Cereri. Decizia nr. 158/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 3962/1748/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 158R
Ședința publică de la data de 25.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - I. L. M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – pârâtă N. E. împotriva deciziei civile nr. 585A/31.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant G. B. C. și cu intimații – pârâți B. N., B. N. și S.C. I. M. S.R.L., cauza având ca obiect „ anulare act”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
În cauză s-au efectuat două strigări.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta – pârâtă N. E. reprezentată de avocat A. P. E. în baza împ.av. . nr._/2012 – fila 22 dosar, intimatul – reclamant G. B. C. personal și asistat de avocat O. D. C. în baza împ.av. . nr._/2012, lipsind intimații – pârâți B. N., B. N. și S.C. I. M. S.R.L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantele părților prezente în sala de ședință, au arătat că nu au de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în prezenta cauză.
Recurenta – pârâtă N. E., prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii în tot, pe fond a cererii de chemare în judecată.
În susținerea motivelor de recurs, a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale ale instituției simulației și a regimului sau probatoriu al speței dedusă judecății.
Instanța de apel a înlăturat condițiile esențiale ale simulației.
Intimatul – reclamant prin acțiunea formulată a invocat situații oculte, arogându-și calitatea de mandant și și-a întemeiat acțiunea modificată pe art. 1175 C.pr.civ. pentru ca presupusul act secret să producă efecte în contra actului public și astfel să se constate calitatea sa de adevărat proprietar.
Instanța de apel a înlăturat apărările recurentei cu privire la inexistența contraînscrisului, reținând că reclamantul fiind terț în convenție nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1175 C.civ.
Instanța de apel nu motivează în vreun fel înlăturarea în tot a probelor administrate de recurenta – pârâtă atât la nivelul probei cu înscrisuri cât și la nivelul celei testimoniale.
Pentru a exista simulație sub forma interpunerii de persoane ar trebui ca negarea realității consfințite de actele publice să rezulte din actul secret, în care ar trebui să figureze aceleași părți ca cele din actul fictiv, dovadă care nu s-a făcut nici un moment.
Înscrisul sub semnătură privată exhibat și prin care se tinde a se dovedi o situație contrară celei consfințită de un contract de vânzare-cumpărare cu caracter de act autentic, a făcut vorbire de acesta la nivelul întâmpinării la recurs, acest înscris fiind depus direct în această cale de atac, la termenul anterior.
Consideră că acest înscris nu îndeplinește condițiile cerute de instituția simulației, pentru a fi în prezenta unui contraînscris care să producă efecte contrare actului public.
Cu privire la data înscrisului sub semnătură exhibat, acesta poartă data de 26.05.2008, deci anterior cu 2 zile actului autentic.
Potrivit art. 1182 C.civ., referitoare la forța probantă a datei înscrisurilor sub semnătură privată, acesta nu face dovada în contra celui de-al treilea, decât de la data înregistrării acestuia într-un registru public. Consideră că această condiție a fost îndeplinită abia la termenul din.16.11.2012, data la care a fost depus în recurs.
Nici față de dispozițiile art. 1175 C.civ., recurenta – pârâtă nefiind parte în acest înscris cu caracter secret, nu poate să-i fie opozabilă convenția consfințită de înscrisul sub semnătură privată.
Intimatul – reclamant nu a produs dovada niciunui acord ocult care să conțină clauze specifice mandatului, și eventual, declarația contractanților care sunt părtași la simulație.
Între recurentă și intimat nu a exista niciodată un acord simulatoriu și nu există nici un contraînscris care să probeze o altă realitate juridică decât cea consfințită de actele oficiale încheiate sub formă autentică.
Pe parcursul procesului nu a fost invocat motivul preconstituirii a unui înscris doveditor. Or această imposibilitate trebuia dovedită.
Pentru ca actul secret să producă efecte între părți ar fi trebuie să îndeplinească și condițiile cerute de lege pentru valabilitatea sa.
Depune în ședința publică concluzii scrise și practică judiciară și două chitanțe privind achitarea onorariului de avocat.
