Succesiune. Decizia nr. 88/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 15279/299/2008
Dosar nr._
(1343/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 88
Ședința publică de la 21.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât P. G., împotriva deciziei civile nr.337.A. din 30.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G. și intimata intervenientă în nume propriu, S. C..
P. are ca obiect – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul D. L. S., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât P. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberată de Baroul București, avocatul C. D., în calitate de reprezentant al intimata-intervenientă S. C., în baza împuternicirii avocațiale nr.134/2012, lipsind intimatul reclamant S. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că s-a comunicat un răspuns la adresa emisă de instanță, din partea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară-sector 1 București, cu privire la imobilul situat în București, .. 155...., sector 1.
Avocații celor două părți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile.
Curtea ia act de precizarea părților în sensul că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Avocatul recurentului-pârât, P. G., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în principal și trimiterea spre rejudecarea fondului, sau în subsidiar rejudecarea apelului.
Arată că, așa cum rezultă și din relațiile expediate de O.C.P.I. situația juridică a apartamentului ce constituie masa succesorală, este cu totul alta, decât cea reținută până la această fază procesuală.
Astfel, numitul S. G., reclamantul inițial în cauză, donase deja surorii sale, a cărei succesiune se dezbate în acest moment, cota sa parte de proprietate din apartament, până la acea dată stăpânit în indiviziune.
Așadar, motivul de recurs cu privire la stabilirea masei succesorale îl susține și că acest aspect rezultă chiar din actele de la dosar.
Deși la dosar există actul de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase de către reclamantul inițial, către actuala intervenientă în nume propriu, S. C., s-a considerat că ambele părți pot sta în proces, în opinia sa aspect nejuridic și absurd.
Dacă s-ar merge pe această variantă și apartamentul ar fi atribuit altei persoane, s-ar ajunge la situația în care ar trebui să fie două apartamente, pentru că ambii invocă aceleași drepturi succesorale.
Cât privește cel de al doilea motiv de recurs, se referă la faptul că Tribunalul a respins critica referitoare la cotele de proprietate asupra imobilului succesoral, motivat de faptul că nu s-a depus contractul de donație.
Or, acel contract a fost depus la instanța de fond, autentificat sub nr. 519/20.07.2006, fiind evidentă susținerea privitoare la greșita stabilire a drepturilor succesorale asupra bunului imobil.
Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că, datorită unor fluctuații procesuale și procedurale, s-a ajuns ca părțile să se judece pe niște valori, care nu mai au legătură cu realitatea, situație față de care s-ar impune o reevaluare a apartamentului la data ieșirii din indiviziune.
Consideră că în speță, s-au aplicat greșit dispozițiile legale, privind stabilirea cadrului procesual, cât și cu privire la modul cum s-a stabilit masa succesorală, raportat la actul dedus judecății, respectiv contractul de vânzare-cumpărare.
Cheltuielile de judecată se obligă să le solicite pe cale separată.
Avocatul intimatei-interveniente, S. C., solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat de către recurent privind excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Stănciluescu G., consideră că în mod corect a fost analizată atât de instanța de fond cât și de cea din apel.
Solicită a se avea în vedere faptul că acest proces nu a avut ca temei, numai distribuirea masei succesorale, ci și stabilirea cotelor de proprietate, astfel încât, în opinia sa, S. G. este interesat în a primi hotărârea, cât și intervenienta în nume propriu, pentru a-i fi opozabilă.
În ceea ce privește aspectul privind reevaluarea apartamentului, motivat de faptul că nu mai corespunde realității actuale, solicită a se avea în vedere, tendința pârâtului de tergiversare pe care a arătat-o pe parcursul procesului încă din anul 2008, prin numeroase cereri de amânare fără nicio justificare.
