Cereri. Decizia nr. 1661/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1661/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 5401/299/2012
Dosar nr._
(1739/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1661
Ședința publică de la 22.10.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul – reclamant G. T., împotriva deciziei civile nr.78 A/25.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâții G. G., G. E. S. și C. L. AL SECTORULUI 1 BUCUREȘTI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR – SERVICIUL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR – BIROUL NR. 5 – SECȚIA 5 POLIȚIE.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 15.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 22.10.2013 hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ /09.02.2012, reclamantul G. T. a chemat în judecată pe pârâții G. Ghorghe, G. E. și C. L. sector 1 București – Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor – Serviciul de Evidență a Populației – Secția 5 Poliție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea mențiunilor din actele de identitate ale pârâților persoane fizice privitoare la domiciliu; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâții persoane fizice sunt ginerele, respectiv fiica reclamantului, care au locuit în imobilul proprietatea acestuia. Reclamantul a obținut evacuarea pârâților, prin sentința civilă nr._/24.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, irevocabilă, care a și fost pusă în executare, însă pârâții figurează în continuare în evidențele poliției cu domiciliul la adresa imobilului reclamantului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 din O.U.G. nr. 97/2005, Legea nr. 290/2005.
La data de 20.08.2012, pârâtul C. L. sector 1 București – Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor – Serviciul de Evidență a Populației – Secția 5 Poliție, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive (respinsă de instanță prin încheierea din 07.09.2012), iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._/05.10.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietar al imobilului situat în București, ., sector 1. Conform sentinței civile nr._/24.06.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul cu nr._/299/2009, pârâții G. Ghorghe, G. E. au fost evacuați din imobilul menționat. Hotărârea judecătorească a fost executată benevol – potrivit susținerilor reclamantului, necontestate – astfel încât pârâții în cauză nu mai locuiesc în fapt la adresa menționată.
Din mențiunile existente pe actul de identitate depus la fila 8 în dosar reiese că pârâții au, în drept, domiciliul la adresa din București, ., sector 1.
Instanța a reținut că nu se poate vorbi de sancțiunea nulității civile, întrucât cărțile de identitate respective nu reprezintă înscrisuri în accepțiunea art. 1171 – 1190 C.civ.
A mai reținut prima instanță că, în cazul de față, emiterea actelor de identitate ale persoanelor fizice s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de lege, și în baza acordului reclamantului de a-i primi în spațiu pe cei doi pârâți, neputându-se vorbi de o nulitate a acelor mențiuni, intervenirea ulterior a unei hotărâri de evacuare neavând relevanță asupra valabilității actelor de identitate.
Conform art. 35 din O.U.G. nr. 97/2005, republicată – temei de drept indicat de reclamant în cererea introductivă – „(1) În cazul în care mențiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reședinței s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat că era nul, fals ori falsificat, această mențiune este nulă de drept. (2) În situația prevăzută la alin. (1), autoritatea care a constatat nulitatea mențiunii comunică serviciului public comunitar de evidență a persoanelor situația intervenită. (3) Nulitatea mențiunii poate fi constatată de instanța de judecată, din oficiu ori ca urmare a sesizării D.E.P.A.B.D., a serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor ori a persoanelor interesate”.
Instanța a mai reținut că, în cazul de față, mențiunile din actele de identitate ale pârâților persoane fizice s-au făcut în baza declarației reclamantului, în calitate de găzduitor, perfect valabilă și recunoscută chiar de partea ce a introdus acțiunea.
De asemenea, instanța a apreciat că enumerarea făcută de legiuitor în cadrul art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, este limitativă, cazurile indicate fiind de strictă interpretare și aplicare, iar intervenirea unei hotărâri judecătorești irevocabile de evacuare nu este enumerată de articolul menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În motivarea apelului, s-a arătat că soluția dată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere că, deși legiuitorul nu a prevăzut expres în O.U.G. nr. 97/2005 situația în care se regăsesc pârâții, respectiv aceea a evacuării din domiciliu, totuși dispozițiile art. 35 sunt aplicabile față de efectul juridic al hotărârii de evacuare.
