Legea 10/2001. Decizia nr. 835/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 835/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 21703/3/2011**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 835 R
Ședința publică de la 17.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 1812/08.10.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI și Ș. P., având ca obiect, Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1812 din 08.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a IV a Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul P. M. București de anulare a dispoziției nr._/07.05.2010 emisă de primarul general al M. București în contradictoriu cu Municipiul București și Ș. P. prin mandatar . SA.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul, analizând materialul probator, a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr._/07.05.2010 emisă de P. G. al M. București (fila 21), s-a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 3, format din teren în suprafață de 250 mp și construcție demolata în suprafață de 78 mp, imposibil de restituit în natura persoanei îndreptățite Ș. P..
Motivele de nelegalitate invocate de reclamantul P. M. București vizează inexistența unei hotărâri judecătorești de anulare a donației încheiate în forma autentica, lipsa dovezii dreptului de proprietate al notificatorului asupra imobilului, întrucât nu rezulta în ce an au dobândit terenul autorii acestuia prin înscris sub semnătura privata, precum și faptul ca înscrisul care atesta imposibilitatea atribuirii in compensare este anterior lunii in care a fost emisa dispoziția contestata.
Tribunalul a apreciat ca, deși în dosarul administrativ nu se regăsește titlul de proprietate al notificatorului Ș. P. și al soției sale, Ș. T.,calitatea notificatorului de persoana îndreptățita rezulta din aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absența unor probe contrare,existenta și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare aceasta măsura, iar potrivit alin. 2, în aplicarea prevederilor alin. 1 și în absenta unor probe contrare, persoana individualizata în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusa că deține imobilul sub nume de proprietar.
Astfel, în cazul de față, se constata ca Ș. P. si Ș. T. au donat Statului terenul în suprafața de 250 mp, situat în București, .,sector 3, potrivit ofertei de donație autentificată sub nr. 6943/25.12.1972 de notariatul de Stat al M. București (fila 71), iar prin Decizia nr. 1516/19.11.1974 emisa de Comitetul executiv al Consiliului Popular al M. București, s-a acceptat oferta de donație (fila 48).
De asemenea, potrivit certificatului emis in anul 1971 de Circumscripția Financiara a Consiliului Popular al Sectorului 4 (fila 37), Ș. P. si Ș. T. erau înscriși în evidentele fiscale cu un imobil format din construcție și teren în suprafață de 250 mp situat in .. In acelasi sens este si adresa emisa de Consiliul Local Sector 3 Bucuresti - Directia de Impozite si Taxe Locale (fila 39), potrivit căreia S. T. a figurat impusa începând din anul 1952 cu teren în suprafața de 250 mp si construcție, situat în ., iar în anul 1966 s-a menționat impunerea pentru imobil pe numele Ș. P. si T.. Ca urmare a trecerii imobilului în proprietatea statului, rolul fiscal a fost închis în anul 1975.
Potrivit situației juridice a imobilului, comunicată de Primăria M. București (fila 49), imobilul din București, ., sector 4 a trecut în proprietatea statului în baza Deciziei nr.1516/19.11.1974 emisă de Consiliul Popular al M. București – Comitetul Executiv, prin care s-a acceptat oferta de donație autentificata sub nr. 6943/25.12.1972 de fostul Notariat de Stat al M. București, făcută statului de către Ș. P. și Ș. T., pentru terenul în suprafață de 250 mp.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) teza I din Legea nr. 10/2001, sunt considerate imobile preluate de stat în mod abuziv imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza Decretului nr. 410/1948, a Decretului nr. 478/1954 și alte asemenea, neîncheiate în formă autentică și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C.civ., în acest caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Având în vedere că imobilul în cauză a fost donat statului prin oferta de donație autentificată sub nr. 6943/25.12.1972, făcută de Ș. P. și soția acestuia, ofertă care însă nu a fost acceptată sau urmată de încheierea unui act autentic, se constată că acesta a fost preluat de stat în mod abuziv, conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, Tribunalul a apreciat că, din moment ce Statul Român nu a acceptat oferta de donație printr-un act autentic, astfel cum acesta este definit de prevederile art. 1171 C.civ., nu se poate reține existența în speță a unui contract de donație încheiat în formă autentică, în sensul dispozițiilor art. 813-814 C.civ.