Mai mult, pârâtul nu a făcut dovada în niciun moment, că ar fi existat acel act de donație și că în aceste împrejurări a intervenit partea pe care o reprezintă în proces, în condițiile în care acțiunea fusese deja depusă.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2264 din 07 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâtul P. G. și cu intervenienta în interes propriu S. C.; s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei P. F., decedată la 08 august 2008, cu ultim domiciliu în București, .. 155, .; s-a constatat că masa succesorală este formată din cota de ½ din apartamentul situat în București, .. 155; s-a constatat că au calitate de moștenitori: reclamantul, în calitate de frate, cu o cotă de ½ și pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ½; s-a dispus partajarea masei succesorale și atribuirea apartamentului pârâtului, cu obligarea acestuia de a plăti sulta de ¾ din valoarea apartamentului la data decesului: 59.000 euro; s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02 septembrie 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, reclamantul S. G. a chemat în judecată pe pârâtul P. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că masa succesorală de pe urma defunctei P. F. se compune din ½ din apartamentul situat în București, .. 155, ., ., restul de ½ din apartament, compus din vestibul, două camere, baie, bucătărie, cămară, debara, oficiu, revenindu-i de drept prin moștenire de la mama sa S. Haristina potrivit certificatului de moștenitor nr.1790 din 07 octombrie 1992. A mai susținut reclamantul că valoarea masei succesorale este de 68.000 lei. De asemenea a mai solicitat să se constate că persoanele cu vocație succesorală care vin la succesiune sunt reclamantul și pârâtul, precum și atribuirea imobilului în întregime către reclamant cu stabilirea unei sulte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că imobilul ce face obiectul cauzei a fost dobândit de către defuncta sa mama în anul 1981, cu ajutorul reclamantului prin schimb cu un alt apartament aparținând reclamantului, încheindu-se astfel contractul de vânzare cumpărare nr._ din 29 decembrie 1981.
În drept reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 6731-14 Cod de procedură civilă, Legea nr. 319/1944.
În probațiune reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, și expertiză tehnică imobiliară.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 7 – 12 dosar fond).
Pârâtul legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, având în vedere că reclamantul la data de 20 iulie 2006 și-a donat cota de ½ din imobil, mamei sale, consecința fiind existența altor cote ce revin părților, decât cele menționate de către reclamant, solicitând să i se atribuie lui, în calitate de soț supraviețuitor imobilul, având în vedere dreptul său de a locui în continuare în fostul domiciliu conjugal, arătând și faptul că reclamantul a sesizat instanța cu prezenta acțiune cu o lună după decesul mamei sale, înainte de a se deschide procedura succesiunii notariale.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 114, 274 și 6731 Cod de procedură civilă, art. 278 Cod civil.
În dovedire a solicitat probele cu înscrisuri și expertiză tehnică.
La data 04 mai 2009 numita S. C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cu motivarea că reclamantul S. G. i-a cedat drepturile sale litigioase din prezentul dosar cu privire la cota sa de proprietate din apartamentul ce îi va reveni ca urmare a partajului succesoral, solicitând ca toate drepturile reclamantului să fie substituite pe numele intervenientei în baza contractului de cesiune nr. 384 din 25 martie 2009 încheiat la Biroul Notarului Public „B. R. C.”, iar în subsidiar, în cazul atribuirii imobilului către pârât, sulta a fost stabilită să fie atribuită intervenientei.
La termenul din 07 decembrie 2009, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu, precum și probele cu înscrisuri și expertiză specialitatea construcții, având ca obiective identificarea și evaluarea apartamentului în litigiu, cu propuneri de lotizare și stabilirea sultei.
A fost atașat la dosar raportul de expertiză construcții (filele 47 – 68 dosar fond).
La termenul de judecată din data de 28 iunie 2010, pârâtul prin apărător a invocat excepția lipsei calității procesuale active, pe care instanța în temeiul art. 137 alin. 2 Cod de procedură civilă a unit-o cu fondul cauzei.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârât, instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere, față de materialul probator administrat, că reclamantul și-a dovedit calitatea procesuală în ceea ce privește calitatea de moștenitor al defunctelor P. F., și Stănsiulescu Haristina, astfel cum a reieșit din certificatul de moștenitor nr. 1790 eliberat la data de 07 octombrie 1992.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6732 Cod de procedură civilă reclamantul are obligația de a arăta în cererea de partaj persoanele între care va avea loc împărțeala, titlul în baza căruia se cere această împărțeală, bunurile supuse împărțelii, evaluarea acestora, locul unde acestea se află, precum și persana care le deține sau le administrează, iar potrivit art. 6735 alin. 1 Cod de procedură civilă dacă părțile nu se învoiesc, instanța a stabilit bunurile supuse împărțelii, cota parte ce revine fiecăruia.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei P. F., față de certificatul de moștenitor depus la dosar, instanța a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei P. F., decedată la 08 august 2008 și că au calitate de moștenitori: reclamantul, în calitate de frate, cu o cotă de ½ și pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ½.
Față de temeiul de drept mai sus invocat, față de concluziile raportului de expertiză din care reiese că imobilul nu este comod partajabil în natură și că nu se pot face propuneri de lotizare, instanța nu a putut face aplicabilitatea dispozițiilor art. 6735 alin. 2 Cod de procedură civilă. Față de această împrejurare, instanța a dispus partajarea masei succesorale și atribuirea apartamentului pârâtului, cu obligarea acestuia de a plăti sulta de ¾ din valoarea apartamentului la data decesului, 59.000 euro.