Intimatul – reclamant G. B. C., prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
În combaterea recursului, în esență, a arătat că a cumpărat imobilul situat în orașul P., de comun acord cu vânzătorul și concubina sa de la acea vreme, recurenta – pârâtă, cu banii obținuți din vânzarea unui teren, situat în Curtea Palatulul Primăverii, moștenire de la mama sa; buna sa credință rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
A existat un contract de interpunere, care reprezintă un contract civil de mandat fără reprezentare și care reprezintă un caz particular de simulație prin interpunere de persoane.
Contractanții (vânzătorii) au fost părtași la simulație, cunoscând condițiile reale ale achizițiilor.
Situația de fapt statuată de instanța de apel nu mai poate invocată în recurs.
Depune în ședința publică, note scrise.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 02.09.2009, pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul G. B. C. a chemat în judecată pe parații N. E., B. N. si B. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.691/28.05.2008, având ca obiect imobilul situat in P., ., județ Ilfov, încheiat cu frauda la lege, sa se constate ca prețul imobilului a fost achitat de reclamant în calitate de procurator de fonduri.
La data de 29.01.2010, reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata in sensul ca solicita instanței sa constate caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.691/28.05.2008 (simulație prin interpunere de persoane), precum si a contractelor de vânzare cumpărare având ca obiect autoturismele marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, respectiv_ .
In ce privește constatarea simulației pentru contractele de vânzare cumpărare având ca obiect autoturismele marca Toyota, reclamantul a solicitat la data de 26.03.2010, introducerea in cauza in calitate de parat a ..
Prin cererea depusa la dosar prin Registratura instanței in data de 28.04.2010, parata N. E., arata ca il recunoaște ca proprietar al imobilului pe reclamant.
Prin sentința civila nr.1180/07.05.2010, Judecătoria Cornetu a respins ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanta de fond a retinut ca fata de declaratia reclamantului in sensul ca nu solicita administrarea de probe in sustinerea cererii, fata de aspectul ca cererea depusa la dosar de catre parata in sensul recunoasterii calitatii de proprietar asupra imobilului in persoana reclamantului nu poate avea relevanta juridica in contra contractului de vanzare cumparare aut. sub nr.691/28.05.2008, cererea de chemare in judecata nu este dovedita.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul solicitand schimbarea acesteia si pe fond, admiterea actiunii asa cum a fost completata si precizata.
In motivarea apelului, apelantul reclamant arata ca a conviețuit cu pârâta și fiul acesteia, locuind și gospodărit împreună. Veniturile obținute în această perioadă erau afectate traiului în comun, precum și creșterii și educării fiului pârâtei.
Ca urmare a demersurilor întreprinse, în calitate de moștenitor, în vederea restituirii unor imobile preluate de către stat de la autorii mei, prin sentința civilă nr. 81/30.1 1.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV a civilă mi s-a restituit un teren în suprafață de 312 mp situat în Curtea Palatului Primăverii.
A vândut acest teren în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 191/21.05.2008, prețul vânzării fiind de 280.000 Euro.
A fost convins de pârâta N. E. să achiziționeze, din banii astfel obținuți un imobil și două mașini marca Toyota.
Având în vedere că la momentul respectiv, deși era despărțit în fapt de soție de aproape 10 ani, aceasta fiind plecată în Italia, divorțul nu era încă finalizat, pârâta N. E. a propus să achiziționăm toate bunurile pe numele său, pentru a preveni, pe această cale, emiterea vreunei pretenții asupra acestora din partea soției.
În aceste împrejurări, a cumpărat pe numele pârâtei N. E. imobilul situat în orașul P., . județul Ilfov, compus din teren în suprafață de 227,16 mp și construcția edificată pe acesta în suprafață de 90,88 mp și două autoturisme.
A participat în mod activ la încheierea acestor operațiuni, fiind prezent cu ocazia îndeplinirii tuturor operațiunilor pe care aceste achiziții le presupuneau. Prețul a fost achitat în integralitate de el, din banii obținuți din vânzarea terenului din Cartierul Primăverii, aflați la bancă în conturi deschise pe numele subsemnatului.
