judecă în aceeași materie, conform art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.195/2004.
La termenul de judecată din 24.11.2011, tribunalul a pus în vedere apelantei-reclamante, prezentă personal în ședința publică, obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbrelor judiciare astfel stabilite în urma respingerii cererii de reexaminare. Totodată, tribunalul a reținut că taxa judiciară de timbru în cuantum de 1805,50 lei, stabilită prin rezoluție pentru cererea în constatarea nulității contractului de donație, a fost calculată numai în raport de valoarea construcției, 100.000 lei menționată în contract, potrivit aceleiași rezoluții punându-i-se în vedere apelantei prin citație să precizeze valoarea terenului în suprafață de 180 m.p. ce a trecut în proprietatea statului, conform art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974.
Tribunalul a reținut faptul că cererea de reexaminare a fost formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru calculate numai pentru construcție, apelanta având obligația de a plăti această taxă ca urmare a respingerii cererii de reexaminare, dar, totodată, aceasta trebuie să plătească și taxa judiciară de timbru calculată pentru terenul aferent construcției, ce a făcut obiectul contractului de donație.
În consecință, prin încheierea din 24.11.2011, tribunalul a pus în vedere apelantei-reclamante, prezentă personal în ședința publică, obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1817,50 lei și timbrelor judiciare de 5,3 lei, stabilite în urma respingerii cererii de reexaminare și să precizeze valoarea de circulație a terenului în suprafață de 180 m.p., menționat în contractul de donație a cărui nulitate o solicită, apreciind ca fiind vădit derizorie valoarea terenului de 500 lei, indicată de apelantă în ședință, în raport de valorile orientative stabilite prin Ghidul notarilor publici din 2011, anexa 40, zona 57.
Apelanta-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor tribunalului și nu a achitat pentru termenul de judecată din 29.03.2012 taxa judiciară de timbru în cuantum de 1817,50 lei și timbrele judiciare de 5,3 lei, stabilite în urma respingerii cererii de reexaminare, nici nu a precizat valoarea terenului aferent construcției, ce a făcut obiectul contractului de donație, în vederea completării timbrajului.
Față de această situație, având în vedere că pentru termenul de judecată din 24.11.2011 apelanta a achitat o taxă judiciară de timbru de 51 lei și timbru judiciar de 5,3 lei, în cuantum insuficient față de taxa pusă în vedere prin citație și în ședință publică, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 1 – 3 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora această taxă se plătește anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii, în baza acestor dispoziții legale și a art. 296 C.pr.civ., tribunalul a admis excepția invocată din oficiu și a anulat apelul ca insuficient timbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, recurenta – reclamantă C. I., invocând faptul că hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal, ori au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii – art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta consideră că sentința civilă nr. 3761/13.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și decizia civilă nr. 348 A/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, nelegale și netemeinice pentru următoarele motive:
În ceea ce privește sentința civilă nr. 3761/13.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, aceasta este nelegală și netemeinică deoarece reclamanta are calitate procesuală activă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
La data decesului autoarei I. Minna, fiind decedate rudele autoarei, reclamanta urcând în gradul de rudenie ca urmare a decesului rudelor în linie directă ale reclamantei, este moștenitoarea acesteia.
Decizia civilă nr. 348 A /29.03. 2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă este nelegală și netemeinică deoarece contractul de donație autentificat sub nr. 8832 este din 10.08.1989, iar suma de 100.000 lei menționată în contract este în lei vechi (ROL), iar în lei noi echivalează 10 lei RON, astfel încât, în mod greșit, instanța de apel a calculat nelegal taxa de timbru la valoarea în lei noi (100.000 lei) în loc să facă paritatea 100.000 lei vechi = 10 lei noi și să solicite, să calculeze și să comunice taxa de timbru la suma de 10 lei noi, respectiv să solicite taxa de timbru de 6 lei, conform art. 2 alin. 1 litera a din Legea nr. 146/1997 și a calculat nelegal taxa judiciară de timbru în cuantum de 1805,50 lei. Procedând astfel, instanța a încălcat normele imperative în materie.
În ceea ce privește valoarea terenului, în mod nelegal, reclamanta a respectat dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, evaluând obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantei.
În mod nelegal instanța de apel a apreciat derizorie valoarea terenului, deși în cauză nu exista un raport de expertiză contrar sau o valoare de impunere comunicată de Direcția de taxe și impozite locale Sector 4, chiar instanța recunoscând în considerente faptul că valorile stabilite prin Ghidul Notarilor Publici sunt orientative (și deci nu obligatorii).
Reclamanta în mod legal a timbrat la valoarea indicată de aceasta, respectând dispozițiile legale în materie.
Pentru aceste motive, recurenta – reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 348 A/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 3761/13.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât instanțele au soluționat cauza pe excepție fără a intra în cercetarea fondului, încălcând reclamantei accesul liber la justiție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă, precum și orice alte dispoziții legale în materie.
