Cereri. Decizia nr. 800/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 2878/1748/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.800 R
Ședința publică din data de 11.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. C. împotriva deciziei civile nr.1040A/05.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. Ș., cauza având, ca obiect, „partaj judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul pârât M. C., prin avocat C. M., cu împuternicire avocațială nr._/2013, la fila 27 dosar, și intimatul reclamant I. Ș., personal și asistat de avocat S. M., cu împuternicire avocațială nr._/2013, la fila 15 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul reclamant I. Ș. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentului pârât M. C..
Apărătorul recurentului pârât M. C. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 75 lei și 0,15 lei, timbru judiciar.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de recurs prev. de art.304 C.pr.civ., și acordă părților cuvântul pe excepție și, în subsidiar, pe recurs.
Apărătorul recurentului pârât M. C. solicită respingerea excepției, arătând că, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, chiar dacă în motivele scrise de recurs nu se indică expres temeiul juridic, recursul nu este nul dacă dezvoltarea motivelor poate fi încadrată într-unul din cazurile prev. de art.304 C.pr.civ. Pe de altă parte, arată că în finalul motivelor scrise de recurs a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 5 C.pr.civ., însă precizează că pct.5 a fost invocat din eroare, în realitate fiind vorba despre pct.7. Solicită respingerea excepției nulității recursului, apreciind că motivele invocate pot fi încadrate în dispozițiile art.304 C.pr.civ.
Pe fondul recursului, apărătorul recurentului reclamant arată că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și există multe erori cu privire la aprecierea probatoriului de către instanță, iar al doilea motiv de recurs se referă la modalitatea de aplicare a dispozițiilor Codului de procedură civilă relative la partaj. Astfel, arată că sulta nu a fost corect stabilită, nu s-a ținut cont de starea construcției, iar loturile nu au fost atribuite în mod egal.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, eventual, amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Apărătorul intimatului reclamant I. Ș. solicită admiterea excepției nulității recursului, apreciind că toate motivele invocate de recurent nu vizează motive de nelegalitate a hotărârii instanței de apel.
Astfel, arată că primul motiv de recurs se referă la sentința instanței de fond, însă aceasta a fost analizată de către instanța de apel, care a făcut o apreciere completă a probatoriului administrat în fața primei instanțe. Mai arată că, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, instanța de control judiciar a reanalizat toate probele administrate la instanța de fond, iar faptul că nu s-au făcut referiri concrete în considerentele hotărârii, nu poate constitui un motiv de recurs. De asemenea, criticile ce vizează modalitatea de partajare nu sunt motive de nelegalitate, ci de netemeinicie, deoarece vizează situația de fapt.
Apărătorul intimatului reclamant mai arată că apărările din motivele de recurs sunt contradictorii, iar în ceea ce privește cuantumul sultei, arată că s-a efectuat o expertiză, s-au formulat obiecțiuni, care au fost respinse, iar instanța de apel nu a considerat necesară efectuarea unei noi expertize.
Pentru aceste considerente, apărătorul intimatului reclamant solicită, în principal, admiterea excepției invocată din oficiu și constatarea recursului ca fiind nul, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurentului pârât M. C. arată că motivele de recurs vizează exclusiv decizia instanței de apel, deși s-au făcut referiri și la sentința instanței de fond. Astfel, arată că instanța de apel a omologat numai expertiza topo, deși în cauză s-au efectuat două expertize. De asemenea, arată că a fost indicat greșit numele expertului care a efectua raportul de expertiză omologat, iar sub acest aspect, apreciază că nu se poate susține că este vorba despre o simplă eroare materială. Mai arată că instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste aspecte, iar din considerentele deciziei rezultă confuzia care a existat la momentul pronunțării hotărârii.
Apărătorul recurentului pârât mai arată că în masa partajabilă a fost inclus un alt teren, care nu apare în certificatul de moștenitor și care face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare ce a fost desființat, iar partajarea s-a făcut ținându-se cont și de acest teren. De asemenea, arată că terenurile extravilane nu au fost evaluate. Apreciază că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În contrareplică, apărătorul intimatului reclamant I. Ș. arată că în ceea ce privește terenul care nu a existat în masa partajabilă, arată că acest motiv nu a fost invocat prin motivele scrise, și, oricum, în opinia sa, nu este relevant. Referitor la faptul că nu au fost evaluate terenurile, arată că acestea au fost indicate în raportul de expertiză. Concluzionând, apreciază că toate aceste critici vizează doar situația de fapt și nu pe cea de drept.
