Pretenţii. Decizia nr. 1849/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1849/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 23776/300/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1849R
Ședința publică de la 1 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - D. Z.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.594A/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. L. și intimații-pârâți P. M. București prin Primarul General și . ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă reprezentată de avocat Zamora-C. B., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-pârât și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimatei-reclamante invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 25.11.2009 reclamanta R. L. a chemat în judecată pe pârâții P. M. București prin Primarul General și pe . a fi obligați la plata prețului de piață pentru un imobil dobândit de reclamantă în baza Legii nr.112/1995 și pierdut ca urmare a admiterii acțiunii în anularea actului de vânzare – cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 8712 din 22.09.2010 Judecătoria Sectorului 2 București a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului S. R. și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 440.000 de lei reprezentând prețul de piață al apartamentul nr.1 situat în București, .. 9, sector 2.
Prin decizia civilă nr.1081 din 14.12.2011 Tribunalul București Secția a IV a Civilă a admis apelul declarat de S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței menționate și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, cu motivarea că, în cazul în care contractul de vânzare – cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 a fost anulat, reclamanta nu are dreptul la despăgubiri egale cu valoarea de piață a imobilului, astfel cum a solicitat prin acțiune.
Prin decizia civilă nr.1052 din 7.06.2012 Curtea de Apel București Secția a III a Civilă a casat hotărârea tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare, observând că reclamanta are dreptul de a obține prețul reactualizat al imobilului pierdut în acțiunea în revendicare, aspect ce nu a fost analizat în speță, cu toate că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 50 din Legea nr.10/2001.
Rejudecând apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice pentru S. R., împotriva sentinței civile nr. 8712/2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, Tribunalul București Secția a IV a Civilă a admis cererea și a modificat sentința atacată, stabilind dreptul reclamantei la plata prețului reactualizat în sumă de 50.700 lei pentru imobilul pierdut ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare a unor terți.
Împotriva deciziei pronunțate în faza apelului a declarat recurs apelantul Ministerul Finanțelor Publice susținând lipsa calității sale procesuale pasive în condițiile în care nu a fost parte contractantă în actul anulat pe cale judiciară. De asemenea, a fost contestată obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 de lei, pentru lipsa culpei procesuale.
Recursul nu este fondat.
Sub aspectul criticilor privind calitatea procesuală pasivă și asupra dreptului reclamantei de a primi prețul reactualizat al imobilului, instanța de recurs susține în totalitate motivarea instanței de apel, care a analizat, pe larg, ambele critici formulate de S. R., identice atât în apel cât și în recurs. De asemenea, prezenta instanță face trimitere la practica judiciară numeroasă și constantă a Curții de Apel București cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 și precizează că aspecte de drept și de fapt identice au fost deja analizate și interpretate nu numai de către instanța de apel în prezentul proces, ci și de către Curtea de Apel București, într-o multitudine de procese similare, ca instanță de recurs, astfel că prezenta instanță face trimitere la observarea practicii judiciare în această materie. Astfel, dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, instituie un caz special de răspundere pentru evicțiune și se aplică în mod prioritar față de normele generale din Codul civil privind evicțiunea (art. 1337 și urm C.civ.). În acest sens, legiuitorul a înțeles să confere Ministerului Finanțelor Publice calitatea de debitor al obligației de restituire a prețului prevăzut de dispozițiile art. 50 alin. 2 și 21 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că sumele respective au fost în realitate încasate de acesta și nu de vânzătorii din contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995. Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în litigiile al căror obiect este restituirea către cumpărătorii în baza Legii nr. 112/1995 a prețului imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.
Culpa procesuală a Ministerului Finanțelor Publice este evidentă în prezentul proces, deoarece cererea reclamantei a fost admisă în parte, iar pârâtul nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei, nici chiar în parte, ci dimpotrivă, și-a declinat calitatea procesuală pasivă către Municipiul București, chiar și în faza recursului, în pofida dispozițiilor legale clare și a practicii judiciare constante a instanțelor judecătorești.
De aceea, Ministerul Finanțelor Publice a fost, în mod legal, obligat la plata cheltuielilor de judecată și va fi obligat și în faza recursului, în baza art. 274 Cod procedură civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.594A/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. L. și intimații-pârâți P. M. București prin Primarul General și .>
Obligă pe recurentul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, aferente fazei procesuale a recursului, către intimata reclamantă R. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. A. V. D. Z.
GREFIER
G. – M. V.
RED.RP
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
22.11.2013
Jud. apel – T.B.. – I.Târțău
L.E.F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 163/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 194/2013. Curtea... → |
|---|
