Anulare act. Decizia nr. 964/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 15726/299/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.964R
Ședința publică de la 10 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-reclamantă Moriceau N. L. Y. și de recurenții-pârâți N. M. și N. V., împotriva deciziei civile nr.518A/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 12 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 19 aprilie 2013, 26 aprilie 2013 și apoi la 10 mai 2013.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 2.06.2009, reclamanta Moriceau N. L. Y. a chemat în judecată pe pârâta N. M. și pe pârâtul N. V. pentru ca prin hotărârea instanței să se constate nulitatea procurii autentificată sub nr. 1249/20.10.1994 de către Ambasada României la Bruxelles; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3486/22.02.1995, având ca obiect apartamentul nr. 125 din Bucureșt6i, .. 24, înscris în CF_, nr. cadastral 28/125 – sector 1 și, de asemenea să se constate simulația contractului menționat mai sus.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că apartamentul nr. 125 a fost vândut de către soțul ei, în baza unei procuri care nu a fost semnată de reclamantă, deoarece semnătura de pe procură nu aparține reclamantei, în calitate de coproprietar asupra bunului în litigiu și, de asemenea, procura este incompletă sub multiple aspecte, fiind nulă pentru că nu se menționează dacă la autentificare a fost prezent un traducător, dacă reclamanta cunoaște limba română, nu se fac precizări cu privire la preț și persoana care urmează să-l încaseze, cu privire la numărul de exemplare, etc. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza procurii menționate este nul în conformitate cu principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis și, de asemenea, pentru că prețul nu a fost încasat. Contractul de vânzare-cumpărare este simulat, fiind o donație deghizată, în condițiile în care prețul nu a fost achitat.
Prin sentința civilă nr._ din 22.10.2010 Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea reclamantei, în parte, și a constatat nulitatea procurii și a contractului de vânzare-cumpărare, dispunând restabilirea situației anterioare încheierii actului anulat; instanța a anulat ca netimbrată cererea având ca obiect constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare disputat în prezentul dosar.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că procura dată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobil trebuia încheiată în formă autentică, iar autentificarea procurii nu putea fi făcută în mod legal de către Ambasada României la Bruxelles, fiind încălcată competența materială a funcționarului public, prev. de art. 12 rap. la art. 10 din Decretul nr. 377/1960 în conformitate cu care procurile date în vederea încheierii unor acte de transmisiune privind terenuri și clădiri nu pot fi încheiate de reprezentanțele diplomatice sau oficiile consulare ale R.P.R. De asemenea, Ambasada României nu era competentă pentru autentificarea unor acte încheiate de cetățeni străini, iar reclamanta este cetățean străin, astfel că procura dată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare este nulă pentru cele două motive invocate de instanță.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâții N. V. și N. M., iar prin decizia civilă nr. 518 din 21.05.2012 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul și a schimbat sentința în sensul respingerii cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și a cererii de restabilire a situației anterioare încheierii actului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a interpretat dispozițiile legale aplicabile actelor autentificate de reprezentanțele diplomatice și a stabilit că dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 377/1960 trebuie interpretate în sensul că atât organismelor prev. la art. 9, cât și celor prevăzute la art. 10 li se aplică dispozițiile decretului în integralitatea sa, iar nu în sensul că reprezentanțele diplomatice, în loc să urmeze regimul general prevăzut în decret, urmează regimul restrictiv al fostelor comitete executive. Prin urmare a respins motivul de nulitate absolută a procurii, decurgând din necompetența materială a reprezentanței diplomatice pentru autentificarea procurii date în vederea înstrăinării unui imobil. Cu toate cele menționate, tribunalul a constatat totuși, că procura este nulă, pentru cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de instanța de fond. Dar a precizat, în final, că nulitatea procurii nu poate atrage nulitatea actului subsecvent, în condițiile în care a recunoscut și stabilit buna-credință a cumpărătoarei N. M., la data încheierii actului.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs apelantul N. V. care a solicitat modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru că instanța a apreciat greșit cererea de apel, stabilind că apelantul N. V. nu a declarat apel sub aspectul nulității procurii pentru motivul lipsei de competență a oficiilor consulare pentru autentificarea unei procuri date unui cetățean român. Astfel, apelantul a susținut că procura nr.1249/20.10.1994 respectă toate condițiile de formă prevăzute de lege, fiind valabil încheiată, conform atribuțiilor și competențelor consulului din cadrul Ambasadei României de la Bruxelles. De asemenea, apelantul a invocat și dispozițiile legale pe care le-a considerat aplicabile, dar instanța de apel nu a analizat acest motiv de apel, considerând că nu a fost formulat.