Ulterior achiziționării imobilului din orașul P., au fost efectuate lucrări de racordare la utilități (gaze, curent electric), fiind executate instalațiile și achiziționate agregatele aferente centrală termică, hidro for, stație de dedurizare a apei.
A achiziționat, de asemenea, mobilier.
După ce întreaga sumă de 280.000 Euro a fost cheltuită, începând cu luna ianuarie a anului 2009, pârâta a început să aibă o atitudine ostilă în ceea ce mă privește, negând că aș avea vreun drept asupra bunurilor achiziționate.
In aceste condiții a fost obligat să apelez la instanța de judecată pe cale prezentei cereri pentru a se constata caracterul simulat al convențiilor de vânzare-cumpărare și calitatea sa de adevărat proprietar.
Pârâții B. N. și B. N. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat admiterea acțiunii și au arătat că cele prezentate de el în cuprinsul acțiunii corespund realității.
La rândul său, pârâta N. E. a depus la dosar o cerere prin care a arătat că recunoaște faptul că este proprietarul real al imobilului în litigiu și este de acord cu admiterea acțiunii. La termenul de judecată din data de 07.05.2010, aceeași pârâtă, prezentă personal în instanță, a avut aceeași poziție.
Cu toate acestea însă, instanța a respins acțiunea cu motivarea că reclamantul nu a propus și administrat probe în dovedirea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare a imobilului.
Instanța nu putea să ignore în totalitate poziția părților.
Când partea pârâta se prezintă și recunoaște susținerile adversarului ne aflăm în prezența unei mărturisiri, care face dovadă deplină în contra celui care mărturisește. Potrivit dispozițiilor art. 270 C.pr.civil, dacă pârâtul recunoaște o parte dintre pretențiile reclamantului, instanța este obligată să pronunțe o hotărâre parțială, ceea ce înseamnă c/ă mărturisirea respectivă este o probă deplină, ce se impune judecătorului, indiferent de convingerea acestuia și fară a se mai impune necesitatea administrării și a altor probe. Aceeași soluție se impunea și în speță, eu atât mai mult cu cât (a fortiori) recunoașterea a fost deplină.
Prin decizia civilă nr. 585 A/31.05.2012 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant G. B. C., împotriva sentinței civile nr.1180/07.05.2010 pronunțata de Judecătoria Cornetu, a schimbat în parte sentința apelata în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecat, a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 691/28.05.2008 la BNP N. V. R., în sensul ca transferul dreptului de proprietate asupra imobilului s-a făcut în favoarea apelantului reclamant, au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismele marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, respectiv_ .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că apelantul reclamant invoca existenta unui contract de mandat fără reprezentare, în sensul ca, in calitatea sa de mandant,a încheiat actul prin interpunerea de persoane(parata mandatar) in scopul ca persoana sa, sa nu fie cunoscuta de terți.
In speța cocontractanții, parații intimați B. N. si B. N. au recunoscut prin întâmpinarea depusa la dosar ca au contractat cu mandatarul ocult, acesta din urma acționând în numele mandantului-reclamant, astfel ca se poate retine împrejurarea ca actul public consfințește o situație juridica necorespunzătoare realității si deci este simulat.
Apărările intimatei cu privire la inexistența contraînscrisului nu pot fi reținute ca fondate, reclamantul fiind terț in convenție, astfel ca nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.1175 c.civ., potrivit cu care actul secret care modifica actul public are efecte doar intre părțile contractante si succesorii lor universali.
Din probele administrate in fata instanței de fond (extrasul de cont emis de BRD) rezulta ca apelantul reclamant a retras suma de 130.000 euro din contul personal, in ziua încheierii contractului, respectiv 28.05.2008, in fata instanței de apel martorii propuși spre audiere de către apelant declarând ca l-au însoțit pe acesta in ziua contractării la banca, de unde a retras suma ce reprezintă prețul imobilului, suma ce a fost înmânata de apelant vânzătorilor.
