Cereri. Decizia nr. 1848/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1848/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 2115/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1848R
Ședința publică de la 1 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - D. Z.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror A. C..
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant Z. D. și de recurentul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr.1606/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, având ca obiect „reparare prejudicii erori judiciare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat B. M.-D., cu împuternicire avocațială la dosar și recurentul-pârât reprezentat de consilier juridic O. Golodin, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că recurentul-reclamant a depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată recurentului-pârât.
Reprezentantul recurentului-pârât, ca aspect preliminar, invederează că denumirea corectă a instituției pe care o reprezintă este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, conform Hotărârii Guvernului nr.520/2013.
Apărătorul recurentului-reclamant nu contestă calitatea de reprezentant a recurentului-pârât.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este corectă susținerea reprezentantului recurentului-pârât. În momentul de față Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov s-a reorganizat în Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, ca structură subordonată în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, prin Hotărârea Guvernului nr.520/2013.
Apărătorul recurentului-reclamant invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Reprezentantul recurentului-pârât invederează că nu are alte cereri prealabile judecății.
Reprezentantul Ministerului Public depune la dosar practică judiciară, 6 hotărâri judecătorești irevocabile în materia ce face obiectul recursului. Invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului-reclamant arată că prin motivele de recurs a criticat cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța de fond, cuantum pe care îl apreciază foarte mic, raportat la situația de fapt arătată în acțiune, iar pe de altă parte această critică vizează neacordarea despăgubirilor morale. Este vorba despre contravaloarea celor 41 pachete pe care le-a primit recurentul-reclamant în perioada în care a fost arestat, iar pe de altă parte este vorba de cuantumul salariilor pe care le-ar fi primit dacă ar fi lucrat în acea perioadă de 435 zile, în care a fost arestat pe nedrept. Consideră că prima instanță a dat o hotărâre lipsită de temei legal, neanalizând toate criteriile pe care trebuia să le aibă în vedere la data când a pronunțat hotărârea. Apreciază că, raportat la decizia nr.548/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se referă la o doză de aproximare în ceea ce privește acordarea daunelor nepatrimoniale, prima instanță nu s-a raportat exact la situația pe care reclamantul a indicat-o, nu a avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză. A indicat o hotărâre judecătorească într-o speță asemănătoare, în care suma acordată este de aproape 10 ori mai mare decât cea acordată de instanța de fond.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată la instanța de fond.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant. Solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și neîntemeiată. Apreciază că nu au fost îndeplinite condițiile obligatorii ale art.504 și 505 C.pr.pen., motiv pentru care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. În subsidiar, solicită diminuarea pretențiilor reclamantului la minimul prevăzut de lege, ca nefiind dovedite și întemeiate. Singura în măsură care să aprecieze cuantumul daunelor îndreptățite către reclamant, este instanța de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant, ca neîntemeiat. În ce privește critica referitoare la greșita respingere a despăgubirilor materiale solicitate, sentința instanței de fond este motivată legal și temeinic. Reclamantul a solicitat cu titlu de despăgubiri materiale o sumă de bani pe care a sugerat-o și care ar fi reprezentat cuantumul salariilor pe care le-ar fi primit. În mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul nu a făcut proba susținerilor sale. La dosar nu există nici o dovadă că reclamantul ar fi lucrat în vreun loc și ar fi obținut salariu de care a fost privat.
În privința despăgubirilor materiale cu privire la cele 41 pachete de care ar fi beneficiat reclamantul din partea aparținătorilor în perioada de detenție, de asemenea soluția pronunțată este legală și temeinică. Reclamantul nu a dovedit că acele produse alimentare de care a beneficiat erau necesare, imperative față de regimul alimentar nesatisfăcător al penitenciarului și nu a probat costul acelor pachete. Nu se pot face speculații că au avut o valoare de 10 lei sau 100 lei și nu a dovedit din partea cui au venit acele pachete.
Depune la dosar practică judiciară – sentința civilă nr.150/21.01.2013 a T.B. – Secția a V-a Civilă, privind pe reclamantul C. V., cu referire la condițiile în care pot fi acordate despăgubirile materiale reprezentând contravaloarea pachetelor.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât, conform motivelor invocate în întâmpinare. În ce privește inadmisibilitatea acțiunii, nu o consideră că ar fi o excepție veritabilă, ci o apărare de fond. Apreciază că sunt îndeplinite din plin toate condițiile prevăzute de art.504 și urm. C.pr.pen. Solicită să se aibă în vedere decizia nr.45/1998 a Curții Constituționale referitor la aplicarea dispozițiilor acestor articole. Consideră neîntemeiat recursul declarat de recurentul-pârât, nefiind susținut de nici o dovadă. Totodată, recursul este și rău intenționat, având în vedere că face referire că recurentul-reclamant deja ar fi suportat o reparație morală, pentru că a fost achitat. Aceasta nu este o reparație morală, în realitate reclamantul nu a fost vinovat, motiv pentru care a fost achitat atât la instanța de fond, cât și în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în parte a recursului declarat de recurentul-pârât. Cu privire la critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, aceasta este nefondată raportat la prevederile legale ale art.504 C.pr.pen. Recursul este fondat din punct de vedere al faptului că, cuantumul daunelor morale acordate este excesiv de mare și solicită diminuarea acestora.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1606 din 13.06.2013 Tribunalul Ilfov a admis în parte cererea formulată de reclamantul Z. D. împotriva pârâtului Statului Român și a obligat pe pârât la plata sumei de 15 000 de Euro reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale constând în prejudiciile aduse reclamantului ca urmare a arestării preventive nelegale în perioada 22.04.2003 - 2.07.2004, în baza art. 504 - 506 Cod procedură penală.
