Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 577/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 20603/302/2010
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 577R
Ședința publică de la data de 15.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L. - M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva deciziei civile nr. 967A/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. de Avocatură A. Ticlea, cauza având ca obiect „îmbogățire fără justă cauză”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – pârâtă C. de Avocatură A. Ticlea – reprezentat de avocat A. Ț., lipsind recurenta – reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, la data de 25.02.2013, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă, copia acestei întâmpinări fiind comunicată recurentei – reclamante, în aceeași zi, în baza rezoluției grefierului șef al secției, dovada în acest sens fiind depusă la dosar (fila 23).
Reprezentantul intimatei – pârâte învederează invocă excepția nulității recursului pe aspectul nemotivării, conform art. 306 C.pr.civ., întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, ce dispoziții au fost încălcate sau nerespectate de instanța de apel, recursul fiind o copie a cererii de apel, schimbând doar denumirea căii de atac.
În cauză, nu s-a invocat nici un motiv de ordine publică și nici nu s-au indicat greșit motivele de recurs care să permită înlăturarea nulității.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.
În combaterea recursului, arată că între părți a existat un contract de prestări servicii și un act adițional. Prin actul adițional s-a stabilit plata sumei în litigiu calculată pentru cele 60 de documentații cadastrale suplimentare întocmite la cererea recurentei.
Factura fiscală în litigiu a fost acceptată de beneficiara – recurentă prin semnare și ștampilare, fiind aplicate 6 semnături și 4 ștampile ale unității recurente. Lipsa culpei cabinetului de avocat este evidentă din răspunsul la interogatoriu administrat la fond.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare atât pe excepția nulității cât și pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București sub nr._, reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A.-D.R.D.P. București a chemat în judecată pe pârâta C. de avocatură A. Ț. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 175.732,80 de lei, reprezentând valoarea cu care aceasta și-a mărit în mod nejustificat patrimoniul.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare a unui raport de audit al Curții de Conturi și a unui raport intermediar de control intern al C.N.A.D.N.R. s-a constatat că pârâta a încasat necuvenit suma de 175.732,80 de lei, reprezentând sume decontate nejustificat pentru întocmirea și predarea unui număr suplimentar de 60 de documentații cadastrale neconforme.
Reclamanta a mai arătat că pârâta și-a mărit patrimoniul cu suma de 175.732,80 de lei, majorare care s-a făcut în dauna societății reclamante prin încasarea nejustificată a 55% din valoarea aferentă a 60 de imobile pentru care a predat documentații neconforme, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului societății reclamante cu respectiva valoare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 82, art. 112 și urm. C.pr.civ. și pe principiul îmbogățirii fără just temei.
Pârâta C. de avocatură A. Ț. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin contractul de asistență și reprezentare juridică nr. 107/916 A.T./15.06.2006 s-a obligat să presteze servicii de asistență și reprezentare juridică în vederea dobândirii prin expropriere a imobilelor proprietate privată necesare obiectivului de investiții “Flexibilizare trafic pe DNI1 km 8 plus 100 și 17 plus 100 și Centura rutieră a Bucureștiului în zona de Nord“, iar imediat după încheierea contractului, iar în vederea executării acestuia a încheiat un contract de prestări servicii cu . SRL având ca obiect întocmirea documentațiilor topografice necesare obținerii numerelor cadastrale pentru suprafețele de teren afectate de proiect. Potrivit susținerilor pârâtei, cu ocazia deplasării în teren s-a constatat neconcordanțe între documentația tehnică transmisă de reclamantă și realitatea din teren, motiv pentru care, serviciul tehnic al DRDP a întocmit referatul nr. 324/8.11.2007 în care a arătat că la data comunicării limitei finale de expropriere societatea autorizată pentru întocmirea documentațiilor cadastrale angajată de casa de avocatură întocmise deja un număr de 60 de documentații, care s-au dovedit neconforme cu noua soluție, situația care nu era imputabilă pârâtei, astfel că prin raportarea finală s-a aprobat ca pentru cele 60 de documentații să i se achite casei de avocatură suma de 175. 732,80 de lei. În acest sens, pârâta a arătat că a fost încheiat actul adițional nr. 3/15.11.2007, prin care părțile au modificat obiectul contractului și reclamanta s-a obligat la plata acestei sume și a fost emisă factura fiscală nr._/16.11.2007, ce a fost avizată de plată de toate compartimentele competente ale reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 4731/01.06.2011 Judecătoria Sectorului 5 București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 15 iunie 2006 între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. 107/916 având ca obiect asistența și reprezentarea în fața instanțelor de judecată sau a altor autorități pentru client în vederea dobândirii prin expropriere în numele Statului Român a imobilelor proprietate privată necesare realizării obiectivului de investiții „Fluidizare trafic pe DN 1 între km. 8 plus 100 și km. 17 plus 100 și centura rutieră în zona de nord a Municipiului București.
