Pretenţii. Decizia nr. 1727/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1727/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 26115/301/2011
Dosar nr._
(1561/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1727
Ședința publică din 30.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte - Andreea Doris Tomescu
Judecător - M. G. R.
Judecător - E. V.
Grefier - F. D.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta Asociația de proprietari . împotriva deciziei civile nr.534 A din 24.05.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari ., 3 și 4, ambele din ..36, sector 3.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă numitul Loncea I. – președinte în calitate de reprezentant al recurentei reclamante Asociația de proprietari . și lipsește reprezentantul intimatei pârâte Asociația de proprietari ., 3 și 4.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care Curtea pune în discuție, din oficiu, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Reprezentantul recurentei susține că raportul de expertiză este nul datorită faptului că activul nu este egal cu pasivul. Toate bunurile se trec în pasiv: fond de rulment, cheltuieli de întreținere. Critică faptul că se susține că plățile anticipate nu fac parte din patrimoniu, dar pârâta nu a depus registrul de fond de reparații și nici situația elementelor de activ.
Solicită admiterea recursului și menținerea soluției privind plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 26.03.2010, sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . în contradictoriu cu pârâtul Comitetul executiv al Asociației de P. Bloc 7, . a solicitat instanței împărțirea patrimoniului mijloacelor bănești în sumă de 94.938,85 lei la 30.11.2006 pe cote 09/2006, din care cotă parte patrimoniu mijloace bănești pentru asociația ., a arătat că pârâta se folosește în mod ilegal de drepturilor sale bănești și îi produce grave prejudicii. Reclamanta a solicitat ca pârâta sa îi despăgubească și cu suma de_,46 de lei. A subliniat că s-au divizat în două Asociații de P. independente între ele; a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a unor daune de întârziere.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu expertiză contabilă.
La termenul din 02.09.2010 (fila 12), reclamanta a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari .,3,4 și că, în cauza, are calitate de reclamant Asociația de proprietari ..
La termenul din 14.10.2010, reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind despăgubirile, semnând în acest sens pe cererea de chemare în judecata (fila 3 verso).
Prin sentința civilă nr._/28.10.2010, s-a admis excepția netimbrării, s-a anulat cererea, ca netimbrată și reclamanta Asociația de proprietari . obligată să plătească Asociației de proprietari . 500 de lei, parte din cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr.628/02.03.2011, Tribunalul București, a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . recursul declarat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
În motivare, Tribunalul București a reținut că, „se constată că prima instanță a apreciat în mod greșit asupra timbrării, raportându-se la art. 3 din Legea nr. 146/1997 rep., pornind de la greșita calificare a acțiunii ca fiind una în partaj. Reclamanta pretinde, prin acțiunea dedusă judecății, ca urmare a divizării vechii asociații, și împărțirea patrimoniului, cerere care nu poate fi calificată ca acțiune în împărțirea bunurilor, pentru a atrage incidența art. 3 din Legea nr. 146/1997 rep. În primul rând, prima instanță nu a lămurit dacă, din punct de vedere juridic, cele două asociații s-au divizat dintr-o singură asociație, printr-o hotărâre judecătorească, în al doilea rând, acțiunea în stabilirea unui patrimoniu al asociației de proprietari nu poate fi supusă art. 3 din Legea taxelor de timbru, ci o atare cerere este supusă art. 13 din Legea taxelor de timbru, în condițiile în care nu poate fi calificată nici ca acțiune în pretenții și nici ca una în partaj”.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 12.12.2011, pârâta a depus note scrise, prin care a invocat excepția netimbrării cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive. A solicitat anularea cererii ca netimbrată, întrucât conform art. 3 lit. C din Legea nr.147/1996, acțiunile privind partajul judiciar se timbrează la valoarea de 3% din masa partajabilă, iar reclamanta a achitat o taxă de timbru de 8 lei. A solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât Asociația de Proprietari .,3,4 nu există, există doar Asociația de Proprietari . îl dovedește prin certificatul de grefă depus la dosar.
În drept a invocat prevederile art. 111 C.p.c., art. 115 și urm. C.p.c., art. 137 pct. 1 C.p.c.
Instanța, prin încheierea din 15.12.2011 (f.17), având în vedere precizările reclamantei, faptul că, chiar din cererea de chemare în judecată a învederat că înțelege să se judece cu asociația care a rămas după separarea sa de Asociația de proprietari . că excepția lipsei calității procesuale pasive a rămas afara obiect și a respins excepția netimbrării ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a achitat taxa de timbru de 8 lei stabilită prin decizia Tribunalului București. La același termen, reclamanta a învederat prin președinte că renunță la capătul de cerere privind căminul de apă.