După reținerea cauzei în pronunțare, apărătorul recurentului pârât M. C. depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 07.06.2009 la Judecătoria Cornetu, reclamantul I. Ș. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. și a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămase la decesul autoarei lor, I. A. I., decedată la data de 14.1.2005.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 49/06.04.2006 emis de BNP s-au constatat deschise succesiunile părinților părților, respectiv I. M. M. și I. A. I., de pe urma acestora rămânând ca moștenitori legali, reclamantul și pârâtul cu cote de câte ½ din masa succesorală, alcătuită din 40 de acțiuni cu numerele de ordine de la_ la_ deținute de defuncți la . certificatului de acționar nr._/18.11.1996, plus o . bunuri mobile, respectiv casă de locuit situată în . și 12 terenuri aflate în intravilanul comunei Domnești, județul Ilfov, la care se adaugă dreptul de concesiune asupra a 2 locuri de veci situate în Cimitirul nou al Parohiei Domneștii de Jos, județul Ilfov conform adeverinței nr. 6/2006 emisă de P. Comunei Domnești, Ilfov.
Reclamantul a mai arătat că aceste terenuri au fost cuprinse în titlul de proprietate nr._/2000 emis de Comisia Județeană Ilfov pe numele defunctei I. A. I. și că părțile au înstrăinat terenul în suprafață de 5907 mp. situat în intravilanul comunei Domnești – Ilfov, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1085/2006 de BNP.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinareprin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamant, învederând că împreună cu reclamantul au înstrăinat două terenuri, respectiv suprafața de 1814 mp. situat în intravilanul comunei Domnești – județul Ilfov și terenul de 5907 mp.aflat în intravilanul aceleiași localități.
Referitor la imobilul construcție alcătuit din 4 camere, în suprafață utilă de 73,03 mp. și anexe gospodărești, se solicită de către pârât ½ din acest bun, întrucât este comod partajabil în natură, urmând ca terenul aferent acestor construcții să rămână în indiviziune pentru a fi folosit de părți și a avea acces la grădina din spatele construcției.
Prin cererea completatoare formulată de reclamant la data de 30.11.2009 s-a solicitat raportarea la masa succesorală a donațiilor pentru reîntregirea masei partajabile și să i se atribuie în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 4126 mp. situată în intravilanul comunei Domnești, Ciutaci, județul Ilfov.
S-a arătat de către reclamant că autoarea părților I. A. I. a transmis în proprietate către pârât mai multe terenuri prin acte de donație și de vânzare cumpărare, fără ca reclamantul să aibă cunoștință despre acestea la momentele respective, situație de care a aflat ulterior în urma demersurilor făcute la Primăria Domnești.
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.12.2009 la cererea completatoare, pârâtul M. C. a invocat excepția netimbrării capetelor de cerere, excepția de prescripție extinctivă a raportului donației prin depășirea termenului de 3 ani de la decesul autoarei părților iar în ceea ce privește invocarea simulației a fost ridicată excepția lipsei de interes.
Reclamantul a formulat o cerere precizatoare a acțiunii principale prin care a solicitat să se constate că actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 133/2002 este simulat, fiind o donație deghizată prin neplata prețului, să se dispună raportarea tuturor donațiilor făcute de autoarea I. A. I., să se dispună ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctei I. A. I., fiind invocate prev. art. 845 C. civ.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 15.02.2010, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, privind raportul donațiilor, totodată fiind unită cu fondul cauzei excepția lipsei de interes.
Prin încheierea pronunțată la data de 03.05.2010 de către Judecătoria Cornetu a fost admisă în principiu acțiunea introdusă de reclamant și s-a constatat deschisă succesiunea defunctei I. A. I. potrivit certificatului de moștenitor nr. 49/2006, având calitate de moștenitori reclamantul și pârâtul, fiecare cu o cotă de ½.
S-a constatat că din masa succesorală a defunctei fac parte bunurile cuprinse în acest certificat de moștenitor, mai puțin terenul de 7036 mp. și de 1246 mp. înstrăinate de defunctă în timpul vieții conform contractelor nr. 1147/2000 și 133/2002.
