Obligaţie de a face. Decizia nr. 403/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 48190/299/2011
Dosar nr._
(2834/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.403
Ședința publică din 05.03.2013
Curtea constituită din:
Președinte - S. G. P.
Judecător - M. V.
Judecător - L. D.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant G. A., împotriva deciziei civile nr. 810 A din 19.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. 1 BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant G. A., lipsind reprezentantul intimatei-pârâte P. S. 1 București – Administrația Domeniului Public.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se că procedura de citare este legal îndeplinită, că intimata a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în două exemplare, dintre care unul a fost comunicat recurentului-reclamant, care a depus o petiție intitulată „Note”, ca răspuns la întâmpinare.
Recurentul se legitimează prezentând cartea de identitate . nr._, eliberată de Secția 1 la 13.02.2004 și depune la dosar chitanța în cuantum de 2 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru în completare, pe care instanța o anulează, constatând că recursul este legal timbrat.
La interpelarea instanței, recurentul arată că înțelege să se folosească în cauză de cele două înscrisuri anexate la întâmpinare, respectiv scrisoarea pe care a adresat-o instituției pârâte, înregistrată sub nr.9720/4 din 7.12.2012 și adresa A.D.P. Sector 1 din data de 16.11.2012 prin care i se răspunde petentului.
După deliberare, Curtea încuviințează, în temeiul art. 305 C. proc. civ. proba cu înscrisurile depuse la dosar de către recurent, anexate cererii de recurs și răspunsului la întâmpinare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant G. A., în afară de documentele depuse la dosar, prezintă fizic tăblița prin care este marcat locul de parcare, tăbliță comandată și montată de către asociația de proprietari.
Arată că a depus la dosar planșe fotografice pentru a se face o comparație între parcarea oferită de A.D.P. Sector 1 și A.D.P. Sector 3 București și că legea prevede condiții speciale pentru locurile de parcare rezervate persoanelor cu handicap marcate prin însemne speciale, recunoscute pe plan internațional. Prezintă și permisul de acces la parcare, eliberat de autoritățile locale.
Arată că înțelege să se folosească în dovedire de interogatoriul pârâtei, de o cercetare la fața locului, iar la interpelarea instanței cu privire la aceste probe solicitate în recurs, precizează că este doar o susținere, nu o cerere de administrare de probe.
Solicită ca pârâta să probeze că locul de parcare nr.20 deține avizul Comisiei Tehnice de Circulație a Municipiului București.
Solicită admiterea recursului cu completarea capitolului 4 cu următoarea cerere: în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., dacă instanța de recurs va casa hotărârea și va constata că este competentă, să fie soluționată pricina potrivit competenței sale. Depune concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 482/17.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea, formulată de reclamantul G. A. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11.11.2011, reclamantul G. A. a solicitat obligarea pârâtei Administrația Domeniului Public Sector 1 să îi respecte drepturile stabilite de legislația în vigoare pentru persoanele cu handicap, care au fost încălcate în cazul contractului de închiriere loc de parcare nr. 3610/2011 și să îi plătească daune morale în sumă de 1000 lei, plus cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-a reținut că, între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul nr.3610/01.06.2011, având ca obiect atribuirea cu titlu gratuit a locului de parcare nr. 20, din parcajul de reședință aferent imobilului din Calea Victoriei nr.142-148, sector 1. Atribuirea locului de parcare s-a făcut în urma unui tabel depus de asociația de proprietari ai imobilului din Calea Victoriei nr.142-148. Art. IV lit. a) din acest contract prevede că Administrația Domeniului Public va marca corespunzător locurile de parcare închiriate.
Din adresa de la fila 20, reiese că ADP S1 nu a închiriat niciun loc de parcare până când nu a fost trecut și reclamantul în tabelul cu solicitanții locurilor de parcare, deși, în tabelul inițial, depus și înregistrat la pârâtă la data de 23.05.2011, sub nr. 4837, pârâtul nu era menționat.