La data de 19.10.2012, reclamanta a depus concluzii (f. 98) și a menționat că se impune ca pârâtă „să fie amendată pentru neînregistrările documentelor mijloacelor materiale și a falsurilor, modificărilor nejustificate”, „să fie amendată pentru neavizarea actelor de evidență de persoanele avizate, mai ales că deține personal angajat profesional cenzor – expert contabil P. V. contabilă cu facultate, administrator inginer, membrii comitetului foști administratori, cenzori, președinți”, „să fie amendată pentru dublură de liste de întreținere cu valori diferite încasate de două ori”. A menționat că deține „și probele – infracțiune și a solicitat în continuare ca „pârâta să fie amendată pentru fals răspuns la interogatoriul scris își ascunde abuzurile, falsurile, nu răspunde concret la întrebare și aruncă nejustificat vina pe Loncea I.”, să răspundă de fraudarea patrimoniului mijloacelor bănești în suma de 124.492,74 lei, fiind și mai mare pentru infracțiunea de neînregistrare a tuturor mijloacelor materiale bănești pe actele de evidență contabilă”. A menționat că știe „de aceste falsuri din alte dosare de judecata, pârâta fiind specializată în falsuri, fraude”, motiv pentru s-au și disjuns. A solicitat „amendarea pârâtei pentru lipsa registrului jurnal, intrări, decontări”.
La termenul din 25.10.2012 (f.118) instanța a pus în vedere reclamantei să indice temei pentru amendare, iar apărătorul reclamantei a menționat că nu solicită amendare pârâtei. Președintele reclamantei a arătat ca nu solicită amendarea pârâtei, doar a indicat că pârâta ar trebui amendată.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii, expertiza contabilă. Instanța a încuviințat reclamantei proba cu contraexpertiză, dar, în condițiile neachitării onorariului de către aceasta, a decăzut-o din dreptul la proba.
Prin sentința civilă nr.1421/31.01.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte cererea, a stabilit că patrimoniul reclamantei era format, la 30.05.2007, din sold activ 11.131,42 de lei, sold pasiv 13.656,11 lei și patrimoniul pârâtei era format din sold activ 83.552,31 de lei, sold pasiv 40.968,33 de lei, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.017,50 de lei, cheltuieli de judecată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 de lei, parte din cheltuielile de judecată.
A reținut instanța, cu titlu preliminar că, potrivit art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. Pentru aceste motive, fața de data înregistrării prezentei cereri pe rolul instanțelor (26.03.2010 – f.1 dosar_ ), instanța a analizat prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil 1864.
În al doilea rând, fața de mențiunile din decizia de recurs conform cărora instanța de fond nu ar fi lămurit dacă, din punct de vedere juridic, cele două asociații s-au divizat dintr-o singură asociație printr-o hotărâre judecătorească, instanța a reținut că, așa cum a arătat și reclamanta chiar prin cererea de chemare în judecată și prin toate precizările ulterioare din primul ciclu procesual (f. 3, 8, 13 dosar nr._ ), aspect necontestat nici de către pârâtă nici la prima judecată, Asociația de proprietari . parte din Asociația de proprietari bl. 7 . nr. 36, sector 3 care se constituise în februarie 2003 (f. 9 dosar nr._ ), din care s-a separat și a dobândit personalitate juridică distinctă în 2007 prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._ (f. 10 dosar_ ). Asociația de proprietari . restul scărilor 2,3,4, a procedat la o modificare a structurii organizatorice și a managementului financiar de care s-a luat act prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._ (f. 27 dosar_ ).
Totodată, fața de prevederile art. 315 Cod procedură civilă conform cărora soluțiile instanțelor de recurs pe probleme de drept sunt obligatorii pentru instanța de fond, instanța s-a pronunțat pe stabilire patrimoniu reclamanta și pârâta, instanța de recurs stabilind prin decizia nr.628/02.03.2011 că „prima instanță a apreciat în mod greșit asupra timbrării, raportându-se la art. 3 din Legea nr. 146/1997 rep., pornind de la greșita calificare a acțiunii ca fiind una în partaj. Reclamanta pretinde, prin acțiunea dedusă judecății, ca urmare a divizării vechii asociații, și împărțirea patrimoniului, cerere care nu poate fi calificată ca acțiune în împărțirea bunurilor, pentru a atrage incidența art. 3 din Legea nr. 146/1997 rep. (…) acțiunea în stabilirea unui patrimoniu al asociației de proprietari nu poate fi supusă art. 3 din Legea taxelor de timbru, ci o atare cerere este supusă art. 13 din Legea taxelor de timbru, în condițiile în care nu poate fi calificată nici ca acțiune în pretenții și nici ca una în partaj” (f. 11 dosar TB).