Recursul este fondat în baza art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, deoarece instanța de apel a apreciat greșit actul juridic dedus judecății - cererea de apel - stabilind că nu a fost criticat un motiv de nulitate a procurii, respectiv acela privind lipsa competenței ambasadei române, pentru autentificarea actelor încheiate de cetățenii străini și români, în condițiile în care, era evident că apelul privea ambele motive de nulitate a procurii, reținute de instanța de fond, evidența rezultând din critica totală existentă în motivele de apel (fila 12 dosar apel) și din lipsa oricărui interes al apelantului de a critica numai un motiv de nulitate a procurii, deoarece chiar în cazul acceptării acestei critici, procura ar fi fost considerată, în continuare, nulă, pentru cel de-al doilea motiv de nulitate reținut de instanța de fond, ceea ce s-a și întâmplat în prezenta speță.
Constatând interpretarea greșită a cererii de apel cu consecința neanalizării unui motiv esențial, hotărârea va fi modificată în baza art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, în condițiile în care, analizând și acest motiv de apel, instanța de recurs consideră că este fondat.
Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond că procura a fost autentificată de consulul român al Ambasadei României la Bruxelles, în condițiile în care mandantul, respectiv reclamanta Moriceau N. L. Y. este cetățean străin, fapt ce ar exclude competența de autentificare a consulului român, deoarece potrivit art. 10 din Decretul nr. 377/1960 activitatea notarială a reprezentanților diplomatici și a oficiilor consulare ale Republicii Populare Române se desfășoară potrivit convențiilor internaționale la care RPR este parte și a Regulamentului consular stabilit de Ministerul Afacerilor Externe potrivit uzanțelor internaționale. În contextul legal menționat, susținerea reclamantei, cetățean francez, că un consul român nu a fost competent să autentice un contract de mandat încheiat între un cetățean român și un cetățean francez nu are nici un temei legal, iar reclamanta nu a invocat nici un temei legal pentru această necompetență, caz în care, în lipsa unei interdicții legale, instanța constată existența competenței consulului român pentru autentificarea contractului de mandat, încheiat între un cetățean român și unul francez. De asemenea, în speță, Decretul nr. 377/1960, art. 10, a reprezentat o normă de trimitere la Regulamentul Consular în vigoare la data autentificării procurii și la Convențiile internaționale la care România era parte ( în anul 1994), astfel că, în raport de aceste acte interne și internaționale, reclamanta nu a precizat nici o normă de interzicere a autentificării unui contract de mandat, în condițiile deja menționate, de către un consul român.
De aceea, nu există în speță nici un motiv de nulitate a procurii nr. 1249/20.10.1994 autentificată de consulul român al Ambasadei României din Bruxelles, deoarece asupra tuturor celorlalte motive de nulitate invocate de reclamantă s-au pronunțat deja instanțele anterioare, iar prezenta instanță susține considerentele instanțelor de fond sub aspectele privind nulitatea procurii.
Având în vedere că procura nu este un act nul, contratul de vânzare-cumpărare încheiat în baza acestei procuri este valabil, în condițiile în care instanța de apel a analizat toate motivele de nulitate ale actului invocate de reclamantă și le-a considerat neîntemeiate, cu consecința respingerii cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3486/22.02.1995 încheiat la notariatul de Stat sector 1 București.