Instanța a apreciat că, la încheierea contractului nr.3610, au fost respectate drepturile persoanelor cu handicap. Astfel, locul de parcare este marcat, cu o tăbliță care poartă antetul ADP, ceea ce conduce la prezumția că ADP S1 a inscripționat-o și a amplasat-o acolo. De asemenea, locul de parcare este delimitat, conform planșelor foto. Este adevărat că, în baza acelorași fotografii, se observă o groapă aprox. pe mijlocul locului de parcare, care ar putea să îngreuneze accesul, dar starea asfaltului pare a fi aceeași pentru toată . bariere nu poate constitui un element de natură a face inutilizabil locul de parcare, deoarece existența barierei afectează toate locurile de parcare înșiruite, astfel încât acordarea locului nr.20 nu creează nicio discriminare; este plauzibil a crede că există un mecanism de ridicare a barierei, care poate fi acționat de către reclamant și atunci când se deplasează către autoturismul său.
Nu reiese din nici un înscris faptul că pârâta ar fi condiționat acordarea locului de parcare de acordul Asociației de proprietari, și nu reiese că aceasta ar fi respectat vreo ordine de atribuire care să reiasă din același tabel.
Instanța a apreciat că pârâta nu a încălcat nicio prevedere legală la atribuirea locului de parcare nr. 20 către reclamant.
Cu privire la despăgubirea pentru daune morale, instanța a reținut că nu a fost probată, în speță, nicio faptă ilicită care să atragă răspunderea delictuală a pârâtei, conform art. 998 – 999 cod civil.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.810/A/19.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiat primul motiv de apel, referitor la faptul că instanța a apreciat în mod eronat că locul de parcare este marcat corespunzător, în realitate el trebuind a fi marcat cu un marcaj rutier cu dimensiuni omologate pentru persoanele cu handicap.
Potrivit contractului de închiriere nr. 3610/2011, care exprimă acordul de voință al părților, intimata pârâtă a închiriat apelantului reclamant locul de parcare nr. 20, din parcajul de reședință aferent imobilului din .. 142-148, București. Acest contract nu a fost încheiat în considerarea faptului că apelantul reclamant ar fi o persoană cu handicap, ci în considerarea faptului că este proprietar al unui apartament în imobilul de mai sus și este posesorul unui autoturism.
Prin art. IV lit. a din contract se prevede, într-adevăr ca și obligație a ADP sector 1 să marcheze corespunzător locurile de parcare închiriate, marcarea însă se limitează doar la delimitarea acestora și indicarea numerelor aferente, obligație respectată, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar și cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește a doua critică referitoare la faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat că pârâta ar fi condiționat acordarea locului de parcare de acordul Asociației de proprietari este, de asemenea neîntemeiată.
Astfel, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă acest aspect. Faptul că Asociația de Proprietari a transmis un tabel cu posesorii de autoturisme în care figurează și apelantul reclamant nu denotă faptul că pârâta ar fi condiționat acordarea locului de parcare de acordul Asociației de proprietari.
În ceea ce privește al treilea motiv de apel, respectiv faptul că atribuirea locului s-ar fi făcut cu încălcarea HCGMB nr.124/2008, unde se prevede că persoanele cu handicap locomotor vor avea prioritate la atribuire, Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât apelantului reclamant i s-a atribuit un loc de parcare, această obligație putând fi încălcată doar dacă pârâta ar fi atribuit altor persoane locuri de parcare anterior apelantului reclamant, ceea ce în speță nu este cazul.
Apelantul mai învederează că în mod nelegal i-a fost atribuit locul 20, fără să fie întrebat și fără să i se fi arătat un plan de amplasament. Aceste critici sunt neîntemeiate, având în vedere că acest loc de parcare i-a fost atribuit apelantului reclamant cu acordul acestuia, odată cu semnarea contractului de închiriere.
Cu referire la nerespectarea de către intimata pârâtă a Normativului 051/2000, Tribunalul a reținut că, potrivit acestuia clădirile civile și spațiul urban trebuie adaptate la exigențele persoanelor cu handicap, categorie din care face parte și apelantul reclamant.