Astfel, faptul că, prin sentința civilă nr._/24.06.2010, instanța a dispus evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantului, ca urmare a comportamentului agresiv al acestora, conduce la concluzia că, dacă pârâții s-ar fi manifestat în acest mod înainte de a-și da acceptul de a-și stabili domiciliul în imobilul proprietatea sa, în mod incontestabil reclamantul nu ar fi dat declarația aferentă în fața organelor de poliție.
S-a mai arătat că, din interpretarea prin analogie a dispozițiilor art. 35 din O.U.G. nr. 97/2005, rezultă că, urmare a efectului hotărârii de evacuare, declarația de acceptare în spațiu a celor doi pârâți este nulă pentru lipsa consimțământului apelantului-reclamant.
Având în vedere lipsa consimțământului și necesitatea evidențierii în baza de date a poliției române a unor relații reale și de actualitate ale cetățenilor, apelantul a considerat că acțiunea este temeinică și legală.
De asemenea, apelantul a apreciat că intimații-pârâți G. aveau, conform art. 19 lit. c din O.U.G. nr. 97/2005, obligația ca, în termen de 15 zile de la schimbarea domiciliului, să ceară modificarea mențiunilor din cartea de identitate. Or, în urma verificării de către instanță, reiese că aceștia nu au solicitat actualizarea datelor de domiciliu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.78 A/25.01.2013 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă a fost respins apelul astfel formulat, ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod corect a reținut prima instanță caracterul neîntemeiat al prezentei acțiuni, având ca obiect constatarea nulității mențiunilor privind domiciliul din actele de identitate ale pârâților G. G. și E.-S., față de natura juridică a nulității și având în vedere dispozițiile OUG nr. 97/2005.
Astfel, nulitatea este sancțiunea aplicabilă unui act juridic civil în situația nerespectării unei condiții prevăzute de lege pentru valabila încheiere a respectivului act. Așadar, pentru a se constata nulitatea unui act este necesar ca, la momentul întocmirii acestuia, să nu fi fost îndeplinite condițiile de validitate prevăzute de lege pentru încheierea actului respectiv.
Or, în speță, mențiunile cuprinse în actele de identitate ale pârâților G. G. și G. E.-S., privind domiciliul din București, ., sector 1 au fost efectuate de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor pe baza acordului scris de primire în spațiu, dat de reclamantul T. G., în calitate de proprietar al imobilului în care pârâții și-au stabilit domiciliul. Nefiind evidențiată de către reclamant nerespectarea procedurii legale la momentul emiterii actelor de identitate ale pârâților în ceea ce privește menționarea domiciliului cu privire la care reclamantul și-a dat acordul, nu se poate reține aplicabilitatea sancțiunii nulității, indiferent de evoluția ulterioară a relațiilor dintre părți, care a determinat pronunțarea sentinței civile irevocabile de evacuare. Aceasta deoarece, la data la care au fost efectuate mențiunile privind domiciliul pârâților, a existat consimțământul expres al reclamantului, în calitate de proprietar al imobilului.
Faptul că, ulterior, reclamantul nu a mai acceptat să-i tolereze pe pârâți în imobil, acționându-i în judecată și obținând o hotărâre irevocabilă de evacuare a acestora din imobilul proprietatea sa, nu poate determina constatarea nulității mențiunilor privind domiciliul din actele de identitate ale pârâților G., atât timp cât această ipoteză nu este cuprinsă în enumerarea limitativă a cazurilor de nulitate a mențiunilor din actele de identitate, prevăzute de dispozițiile art. 35 din OUG nr. 97/2005, care nu pot fi aplicate prin analogie și altor situații decât cele expres prevăzute de dispozițiile legale.