S-a făcut aplicarea art. 276 Cod de procedură civilă privind compensara cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2264 din 07 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a formulat apel pârâtul P. G., criticând-o pentru stabilirea greșită a cadrului procesual ca urmare a intervenirii contractului de cesiune de drepturi litigioase, S. G. cedând intervenientei în interes propriu C. S., drepturile sale în cauză, astfel că trebuia admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. G..
Tot astfel, în sentință, nu s-a precizat persoana față de care este obligat la sultă, fiind reținute incorect și cotele cuvenite moștenitorilor, cotele ideale fiind de câte ½ pentru fiecare, potrivit aprecierii apelantului, eroarea purtând și asupra sultei datorate de ¾, în loc de ¼ din valoarea imobilului, fiind criticată și evaluarea efectuată prin expertiză tehnică de la dosar, solicitând o nouă expertiză în apel – probă respinsă ca nefiind utilă cauzei, fiind respinsă proba cu înscrisuri solicitată de apelant pentru susținerea motivelor de apel, reținându-se că în cauză s-au administrat suficiente probe.
Prin decizia civilă nr. 337/A din 30 martie 2002, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, s-a admis apelul pârâtului P. G., a fost schimbată sentința apelată în parte, în sensul că a fost obligat apelantul – pârât la plata sultei stabilite – către intervenienta S. C. – fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate, tribunalul a apreciat apelul ca fiind fondat, doar cu privire la singurul aspect al omisiunii indicării persoanei față de care s-a achitat sulta datorată de pârâtul apelant, în dispozitivul hotărârii.
Celelalte motive de apel au fost nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește greșita stabilire a cadrului procesual, tribunalul a notat că obiectul cauzei l-a constituit o cerere privind dezbaterea succesorală de urma defunctei P. F., sora reclamantului S. G. și soția pârâtului P. G.. S-a solicitat de către reclamant să se constate că persoanele cu vocație succesorală la moștenirea defunctei sunt reclamantul în calitate de frate cu o cotă de ½ din masa succesorală și pârâtul în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de ½ din aceeași masă succesorală. S-a solicitat să se constate masa succesorală alcătuită din cota de ½ din apartamentul situat în București, .. 155, ., .. Cealaltă cotă de ½ din apartament a fost pretinsă de reclamant ca fiind proprietatea sa exclusivă cu titlu de moștenire de la mama sa și a defunctei. Pârâtul a invocat în întâmpinare că reclamantul în 20 iulie 2006 a donat cota sa din apartament surorii sale, defuncta, a cărui succesiune se solicită a fi dezbătută. La 04 mai 2009, s-a depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu de către C. S. care a arătat că a cumpărat drepturile litigioase cu privire la cota reclamantului de proprietate din apartament.
Pârâtul nu a depus la dosar dovada donației pe care a invocat-o că ar fi fost încheiată de reclamant, în favoarea soției sale defuncte.
Având în vedere că nu a fost depusă la dosar această dovadă, în mod corect, prima instanță, pe baza actelor doveditoare (certificat de moștenitor nr. 1790 din 07 octombrie 1992 de pe urma defunctei S. Haristina, mama reclamantului, contract de vânzare-cumpărare a apartamentului indicat încheiat de aceasta din urmă cu N. A. D. autentificat sub nr._ din 29 decembrie 1981 la notariatul de Stat) a reținut că masa succesorală de pe urma defunctei P. F. se compune din cota de ½ din apartament, cealaltă cotă de ½ revenind reclamantului.
Prin urmare au fost calculate corect cotele ce revin din apartament reclamantului, anume ¾, iar pârâtului doar ¼, câtă vreme acestuia îi revine ½ din masa succesorală, respectiv ½ din ½ din apartament, adică ¼ din apartament.
În consecință a fost constatat ca nefondat motivul de apel privind calculul greșit al cotelor ce le revin părților din apartament.
În ceea ce privește stabilirea greșită a cadrului procesual, tribunalul a notat că cesiunea de drepturi litigioase a privit exclusiv cota de proprietate ce revenea reclamantului, în urma soluționării litigiului și partajului asupra apartamentului. Cesiunea de drepturi litigioase nu privea și nu putea să privească drepturile succesorale ale reclamantului, care îi revin exclusiv acestuia. Prin urmare, prima instanță, în mod corect, a stabilit cadrul procesual ca fiind format din reclamant cu privire la drepturile succesorale, intervenientă cu privire la partajul apartamentului și pârât pe ambele aspecte.
