Anulare act. Decizia nr. 1280/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1280/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 2723/4/2011
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1280 R
Ședința publică de la 25.06.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
GREFIER – S. V.
…………………
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât C. C., împotriva deciziei civile nr. 194A/25.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe lângă Curtea de Apel București și intimatul pârât P. A., având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care se învederează instanței că recurentul pârât C. C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată de petentul P. de pe lângă Curtea de Apel București s-a solicitat instanței desființarea înscrisului intitulat contract de asistență juridică nr._/2010 încheiat între Cabinetul de Avocatură „C. C.” și numitul P. A..
Pârâtul Cabinetul de Avocatură „C. C.” a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile privind lipsa calității procesuale active, prematuritatea acțiunii, lipsa de interes iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul P. A. a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Cabinetul de Avocatură „C. C.”.
Aceste excepții au fost respinse de instanță ca neîntemeiate prin încheierea de ședință pronunțată la data de 17.10.2011.
Prin sentința civilă nr. 8925/05.12.2011 pronunțată de Judecătoria sector 4 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Cabinetul de Avocatură „C. C.”, fiind admisă cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel București, astfel că s-a constatat nulitatea absolută și s-a dispus desființarea contractului de asistență juridică nr._/2010 dintre cei doi pârâți.
Instanța a reținut în considerente că pârâtul P. A. a formulat plângere penală împotriva avocatului C. C., iar prin expertiza întocmită în cauza penală s-a stabilit că semnătura pârâtului P. A. de pe contractul atacat a fost falsificată de pârâtul C. C., însă prin ordonanța dată de parchet s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului C. C..
Ca atare, instanța de fond a arătat în hotărârea pronunțată că înscrisul constatator al contractului de asistență juridică încheiat de cei doi pârâți a fost întocmit prin folosirea semnăturii lui P. A. de către C. C..
Excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Cabinetul de Avocatură „C. C.”, a fost respinsă de instanță întrucât este parte a contractului atacat, iar pârâtul este reprezentat valabil prin avocatul C. C., membru al Cabinetului pârât.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că pârâtul P. A. nu a semnat contractul de asistență juridică ceea ce reprezintă o lipsă totală de consimțământ contractul fiind astfel lovit de nulitate conform art. 948 C. civ..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. C. care formulează critici arătând că în mod greșit prima instanță a respins excepțiile invocate prin întâmpinare, iar în ceea ce privește fondul cauzei se susține că respectivul contract de asistență juridică este pe deplin valabil astfel că nu se impune desființarea acestuia.
Prin decizia civilă nr. 194 A din 25.02.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul declarat de pârât ca nefundat, reținând că prin Ordonanța din 13.01.2011 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată precum și neînceperea urmării penale împotriva acestuia pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Judecătoria sector 4 prin acțiunea de față, solicitând desființarea totală a înscrisului intitulat „Contract de asistență juridică din data de 10.04.2010, act în care s-a consemnat încheierea unei convenții de asistență juridică între Cabinetul de Avocatură „C. C.”, reprezentat de avocat C. C. și numitul P. A..
Potrivit expertizei criminalistice întocmită în faza de urmărire penală s-a stabilit că semnătura pârâtului P. A. de pe contractul atacat a fost falsificată de avocatul C. C..
Referitor la prima critică adusă sentinței apelate, ocazie cu care în apel sunt reiterate excepțiile invocate prin întâmpinare la instanța de fond, tribunalul consideră că nu sunt fondate susținerile formulate de apelant întrucât prima instanță în mod just a respins toate aceste excepții potrivit considerentelor expuse în încheierea ce a fost pronunțată la data de 17.10.2011, astfel că respectiva critică va fi înlăturată.
În privința fondului cauzei, susținerile apelantului pârât sunt neîntemeiate în raport de disp. art. 948 C. civ. care stabilesc condițiile esențiale pe care trebuie să le îndeplinească o convenție pentru a fi valabilă, una dintre acestea referindu-se la consimțământul valabil al părții ce se obligă, ori în speță consimțământul pârâtului intimat P. A. a lipsit în totalitate de vreme ce acesta nu a semnat personal contractul de asistență juridică după cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în faza de cercetare penală, situație în care intervine sancțiunea nulității absolute a actului atacat și deci desființarea înscrisului.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul C. C..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, apelul și fondul s-au judecat fără atașarea dosarului întocmit de P., deși inițial la fond la primele termene s-au făcut adrese pentru trimiterea dosarului la instanță.
Pe de altă parte, toate cabinetele individuale de avocatură conform Legii nr. 51/1995 nu au personalitate juridică (nu sunt persoane juridice) nu sunt înregistrate ca persoane juridice la Registrul Comerțului, nu au cont în bancă etc.