Prin sentința civilă nr.318/28.01.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și a admis acțiunea introdusă de reclamant.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților, atribuind reclamantului imobilul casă situat în . și obligând reclamantul la 290.000 lei, sultă către pârât.
A dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor conform variantei a II-a din raportul de expertiză topografică, atribuind reclamantului întregul teren de 2080 mp. iar pârâtului terenul de 1559 mp.și de 1694 mp.
De asemenea, a atribuit reclamantului terenul de 2827,37 mp. lot 1 din totalul de 5656 mp., iar pârâtului a atribuit lotul 2 de 2827,19 mp. din totalul de 5656 mp.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că atât reclamantul cât și pârâtul au făcut acte de acceptare a succesiunii defunctei, succesiune deschisă potrivit certificatului de moștenitor nr. 49/2006 în care părțile figurează în calitate de descendenți cu cote de câte ½ din masa succesorală compusă din bunurile specificate în acest certificat, cu excepția terenurilor de 2036 mp. și respectiv 1246 mp. înstrăinate de defunctă în timpul vieții prin contractele de vânzare cumpărare nr. 1147/2000 și nr. 133/2002.
Având în vedere raportul de expertiză topografică efectuat în cauză și ținând cont de prev. art. 673/1 și art. 728 C. civ. instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților, constituind loturile ce au fost atribuite părților, sulta fiind stabilită cu privire la imobilul construcție situat în ., imobil care a fost atribuit integral către reclamant.
Instanța a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât, reținându-se că reclamantul este moștenitorul legal al defunctei conform certificatului de moștenitor emis de BNP și ca atare are interes în promovarea prezentei acțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei de interes iar instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la ieșirea din indiviziune cu privire la cele 40 de acțiuni deținute de autoarea părților la .>
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit instanța a atribuit în întregime către reclamant construcția compusă din 3 camere și anexe gospodărești situată în ., deși acest imobil putea fi împărțit în natură și în mod greșit nu au fost avute în vedere obiecțiunile depuse de apelantul pârât la expertiza construcții întocmită în cauză de expertul Caștă M. .
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit instanța a atribuit reclamantului în integralitate terenul cel mai valoros de 2080 mp. situat în comună, fiind aleasă varianta 3 din raport, în timp ce apelantului pârât i-au fost atribuite două terenuri mai puțin valoroase de 1559 mp. și respectiv 1694 mp și că în mod greșit pârâtul a fost obligat să plătească integral cheltuielile de judecată, cu toate că a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamantului.
Prin precizarea la motivele de apel, depusă la data de 29.02.2012 s-a învederat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra a 2 locuri de veci situate în Cimitirul Nou al Parohiei Domneștii de Jos, județul Ilfov, conform adeverinței datată 06/19.03.2006.
Prin decizia civilă nr. 1040 A/05.12.2012 Tribunalul București- Secția a III-a Civilăa admis apelul formulat de apelantul pârât M. C., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a constatat că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. A. I. fac parte și un număr de 40 acțiuni cu numere de ordine de la_ la_, deținute de defunctă la . certificatului de acționar nr._/18.11.1996 precum și dreptul de concesiune asupra a două locuri de veci situate în Cimitirul Nou din P. Domneștii de Jos, județul Ilfov conform adeverinței nr. 6/19.03.2006. A atribuit reclamantului I. Ș. 20 acțiuni cu numerele de ordine de la_-_ iar pârâtului 20 acțiuni cu numerele de ordine de la_-_, a constatat că părțile se află în indiviziune în privința locurilor de veci situate în Cimitirul nou din P. Domneștii de Jos, județul Ilfov. Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul la 1000 lei cu acest titlu către reclamant la instanța de fond, fiind păstrate celelalte dispoziții. A compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat intimatul reclamant la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Referitor la primul motiv de apel, tribunalul a avut în vedere că prin cererea precizatoare depusă de reclamant la data de 07.12.2009 s-a solicitat la primul capăt, să se constate că actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 133/14.01.2002 este simulat, fiind o donație deghizată prin neplata prețului, or pârâtul, prin întâmpinarea depusă la același termen de judecată a ridicat excepția lipsei de interes în invocarea de către reclamant a simulației cu privire la actul autentic notarial învederând că textul art. 845 C.civ. instituie prezumția de liberalitate doar în situația în care actul cu titlu oneros s-a făcut cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva de uzufruct.