Și Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 1268/2012 că „Jurisprudența a menționat că în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat. (…) Nu este admisibil, ca după ce instanța de recurs a interpretat că voința liber exprimată a părților, raportat la obiectul contractului, obligațiile reciproc asumate, conceperea clauzelor, intenția părților și modalitatea de executare, conduce la existența unui contract de asociere în participațiune, instanța de trimitere să modifice această concluzie. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) Cod procedură civilă, constituie elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv. Este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Nu se poate reține că a fost încălcat principiul rolului activ al instanței, deoarece au fost puse în discuția părților toate excepțiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și acordate termene pentru a se lua cunoștință de fiecare parte de conținutul lor, interogatorii, s-au efectuat expertize contabile și oferite răspunsuri la obiecțiuni, precum și depuse note scrise. Rolul activ nu înseamnă, așa cum a evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime. (…) Soluția dată în apel a purtat, cu certitudine numai asupra obiectului cererii deduse judecății, fiind examinate complet toate apărările părților, fără a fi omisă nici o critică a pârâtei. Mai mult, instanța de apel, rejudecând cauza, a respectat cu rigurozitate recomandările deciziei de casare, suplimentând probatoriul, tocmai în a lămuri cauza sub toate aspectele numai pe bază de probe”.
Aplicând art. 315 C.pr.civ. la prezenta cauză și prin prisma deciziilor ICCJ, instanța s-a pronunțat, așa cum a stabilit instanța de recurs, pe o stabilire patrimoniu, nu pe o cerere în partaj sau pretenții.
Analizând aceasta cerere pe fond, prin prisma probelor administrate, instanța a reținut că prin expertiza contabilă efectuată în cauză, cu răspuns la obiecțiuni s-a reținut că (f. 87 – 91), în mai 2007, patrimoniul reclamantei era format din sold activ_,42 de lei, sold pasiv 13.656,11 lei, iar patrimoniul pârâtei, din sold activ_,31 de lei (prin adunarea soldurilor pentru cele trei scări 2,3,4 de 4864,71 de lei,_,54 de lei,_,64 de lei) și sold pasiv_,33 de lei (prin adunarea soldurilor pentru cele trei scări 2,3,4 de cate_,11 lei fiecare).
Instanța a avut în vedere soldul din 30 mai 2007, nu cel din noiembrie 2006, (cea de a doua varianta solicitată de reclamantă) în condițiile în care cele două asociații s-au despărțit urmare a obținerii personalității juridice de către reclamantă de abia prin încheierea din martie 2007, iar raporturile juridice dintre cele două asociații au încetat în 30.05.2007 așa cum a recunoscut chiar reclamanta în ședința din 15.12.2011, situație necontestată de pârâtă (f. 17). Pentru stabilirea patrimoniului celor două asociații de proprietari la data de 30.11.2006, reclamanta prin președinte nu a avut nici un argument nici de fapt, nici de drept, nici juridic, deși a fost întrebată de instanță în ședința de judecată. Mai mult, reclamanta, la interpelarea instanței, a învederat chiar (de asemenea fără argumente de fapt sau juridice) că dorea efectuarea a două expertize una pentru reclamantă, una pentru pârâtă la fiecare din cele două date (f. 17). Or, atâta timp cât în noiembrie 2006 exista o singură Asociație . cele patru scări, atâta timp cât . constituise încă în asociație de proprietari separată de . și, astfel, nu avea personalitate juridică de sine stătătoare, nu avea capacitate de folosință, în noiembrie 2006 nu se poate vorbi despre patrimonii distincte al scării 1, pe de o parte, respectiv al scărilor 2,3,4, pe de altă parte cu privire la care să se poată pronunța o sentință de către instanța de judecată.
Instanța nu a reținut nici susținerile reclamantei conform cărora întregul patrimoniu existent - activ și pasiv, ar trebui stabilit prin luarea în considerare a cotelor de ¼ la ¾ sau ½ la ½ (f. 24, 34), ci exact defalcat pe fiecare scară, urmând ca pentru reclamanta să se aibă în vedere, evident, doar patrimoniul stabilit pentru . pârâta patrimoniul aferent .. Instanța a încuviințat cererea reclamantei de completare a obiectivelor inițial stabilite la expertiza conform deciziei instanței de recurs (f. 17 verso, 19) și cu obiectivul efectuării unor propuneri de lotizare pe cote, doar pentru că reclamanta a solicitat acest lucru și pentru că respingerea acestui obiectiv ar fi reflectat soluția ce urma să se pronunțe în cauză ceea ce ar fi avut valoare de antepronunțare. Dar, atâta timp cât fiecare proprietar din fiecare asociație de proprietari are obligația achitării cotelor de întreținere și fondurilor exact în limitele în care a beneficiat de utilități, stabilirea patrimoniilor trebuie făcută exact în funcție de consumul fiecărei scări, de sumele cu titlu de cote de întreținere datorate de proprietarii fiecărei scări, respectiv de datoriile înregistrate pe fiecare scară. Nu există nici un argument legal pentru stabilirea patrimoniilor prin împărțire egală la patru, atâta timp cât este posibil ca (așa cum s-a întâmplat și în cauză) consumurile de utilități să fie diferite de la scară la scară, încasările de la proprietari pe cote sau fonduri să fie diferite de la scară la scară, numărul de locatari să fie diferit de la scară la scară.