Însă, așa cum s-a arătat și mai sus, contractul de închiriere a locului de parcare, care constituie voința părților nu a fost încheiat în considerarea faptului că reclamantul ar fi persoană cu handicap, în cuprinsul clauzelor contractuale neprevăzându-se nicio obligație a intimatei pârâte în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică și ca urmare, în baza art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs apelantul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele:
- este eronată aprecierea tribunalului în sensul că încheierea contractului de închiriere nu s-ar fi realizat în considerarea faptului că apelantul reclamant ar fi o persoană cu handicap. Deși se susține că acest contract ar exprima voința părților, el este un contract tip, nenegociabil, tip monopol impus de A.D.P.Sector 1, această autoritate neprevăzând niciodată închirierea de locuri de parcare pentru persoanele cu handicap. Probele acestui fapt sunt oferite chiar de site-ul Primăriei Sector 1 pe care nu se regăsesc formulare tip ale unui asemenea gen de contract ori informații cu privire la documentele necesare. A.D.P. Sector 1 nu are un Regulament de atribuire a locurilor de parcare de reședință.
Anterior încheierii contractului de închiriere nr.3610/2011, recurentul a depus dosarul care cuprindea cererea de închiriere, dovada proprietății apartamentului, a mașinii, certificatul de handicap pe baza căruia a fost scutit de plata parcării.
Deși la art.IX pct.c se menționează suma de plătit pentru închiriere,iar la art.III pct.d se prevede sancțiunea rezilierii în caz de neplată, aceste clauze nu sunt aplicabile la cazul recurentului, acest contract fiind nul de drept, lui fiindu-i recunoscut dreptul la gratuitatea folosirii locului de parcare, ceea ce demonstrează contrariul celor statuate de tribunal.
- greșit a reținut tribunalul că A.D.P. Sector 1 și-a respectat obligația de marcare și delimitare a locului de parcare. Prevederile contractului de închiriere nr.3610/2011 nu sunt limitative, fiind vorba de circulație pe drumurile publice, parcarea de reședință se circumscrie legislației rutiere. Inexistența indicatoarelor duce la blocarea locului de parcare și la imposibilitatea tragerii la răspundere a făptuitorilor.
Deși contractul de închiriere a fost semnat în iunie 2011, A.D.P. Sector 1 a executat marcajul în august – septembrie 2011. Numerotarea numerelor nu corespunde cu amplasamentele de la semnarea contractului de închiriere.
Recurentul a declarat că înțelege să conteste și tăblița amplasată la locul de parcare.
- tribunalul a reținut eronat că nici o probă a cauzei nu dovedește condiționarea acordării locului de parcare de acordul Asociației de proprietari, în condițiile în care adresa nr.4424/10.05.2011 a acestei asociații cuprinde tabelul nominal cu posesorii de autoturisme care au aprobare să parcheze în locurile repartizate asociației.
La fila 23 a dosarului de apel se regăsește chiar această probă.
- greșit a statuat tribunalul și în privința neîncălcării priorității recurentului la atribuirea unui loc de parcare, în opinia acestuia prioritatea trebuia asigurată prin atribuirea locului cel mai util persoanei cu handicap pe care îl solicită.
Adresa nr._/2/11.2011 este dovada de necontestat că A.D.P. Sector 1 nu a asigurat prioritate recurentului la desemnarea locului de parcare cu ocazia semnării contractului de închiriere.
- tribunalul a ignorat înscrisul nr.164/17.01.2012 trimis de P. Municipiului București, prin care arată că au fost alocate 16 locuri de parcare cu specificarea zonei, ceea ce denotă că locul cu nr.20 este ilegal atribuit. Atribuirea locului de parcare nr.20 a fost dată pe terenul Ministerului Industriilor și Mediului de Afaceri, unde A.D.P. Sector 1 nu are nici un drept.
- contractul de închiriere a locului de parcare e un contract real, astfel că semnarea înscrisului trebuia să fie însoțită și de remiterea materială a lucrului, pe bază de proces verbal, în condițiile contractului de închiriere nr.3610/2011, art.IV pct.a A.D.P. Sector 1 nu a prezentat nici un plan de amplasament și nici nu l-a predat.