Așadar, atât timp cât acordul scris dat de reclamant la momentul emiterii actelor de identitate ale pârâților G. (prin care acesta a arătat că înțelege să-i primească în spațiu pe fiica și ginerele său) nu a fost anulat ori constatat nul, fals sau falsificat, inexistența în prezent a unui acord în același sens nu poate avea drept consecință constatarea nulității mențiunilor, legal efectuate în baza unui consimțământ valabil exprimat la momentul respectiv.
Împrejurarea că pârâții G. nu și-au respectat obligația impusă de dispozițiile art. 19 alin. 2 lit. b raportat la art. 19 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 97/2005 (obligația ca, în termen de 15 zile de la schimbarea domiciliului, să ceară modificarea mențiunilor din cartea de identitate) poate atrage aplicarea unor sancțiuni contravenționale de către organele în drept, conform prevederilor art. 43 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005, nu și constatarea de către instanță a nulității mențiunilor din actele de identitate ale acestora.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul G. T..
În motivarea recursului – după expunerea cererilor și susținerilor formulate în fața instanței de fond și a celei de apel - se arată în esență că:
Hotărârea dată este lipsită de temei legal având în vedere următoarele:
Cartea de identitatea este actul prin care cetățenii sunt monitorizați și reprezintă un document care trebuie în mod obligatoriu să reflecte situația reală și de actualitate a persoanelor, motivat de necesitatea supravegherii relațiilor interumane.
Ca urmare a acestor principii de bază ale relațiilor sociale, pentru facilitarea organelor legale, în drept, de a monitoriza comportamentul cetățenilor pentru evitarea infracționalității crescânde în România, recurentul - reclamant apreciază că motivarea instanțelor de fond și apel este lipsită de temei legal.
Practic, tolerarea unei astfel de situații conduce inevitabil la obstrucționarea controlului organelor de poliție a situațiilor reale și favorizează infracționalitatea, astfel că menținerea situației prezentate printr-o interpretare restrictivă a dispozițiilor legale conduce inevitabil la crearea posibilității cetățenilor de a abuza de aceste situații pretins neprevăzute expres în legislație.
Astfel, având în vedere situația creată, faptul că menținerea unor documente ale căror mențiuni nu conțin date reale și de actualitate conduc inevitabil la prejudicierea atât recurentului - reclamant, în calitate de proprietar, cât și a autorităților legale, consideră recurentul că soluția instanțelor este nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
În drept, sunt invocate art.299 și următoarele Cod de procedură civilă.
Recurs legal timbrat.
Intimatul – pârât C. L. al Sectorului 1 București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În continuare, intimata expune aspectele reținute de instanța de fond și cea de apel, opinând în sensul că acestea sunt corecte.
În speța dată, prevederile art. 35 alin. (1) din actul normativ mai sus amintit, care stipulează faptul că în cazul în care mențiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reședinței s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat că era nul, fals ori falsificat, această mențiune este nulă de drept, nu sunt aplicabile, actul fiind valabil, iar consimțământul privind primirea în spațiu a pârâților, așa cum arată și reclamantul, valabil exprimat.
Obligația ce reiese din textul articolului 19 lit.c din OUG nr.97/2005 privind îndatorirea ca în termen de 15 zile de la schimbarea domiciliului să se solicite modificarea mențiunilor din cartea de identitate sau, după caz, emiterea uneia nouă, amintită în apelul formulat de către reclamantul-apelant, nu are legătură cu cauza și nu incubă nici o obligație intimatului - pârât.
Având în vedere cele învederate, intimatul – pârât solicită respingerea recursului formulat de către G. T. ca neîntemeiat.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În considerentele deciziei recurate sunt expuse reglementările legale avute în vedere de instanță pentru a pronunța hotărârea.
Afirmând că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, recurentul pe ignoră reperele legale pe care instanța de apel și-a fundamentat decizia.