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză, a stabilit situația de fapt și a invocat și jurisprudența Î.C.C.J. în cazuri similare, respectiv decizia civilă nr. 457/27.01.2012 prin care s-a stabilit că „prejudiciul moral cauzat prin arestarea nelegală (rezultată din hotărârea de achitare) nu trebuie dovedit, întrucât prin măsura respectivă se încalcă unul dintre cele mai importante atribute ale personalității umane, dreptul la libertate, ca drept inalienabil al ființei umane și ca valoare primordială într-o societate democratică, iar suma acordată de instanță pentru prejudiciul moral suferit trebuie să fie o reparație pentru atingerea adusă onoarei, sănătății și reputației sale prin declanșarea procedurii penale în cadrul căreia s-au dispus măsurile restrictive și, în final, achitarea persoanei”.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs ambele părți din proces.
Reclamantul Z. D. a solicitat majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond pentru cele 435 de zile de arest preventiv urmat de achitare și, de asemenea, obligarea pârâtului la despăgubiri materiale constând în salariul neîncasat și contravaloarea pachetelor primite pe perioada detenției. Apelantul - reclamant a precizat și faptul că, în dosarul nr. 2385/93./2013 al Tribunalului Ilfov având un obiect identic, o persoană aflată într-o situație similară cu cea a reclamantului a primit despăgubiri morale de 10 ori mai mari decât cele stabilite pentru el în prezentul proces. Sub aspectul prejudiciului material, reclamantul a precizat că a făcut dovada primirii a 41 de pachete cu alimente și că, deși nu a făcut dovada că la data arestării avea un loc de muncă, instanța trebuia să-i acorde despăgubiri în raport de venitul pe care, în mod ipotetic, reclamantul l-ar fi putut realiza, raportat la venitul minim pe economia națională.
Recursul este fondat.
Cu privire la cuantumul prea mic al prejudiciului moral, instanța de recurs reține că prin hotărârea irevocabilă pronunțată în dosarul nr. 2385/93.2012 (fila 72 verso dosar apel) numitul N. C. - o persoană aflată într-o situație similară cu reclamantul din prezentul proces, în sensul că a fost arestat preventiv în aceeași perioadă de timp, în același dosar, pentru aceeași faptă și a fost achitat pentru aceleași motive ca și reclamantul Z. D. - a primit despăgubiri morale pentru cele 435 de zile de arest preventiv nelegal, suma de 80 000 de lei, adică 18 000 de Euro, mai mult cu 3000 de Euro decât reclamantul Z. D..
Pentru prezenta instanță, hotărârea menționată reprezintă practică judiciară relevantă, cu autoritate de lucru judecat, obligatorie pentru toate celelalte procese ulterioare similare, deoarece nu este de conceput ca persoane aflate în situații similare de arest preventiv să fie despăgubite într-un cuantum diferit, deoarece discriminarea produsă astfel ar crea un nou prejudiciu nejustificat. De aceea, prezenta instanță observând că nu există nici un argument obiectiv și concret care să o determine să acorde reclamantului din prezentul proces o despăgubire morală mai mare decât cea acordată deja, cu titlu irevocabil, unei persoane aflate într-o situație identică, va admite recursul în sensul că va stabili cuantumul despăgubirii morale în prezentul proces la un nivel egal cu despăgubirea acordată în procesul anterior, adică va majora cuantumul acesteia cu 3000 de euro.
Subsidiar, instanța observă că a fost acordată o sumă de 184 de lei pe zi de închisoare nelegală (aproximativ 35 de Euro) ceea ce reprezintă nivelul minim acceptat al despăgubirilor morale acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazuri similare.
Sub aspectul despăgubirilor materiale, instanța reține că acestea nu pot fi acordate, deoarece reclamantul nu era încadrat în muncă la data arestării și nu există nici un indiciu că el ar fi avut intenția să se angajeze în scopul obținerii unui venit material, iar pachetele primite în penitenciar, de la familia sa, reprezintă alimente necesare pe care le-ar fi consumat și în libertate, astfel că nu reprezintă o cheltuială specifică sau necesară, efectuată pentru ameliorarea situației sale speciale, de arestat, în raport de situația sa normală, de persoană aflată în libertate, astfel că instanța apreciază că pârâtul nu datorează despăgubiri pentru aceste cheltuieli,
De aceea, recursul declarat de reclamant va fi admis în baza art. 3041 Cod procedură civilă cu consecința majorării cuantumului despăgubirilor morale de la 15 000 de Euro la 18 000 de Euro pentru 435 de zile de arestare preventivă, nelegală și nejustificată.
Recursul declarat de S. Român în scopul micșorării cuantumului daunelor morale acordate reclamantului va fi respins ca nefondat, pentru aceleași motive pentru care a fost admis recursul declarat de reclamant, instanța considerând, mai presus de orice criterii subiective de apreciere, ce caracterizează întregul proces de stabilire a unor daune morale, că se impune respectarea principiului non – discriminării, respectarea practicii judiciare, a principiului securității raporturilor juridice și a celui al egalității cetățenilor în fața legii, scop în care a stabilit același cuantum al daunelor morale, decis irevocabil, într-o decizie judiciară anterioară, pentru o persoană aflată exact în aceeași situație ca și reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr.1606/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Z. D., împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința menționată.
Obligă pe pârâtul S. Român reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București la plata sumei de 18 000 de euro (echivalent lei la cursul BNR din ziua plății efective) cu titlu de daune morale către reclamantul Z. D..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. A. V. D. Z.
GREFIER
G. M. V.
Red. R.P.
Tehnored. T.I
2 ex./27.11.2013
Jud. fond:
L. C. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 2190/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 642/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