De aceea, recursul declarat de N. V. va fi admis cu consecința modificării hotărârii atacate, în condițiile în care, în plus față de instanța de apel, care a constatat nulitatea procurii, prezenta instanță va respinge cererea reclamantei în totalitate, atât cererea având ca obiect nulitatea procurii, cât și cererea având ca obiect contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, având în vedere lipsa culpei procesuale a pârâților în prezentul proces, va înlătura dispozițiile de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul București a declarat recurs și reclamanta intimată Moriceau N. L. Y. solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive: a) aplicarea greșită a principiului resoluto jurie dantis resolvitur jus accipientis, în sensul că, deși procura a fost declarată nulă, contractul de vânzare a fost declarat valabil încheiat; b) pârâta N. M. a fost de rea credință la data încheierii contractului; c) instanța de apel nu a motivat asupra nulității contractului de vânzare, în raport de lipsa cauzei, deoarece mențiunile din înscrisul autentic nu se coroborează cu răspunsul la interogatoriu.
Recursul nu este fondat.
Instanța nu a aplicat greșit principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, deoarece a reținut o excepție care este creată de practica judiciară sub aspectul excluderii din sfera efectelor nulității a dobânditorului de bună-credință și cu titlu oneros. Această practică judiciară a fost consacrată legal și acceptată prin deciziile Curții Constituționale. Instanța de recurs nu va intra în detalii asupra acestui aspect, deoarece în raport de rezolvarea dată în recursul anterior, principiul nu mai are nici o aplicabilitate în prezenta speță, în condițiile în care instanța de recurs a stabilit că procura disputată în speță a fost legal autentificată de consulul român și este un act valabil încheiat De aceea, nu se mai pune problema anulării actului subsecvent, în condițiile în care actul primar este valabil.
Aspectele privind atitudinea subiectivă a părților la data încheierii contractului, analiza probelor, a interogatoriilor și, în principal, stabilirea în ansamblu a situației de fapt nu pot fi cenzurate sau reanalizate de instanța de recurs, deoarece această instanță este chemată să se pronunțe asupra aplicării legii, în limitele art. 304 Cod civil, în baza situației de fapt stabilită de instanța de apel.
Deși a invocat dispozițiile art. 966 cod civil (fila 96 dosar fond – precizare de acțiune) în scopul de a obține anularea actului, reclamanta nu a precizat suficient acest motiv de nulitate, rezumându-se la aspecte teoretice privind „lipsa cauzei sau caracterul fals, ilicit sau imoral al acesteia” astfel că, în contextul menționat, instanța nu a beneficiat de suficiente elemente de fapt sau de drept pentru analiza motivului de nulitate invocat, nefiind clar dacă nulitatea s-a cerut pentru lipsa cauzei, pentru că există o cauză falsă, ori ilicită ori imorală și nici nu au fost invocate motive de fapt în susținerea vreunui motiv de nulitate a contractului pentru cauză viciată, deoarece motivele invocate în precizarea acțiunii nu sunt structurate sub aspectul fiecărui motiv de nulitate În condițiile menționate, instanța de apel s-a pronunțat asupra aspectelor concrete, pe care le-a putut structura, sub aspect legal și de fapt, din precizarea cererii reclamantei.
De aceea, recursul analizat în baza art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, în ceea ce privește motivele de fapt, va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, achitată de recurenții N. și N. în faza apelului și recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă Moriceau N. L. Y. împotriva deciziei civile nr.518A/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu recurenții-pârâți N. M. și N. V..
Admite cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți N. M. și N. V. împotriva aceleași decizii civile nr. 518A/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.
Modifică în parte decizia civilă nr. 518A/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în sensul că:
Schimbă în parte sentința nr._/22.10.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, cu consecința respingerii în totalitate a cererii formulate de reclamanta Moriceau N. L. Y. împotriva pârâților N. M. și N. V., cereri având ca obiect nulitatea procurii nr. 1249/1994 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3486/1995.
Înlătură dispozițiile din sentință și din decizia atacată privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe reclamanta recurentă Moriceau N. L. Y. la plata sumei de 5.300 lei reprezentând taxa de timbru (apel, recurs) către recurenții pârâți N. M. și N. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. D. F. B. R. P.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. GC – 2 ex
05.07.2013
Jud. apel: A. E. P.
M. P.
| ← Partide politice. Decizia nr. 1043/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 142/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