Prin cererea depusă de reclamant la termenul de judecată din 01.02.2010 acesta a învederat că va menține în petitul acțiunii acest capăt de cerere doar în ipoteza în care din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr. 133/2002 va rezulta că vânzătoarea și-a rezervat dreptul de uzufruct viager, fiind incidente astfel disp. art. 845 C. civ., fiind în vorba în realitate de o donație deghizată.
Or, în contractul de vânzare cumpărare depus la fila 43 din dosarul de fond nu se face referire la instituirea unui astfel de dezmembrământ al dreptului de proprietate în beneficiul vânzătoarei, vânzarea fiind pură și simplă, așa încât în aceste circumstanțe, instanța de fond a procedat corect la respingerea excepției lipsei de interes, reținându-se în considerente calitatea de moștenitor rezervatar a reclamantului conform certificatului de moștenitor nr. 49/2006 emis de BNP.
În ceea ce privește atribuirea în întregime către reclamant a construcției situată în . fond a avut în vedere atât disp. art. 741 C. civ. și art. 736 alin. 1 C. civ., dar și prev. art. 673/9 C.pr.civ. care statuează că la „formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
Apelantul pârât a susținut că în cauză nu au fost respectate prev. art. 673/5 alin. 2 C.pr.civ. în conformitate cu care împărțeala trebuie făcută în natură, astfel că respectiva construcție, fiind comod partajabilă trebuia să fie împărțită.
În ceea ce privește obiecțiunile făcute de pârât la expertiza în construcții întocmită de expert Caștă M. instanța de fond a apreciat că nu sunt întemeiate dispunând respingerea acestora.
Așa după cum rezultă din materialul probator al cauzei, autorii părților au construit 2 case pentru cei doi fii pe terenul de 4126 mp. situat în comuna Domnești, ., ulterior defuncta I. A. I. întocmind pentru pârât acte de proprietate pentru una din case și jumătate din teren, respectiv 2036 mp. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 133/2002 de BNP.
La întrebarea nr. 5 din interogatoriul ce i-a fost administrat la instanța de fond, pârâtul reclamant a recunoscut că pe cealaltă jumătate de teren din lotul de 4126 mp. există o altă locuință în care reclamantul locuiește de mai mulți ani împreună cu familia sa, totodată la întrebarea nr. 8 pârâtul recunoscând că fiecare parte folosește în mod individual cele două loturi de teren.
Pe de altă parte, expertul topo B. C. a precizat în raportul întocmit că cea mai bună soluție privind terenul cu construcții situat în . ca acesta să fie atribuit în întregime uneia dintre părți, fiind menționate mai multe variante.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a înlăturat critica referitoare la atribuirea către reclamant a casei din ., ca neîntemeiată.
Tribunalul a găsit ca fiind nefondată și critica privitoare la modalitatea de partajare a terenurilor ce compun masa succesorală, sens în care a fost bine omologată de instanță varianta a III-a din raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză.
Astfel referitor la terenul în suprafață de 1559 mp. ce a fost atribuit pârâtului, acesta susținând că este un teren înfundat, din materialul probator al cauzei a rezultat că respectivul teren se află în prelungirea terenului proprietatea apelantului, în timp ce terenul de 1694 mp., de asemenea atribuit pârâtului, se află în prelungirea terenului ce a fost donat de defunctă către fiul apelantului pârât.
Tribunalul a admis însă apelul declarat de pârât, în baza art. 296 C.pr.civ., pentru celelalte motive arătate în cererea de apel, unul dintre acestea referindu-se la neincluderea în masa succesorală a celor 40 de acțiuni ce au fost deținute de defunctă la . certificatului de acționar datat 18.11.1996.
Totodată, s-a reținut că în mod greșit nu a fost cuprins în masa de partaj și dreptul de concesiune asupra a 2 locuri de veci situate în Cimitirul Nou din P. Domnești, județul Ilfov, conform adeverinței datate 19.03.2006, însă referitor la aceste locuri de veci în raport de normele legale în materie s-a constatat că părțile se află în stare de indiviziune, nefiind posibilă partajarea celor două locuri de veci.
Tribunalul a considerat că este fondată și critica referitoare la cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul prin sentința atacată cu apel, sub acest aspect rezultând din dosar că onorariile de expertize au fost suportate în mod egal de către părți.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul M. C..