Prin aceste dovezi s-a demonstrat ca suntem in prezenta unei simulatii prin interpunere de persoana, intrucat ambele parti din contractul aparent au urmarit in mod constient ca efectele conventiei publice sa produca efecte fata de terta persoana, careia i se asigura astfel anonimatul
Mai mult, in fata instantei de fond parata recunoaste pretentia reclamantului in ce priveste calitatea acestuia de proprietar asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 691/28.05.2008, declarația sa fiind data in fata instanței si având calitatea unui act unilateral irevocabil, susținerile sale ulterioare in sensul ca aceasta declarație a fost smulsa prin violenta nefăcând obiect de analiza al instanței.
In ce privește contractele de vânzare cumpărare având ca obiect autoturismele marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, respectiv_, tribunalul constata ca cererea reclamantului nu este susținuta in plan probator, deși potrivit art.1169 c.civ., cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească.
Reținând ca actul public, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.691/28.05.2008 este simulat, ca parata cumpărătoare a acționat in numele si pentru apelantul reclamant, convenția secreta fiindu-i opozabila intimatei parate in acord cu disp.art.1175 c.civ., tribunalul in temeiul art.296 c.p.civ., a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelata in sensul că a admis în parte cererea de chemare in judecată, a constatat simulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.691/28.05.2008 la BNP N. V. R., in sensul că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului s-a făcut in favoarea apelantului reclamant, urmând a menține dispozițiile sentinței cu privire la contractele de vânzare cumpărare având ca obiect autoturismele marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, respectiv_ .
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, a declarat recurs pârâta N. E..
În motivarea recursului, s-a arătat că acțiunea modificată a intimatului-reclamant a fost întemeiata pe instituția convenției de pret-nom si a art. 1175 Cod civil.
Pentru a exista simulație sub forma interpunerii de persoane ar trebui ca negarea realității consfințite de actele publice sa rezulte din actul secret, în care ar trebui sa figureze aceleași parți ca cele din actul fictive, dovada care nu s-a făcut niciun moment.
Nu se poate vorbi despre existenta unei simulații prin interpunere de persoane în cauză, esențial pentru a realiza un astfel de tip de simulație fiind realizarea acordului simulat intre cel puțin 3 persoane, respectiv părțile actului si persoana interpusa. Or, intimatul reclamant nu a produs dovada niciunui acord ocult care sa conțină clauze specifice mandatului si, eventual, declarația cocontractanților ca sunt părtași la simulație. Mai mult, daca ar fi existat un asemenea acord, actul ocult ar fi trebuit sa fie încheiat intre toți părtașii la simulație sau, cel puțin, intre părțile actului public.
Deși aceste chestiuni, statuate in mod constant in doctrina si in practica, sunt de esența simulației prin interpunere de persoane, instanța de apel a înlăturat apărările recurentei-parate cu privire la inexistenta contraînscrisului arătând ca nu sunt fondate, motivând ca " reclamantului fiind terț in convenție ... nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1175 cod civil ". Or, intimatul-reclamant si-a modificat cererea de chemare in judecata invocând ca temei legal tocmai dispozițiile art. 1175 Cod civil, pentru ca presupusul act secret sa producă efecte in contra actului public si astfel sa fie constată calitatea sa de adevărat proprietar. Așa fiind, intimatul-reclamant nu poate fi si beneficiar al efectelor presupusului act secret, fiind părtaș la simulație, cum susține chiar el, dar si terț fata de aceasta operație, cum motivează instanța de apel, lucru care ar conduce la întrunirea unor calități contradictorii in cadrul instituției simulației (si care atrag regimuri diferite sub aspect probatoriu).
Raportat la considerentele expuse, instanța de fond în mod corect constatase ca recunoașterea recurentei-parate nu are relevanta juridica in contra actului de vânzare-cumpărare privind imobilul, atâta timp cât intimatul-reclamant nu a înțeles să administreze probe in dovedirea caracterului simulat al respectivului contract, nedovedind existenta clauzelor contractuale secrete.