Prin urmare, în mod nelegal P. de pe lângă Curtea de Apel București a chemat în judecată Cabinetul Individual de Avocatură "C. C.".
De asemenea, nelegal instanțele de fond și apel au apreciat că avocatul C. C. este reprezentantul valabil al Cabinetului de avocatură.
Susținerea respectivă nu este logică pentru că avocatul nu poate să reprezinte cabinetul de avocatură, acesta nefiind persoană juridică.
Se confundă grav contractul de asistență juridică cu contractul civil întrucât se invocă art. 948.
Or, contractul de asistență juridică este "pact comisoriu de gradul 4" astfel cum se precizează în conținutul contractului – art. 4 pct. 4.6.
Contractul de asistență juridică are o structură deosebită, el nu este valabil decât cu delegație și chitanță.
Instanțele nu au înțeles valabilitatea consimțământului justițiabilului (P. A.). Acesta a semnat acțiunea redactată de av. C. C. (recurent) cu obiect revizuire penală care s-a judecat la Judecătoria Sectorului 4 București, a semnat delegația pe care scrie av. C. C. care se află la dosarul menționat.
Semnăturile de pe contractul de asistență juridică, acțiune, și delegația avocațială sunt identice, toate aceste acte au fost semnate și însușite de justițiabilul P. A..
Avocatul C. C. s-a prezentat în proces, nu a fost nici o problemă din partea justițiabilului și instanței, toate actele au fost valabile nu este listă de consimțământ din partea justițiabilului P. A. întrucât acesta a plătit onorariul prevăzut, există chitanțe, a semnat acțiunea, a semnat delegația, a fost prezent în instanță și nu a avut nici o obiecție referitoare la un anumit act.
Anterior încheierii, semnării acestor acte a discutat foarte amănunțit cu justițiabilul P. A. referitor la obiectul dosarului pe care intenționa să-l deschidă, a studiat cu acesta dosarul penal de fond pentru redactarea și susținerea cererii cu obiect "revizuire" penală.
Referitor la valabilitatea contractului de asistență juridică, în partea de jos, stânga, există mențiunea oficială a acestui contract "atest data, conținutul actului și identitatea semnatarului prezentului contract prin avocat.” Contractul a fost semnat de justițiabilul P. A..
Expertiza grafoscopică nu a fost efectuată legal întrucât s-a folosit "copia" contractului. Or, conform legii, expertiza se efectuează după original.
Procurorul de caz a greșit de la primirea sesizării pe care a apreciat-o ca plângere penală deși nu avea conținutul legal prev. de art.289 Cod procedură penală și în aceste condiții plângerea se restituie cu indicații sau se redirecționează spre organul competent.
Procurorul a respins probele pe care le-a cerut, inclusiv contraexpertiza semnăturii.
Justițiabilul P. A. nu a solicitat în dosarul penal nici o probă, expertiza fiind efectuată din inițiativa procurorului.
Justițiabilul P. A. a solicitat restituirea onorariului în cererea adresată Parchetului, iar această cerere trebuia să fie redirecționată la Baroul București.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Este de principiu că procesul civil se particularizează prin disponibilitate, care constă în posibilitatea conferită de lege părților de a se adresa cu cereri instanțelor judecătoresti și de a determina întinderea obiectului judecății, a cauzei juridice a cererii și a persoanei sau persoanelor cu care se confruntă în instanță, iar cadrul în care se desfășoară activitatea în materie civilă este prevăzut de art.129 alin.(6) C.proc.civ., care dispune că „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată constituie baza raportului procesual civil ce se formează prin introducerea ei între reclamant și pârât, fixând cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la părți și obiectul litigiului.
Nimeni nu poate schimba natura juridică a unei acțiuni, fără a încălca principiul disponibilității procesului civil, deoarece nu este vorba despre o calificare juridică, eventual greșit formulată, ci chiar de natura juridică a acțiunii în revendicare.
În speță, P. de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța civilă cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, în temeiul art. 245 alin. 1 lit. c1) Codul de procedură penală, potrivit cărora „procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.”
Actiunea prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asistență juridică nr._/2010, pe motiv că semnătura intimatului pârât P. A. a fost falsificată de pârâtul C. C., aspect ce rezultă, în cauză, din ordonanta din 13.01.2011 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, ordonantă prin care s-a retinut incidenta art. 181 alin. 1 din Codul penal (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni), reprezintă un reflex în plan procesual civil al dispozitiilor art. 14 alin. 3 lit. a din Codul de procedură penală, potrivit cărora “în procesul penal, în cadrul actiunii civile, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile în natură prin […] restabilirea situatiei anterioare săvârsirii infractiunii, prin desfiintarea totală ori partială a unui înscris si prin orice alt mijloc de reparare” .