În consecință a fost respins ca nefondat motivul de apel vizând stabilirea greșită a cadrului procesual.
Cât privește expertiza efectuată în cauză, tribunalul a notat că valoarea stabilită de expert prin metoda veniturilor a fost cea de 287.950 lei, fiind probabil o eroare materială cât privește indicația de 688.770 euro, indicația corectă fiind cea de 68.770 euro. Valoarea stabilită de expert ca medie între cele două valori luate ca puncte orientative, valoarea din metoda costurilor, valoarea din metoda veniturilor, a fost cea de 60.700 euro. Totuși, instanța de fond a luat în considerare o valoare de 59.000 euro, arătând că aceasta este valoarea apartamentului de la data decesului.
Observând poziția pârâtului apelant care a susținut că expertul a stabilit o valoare neconformă cu criteriile ce se aplică pentru apartamente, s-a constatat nefondat argumentul apelantului. Expertul a luat în considerare pentru stabilirea valorii de circulație a apartamentului de 55.740 euro, coeficienții și corecțiile de preț aplicabile pentru apartament (anexa 5). Distinct, expertul a evaluat îmbunătățirile aduse apartamentului în anexa 6, la valoarea de 2.038 euro.
Deși nu a indicat concis motivele luării în considerare a valorii de 59.000 euro, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut valoarea de 59.000 euro, a rezultat că valoarea rotunjită din valoarea de circulație și valoarea îmbunătățirilor.
Totodată s-a constatat că aceste valori sunt reținute de expert la data de 10 mai 2010, prin urmare valorile sunt cele valabile pentru data expertizării, iar nu data decesului.
Deși a reținut în mod eronat acest aspect de fapt, prima instanță a aplicat corect valoarea de 59.000 euro, la care a raportat cotele, ca fiind valoare orientativă de piață a imobilului. Expertul a luat totodată în considerare valori comparabile de pe piața imobiliară privind imobile din aceeași zonă, în anexa nr. 4, rezultând astfel valori cu mult mai mari decât aceea stabilită de expert de 57.400 euro. Din acest punct de vedere, a apărut ca neutilă cauzei efectuarea unui nou raport de expertiză.
În consecință, reținându-se că s-a stabilit în mod corect valoarea apartamentului din cauză, tribunalul a respins motivul de apel vizând modul de stabilire a valorii apartamentului și valoarea orientativă, ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 337/A din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, a formulat recurs pârâtul P. G., criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, pe mai multe aspecte:
1. În mod greșit instanța de fond a stabilit cadrul procesual, menținând în cauză pe reclamantul S. G., după vânzarea drepturilor sale litigioase, după patru luni de la formularea acțiunii, către intervenienta C. S. care astfel, ia locul procesual al reclamantului.
În consecință, trebuia admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. S., toate drepturile acestuia fiind preluate de către intervenientă.
2. Instanța de apel a respins în mod greșit criticile privind cotele de proprietate asupra imobilului succesoral, sub motivul că apelantul nu ar fi depus contractul de donație prin care G. S. îi transmitea surorii sale, cota indiviză de ½ din apartamentul în litigiu.
Or, înscrisul a fost depus la judecătorie, constând în contractul de donație autentificat sub nr. 519 din 20 iulie 2006 la Biroul Notarilor Publici Asociația „Ciritas” și are ca obiect exact cota indiviză de proprietate de ½ din imobil.
Astfel se confirmă susținerile recurentului privind greșita stabilire a drepturilor succesorale asupra apartamentului în litigiu, care urmează a fi modificate ca urmare a intervenirii liberalității.
3. În mod greșit, instanța de apel a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize tehnice de evaluare a imobilului, întrucât de la data efectuării expertizei și până în prezent, nivelul pieței imobiliare a scăzut, cu consecințe și asupra valorii cotelor succesorale și a sultei datorate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la același tribunal, spre rejudecarea apelului.
La data de 14 septembrie 2012, intervenienta S. C. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât intervenienta nu a preluat de la reclamant decât drepturile din litigiu, reclamantul păstrând celelalte drepturi vizând eventuale alte bunuri ale surorii sale, în viitor, susținerea recurentului că ar fi depus la fond un contract de donație nu se confirmă, el neexistând la dosar, iar refacerea expertizei evaluatorii nu poate fi primită, spre a stabili echivalentul valoric „la zi”, imposibil de aplicat în practică.