Se reține că donația este un contract unilateral, cu titlu gratuit, care presupune îndeplinirea condiției de formă a exprimării consimțământului ambelor părți (donator și donatar) în formă autentică, nerespectarea acestei forme sancționându-se cu nulitatea absolută a contractului. Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c teza finală din Legea nr. 10/2001, sunt considerate imobile preluate abuziv acele imobile donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C.civ., dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Însă, în cazul de față, nu este aplicabilă ipoteza mai-sus menționată, deoarece între Ș. P. și Statul Român nu s-a încheiat un contract de donație, existând numai o ofertă de donație în formă autentică și acceptarea acesteia prin Decizia nr. 1516/19.11.1974 a Consiliului Popular al M. București – Comitetul Executiv, fără ca donația să fie încheiată în formă autentică la notariat, deși, articolul 2 al deciziei de acceptare a donației, se menționează "Comitetul executiv al Consiliului Popular al Sectorului 4, prin oficiul juridic, va perfecta actele de donație pentru terenurile menționate la art. 1".
În acest sens, Tribunalul a apreciat că Decizia nr. 1516/19.11.1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al M. București nu poate fi considerată act autentic, din moment ce, potrivit art. 9 din Decretul nr. 377/1960,comitetele executive ale sfaturilor populare comunale sau orășenești din localitățile unde nu funcționează notariate de stat nu pot îndeplini acte notariale care au ca obiect donațiile de orice fel. Or, în cazul de față, având în vedere că în București funcționau la acel moment notariate de stat, pentru valabilitatea donației era obligatorie acceptarea ofertei de donație prin act autentificat de notarul public.
În această situație, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c teza I din Legea nr. 10/2001, imobilul a fost preluat abuziv de stat, nefiind vorba de un contract de donație în formă autentică, ci de un imobil donat statului în baza Decretului nr.478/1954, așa cum de altfel se menționează și în cuprinsul Deciziei nr. 1516/19.11.1974 (fila 52), donație neîncheiată în formă autentică, în privința căreia Legea nr. 10/2001 nu impune condiția de a se fi constatat nulitatea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În ceea ce privește construcția edificată pe teren de Ș. P. si T., existența acesteia este confirmată de istoricul de rol fiscal al imobilului, comunicat de DITL Sector 3 (fila 39) și de fișa tehnică a imobilului, întocmită în anul 1969, în care se menționează suprafața construita de 78 mp (fila 47).
În prezent, imobilul teren în suprafață de 250 mp este afectat în întregime de artera de circulație, trotuar și spațiu verde, astfel cum rezultă din adresele emise de Primăria Sectorului 3 București și Primăria M. București (filele 49 si 55).
Prin urmare, având în vedere că terenul nu poate fi restituit în natură, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de 250 mp teren și 78 mp construcție demolată, notificatorul are dreptul la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Așadar, Tribunalul a constatat că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al notificatorului asupra imobilului și nu prezintă relevanță anul în care acesta și soția sa au dobândit terenul prin înscris sub semnătura privata, fata de aplicabilitatea prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la faptul ca înscrisul care atesta imposibilitatea atribuirii în compensare este emis în aprilie 2010, cu o luna înaintea emiterii Dispoziției nr._/07.05.2010, se constata ca acest motiv de nelegalitate este vădit nefondat, atât datorita faptului ca înscrisul respectiv a fost emis cu foarte puțin timp înaintea datei emiterii dispoziției, cât și deoarece reclamantul nu a făcut dovada ca, la momentul emiterii dispoziției contestate, Primăria M. București ar fi avut posibilitatea atribuirii de bunuri in compensare.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. M. București, iar intimatul a depus note scrise.
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că potrivit pct.25.6 din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 se arată că decizia poate fi contestate de către prefect la instanța de contencios administrativ .
Printr-un al doilea motiv întemeiat pe art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă s-a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ca hotărârea a fost pronunțată pe lipsa de temei legal și prin aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că imobilul dobândit de soții Ș. P. și T. a fost dobândit prin act sub semnătură privată fără a fi cunoscut anul în care înscrisul a fost întocmit pentru a se putea reține calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr.10/2001.
Sub un al doilea aspect s-a susținut că terenul în suprafață de 250 mp a fost donat statului iar donația a fost acceptată prin decizia nr.1516/19.11.1974, donația realizându-se în formă autentică și deci nu se poate reține o pretinsă constrângere la încheierea actului.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Potrivit pct.25.6 din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 contestația formulată de prefect împotriva deciziei emisă de primarul M. București pe temeiul Legii nr.10/2001 este de competența instanțelor de contencios administrativ.
Față de aceste norme, rezultă că sentința civilă nr.1812 din 08.12.2012 din 08.12.2012 a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv pentru care în temeiul art.312(3) Cod procedură civilă se va admite recursul se va casa sentința recurată și se va trimite cauza la Tribunalul București secția de contencios administrativ, competenți a soluționa contestația, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 1812/08.10.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI și Ș. P..
Casează sentința civilă nr.1812/08._ și trimite cauza la Tribunalul București Secția de C. Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored. MȘ/ 2 ex.
17.05.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 230/2013. Curtea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