Potrivit art. 2.4 don contract, în cazul în care în urma elaborării detaliilor de execuție se va constata necesitatea suplimentării suprafețelor expropriate, avocatul este îndreptățit să solicite un onorariu egal cu cel prevăzut la pct. 2.1 pentru fiecare imobil suplimentar.
Obiectul contractului a fost modificat prin actul adițional nr. 3/15 mai 2007, părțile prevăzând printre altele că se va plăti avocatului și suma de 175.732,80 lei rezultată urmare a întocmirii unui număr suplimentar de 60 de documentații.
Pentru plata acestei sume cabinetul de avocatură a emis factura fiscală nr._/16 nov. 2007, care a fost acceptată de reclamantă prin semnare și ștampilare.
În aceste condiții, instanța, având în vedere temeiul juridic invocat în susținerea cererii respectiv îmbogățirea fără just temei, a reținut că acesta nu a fost dovedit în cauză, întrucât plata sumei în litigiu s-a făcut în baza actului adițional mai sus amintit, act ce reprezintă acordul de voință al părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut următoarele critici:
Hotărârea apelată este nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei interpretări de către instanță a probelor administrate în cauză, respectiv a neluării în considerare a raportului de audit nr. DS 69/2009 al Curții de Conturi și al Raportului intermediar nr. 2/20.07.2010 al serviciului de Control Intern al CNADNR prin care s-a constatat că pârâta a încasat necuvenit suma solicitată prin acțiune, prin acest din urmă raport reținându-se și faptul că la data întocmirii actului adițional, contractul nr. 107/2006 nu mai era în vigoare, depășindu-se durata de valabilitate, motiv pentru care actul adițional nr. 3 nu putea fi considerat ca aparținând acestui din urmă contract.
În al doilea rând, apelantul-reclamant a învederat faptul că în dosarul nr._/302/2010 Tribunalul București Secția a III-a civilă a admis apelul CNADR, pe motiv că instanța de fond nu a pus în discuția părților calificarea corectă a obiectului cauzei, motiv pentru care solicită ca, în situația în care instanța nu va soluționa pe fond apelul, să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru calificarea obiectului cauzei.
Prin decizia civilă nr. 967A/14.11.2012 Tribunalul București Secția a III-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva sentinței civile nr. 4731/01.06.2011.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în mod legal, prima instanță, având în vedere temeiul juridic indicat în mod expres de reclamantă în cuprinsul acțiunii – principiul îmbogățirii fără just temei, a reținut în raport de actele depuse la dosar, respectiv contractul de asistență și reprezentare juridică nr. 107/2006 și actul adițional la acesta nr. 3/2007, dar și în raport de faptul acceptării de către reclamantă a facturii fiscale emise de pârâtă pentru suma de bani în litigiu, că în cauză nu a fost dovedită condiția absenței cauzei legitime pentru plata respectivei sume solicitate și, ca urmare, îmbogățirea pârâtei în mod nejustificat.
În aceste condiții, existând între părți un raport contractual care a exprimat voința acestora, serviciul prestat a fost acceptat și plătit de către beneficiar în mod justificat.
Susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de apel referitoare la aspectele reținute prin Raportul Serviciului de Control Intern al CNADR cu privire la valabilitatea actului adițional în baza căruia s-a efectuat plata, au fost înlăturate de către instanță ca neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte nu au format obiectul cererii de chemare în judecată situație în care invocarea lor pentru prima dată în apel contravine art. 294 C.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de apel, la pronunțarea hotărârii apelate, nu a luat act de faptul că instanța de fond nu a pus în discuție calificarea corectă a obiectului cauzei, rezumându-se a se ține cont de faptul că în finalul cererii de chemare în judecată reclamanta a făcut referire la așa zisa îmbogățire fără justă cauză și fără a observa că în principal, aceasta a invocat neîndeplinirea corespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor asumate prin antecontractul încheiat între părți și actele adiționale la acesta, deși reclamanta și-a îndeplinit propria obligație de a-i achita acesteia serviciile la care pârâta s-a obligat prin aceste acte.
Așadar, cum bine s-a reținut de instanța care a soluționat dosarul nr._/302/2010, pe considerentul: „nefiind corect calificat obiectul cauzei, instanța nu a cercetat fondul acesteia”, recurenta – reclamantă consideră că și în speța de față, raportându-se la prestațiile similare din partea intimatului – pârât, sunt aplicabile aceleași dispoziții legale prevăzute de Codul de procedură civilă, drept pentru care, în situația în care instanța nu va soluționa în fond apelul astfel cum a fost formulat, să desființeze sentința apelată în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru calificarea obiectului cauzei.
Recurenta – reclamantă consideră netemeinice susținerile reținute de către instanța de apel de la pag. 3 alin. 3 conform căreia „Susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de apel referitoare la aspectele reținute prin Raportul Serviciului de Control Intern al CNADNR SA cu privire la valabilitatea actului adițional în baza căruia s-a efectuat plata, aceste aspecte nu au format obiectul cererii de chemare în judecată, situație în care invocarea lor pentru prima dată în apel„ deoarece cererea inițială de chemare în judecată a fost fondată chiar pe Raportul Serviciului de Control Intern al CNADNR SA.
În consecință, recurenta – reclamantă solicită admiterea recursului, desființarea în totalitate a deciziei civile nr. 967A/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul București, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În subsidiar, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru calificarea obiectului cauzei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat, arătând că recurentul-reclamant a copiat motivele de apel fără a indica motive de nelegalitate, pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că obiectul acțiunii a fost corect calificat, și că lipsa culpei cabinetului de avocatură reiese din răspunsurile reclamantei la interogatorul administrat în fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Deliberând cu prioritate asupra excepției nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Curtea reține că, într-adevăr, sancțiunea nulității recursului este prevăzută de art. 306 alin. 1 și 3 C.pr.civ., cu referire la art. 302l alin. 1 lit. c) C.pr.civ., potrivit căruia cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C.pr.civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
Cu toate acestea, art. 306 alin. 3 C.pr.civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Având în vedere că recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe pct. 8 și 9 din art. 304 C.pr.civ. și a invocat ca motiv de nelegalitate greșita calificare a obiectului acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va respinge excepția nulității recursului.
Pe fondul recursului, Curtea arată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. se referă la un act juridic unilateral sau bilateral dedus judecății, în înțelesul de negotium, de manifestare de voință săvârșită cu intenția de produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic. Acest caz de recurs este incident în situația în care, deși clauzele actului juridic înțeles ca negotium sunt clare, lipsite de echivoc, totuși judecătorul cauzei îi „schimbă natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, cu încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 C.civ. (potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante).
Cauza de față este o actio de im rem verso, întemeiată pe faptul juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză, astfel că reclamantul nu a dedus judecății instanței vreun act juridic în sens de negotium, cu privire la care să poată invoca faptul că instanța de apel i-ar fi schimbat natura sau înțelesul vădit lămurit al acestuia; și nici nu a indicat în ce fel consideră recurentul-reclamant că ar fi incident acest caz de modificare, motiv pentru care Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. nu este incident în cauză, fiind invocat doar formal.
Constatând că prin dezvoltarea motivelor de recurs recurentul invocă aplicarea greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 3 C.pr.civ., Curtea va încadra aceste critici în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și le va analiza din această perspectivă.