Pe de altă parte, nu a expus recurentul – în argumentarea acestei critici – vreun reproș cu privire la modul de interpretare, sau de aplicare a dispozițiilor legale cărora instanța de apel le-a dat eficiență în analiza realizată, ci se rezumă la a afirma că hotărârea este lipsită de temei legal, iar în argumentarea acestui punct de vedere face referire la pretinse „principii de bază ale relațiilor sociale, pentru facilitarea organelor legale, în drept, de a monitoriza comportamentul cetățenilor pentru evitarea infracționalității crescânde în România”.
Argumentând în acest mod nelegalitatea deciziei atacate, recurentul nesocotește exigențele impuse prin art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 din C.pr.civ., conform cărora părțile nu sunt îndreptățite să schimbe, în recurs, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Curtea notează că în cererea de chemare în judecată, prin care recurentul reclamant a solicitat constatarea nulității mențiunilor privind adresa de domiciliu din cărțile de identitate ale pârâților intimați G., a fost expusă drept cauză a acestui demers împrejurarea că respectivii pârâți au fost evacuați din imobilul proprietatea reclamantului, respectiv că domiciliul indicat în cărțile lor de identitate nu mai este de actualitate de la data evacuării pârâților.
În lumina principiului disponibilității consacrat prin art. 129 alin ultim din C.pr.civ., instanța a avut a analiza acțiunea în aceste coordonate, iar instanța de apel era – de asemenea – ținută a respecta aceleași coordonate în judecarea căii de atac devolutive.
Astfel, nu numai că nu avea obligația, dar nici nu avea dreptul că analizeze apelul reclamantului prin raportare la reperele pe care acesta le evocă în dezvoltarea motivelor de recurs.
Se cuvine a fi menționat și faptul că obligația de a monitoriza modificările ce intervin în situația juridică a fiecărui cetățean, din perspectiva datelor care se regăsesc în cărțile de identitate ale acestora, este una care nu se regăsește printre atribuțiile instanței judecătorești, astfel că aceasta nu era ținută să identifice – din oficiu – cauze de nulitate a mențiunilor în privința cărora reclamantul recurent a solicitat aplicarea unei astfel de sancțiuni, ci era ținută să analizeze – în puterea principiului disponibilității - numai acele aspecte în privința cărora reclamantul a pretins că ar reprezenta cauze de nulitate.
Împrejurarea că reclamantul recurent se consideră prejudiciat de păstrarea unor mențiuni care se regăsesc în cărțile de identitate ale pârâților G. (cele referitoare la domiciliul legal) nu este de natură a atrage sancțiunea civilă a nulității, fiind de principiu că o atare sancțiune intervine numai în ipoteza în care actul juridic a fost întocmit cu încălcarea unor dispoziții legale imperative edictate pentru întocmirea sa în mod valabil.
În speță, însă, pretinsa cauză de nulitate este una ulterioară momentului la care au fost emise cărțile de identitate ale celor doi pârâți, astfel că ea nu are aptitudinea de a atrage sancțiunea nulității.
Curtea notează că temeiul juridic invocat de reclamant în susținerea acțiunii – art. 35 din OUG 97/2005, conform căruia „În cazul în care mențiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reședinței s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat că era nul, fals ori falsificat, această mențiune este nulă de drept.” – reprezintă o aplicație a principiului efectelor nulității resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, respectiv a principiului potrivit căruia nulitatea actului inițial atrage nulitatea actului subsecvent.
Cum în speță nu s-a reținut situația premisă de anulare/constatare a caracterului fals în privința actului primar ce a stat la baza mențiunilor privind domiciliul, instanțele de fond nu puteau face aplicarea normei juridice astfel invocate de reclamant.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurent deciziei atacate, urmând a dispune respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – reclamant G. T., împotriva deciziei civile nr.78 A/25.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâții G. G., G. E. S. și C. L. AL SECTORULUI 1 BUCUREȘTI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR – SERVICIUL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR – BIROUL NR. 5 – SECȚIA 5 POLIȚIE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. G. S.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
2 ex./_
TB-S.4 - R.N.; A.I.T.
Jud.S.1 – A.T.E.
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 853/2013. Curtea de... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 207/2013. Curtea... → |
|---|