Reclamanta prin președinte Loncea nu a făcut nicio dovadă că expertul desemnat în cauză ar fi primit ordine să nu facă lucrarea de la „colegul sau de brazla C. Ducica care era cenzor în cadrul Asociației pârâtei, iar falsurile, ilegalitățile sunt efectuate de el în cârdășie cu nepoata P. V. – contabila” cum a susținut în cererea depusă (f. 145), deși art. 129 alin. 1 C.pr.cv prevede clar că partea trebuie să facă dovada susținerilor sale.
Instanța a încuviințat cererea reclamantei de efectuare a unei contraexpertize pentru a face dovada susținerilor sale cu privire la valoarea patrimoniului sau a pretinsei erori de calcul din partea expertului desemnat, dar aceasta nu a achitat onorariile aferente astfel că, în temeiul art. 170 C.pr.cv, a dispus decăderea acesteia din dreptul la probă.
Mai mult, reclamanta prin președinte s-a contrazis singură pe tot parcursul procesului, invocând valori diferite ale patrimoniilor de la un termen de judecată, la altul:
- de la un patrimoniu de 94.938,85 de lei din care i-ar fi revenit 15.070,46 lei indicat în cererea de chemare în judecată (f. 3 dosar_ ),
- la_,68 de lei din care i-ar fi revenit_,42 de lei prin cererile din 02.09.2010, 23.09.2010 (f. 8,11, 13 dosar_ ),
- la 10.000 de lei prin cererea din 18.10.2010 (f. 23 dosar_ ),
- la 100.754 de lei din care i-ar reveni 10.000 (28.10.2010 f.25 dosar_ ),
- la 87.161 de lei din care ar fi revenit_ de lei fiecărei scări (în interogatoriu întrebarea 7 – f. 10)
- la 102.325,62 de lei (f. 100)
- până la 132.893,85 de lei prin notele din 08.01.2013 (f. 131).
Atâta timp cât reclamanta a susținut că a predat acte contabile paratei (f. 66 paragraf 6, f. 145 paragraf 5), atâta timp cât reclamanta deține încă un anumit număr de acte pe care le-a predat și expertului contabil desemnat în cauză pentru efectuarea lucrării, nu există nicio justificare pentru care, fix pe baza acelorași acte deținute de-a lungul timpului, reclamanta să ajungă prin calcule personale la valori atât de diverse la diferite intervale de timp.
Și expertul contabil a arătat că, din Registrul de casă rezultă că au fost efectuate plăți anticipate în valoare de 5704,16 lei, în luna octombrie de 2802,86 de lei, în luna noiembrie de 2901,30 de lei (f. 78). Or, odată plătite niște sume de bani, este evident că acestea nu mai există în patrimoniu și nu mai pot fi reținute în patrimoniu. De asemenea, și în obiecțiuni s-a arătat că (f. 121) reclamanta a încheiat un contract cu Radet prin care a recunoscut suma de aproximativ_ de lei, pe care și-a însușit-o și a plătit-o, iar datoriile achitate, stinse, evident nu mai pot fi evidențiate în patrimoniu.
Contrar susținerilor reclamantei, nu toate actele predate de pârâtă au fost întocmite cu ștersături sau corecturi. Conform expertului contabil care a studiat toate actele părților, numai registrul de casă din mai 2007 prezenta ștersături și tăieri și numai listele pe luna mai 2007 au fost întocmite în dublu exemplar cu valori diferite (f. 92). Dar un expert contabil nu stabilește o situație financiară numai pe baza unei singure liste de întreținere, ci pe baza tuturor celorlalte acte contabile, iar expertul în cauză a întocmit și a finalizat lucrarea pe baza tuturor acestor acte. Expertul a și arătat că nu a luat în considerare modificările ulterioare făcute de pârâta la acest act din mai 2007 (f. 122).
Nu au putut fi reținute nici susținerile reclamantei conform cărora instanța ar trebui să suspende judecarea cauzei și să sesizeze Parchetului de pe lângă JS3 (f. 137). Deși a beneficiat de asistența juridică prin avocat, reclamanta nu a indicat nici un text de lege în baza căruia instanța ar putea să dispună direct aceste măsuri. Conform art. 244 C.pr.cv, instanța poate suspenda judecarea cauzei numai dacă se face dovada că, pe rolul instanței, există un alt dosar a cărui soluție ar avea o influență hotărâtoare asupra cauzei sau dacă a început urmărirea penală pentru o infracțiune care are legătură cu cauza. Conform art. 183 C.pr.cv, instanța poate suspenda judecarea cauzei daca o parte se înscrie în fals împotriva unor înscrisuri depuse de cealaltă parte și indică pe autorul falsului. Or, reclamanta deși a beneficiat de asistența juridică prin avocat nu a făcut dovada că s-ar fi început urmărirea penală pentru o infracțiune care are legătură cu cauza, nici nu a demarat procedura înscrierii în fals, limitându-se doar la afirmații că s-au săvârșit falsuri, abuzuri, furturi, fraude, deturnări etc.etc.etc.