Recurentul susține faptul că în mod greșit instanța de apel a respins motivul de apel prin care invoca faptul că instanța de fond nu a pus în discuție calificarea corectă a obiectului cauzei, reținând în mod greșit că s-a făcut referire la îmbogățirea fără justă cauză și fără a observa că reclamantul a invocat în principal neîndeplinirea corespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor asumate prin antecontractul încheiat între părți și actele adiționale la acesta, deși reclamanta și-a îndeplinit propria obligație de a-i achita acesteia serviciile la care pârâta s-a obligat prin aceste acte.
Critica este nefondată.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 84 C.pr.civ. cu cele ale art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. care consacră rolul activ al judecătorului reiese că, independent de indicarea unui temei juridic de către parte, instanța are obligația de a da cererilor cu care este învestită o corectă calificare juridică, identificând normele de drept substanțial aplicabile situației de fapt reținute în cauză.
Calificarea juridică a acțiunii se face prin stabilirea normelor de drept substanțial aplicabile la situația de fapt invocată de către reclamant în susținerea acțiunii, precum și în raport de obiectul cererii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, pronunțarea instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut fiind și motiv de revizuire al hotărârii reglementat la art. 322 pct. 2 C.pr.civ.
Prin urmare, judecătorul investit cu soluționarea unei cereri în nici un caz nu-i poate schimba obiectul, acesta fiind stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, o altă soluție fiind de natură a încălca principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
Prin acțiunea cu soluționarea căreia reclamantul a investit instanța de fond, a solicitat a se constata că pârâta și-a mărit în mod nejustificat patrimoniul în detrimentul reclamantei, obiectul cererii de chemare în judecată fiind obligarea pârâtei la plata sumei de 175.732,80 de lei, reprezentând valoarea cu care aceasta și-a mărit în mod nejustificat patrimoniul.
De asemenea, în motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a încasat necuvenit suma de 175.732,80 de lei, reprezentând sume decontate nejustificat pentru întocmirea și predarea unui număr suplimentar de 60 de documentații cadastrale neconforme, încasare pe care o consideră nejustificată, și a mai arătat că acest fapt a determinat o micșorare a patrimoniului societății reclamante cu respectiva valoare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe principiul îmbogățirii fără just temei.
Văzând motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, precum și obiectul său clar și precis stabilit de reclamant, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a constatat că a fost investită cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, calificarea acțiunii neputând fi alta decât cea a unei actio de im rem verso.
În mod corect a reținut instanța de apel faptul că o schimbare a obiectului cererii de chemare în judecată este inadmisibilă în apel, făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor art. 294 C.pr.civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.
În mod neechivoc, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a pretins obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând valoarea cu care aceasta și-a mărit în mod nejustificat patrimoniul în dauna patrimoniului reclamantului, iar obiectul cererii de chemare în judecată nu poate fi schimbat în nicio situație de către instanță, care este obligată de dispozițiile art. 129 alin. 6 C.pr.civ. să se pronunțe numai în limitele investirii sale, adică numai asupra obiectului dedus judecății.
Îmbogățirea fără justă cauză este acel fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul, acesta din urmă având posibilitatea intentării acțiunii în justiție prin care să pretindă restituirea acestei sume.
În mod corect au reținut ambele instanțe de fond faptul că nu este îndeplinită în cauză una din condițiile acțiunii întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, aceea ca mărirea patrimoniului pârâtei în dauna micșorării patrimoniului reclamantului să se fi făcut în lipsa unei cauze legitime; atât timp cât s-a reținut că plata sumei de 175.732,80 lei s-a făcut în baza unor raporturi contractuale.
Or, prin recursul de față, recurentul-reclamant nu a contestat existența acestor raporturi juridice contractuale, ce reprezintă temeiul juridic al plății sumei pretinsă de la pârâtă prin acțiunea de față.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – reclamantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva deciziei civile nr. 967A/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. de Avocatură – A. Ticlea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. Steluța C. D. Z. L. M. I.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC/09.04.2013
Tehnored. T.I./2 ex./22.03.2013
Jud. apel: M. P.
C. T.
| ← Cereri. Decizia nr. 158/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 2190/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