Recurenta pârâtă a precizat că la nivel probator, cum intimatul-reclamant nu poate fi considerat terț în acordul secret, el nu putea face dovezi cu privire la acest acord decât printr-un contraînscris. Or, instanța de apel, in lipsa contraînscrisului, a încuviințat dovada cu martori pentru situația oculta, chiar si fără a reține vreun considerent față de posibilitatea sau imposibilitatea morala de preconstituite a înscrisului ocult care sa-i fi permis sa încuviințeze dovada cu martori in contra unui contract de vânzare-cumpărare autentic (deși, raportat la causa pendente, nu se punea in mod evident problema existentei unei imposibilități în încheierea acestui contraînscris) .
Instanța de apel nici nu motivează în vreun fel înlăturarea în tot a probelor administrate de recurenta-parata, atât la nivelul probei cu înscrisuri, cat si la nivelul celei testimoniale. Astfel, la fila 49 (dosar apel), aceasta a depus un contract de împrumut prin care R. S. i-a împrumutat la data de 17.04.2008 suma de 50.000 €, iar la fila 62 (dosar apel) exista declarația martorului L. E., care a recunoscut că i-a înaintat recurentei-parate suma de 25.000€ pe care o împrumutase anterior de Ia mama acesteia.
Nu apare ca irefutabila nici dovada administrata de intimatul-reclamant ca a extras in ziua perfectării contractului de vânzare-cumpărare o sumă mult mai mare decât prețul imobilului, în condițiile în care nu-i este permis de lege a dovedi cu martori si prezumții situația ocultă.
Situația de fapt, așa cum a fost prezentata de intimat, este neverosimila cu privire la necesitatea apelării la instituția simulației prin interpunere de persoane, câta vreme potrivit dispozițiilor imperative ale Codului familiei, in vigoare la acea vreme, bunul achiziționat de intimat cu fonduri provenite din moștenire, devenea, la rândul sau, bun propriu, exclus regimului devălmașiei; nu avea niciun motiv real intimatul-reclamant sa apeleze Ia aceasta așa-zisa simulație pentru a eluda regimul matrimonial, fiind liber a achiziționa in nume propriu orice bun cu banii respectivi.
Recurenta pârâtă a susținut că intimatul-reclamant și-a întemeiat demersul, în paralel cu susținerile referitoare la simulația prin interpunere de persoane, si pe instituția contractului de mandat, potrivit art. 1541 Cod civil, or, potrivit doctrinei ( Teoria generala a obligațiilor - C. S. si C Barsan, Editura A. B., 2002 - pagina 85), in cazul simulației prin interpunere de persoana nu este vorba de un contract de mandat fără reprezentare, in cazul mandatului fără reprezentare mandatarul lucrează pentru o altă persoană, dar apare in contract sub nume propriu, insa cel care contractează nu cunoaște ca, in realitate, acest mandatar lucrează pentru o altă persoană.
În opinia recurentei, cererea de chemare in judecata nu putea sa se întemeieze pe ambele instituții concomitent, ele excluzându-se reciproc, iar având în vedere că s-a întemeiat în principal pe instituția simulației, de esența dovedirii pretențiilor era sa exhibă actul secret.
În final, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei instanței de apel, în sensul respingerii în tot, pe fond, a cererii de chemare în judecată.
Intimatul G. B. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În faza procesuală a recursului, în conformitate cu art.305 din codul de procedură civilă a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind considerată pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
A fost depus la dosarul cauzei înscrisul intitulat antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între G. B. C. și B. N. și B. N., care se află la fila 28 din dosarul de recurs.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materia dovedirii simulației și anume la mijloacele de probă necesare pentru probarea existenței unui contraînscris, secret prin care să se combată actul public.
Critica este nefondată, pentru următoarele considerente:
În materia simulației, în aplicarea art. 1175 Cod civil, dobânditorul cu titlu particular al unui imobil de la una dintre părțile simulației - care suportă, ca regulă, efectele actelor juridice încheiate de autorul său, fiind având - cauză - face parte din categoria terților, cărora nu le poate fi opus decât actul public.
Condiția necesară pentru ca terții - oricare dintre aceștia, inclusiv succesorii cu titlu particular - să se poată prevala de inopozabilitatea situației juridice create prin actul secret, în temeiul art. 1175 Cod civil, este aceea a bunei - credințe a terților față de simulație, în sensul necunoașterii de către ei a simulației la momentul la care s-a născut dreptul lor.