Promovarea unor acțiuni în contra restanțierilor și perimarea dosarelor de pe rolul instanțelor, pe lângă faptul că nu a fost dovedită de reclamanta (aceasta limitându-se la simple alegații pe tot parcursul procesului deși a beneficiat de servicii de asistență juridică prin avocat, așa cum am mai arătat și mai sus) nu prezintă relevanță în cauză atâta timp cât patrimoniul înseamnă activul și pasivul existent, nu activul care se pretinde că ar fi trebuit să existe în patrimoniu. Așa cum s-a arătat și mai sus, față de decizia din recurs a Tribunalului și față de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, prezenta instanța este investită cu pronunțarea unei hotărâri prin care să stabilească patrimoniul asociațiilor, nu cu o acțiune în pretenții sau partaj. De altfel, nici în prezenta cauză, reclamanta nu a promovat expres vreun capăt de cerere în răspundere delictuală față de pârâtă sau față de oricine altcineva, ci doar a făcut afirmații legate de pretinsa deturnare de fonduri, fraudă, de faptul că pârâta ar trebui să plătească niște bani sau că președintele pârâtei ar trebui să plătească niște bani.
Mai mult, chiar în propriile cereri, președintele asociației de proprietari . reclamanta a susținut că el „Loncea I. de conveniență (nota instanței – ceea ce înseamnă în complicitate, acord tacit la ceva rău, incorect) cu Asociația noastră ., R. G. ca președinte și-a însușit în totalitate sumele de bani și actele concludente activului și pasivului din prezentul proces-verbal de predare depus la dosarul de judecată” (f. 66 ultimul paragraf). Dacă intenția reclamantei a fost de fapt să exprime altceva, formularea îi este imputabilă.
De asemenea, deși a susținut că prin președinte Loncea a predat pârâtei sume de bani „cu acte de predare unele sub semnătură de primire precum și în direct și indirect unele predate de instanțele judecata prin expert D. B. în cadrul dosarului_ al Judecătoriei sector 3 Bucuresti” (f. 66 paragraf 6) sau că parata a primit acte de evidență contabilă direct și indirect prin PTTR și prin expert contabil în alt dosar_ al Judecătoriei sector 3 București de la Loncea I. (f. 145 paragraf 5), sau că ar fi plătit niște sume de bani către pârâta (f. 99), reclamanta nu a făcut nicio dovadă a acestei pretinse situații de fapt.
Deși a beneficiat de servicii de asistență din partea unui avocat, reclamanta nu a făcut dovada că Procesul verbal de predare primire a situației scriptice a gestiunii financiar contabile a Asociației . R. (aflat la dosar în copie la f. 67-71) ar fi fost într-adevăr întocmit în noiembrie 2006, nefiind făcută dovada dobândirii de dată certă opozabilă terților conform art. 1182 Cod civil. Acest proces verbal nu este semnat decât de Loncea, nu și de către R. sau de celelalte 8 persoane menționate la final ca și martori (f. 71). La termenul de judecată din 07.06.2012 (f. 72), la interpelarea instanței, reclamanta prin președinte Loncea a susținut că martorii din procesul verbal ar fi semnat procesul verbal inițial, dar acest proces verbal depus la dosar poartă o semnătură în original, cu pix albastru a numitului Loncea, astfel că nu este o simplă copie. Deși i s-a pus în vedere și de către instanța (f. 72), reclamanta nu a depus acel proces verbal inițial pretins a fi fost semnat și de martori, nici nu a solicitat proba cu martori pentru a face dovada că ar fi predat anumite acte paratei și ce tip de acte.
