Legea 10/2001. Decizia nr. 2190/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2190/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 49680/3/2010
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2190 R
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. LĂMÂIȚA C.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: C. N. I.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.834/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. C., G. I., T. M., având ca obiect „legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți T. C., G. I., T. M. prin avocat S. B., cu împuternicire avocațială nr._/2011 aflată la fila 15 din dosarul de fond, lipsă fiind recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimaților-reclamanți le-au fost comunicate motivele de recurs.
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și arată că în mod corect instanța de fond a apreciat calitatea reclamanților ca persoane îndreptățite la despăgubiri prin Legea nr. 10/2001. Totodată solicită și modificarea dispozitivului în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, arătând că între momentul pronunțării și cel al redactării legislația în materie s-a modificat, instanța de fond și-a întemeiat întreaga hotărâre pe legislația în vigoare la data pronunțării, iar în urma modificărilor legislative aceasta devenind inoperabilă. În final solicită respingerea recursului și modificarea dispozitivului în sensul legii noi aplicabile. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Analizând calea de atac reține:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._, reclamanții T. C., G. I. și T. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, stabilirea despăgubirilor aferente imobilului situat în ., sector 2 și obligarea pârâților la plata despăgubirilor.
În motivare au arătat că prin notificarea 5448/30.01.2001 transmisă prin B. S. și N. reclamanții și autoarea lor T. S. au solicitat despăgubiri aferente imobilului situat în București, ., sector 2 imobil preluat abuziv de stat prin Decretul de expropriere nr. 43/1984 și Decizia nr. 613/17.04.1984 a P.M.B.
În dovedirea acțiunii au fost anexate notificarea nr. 5448/2001, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1494/165/28.05.1956 la notariatul de Stat al Raionului 23 August, bucurești, contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 8016/09.07.1982, certificat de naștere nr. 58/12.02.2008 eliberat de B.N.P N. Ț., C.M. nr. 860/25.11.1983 eliberat de Notariatul Jud. Călărași, decizia 613/17.04.1984, Decretul nr. 43/1984, acte de stare civilă, declarații autentificate sub nr.7 /31.01.2012 și respectiv 8/01.02.2012 la BNP S. C. D..
Prin cererea modificatoare formulată la 19.05.2010 reclamanții au solicitat obligarea pârâtului M. București prin P.G. la emiterea dispoziției cu propunerea de acordare a despăgubirilor echivalente pentru imobilul în litigiu, precum și la transmiterea dosarului aferent notificării către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În subsidiar, au solicitat ca stabilirea despăgubirilor să se facă urmare emiterii unei Dispoziții de acordare de despăgubiri echivalente valorii imobilului din ..
Prin sentința civilă nr. 834/18.04.2013 cererea a fost admisă în parte și a fost obligat pârâtul M. București să emită decizie/dispoziție de restituire în echivalent pentru imobilul situat în ., sector 2 București, compus din teren în suprafață de 248 mp și construcție compusă din 5 camere și dependințe pe numele reclamanților. S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea Municipiului București la transmiterea dosarului aferent notificării către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în Bucuerști, Calea Floreasca nr.202, sect 2, ca neîntemeiat.
A reținut Tribunalul că prin contractul de vânzare - cumpărare nr._ autorii reclamanților T. M. și T. S. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 66% din imobilul situat în București, ., sector 2, compus din teren în suprafață de 264 mp și construcție. Prin același contract reclamantul G. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 34% din imobilul în litigiu.
Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 8016/09.07.1982 reclamantul G. I. a vândut cota sa de 34% din imobilul situat în București, ., sector 2 către reclamantul T. C..
În baza Decretului nr. 43/1984, terenul din ., sector 2 a trecut în proprietatea statului prin expropriere, iar construcția a fost demolată.
Imobilul compus din teren în suprafață de 264 mp a trecut în proprietatea statului pe numele reclamanților T. M., T. C. precum și al autoarei T. S..
La decesul lui T. M. conform certificatului de moștenitor nr. 860/1983 au rămas ca moștenitori T. C. și G. I. în calitate de fii și T. M., soție supraviețuitoare fiecăruia revenindu-i o cotă de ¼ din moștenire.
Prin notificarea nr. 5448/2001, T. M., T. M., T. C. și G. I. au solicitat în temeiul Legii 10/2001 despăgubiri pentru terenul expropriat, din ., iar pentru construcția demolată, diferența dintre valoarea despăgubirilor primite și valoarea actualizată.
Pârâtul M. București a înregistrat notificarea sub nr._, aceasta fiind adresată inițial Prefecturii Municipiului București.
Reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea în sensul art.4 alin. 2 din Legea 10/2001, republicată, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari T. M. și T. S..
La decesul lui T. S. au rămas ca moștenitori în calitate de fii, respectiv fiică, reclamanții, fiecare cu o cotă de 1/3 din moștenire, potrivit certificatului de moștenitor nr. 58/2008.