- instanțele de fond s-au bazat exclusiv pe probele de la dosar pe motiv de A.D.P. Sector 1 nu s-a prezentat la nici un termen. Tribunalul a comis o eroare materială care îl afectează fizic și moral pe recurent.
În baza prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ., recurentul a solicitat casarea deciziei tribunalului, obligarea pârâtului să respecte Constituția României, art.50, Legea nr.448/2006, H.C.G.M.B. nr.124/2008, dar și la plata daunelor morale în valoare de 1.000 lei.
Recurentul a atașat cererii de recurs următoarele documente: pagina de pe site-ul ADP sector 1, cerere tip pentru închirierea unui loc de reședință,adresa ADP sector 1 nr._/2/10.11.2011, tăblița_, răspunsul Brigăzii Rutiere.
La 22.02.2013 intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, Curtea a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru recurent, constând în copia petiției înregistrate sub nr.9720/4/7.12.2012 la A.D.P. Sector 1 și în răspunsul primit de la intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile de recurs formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat.
Curtea reține că prin cererea sa de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanțele judecătorești cu soluționarea litigiului având ca obiect obligarea pârâtei să respecte drepturile stabilite de legislație pentru persoanele cu handicap, care au fost încălcate în cazul contractului de închiriere nr.3610/2011 și să-i plătească daune morale în valoare de 1.000 lei.
Separat de observația caracterului general, vag, aproape nedeterminat în concret a obiectului acestei cereri, Curtea remarcă faptul că ceea ce s-a pretins de către reclamant prin acțiunea sa a fost nesocotirea de către pârâtă a drepturilor specifice stabilite prin legislație în beneficiul persoanelor cu handicap, cu ocazia încheierii contractului de închiriere nr.3610/2011, respectiv prin nemarcarea și nesemnalizarea adecvată, specifică, a locului de parcare ce i-a fost atribuit, prin condiționarea atribuirii locului de parcare de acordul Asociației de proprietari, prin încălcarea priorității la atribuire, fără predarea unui plan de amplasament al locului, prin încălcarea Normativului 051/2000.
Or, analizând fiecare dintre aceste pretinse încălcări invocate de către recurent, în mod corect tribunalul a reținut că acuzele părții sunt nefondate în condițiile în care, astfel cum rezultă din conținutul său, contractul de închiriere nr.3610/2011 al cărui beneficiar este recurentul și în temeiul căruia i-a fost atribuit un loc de parcare, nu a fost încheiat în considerarea situației speciale a părții, de persoană cu handicap, ci a calității sale de proprietar al unui imobil din vecinătatea parcării de reședință.
Recurentul nu a demonstrat în cauză că s-a adresat cu o cerere intimatei, solicitând închirierea unui loc de parcare în vecinătatea apartamentului de domiciliu, în considerarea nevoilor speciale pe care le are, decurgând din statutul său de persoană cu handicap locomotor.
De altfel, așa după cum rezultă chiar din motivația cererii de chemare în judecată, se înțelege că respectarea tuturor drepturilor speciale de care recurentul dorește să beneficieze în virtutea statutului său de persoană cu handicap a fost cerută de acesta intimatei ulterior încheierii contractului de închiriere nr.3610/2011. Dimpotrivă, întregul context al cauzei dovedește că încheierea contractului de închiriere al cărui beneficiar este recurentul s-a realizat în considerarea calității sale de proprietar riveran locului de parcare, fiind vorba de o acțiune comună inițiată cu sprijinul asociației de proprietari și în beneficul mai multor cetățeni ce locuiesc în același imobil cu recurentul.
Pentru aceste considerente Curtea nu găsește relevante criticile recurentului care, negând aceste circumstanțe, a susținut că, în realitate, este vorba despre încheierea unui contract tip, de adeziune, cu clauze fixe, prestabilite și neadaptate situațiilor particulare, al cărui conținut, așadar nu ar fi grăitor în ceea ce privește temeiurile în considerarea cărora a avut loc încheierea sa, intimata nedeținând nici măcar formulare de cerere pentru cazuri de genul celui al recurentului. Cum s-a arătat, tipul de contract încheiat, este deplin confirmat de circumstanțele cauzei, nefiind dovedită solicitarea expresă făcută de parte intimatei de a-i atribui un loc de parcare în considerarea handicapului său locomotor.