Afirmațiile reclamantei făcute pe parcursul procesului, de genul:
-„R. G. și-a însușit în totalitate sumele de bani și actele concludente activului și pasivului din prezentul pv de predare depus la dosarul de judecată ce este întocmit din 30.11.2006, dar nu sa înregistrat cu actele și aceste sume de activ pasiv fiind infracțiune de ascunderea banilor, sustrași deoarece valorile bănești în contabilitate se înregistrează cronologic tocmai ca să nu se poată fura, în care și expertul sa sesizat că răspunderile au rămas în sarcina lui R. G. președinte fiind dosare și pe rol de judecată cu trei expertize contabile judiciare de fraudă, cu creditor RADET, cu plăți anticipate, cheltuieli de judecată anticipate din sold și este răspunzător de neglijență cu rea credință ca președinte R. Ghe.” (f. 66)
- sau pârâta „să răspundă de fraudarea patrimoniului mijloacelor bănești în suma de 124.492,74 lei, fiind și mai mare pentru infracțiunea de neînregistrare a tuturor mijloacelor materiale bănești pe actele de evidență contabilă, de altfel noi știm de aceste falsuri din alte dosare de judecata, pârâta fiind specializați în falsuri, fraude” (f. 98)
- sau „pct. 10 – 800.000 lei - pagubă diminuat fondurile, plăți cheltuieli de judecată, tx. de judecată, tx. onorarii chitanțe avocat anticipate și nerecuperate dela locatar apart.57, doar pe rol de judecată restanța întreținere nr._ de R. Ghe. Președinte perimat de două ori de R. Ghe.cu rea credința, pagubă nerecuperată și neînregistrată pe actele de evidența primară registru jurnal” (f. 99)
- „pârâta nu sa înregistrat în evidența contabilă cu 7 dosare pe rolul Judecătoriei sector 3 București în sumă de 64.698,70 de lei cu locatari debitori la întreținere, dosar fraudă dosar creanță sub memoriile 3082-301/2006,_,_-301-2006,_-301-2005,_-301-2005,_-301-2005/30.11. 2006 în sarcina lui R. Ghe.președinte primite prin PTTR cu confirmare de primire pe care lea prescris din neglijență cu rea credință, conflicte de interese personale și de cârdășenie inconștient de asemenea infracțiuni pentru care sa diminuat patrimoniul”
- etc. etc etc. (f. 9-10, 66, 98-100, 128-131),
nu au putut fi reținute nu numai pentru că sunt lipsite de coerență, de logică, de sens, fiind scrise fără predicat sau fără subiect (nu se poate stabili exact, pentru că, deși instanța a pus în vedere în mod repetat, reclamanta nu a reușit să explice cererile pe care le depune, deși instanța a pus în vedere și avocatului angajat al reclamantei să explice aceste cereri, nici acesta din urmă nu a fost în măsură să ofere lămuriri - f.118), dar nici nu au fost dovedite cu probe conform art. 129 Cod procedură civilă care prevede că partea trebuie să facă dovada tuturor susținerilor sale.
Reclamanta nu a depus sentințe penale definitive prin care să se fi reținut în sarcina pârâtei săvârșirea infracțiunilor de „furt”, „ascundere de bani” sau delapidarea fondurilor asociației inițiale, „frauda”, șantaj, înșelătorie, „escrocherie” (f. 130). Mai mult, și dacă ar fi existat aceste sentințe definitive, practic pe baza lor, reclamanta ar fi trebuit să promoveze o acțiune în pretenții (sau chiar ar fi putut din start să se fi constituit direct parte civilă în acele dosare pentru recuperarea pretinsului prejudiciu), dar nu o acțiune în stabilire patrimoniu care are valoarea unei acțiuni în constatare (și care ar fi și inadmisibilă atâta timp cât reclamanta ar avea o acțiune în realizare-pretenții conform art. 111 ultima teză C.pr.cv.) și în care, așa cum am tot arătat și mai sus, instanța se pronunță expres cu privire la patrimoniul existent, dovedit, nu cu privire la alegații indirecte ale unei părți, nu cu privire la patrimoniul care consideră una din părți că ar fi trebuit să existe, nu cu privire la lipsurile din gestiune, lipsurile din patrimoniu, nu cu privire la prejudiciile cauzate de proprietarii din asociație rău platnici care nu ar fi fost recuperate. De exemplu „fraudarea patrimoniului mijloacelor bănești în sumă de 124.492,74 de lei” invocată de reclamanta (f. 98) ar însemna, de fapt, o lipsă în patrimoniu, or stabilire patrimoniu presupune, cum am arătat, patrimoniu existent, nu patrimoniu pretins lipsă.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada vreunei erori de calcul în expertiza contabilă sau a unei rele credințe a expertului, că reclamanta nu a asigurat administrarea probei cu contraexpertiza contabila, ca reclamanta prin președinte Loncea s-a contrazis, în mod nejustificat logic și legal, pe tot parcursul procesului, fața de raportul de expertiză efectuat, instanța a admis în parte cererea și va stabili că patrimoniul reclamantei era format, la 30.05.2007, din sold activ_,42 de lei, sold pasiv 13.656,11 lei, iar patrimoniul pârâtei era format din sold activ_,31 de lei, sold pasiv_,33 de lei (f. 87-91).
În temeiul art. 274, 275 C.pr.cv, instanța a obligat pârâta, ca parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 2017,50 de lei, cheltuieli de judecată, cuprinzând taxa timbru și timbru judiciar recurs de 4,5 lei (f. 11 dosar recurs), taxa timbru fond de 13 lei, onorariu avocat, onorariu expert.
Instanța a obligat și reclamanta Asociația de proprietari . să plătească Asociației de proprietari . 500 de lei, parte din cheltuielile de judecata, având în vedere admiterea în parte a cererii reclamantei și, implicit, că parte din acțiunea reclamantei este neîntemeiată și, astfel, că și aceasta a căzut în pretenții.