În conformitate cu art. 24 alin.2 din Legea 10/2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută prin actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În cauză titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului notificat sunt reclamanții în calitate de moștenitori legali ai numitei T. S., aceasta având calitatea de moștenitoare a defunctului proprietar T. M., în anexa Decretului de expropriere nr. 43/1984 figurând înscrisă cu imobil compus din teren în suprafață de 248 mp; prezumția relativă a calității de proprietar al persoanei/ persoanelor înscrise în anexa actului de preluare abuzivă instituită de legiuitor nu este înlăturată de nici o altă probă.
Tribunalul reține caracterul abuziv al decretului de expropriere în conformitate cu art.2 lit.i) din lege, având în vedere că la data emiterii Decretului erau în vigoare dispozițiile art.481 Cod civil, în conformitate cu care nimeni nu putea fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, dispoziții care nu au fost respectate, autorii reclamanților neprimind nici o despăgubire pentru imobilul teren.
În conformitate cu art.10 din Legea 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În cazurile în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin Decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a decis că, în cazul în care entitatea investită cu soluționarea notificării nu a soluționat cererea în termenul legal, instanțele judecătorești sunt competente să soluționeze nu numai contestația împotriva dispoziției de respingere a notificării, dar și fondul cererii.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului M. București la transmiterea dosarului format în baza notificării către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu motivarea că din actele dosarului nu rezultă refuzul nejustificat al Municipiului București de a înainta dosarul la CCSD, singurele solicitări adresate de reclamante vizează cererea de soluționare a notificării.
M. București reprezentat legal de către Primarul General a formulat recurs solicitând admiterea recursul, modificarea deciziei atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată
Se arată că potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii sau de acordare de bunuri și servicii în compensare.
Conform art.1 al.1 și al.2, art.4, art.16 și art.50 lit. b din Legea nr. 165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 al.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Prin art. 4 al Legii nr. 165/2013 se arata in mod expres ca aceasta lege este aplicabila si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 16.05.2013.
Deși instanța de judecată reține ca dovedita calitatea de persoana îndreptățită a reclamanților cu privire la imobilul în litigiu înscrisurile depuse nu valorează titlu translativ de proprietate în ceea ce privește construcția, iar prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada preluării bunului de către stat, în sensul că nu s-a făcut dovada anulării ofertei de donație.
Astfel, înscrisurile avute în vedere de către instanța de judecată la soluționarea cauzei și considerate de către instanța de fond ca acte doveditoare a dreptului de proprietate nu fac aceasta dovada și nu suplinesc necesitatea probării dreptului, inclusiv în ceea ce privește întinderea acestuia și a raporturilor dintre autorii reclamantului referitor la proprietatea imobilului în litigiu.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea căi de atac ca nefondată.
Analizând recursul formulat, Curtea reține:
1. Critica referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.165/2013, ce poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., este fondată.
Sub acest aspect Curtea reține că ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond, însă anterior expirării termenului de declarare a căii de atac de față, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art.4 din Legea nr.165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (…)”, iar potrivit art.50 lit. c din același act normativ „La data intrării în vigoare a prezentei legi (…) articolele 16, 17, 18, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189 și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă”.
Odată ce notificarea nu era soluționată irevocabil la data de 20 mai 2013, dispozițiile legii nr.165/2013 invocate de recurentul – pârât M. București prin Primarul General sunt aplicabile litigiului de față, urmând ca măsurile compensatorii ce se cuvin reclamanților să fie acordate în concordanță prevederile noii legi.
2. Criticile privind calitatea de persoane îndreptățite, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 5 cpc nu pot fi primite.
Pentru început se subliniază faptul că aspectele privind neanulare actului de donație sunt străine cauzei, imobilul în litigiu fiind preluat în baza decretului nr. 43/1984 și nu ca urmare a unui act cu titlul gratuit așa cum pretinde recurenta.
Cât privește dreptul de proprietate Tribunalul a analizat într-o manieră completă modalitatea de dobândire și transmitere a dreptului prin raportare la înscrisurile depuse la dosar (fila 16 și următoarele dosar Tribunalul). Deși se contestă aceste aspecte nu se indică de ce actele analizate nu au transmis proprietate și de ce nu prezentau putere probatorie în opinia recurentei.
Reținând că nu se poate identifica nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii, că în mod corect Tribunalul a arătat că intimații – reclamanți sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii pentru imobilul preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură, fiindu-le aplicabile dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.165/ 2013 potrivit cărora „În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte” precum și prevederile capitolului III din lege care reglementează procedura de acordare a măsurilor compensatorii,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.834/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. C., G. I., T. M.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Obligă pârâtul să transmită Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație ce atestă situația juridică a imobilului, în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.1 din Legea nr. 165/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. Lămâița C. A. P. C. N. I.
GREFIER,
P. B. B.
Tehnored: CNI
2 ex./………………
Tribunalul București – Secția a III-a Civilă
Judecător: S. M.
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 577/2013. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 1848/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