În aceste condiții, în mod just a apreciat tribunalul că prin contractul de închiriere nr.3610/2011, care exprimă acordul de voință al părților, intimata pârâtă nu poate fi considerată ca obligată la mai mult decât scrie în contract. Cu referire la problema marcajului, s-a observat că la clauza IV a) din contract este menționată obligația intimatei de a marca corespunzător locurile de parcare închiriate, iar pe baza probatoriilor furnizate de însuși reclamantul, instanțele de fond au stabilit că obligația a fost îndeplinită prin delimitarea pe verticală și orizontală (marcarea cu vopsea) și prin inscripționarea numărului locului de parcare, însoțit și de o plăcuță aparținând A.D.P.Sector 1.
Prin urmare, în mod justificat instanțele nu au putut reține o culpă a intimatei decurgând din neamplasarea unui indicator special pentru persoane cu handicap în dreptul locului de parcare atribuit recurentului, de vreme ce încheierea contractului de închiriere nu s-a întemeiat pe situația specială a părții, ci pe calitatea sa de proprietar al unui apartament din imobilul învecinat.
Faptul că recurentului i-a fost recunoscut de către intimată în derularea acestui contract un alt drept special decurgând din situația sa de persoană cu handicap, respectiv acela de acordare a gratuității pentru folosirea locului de parcare, nu este de natură să schimbe circumstanțele ori temeiurile ce au stat la baza realizării contractului nr.3610/2011, fiind vorba despre un alt drept al recurentului.
Pretenția recurentului de a beneficia de un marcaj special, corespunzător persoanelor cu handicap, a fost justificată de parte prin aceea că inexistența indicatoarelor duce la blocarea locului de parcare și la imposibilitatea tragerii la răspundere a făptuitorilor. Aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece chiar și un indicator special pentru persoane cu handicap nu poate constitui o garanție împotriva blocării locului de parcare, iar din răspunsul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București emis la solicitarea recurentului (fila 21 dosar recurs) se înțelege că, în conformitate cu art.21 lit.a din Regulamentul privind regimul spațiilor de parcare, adoptat prin H.C.G.M.B. nr.124/2008, constituie contravenție fapta de blocare a accesului în partaj, fiind sancționată cu amendă, așadar independent de aspectul existenței ori nu a unui marcaj special de tipul celui solicitat de recurent.
Prin recurs, recurentul s-a plâns, cu titlu de noutate, față de faptul că, deși contractul de închiriere a locului de parcare a fost semnat la 1.06.2011, marcajul a fost executat în august – septembrie 2011, sprijinindu-și afirmația pe răspunsul intimatei din adresa nr._/2/10.11.2011 aflată la fila 19 dosar recurs.
Față de aceste susțineri ale recurentului, care au totuși caracter de noutate în cauză, Curtea nu vede în ce fel s-ar înscrie în elementul cauzal al cererii sale de chemare în judecată, prin care acesta s-a plâns de „încălcarea drepturilor stabilite de legislație pentru persoanele cu handicap cu ocazia încheierii contractului de închiriere loc de parcare nr.3610/2011” și, cu referire la problema marcajului, de faptul neamplasării de către intimată a unui indicator special pentru persoanele cu handicap.
Prin urmare, Curtea apreciază că acest element de fapt relevat pentru prima oară în recursul declarat, nu poate fi avut în vedere drept argument al nelegalității hotărârilor instanțelor de fond sub aspectul unei incorecte dezlegări a litigiului pendinte.
De asemenea, elementul de fapt semnalat pentru prima oară în apel al lipsei de corespondență între numele locurilor de parcare și cel al amplasamentelor lor de la momentul semnării contractului de închiriere, nu se înscrie în elementul cauzal al cererii de chemare în judecată și nu poate fi apt a demonstra o încălcare specifică a drepturilor invocate de reclamant, cu atât mai mult cu cât se dovedește că la momentul atribuirii efective, locul de parcare rezervat recurentului prin contract, și care poartă nr.20, este cel pe care acesta îl și folosește în fapt.