Instanța a reținut că prin decizia Tribunalului București, recursul promovat de pârâta cu privire la cheltuieli acordate în primul ciclu procesual a fost respins ca tardiv. Prin urmare, soluția primei instanței cu privire la cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată și la cuantumul redus motivat de către instanță a intrat în autoritate de lucru judecat. Pentru aceste motive, având în vedere ca pârâta nu a făcut dovada efectuării altor cheltuieli decât a onorariului de avocat din primul ciclu procesual, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.cv, conform cărora onorariile pot fi micșorate în cazul în care sunt nepotrivite față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită, că reprezentarea prin avocat s-a asigurat doar pentru un termen de judecată în primul ciclu procesual, că recursul pârâtei pe reducerea onorariului a fost respins ca tardiv, instanța a obligat reclamanta Asociația de proprietari . să plătească Asociației de proprietari . de 500 de lei, parte din cheltuielile de judecata, pârâta Asociația de proprietari . suporte exclusiv parte din onorariu pentru care nu s-ar putea reține o culpă în sarcina reclamantei,
Având în vedere obiectul cauzei, așa cum a fost stabilit de instanța de recurs, având în vedere că printre valorile patrimoniului indicate de către reclamanta pe parcursul procesului sunt și sume mai mari de 100.000 de lei, ca ultima valoare indicata de reclamanta pe parcursul procesului care a fost adusă și la cunoștința pârâtei prin comunicarea înscrisurilor depuse de reclamantă este de 132.893,85 de lei (f. 131), instanța a stabilit calea de atac a apelului.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel în termen legal reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 02.04.2013, sub nr. de dosar_ .
Prin apelul formulat reclamanta critică sentința instanței de fond sub aspectul stabilirii patrimoniului întrucât la 28.03.2007 s-a constituit ca Asociație de proprietari ., fără fonduri și a început activitatea la data de 17.06.2007 când furnizorul RADET BUCUREȘTI și-a dat acordul fiind obligată să își însușească din datoriile Asociației de proprietari . rămase 2,3,4, datorii ce aparțineau în totalitate locatarilor restanțieri din scările 2,3,4.
A mai criticat apelanta și stabilirea activului, acesta fiind mai mare, nefiind luate în calcul toate înscrisurile.
Critică apelanta reclamantă și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Susține apelanta că instanța de fond reține în mod eronat că nu a depus acte doveditoare, fără să observe că asociația nu deține și nu a deținut acte de evidență contabilă, acestea fiind deținute în totalitate de pârâtă, care trebuia să le pună la dispoziția instanței de judecată, precum și a expertului.
Instanța a înlăturat o . probe referitoare la descărcare de gestiune dintre Ș. N. președinte în solidar cu Loncea I. administrator din data de 30.11.2006.
Precizările depuse la dosar în mod succesiv, susține apelanta, au fost formulate ca urmare a concluziilor expertului prin cele trei rapoarte de expertiză ale sale.
Suma de 5.704,16 lei constituie patrimoniu deoarece plățile anticipate se fac din sold și se calculează la întreținere pe membrii proprietari pentru reîntregire, iar nu cum reține instanța de fond că plățile anticipate nu mai pot constitui patrimoniu deoarece s-au plătit.
Suma de 13.825 lei achitați de asociația apelantă reclamantă prin intermediul RADET-ului în contul asociației pârâte a condus Ia creșterea patrimoniului cu 13.825 lei.
Instanța de fond, susține apelanta, nu a avut în vedere falsurile de pe registrul de casă și de pe listele de întreținere care nu i-au fost prezentate apelantei reclamante cu scopul de a fi obstrucționată, de a nu ști cum să se apere, cum să le conteste, precum și falsul în sumă de 114.000 lei imputați pe listele de întreținere în dreptul Iui Ș. N. și Loncea I..
Instanța și expertul contabil au avut în vedere ca plus la patrimoniu suma de 8.833 lei proveniți prin executarea silită de la Ștefanescu N. președinte și Loncea I., drept imputata o factura de penalizare neachitată la termen de către asociația inițiala ., fără ca această factură de penalizare să existe.
Instanța nu a avut în vedere cele șapte dosare pe rol în sumă de 75.032 lei, cu locatari restanțieri, dosarul de delapidare, dosar creditor, dosar penalizare 8833 lei.
În fapt, a arătat apelanta reclamantă că asociația pârâtă este juridic și faptic falsă și dispune ilegal de drepturile patrimoniului apelantei reclamante.
Apelanta reclamantă a formulat completări la cererea de apel în care a arătat, pe lângă unele aspecte prezentate în cererea de apel, că instanța de fond nu a reținut că reclamanta s-a constituit la data de 29.03.2007 pe zero patrimoniu, zero fonduri, zero documente de arhivă și pe non profit, prin separare din cadrul asociației de proprietari .,B,C,D.
Nu a reținut că apelanta reclamantă până la data de 17.06.2007 nu a avut nici un fel de activitate de funcționare, deoarece a fost blocata să funcționeze de către abuzurile pârâtei și ale RADET BUCUREȘTI.
Instanța a reținut eronat în sarcina pârâtei spargerea arhivei asociației ce se găsea în custodia gestiunii administratorului Loncea I..
Instanța de fond a stabilit patrimoniul, dar nu a stabilit ce cotă parte revine reclamantei și ce cotă parte îi revine pârâtei. Pârâta și-a însușit valori, știe ca patrimoniul său este mai mare și nu l-a declarat.