Declanșarea acțiunii civile și sesizarea instanței de judecată constituie o măsură complementară, ce se dispune prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și reprezintă singura modalitate de realizare efectivă și eficientă a obligației impuse de lege procurorului prin dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) Codul de procedură penală.
Această acțiune nu s-a întemeiat pe nerespectarea condițiilor de validitate a actului juridic, ci pe împrejurarea că ordinea de drept este afectată, iar imposibilitatea punerii în mișcare a acțiunii penale nu schimbă caracterul fals al actului, care, dacă rămâne în circuitul civil, riscă să producă consecințe juridice.
Așadar, cauza acțiunii a fost dată de constatarea falsului săvârșit de recurentul C. C. în legătură cu acest înscris, prin contrafacerea semnăturii intimatului P. A., în calitate de avocat al acestuia în dosar nr._/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București, astfel cum s-a stabilit în dosarul penal nr. 1031/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe baza concluziilor raportului de expertiză criminalistică.
Judecând cererea de fată prin ruperea sa din contextul cauzal ce a stat la baza promovării ei, respectiv falsul săvârsit asupra înscrisului a cărui desfiintare s-a cerut, si prin analiza pur formală raportată la dispozitiile de ordin substantial aplicabile actelor juridice civile, instantele de fond au pronuntat o solutie cu încălcarea limitelor cu care au fost învestite.
Judecând astfel cauza, ambele instante au nesocotit faptul că actiunea de fată nu constituie o acțiune în constatarea nulității absolute a unei convenții civile, pentru a analiza conditiile esentiale pentru validitatea unui astfel de act juridic, ci a fost justificata de necesitatea inlaturarii efectelor unei fapte antisociale, nulitatea absolută fiind sanctiunea care se aplica actelor juridice incheiate prin fraudarea legii.
În acest context, legitimare procesuală pasivă nu poate avea decât persoana care a săvârșit fapta antisocială (care a falsificat înscrisul), în speță, recurentul C. C., care a avut și calitatea de învinuit în dosarul penal nr. 1031/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și față de care, prin Rezoluția din 13.01.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 91 lit. c) C.pen., astfel cum s-a indicat și prin cererea de chemare în judecată.
Recunoasterea legitimarii procesuale pasive a Cabinetului Individual de Avocatură „C. C.” în atare situație, aduce atingere principiului disponibilitatii, ce guverneaza plenar procesul civil, deoarece, în garantarea efectiva a acestui principiu, instanta este obligata sa respecte cadrul procesual cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată și să introducă în cauză persoana care justifică această calitate procesuală, pentru a-i da posibilitatea de a se apăra în proces.
Pe de altă parte, deși în contractul de asistență juridică figurează Cabinetul Individual de Avocatura „C. C.”, acest lucru nu poate avea drept consecinta directa constatare a calitatii procesuale pasive a cabinetului de avocatură, conform art.179 si 180 din Statutul profesiei de avocat, notiunea de cabinet individual de avocatura desemnând forma in care isi exercita profesia un avocat definitiv titular, aceasta reprezentand o forma de exercitare a profesiei fara personalitate juridica.
Lipsa personalitatii juridice proprii Cabinetului individual de avocatura rezulta si din interpretarea per a contrario a dispozitiilor ulterioare din Statut, respectiva art. 191, care stabileste modul de dobandire a personalitatii juridice de catre Societatea civila profesionala.
Raportat la cele arătate, Curtea constată că singura persoană care justifică în prezenta cauză calitate procesuală pasivă, alături de intimatul pârât P. A., este numitul C. C., care a falsificat contractul de asistență juridică și care, de altfel, a și fost indicat prin cererea de chemare în judecată, în calitate de pârât.
Neprocedând în modul aratat, instantele de fond au nesocotit drepturile procedurale ale participanților la procesul civil și au încălcat atât a principiul disponibilitatii cât și al contradictorialității, care guverneaza procesul civil.
Față de cele reținute, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile art.312 alin.(5) Cod procedură civilă, motiv pentru care va admite recursul, va modifica decizia recurată, va admite apelul formulat de pârâtul C. C., va desființa sentința apelată și va trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât C. C., împotriva deciziei civile nr. 194A/25.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. de pe lângă Curtea de Apel București și intimatul-pârât P. A..
Modifică decizia recurată.
Admite apelul formulat de pârâtul C. C. împotriva sentinței civile nr. 8925/05.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Desființează sentința apelată și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Sectorului 4 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. F. G. F. C.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
22.07.2013
Jud. apel: C. T.
Ș. Ț.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1285/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 67/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