În cauza de față, se învederează de către recurentă că intimatul G. B. C., fiind parte la operațiunea simulației, era necesar să facă dovada cu un contraînscris împotriva contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 691/28.05.2008, considerat ca act public.
Într-adevăr, Curtea va înlătura considerentele instanței de apel cu privire la împrejurarea că G. B. C. avea calitatea de terț, deoarece acesta avea calitatea de parte în ceea ce privește operațiune de simulație prin interpunere de persoane.
În acest sens, instanța reține că, ca regulă generală, era necesar ca intimatul să dovedească existența și îndeplinirea condițiilor simulației, printr-un contraînscris.
Însă de la regula menționată, sunt excepțiile prevăzute de dispozițiile art.1197 care stipulează că se poate face dovada cu martori, când există un început de dovadă scrisă, precum și în situația în care există o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, determinat de existența unor relații de prietenie, de rudenie sau de concubinaj între părți.
Instanța de recurs constată că între părți a existat o imposibilitate morală de preconstituire a unui act secret, având în vedere relațiile de concubinaj dintre părți, care au fost recunoscute atât de către recurentă, prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, cât și de intimatul G. B. C., prin cererea precizatoare formulată în fața prime instanțe.
Existând această imposibilitate morală de preconstituire a unui contraînscris secret, Curtea învederează că dovada operațiunii simulației prin interpunere de persoane se poate realiza cu orice mijloc de probă, inclusiv martori, prezumții sau mărturisirea judiciară.
În cauza de față, instanța de apel a reținut, în mod corect, că s-a făcut dovada simulației prin interpunere de persoane, prin probele administrate în cauză respectiv declarațiile de martori audiați coroborate cu mărturisirea recurentei-pârâte N. E..
Astfel, recurenta N. E., prin cererea depusă la fila 69 din dosarul Judecătoriei Cornetu și prin declarația dată în fața instanței la termenul din data de 07.05.2010 a recunoscut calitatea de proprietar a intimatului G. B. C. asupra imobilului litigios.
În conformitate cu dispozițiile art.1204 din Codul Civil din 1864 care stipulează că „se poate opune unei părți mărturisirea ce a făcut sau înaintea începerii judecații, sau in cursul judecății”, instanța de recurs învederează că, în mod corect instanța de apel a acordat relevanță juridică acestei mărturisiri judiciare coroborând-o cu celelalte mijloacele probatorii administrate în cauză.
De asemenea, Curtea învederează că, chiar dacă nu ar fi existat o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, totuși părțile au fost de acord în fața instanței de apel să administreze proba testimonială, pentru a dovedi caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, la termenul de judecată din data de 22.03.2012, ambele părți au înțeles să propună proba cu martori, fără a invoca dispozițiile art.1191 alin.1 din Codul Civil din 1864.
În această situație, Curtea învederează că poziția procesuală a ambelor părți a fost de a accepta administrarea probei testimoniale, în conformitate cu dispozițiile art.1191 alin.3 din Codul civil din 1864, care prevede că „părțile pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna”.
Pentru considerentele expuse, Curtea va înlătura critica formulată cu privire la imposibilitatea administrării probei testimoniale pentru dovedirea carcaterului simulat al actului public.
În ceea ce privește celelalte critici referitoare la modalitatea în care instanța de apel a stabilit situația de fapt, în raport de probele administrate, Curtea va constata că acestea vizează temeinicia hotărârii recurate, și nu legalitatea acesteia, motiv pentru care le va respinge.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu art.312 coroborate cu art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – pârâtă N. E. împotriva deciziei civile nr. 585A/31.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant G. B. C. și cu intimații – pârâți B. N., B. N. și S.C. I. M. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – pârâtă N. E. împotriva deciziei civile nr. 585A/31.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant G. B. C. și cu intimații – pârâți B. N., B. N. și S.C. I. M. S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. Steluța I. L. M.
Grefier,
D. L.
Red. DZ
Tehnored. GC – 2 ex
13.11.2012
Jud. apel L. F.
B. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 577/2013. Curtea de... → |
|---|