Prin decizia civilă nr.534A/24.05.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . din București, sector 3, .. 36, . împotriva sentinței civile mr. 1421/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociației de P. ., din București, sector 3, .. 36, . în parte sentința apelată în sensul că înlătură obligarea reclamantei la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
A reținut tribunalul că este întemeiat numai motivul de apel referitor la obligarea apelantei reclamante la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată.
Astfel, potrivit art.274 Cod procedură civilă partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Fiind admisă acțiunea apelantei reclamante, chiar și numai în parte, înseamnă că pârâta a căzut în pretenții, astfel că aceasta este obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în limita pretențiilor admise.
Prin decizia Tribunalului București nr.628/2.03.2011 s-a casat prima sentință, astfel că aceasta nu mai are nici un efect nici în ceea ce privește dispozitivul și nici în ceea ce privește considerentele. Cu atât mai puțin nu se poate avea în vedere că ar avea autoritate de lucru judecat vreuna din soluțiile pronunțate de această instanță.
În consecință, tribunalul a înlăturat obligarea apelantei reclamante la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește celelalte motive de apel invocate de apelanta reclamantă tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere în mod corect data de 27.05.2007 ca dată la care se calculează patrimoniul asociației, fiind data separării celor două asociații. Susținerile apelantei reclamante că s-ar fi realizat o descărcare de gestiune anterior acestei date, la 30.11.2006, și că nu a avut nici un fel de activitate până la data de 17.06.2007, nu au relevanță față de obiectul cererii de chemare în judecată care presupune împărțirea patrimoniului asociației inițiale între apelanta reclamantă și intimata pârâtă.
Criticile referitoare la raportul de expertiză întocmit și în baza căruia instanța s-a pronunțat sentința au fost găsite neîntemeiate.
Expertul a avut în vedere întreținerea restantă și despre care se afirmă de către apelanta reclamantă că s-au formulat dosare pentru recuperarea acestora, în mod corect se reține că aceasta a fost o plată recunoscută de către apelanta reclamantă și plătită, astfel încât nu mai poate fi avută în vedere la stabilirea activului. Susținerile referitoare la modul în care a fost recunoscută această datorie nu fac obiectul cauzei de față și nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.
În ceea ce privește sumele de 5704,16 Iei și 8833 Iei tribunalul a constatat că acestea nu se identifică în cuprinsul raportului de expertiză întocmit și nici în răspunsul la obiecțiuni, astfel că motivele de apel referitoare Ia aceste sume au fost găsite neîntemeiate.
Afirmațiile apelantei reclamante privind săvârșirea unor falsuri au fost apreciate nefondate, nici una nefiind dovedită.
Susținerea apelantei reclamante potrivit căreia instanța de fond nu ar fi stabilit cota parte a fiecărei asociații a fost găsită neîntemeiată, întrucât prin dispozitivul sentinței a stabilit ce sumă reprezintă pentru fiecare asociație activul și pasivul. Ca urmare, nu era necesar a se mai stabili o cotă parte, întrucât instanța a stabilit în concret sumele ce revin fiecărei părți.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari ., din București, ..36, ., prin care a solicitat repararea următoarelor erori, greșeli, ilegalități ale instanței de fond, de apel și expertizei.
În motivare, recurenta a expus aspecte ce o nemulțumesc în legătură cu modul în care a fost efectuată expertiza și cu concluziile acesteia, dar și cu raporturile cu intimata, susținerile recurentei vizând, de asemenea, aprecieri în legătură cu pregătirea profesională și competența expertului.
Au fost invocate prevederi cuprinse în „legea contabilității”.
Examinând actele dosarului, asupra excepției nulității recursului, ca urmare a nemotivării acestuia, Curtea, în baza art. 137 alin. 1 rap. la art. 306 alin. 1 C.pr.civ., reține următoarele:
Recurenta reclamantă a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate de tribunal, fără a arăta motive de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., aspectele legate de concluziile raportului de expertiză ori de pregătirea profesională a expertului neputând fi calificate drept astfel de motive de nelegalitate.
În aceste condiții, reținând că neindicarea în concret a vreunei critici față de hotărârea recurată, care ar fi de natură să atragă modificarea ori casarea acesteia nu poate permite efectuarea controlului judiciar, în raport și de dispozițiile art. 306 alin. 1 C.pr.civ., în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2 (motive de ordine publică), Curtea urmează ca, făcând aplicarea acestor prevederi, să constate nul recursul declarat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta – reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., .. 36, ., sector 3, împotriva deciziei civile nr.534/A/24.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ASOCIAȚIEI DE P. ., 3, 4, din București, .. 36, ., 3, 4, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. M. G. R. E. V.
GREFIER
F. D.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./14.11.2013
TB-S.3 – L.C.; T.S.
Jud.S.3 – D.A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 428/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1285/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