În susținerea recursului la dosar s-a depus o copie necertificată potrivit art. 139 Cod de procedură civilă de pe contractul de donație autentificat sub nr. 519 din 20 iulie 2006 la Biroul Notarilor Publici Asociația „Civitas” prin care S. G. a donat surorii sale, P. F. un bun propriu, cu scutire de raport, cota indiviză de ½ din apartamentul nr. 99 situat în București, .. 155, ., . Cartea funciară nr._ – cu precizarea că restul de ½ din acest apartament aparținea doamnei P. F..
Ulterior – din oficiu – Curtea a obținut la dosar o copie a acestui contract și un extras de Carte funciară de la Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București Sector 1 (filele 28 – 32 și 38 – 456 dosar recurs).
Recursul este fondat, doar în parte cu privire la criticile formulate, astfel:
Privitor la cadrul procesual menținut la fond și în apel, Curtea constată că în mod corect nu s-a admis excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului S. G., întrucât cesiunea drepturilor litigioase se află sub condiția de a se constata calitatea de moștenitor legal al reclamantului, ca situație premisă a operării cesiunii, doar în această calitate constatată de către instanță, de drepturile constatate putând apoi beneficia cesionara – intervenientă S. C..
Privitor însă la critica vizând compunerea masei succesorale, cu consecințe vizând modificarea valorilor cotelor legale de succesiune și respectiv, a sultei datorate, Curtea constată că ea este fondată, având în vedere, înscrisurile noi administrate în recurs, respectiv contractul de donație cu scutire de raport nr. 519 din 20 iulie 2006 autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociația „Civitas” prin care, reclamantul S. G. a donat surorii sale – P. F. (defuncta în cauză) cota sa de ½ din apartamentul în litigiu, cealaltă cotă de ½ aparținând în proprietatea acesteia.
Astfel, masa succesorală a defunctei P. F. se compune nu doar din cota de ½ din apartamentul nr. 99 în litigiu, ci din întregul său, de 1/1, contrar susținerilor reclamantului din acțiune și respectiv ale intervenientei în întâmpinarea de la dosar.
Înscrisul este confirmat și prin relațiile de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, prin extrasele de Carte funciară înaintate la dosar.
Curtea mai constată însă că nu poate fi primită critica din recurs privind greșita respingere a unei noi expertize de evaluare a apartamentului de către instanța de apel, întrucât expertiza s-a efectuat la data de 11 iunie 2010 când piața imobiliară, după scăderea semnificativă a prețurilor de la nivelul anului 2008, s-a stabilizat, iar părțile n-au formulat obiecțiuni la fond, or nu constituie un criteriu just de încuviințare a unei noi expertize, doar susținerea că a trecut un anumit timp de la prima expertiză, prilejuită de căile de atac, când prețurile ar putea suferi noi modificări.
Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă – art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă – va fi admis recursul, modificată în parte decizia din apel recurată, în sensul că se va constata că masa succesorală a defunctei P. F. se compune din apartamentul nr. 99 în litigiu în întregul său 1/1, cu o valoare de 60.700 euro și va obliga pe pârâtul P. G. să plătească sultă către intervenienta S. C. în valoare de 30.350 euro corespunzătoare cotei de ½ din moștenirea cesionată de reclamant acesteia, în echivalentul în lei de la data plății la cursul oficial al Băncii Naționale a României, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Curtea va avea în vedere valoarea de circulație a întregului apartament în litigiu de 60.700 euro stabilită în concluziile expertului tehnic de la fond, după aplicarea criteriilor valorice potrivit a două variante de evaluare, prin aplicarea unei medii valorice de câtre expert și scăderea valorii – îmbunătățirilor – valoare însușită de părți, fără formularea de obiecțiuni din partea acestora.
Prezentele considerente cu privire la valoarea de circulație a apartamentului sunt menite să înlocuiască motivarea pe acest aspect din decizia recurată și să clarifice acest aspect, neanalizat în considerentele de la fond – și reținute inexact în motivarea din decizia din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – pârât P. G., împotriva deciziei civile nr. 337/A din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. G. și intimata intervenientă în nume propriu S. C..
Modifică în parte decizia recurată, în sensul următor:
Constată că masa succesorală este formată din apartamentul nr. 99 situata în București, .. 155, sector 1 – în întregul său (1/1), în valoare de 60.700 euro.
Obligă pârâtul P. G. să plătească sultă către intervenineta S. C., corespunzător cotei ½ din valoarea apartamentului – respectiv 30.350 euro, în echivalent în lei la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. P. C. M. T. M. C.
Grefier,
Rădița I.
Red.F.P.
Tenodact. C.F.
2ex./30.01.2013
T.B.-S.3.-T.S.;R.M.L.
Jud.S.1.-F.B.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 255/2013. Curtea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 190/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