Intimata Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 cpt.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția de înregistrare a apelului pe rolul tribunalului, s-a stabilit în sarcina apelantei-reclamante obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1817,50 lei, conform art.2 alin.1 raportat la art. 11 alin. 1 din Legea nr.146/1997, cu modificările ulterioare și a depunerii timbrului judiciar de 5,3 lei, conform art.3 alin.2 din O.G. nr. 32/1995, cu modificările ulterioare, corespunzător celor două capete de cerere din acțiunea reclamantei, vizate de criticile formulate în apel.
Recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a achita această taxă judiciară de timbru și timbru judiciar pentru termenul de judecată din 24.11.2011, citația fiindu-i comunicată la data de 21.03.2011, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 37 din dosarul Tribunalului București.
Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru a fost exercitată calea de atac a reexaminării, care a a fost respinsă ca tardivă prin încheierea irevocabilă din 24.11.2011, pronunțată de completul imediat următor ce judecă în aceeași materie, conform art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.195/2004.
Ca urmare a respingerii cererii de reexaminare, la termenul de judecată din 24.11.2011, tribunalul a pus în vedere recurentei-reclamante, prezentă personal în ședința publică, să achite taxa de timbru aferentă căii de atac a apelului.
Având în vedere că recurenta-reclamantă a contestat cuantumul taxei de timbru și că, în urma contestației s-a menținut obligația de plată a taxei de timbru, instanța de recurs constată că, în mod corect, a fost anulată ca insuficient timbrată calea de atac a apelului, în conformitate art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
În ceea ce privește modalitatea de stabilire a taxei de timbru, instanța de recurs constată că taxa de timbru a fost stabilită numai pentru construcție, nu și pentru teren.
Criticile recurentei cu privire la modalitatea de calcul a taxei de timbru aferente construcției vor fi înlăturate cu mențiunea că instanța de apel a avut în vederea valoarea construcției de 100.000 lei.
Curtea apreciază ca fiind rezonabilă această valoare, având în vedere că întregul imobil litigios compus din construcție și teren aferent a fost înstrăinat în anul 2007 la suma de 41.000 Euro, adică echivalentul în lei a sumei de l84.500 lei (calculat la 1 Euro/4,5 lei), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.757/21 mai 2007, fila 45 dosar TB.
În ceea ce privește criticile referitoare la valoarea terenului, Curtea reține următoarele:
Recurenta a indicat în fața instanței de apel o valoare derizorie a terenului de 500 lei, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 24.11.2011. În condițiile în care valoarea terenului și a construcției era de l84.500 lei, în anul 2007, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.757/21 mai 2007, fila 45 dosar TB, în mod corect, instanța de apel i-a pus în vedere să indice o valoarea rezonabilă și să achite taxa de timbru la valoare.
Curtea constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația procedurală de indica valoarea de circulație a terenului, astfel încât criticile sale cu privire la faptul că nu s-a luat în calcul valoarea de impunere a imobilului, vor fi înlăturate de către instanța de recurs cu motivarea că era obligația recurentei de a indica această valoare de impunere, dacă aprecia necesar.
Curtea învederează că recurenta nu a precizat la termenul de judecată din data de 24.11.2011 nicio valoare a terenului litigios, deși avea obligația de a îndeplini îndatoririle dispuse de către instanța de apel la termenul de judecată, anterior.
Instanța de recurs învederează că prin anularea apelului, ca netimbrat nu se încalcă dispozițiile art.6 din Cedo. În acest sens, se invocă jurisprudența Curții Europene care a statuat că “articolul 6 § 1 al Convenției garantează fiecăruia dreptul ca un tribunal să cunoască orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. El consacră astfel un “drept la un tribunal”, din care dreptul de acces, și anume dreptul de a sesiza tribunalul în materie civilă nu constituie decât un aspect.
Însă, dreptul “la un tribunal” nu este absolut. El se pretează la restricții, deoarece ordonă prin însăși natura sa o reglementare a statului care are posibilitatea de a alege mijloacele de folosit în acest scop. În această privință Curtea amintește că nu a exclus niciodată că interesele unei bune gestionări a justiției ar putea justifica impunerea unei restricții financiare accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat anterior, pag.80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreuz, citat anterior, § 59)”.
În virtutea atribuțiilor sale, Statul Român a impus obligația plății unei taxe de timbru pentru declanșarea unui demers judiciar, dar a reglementat și mecanismele necesare pentru reexaminarea acesteia, în conformitate cu art.18 din Legea nr.146/1997, precum și mecanisme de acordare a ajutorului public judiciar, în conformitate cu O.U.G. nr.51/2008.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu art. 312, constatând că au fost aplicate în mod corect dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – reclamantă C. I. împotriva deciziei civile nr. 348 A din 29.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă în contradictoriu cu intimatul – pârât Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – reclamantă C. I. împotriva deciziei civile nr. 348 A din 29.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă în contradictoriu cu intimatul – pârât Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Z. M. Steluța C. L. M. I.
GREFIER
L. D.
Red. D.Z./04.03.2013
Tehnored. T.I./D.Z.
2 ex./19.02.2013
Jud. apel:
D. I. T.
M. I. L.
| ← Evacuare. Decizia nr. 325/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare mobiliară. Decizia nr. 811/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