Într-adevăr, s-a reținut corect de către instanțe că A.D.P. Sector 1 nu a condiționat atribuirea locurilor de parcare de vreo aprobare venită din partea Asociației de proprietari. Chiar dacă există la dosar adresa Asociației de proprietari din Calea Victoriei nr.142-148, sector 1, înregistrată sub nr.4424/10.05.2011 la A.D.P. Sector 1 cuprinzând „Tabelul nominal cu posesorii de autoturisme care au aprobare să parcheze în locurile repartizate asociației”, nu există nici un indiciu probator cu privire la solicitarea de către intimată a vreunei astfel de aprobări ori a condiționării atribuirii locurilor de parcare de vreo aprobare din partea asociației de proprietari.
Probele recurentului se referă la acte emise de către asociație, iar nu de către intimată, motiv pentru care în mod corect nu s-a putut imputa intimatei o faptă ce aparține altui subiect de drept.
În mod corect s-a înlăturat și critica de încălcare a priorității la atribuirea locului de parcare, dat fiind că încheierea contractului de închiriere s-a întemeiat pe calitatea recurentului de proprietar al unui apartament din imobilul riveran locului de parcare ce a fost amenajat. Împrejurarea că, în aceleași condiții și cu aceeași ocazie, alți vecini ai recurentului au beneficiat de încheierea unor contracte de închiriere similare nu demonstrează susținerile părții.
În plus, locul atribuit recurentului a fost acceptat de acesta prin semnarea contractului, el neputându-se răzgândi ulterior manifestării de voință exprimate la data încheierii contractului spre a pretinde un loc mai util (nedefinit și neidentificat în concret).
Judecătorul fondului a reținut, de altfel, că întreaga parcare amenajată de către intimată oferă condiții similare, cu referire la micile gropi sau denivelări din asfalt.
Desigur, Curtea nu poate împărtăși punctul de vedere al recurentului care a susținut că, contractul de închiriere a locului de parcare constituie un contract real, astfel că, în lipsa predării amplasamentului locului de parcare de către A.D.P. Sector 1, acesta nu ar fi valabil.
Contractul de închiriere, locațiunea în general, constituie un contract consensual, acesta formându-se valabil prin simplul acord de voință al părților, chiar neconsemnat în cuprinsul unui înscris, a cărui existență este cerută doar ad probationem.
De altfel, când se referă la nepredarea de către intimată a amplasamentului locului de parcare, recurentul pare să se plângă nu de faptul neintrării în posesia locului de parcare – acest fapt semnificând neremiterea materială a lucrului – ci de neîntocmirea unui proces-verbal de predare-primire a locului de parcare, însoțit de o schiță a acestuia, care constituie proba remiterii materiale a lucrului.
Critica recurentului adusă instanțelor de fond, în sensul că acestea au judecat cauza exclusiv pe baza probelor de la dosar, în condițiile în care intimata nu s-a prezentat la nici un termen, este de neînțeles deoarece, în acord cu normele ce guvernează derularea procesului civil, cei chemați în judecată în calitate de pârâți au libertatea de a nu se prezenta la proces, iar instanțele de judecată, indiferent de prezența ori absența părților la termenele de judecată, sunt ținute să stabilească faptele pe baza probatoriilor administrate direct și nemijlocit în fața lor (așadar, pe baza probelor din dosar, după cum recurentul se plânge că s-a întâmplat în cazul său) și să aplice legea faptelor astfel stabilite.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază criticile recurentului drept nefondate, apreciind că instanțele de fond au soluționat în mod legal litigiul dedus judecății, nefiind regăsite în cauză nici unul dintre temeiurile legale care să justifice o soluție de casare a deciziei recurate, după cum a solicitat partea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant G. A., împotriva deciziei civile nr.810 A din 19.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. 1 BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S.-G. P. M. V. L. D.
GREFIER
E. C.
Red.L.D.
Tehdact.B.I.
2 ex./4.04.2013
--------------------------------------
T.B.- Secția a V-a – M.B.
- L.P.
Jud.Sector 1 – C.N.G.
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 811/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 861/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