În motivarea recursului, recurentul a arătat că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
1.Cu privire la imobilul casă de locuit situat în comuna Domnești, ., recurentul a arătat că în cauză au fost efectuate două expertize tehnice, una specialitatea topografie și una specialitatea construcții, instanța de fond a reținut doar primul raport de expertiză, dispunând ieșirea din indiviziune conform variantei 3 din acest raport, soluție considerată corectă de instanța de apel, care a argumentat sumar soluția adoptată, fără a face trimitere la probele administrate în cauză, fără a arăta care sunt elementele de fapt și de drept care stau la baza deciziei sale, și fără a le explica înțelesul.
În ceea ce privește atribuirea în întregime către reclamant a construcției, recurentul a arătat că această soluție a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 6735 alin. 2 Cod procedură civilă, conform căruia instanța va face împărțeala în natură și 6739 Cod procedură civilă care prevede că instanța va ține cont, după caz, și de acordul părților.
Recurentul a arătat că, întrucât conviețuirea în același spațiu, ar fi imposibilă datorită relațiilor degradate între părți, este de acord ca imobilul să-i fie atribuit în totalitate reclamantului, însă cu plata unei sulte care să fie calculată la valoarea de circulație a imobilului.
Recurentul a arătat că în mod greșit instanța a reținut că astfel cum rezultă din materialul probator, autorii părților au construit două case pentru cei doi fii, ulterior defuncta I. A. I. întocmind pentru pârât acte de proprietate pentru una din case și ½ din teren, ceea ce arată că de fapt instanța nu a examinat în mod real problemele esențiale supuse judecății și nu a analizat punctul criticile invocate de apelant, fiind astfel necesară casarea deciziei pentru motivul prevăzut de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Recurentul a arătat că din materialul probator nu reiese că autorii au construit două case, ci un singur imobil, iar în actul de vânzare întocmit de către recurent și autoarea I. A. I. se precizează că imobilul de la nr. 556 ce nu face obiectul vânzării a fost construit de către cumpărători, doar casa de la nr. 555 fiind construită de autori în anul 1960. Recurentul a arătat că autorii părților nu au realizat venituri mari de-a lungul vieții, că acesta i-a întreținut, în timp ce reclamantul nu a avut o relație strânsă cu părinții săi, iar după decesul autorilor, imobilul a fost folosit de amândoi din anul 2009, reclamantul nemaipermițând accesul recurentului la o parte din imobil.
2. În ceea ce privește sulta în sumă de 29.000 lei la care recurentul a fost obligat, acesta a arătat că din considerentele instanței nu rezultă care au fost motivele pentru care a aprobat această sultă, iar imobilul a fost subevaluat, în mod greșit fiind respinse obiecțiunile formulate sub acest aspect. Recurentul a redat obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, considerând că acestea trebuiau încuviințate pentru clarificarea situației de fapt și de drept.
3. În ceea ce privește capătul de cerere în care se solicită partajarea terenurilor aflate în intravilanul comunei Domnești, recurentul a arătat că din considerentele hotărârii nu rezultă care au fost motivele de fapt și de drept pentru care instanța a omologat varianta 3 din raportul de expertiză și nu una din celelalte variante propuse de expert, care ar fi fost avantajoase pentru ambele părți.
Recurentul a arătat că partajarea este vădit inechitabilă, acestuia fiindu-i atribuite în mod nejustificat și fără temei, terenurile cele mai îndepărtate de calea de acces și utilități care au și o valoare de circulație mai mică, deși părțile dețin cote egale din masa succesorală.
Recurentul a mai arătat că instanța a reținut în mod greșit că din materialul probator rezultă că respectivul teren se află în prelungirea terenului proprietatea apelantului, fapt ce vădește necunoașterea probelor administrate în cauză, întrucât, dacă ar fi fost analizate înscrisurile, s-ar fi constatat că terenul a fost înstrăinat, iar din anexele la raportul de expertiză, rezultă că acesta se afla și în prelungirea terenului ce i-a fost atribuit reclamantului.
Recurentul a arătat că motivarea deciziei nu răspunde exigențelor prevăzute de art. 261 Cod procedură civilă, soluția fiind argumentată sumar, fără a se face trimitere la probele administrate și fără a se arăta care sunt elementele de fapt și de drept care au stat la baza acesteia.
În consecință, recurentul a solicitat, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței, atribuirea către reclamant a imobilului și obligarea acestuia la plata unei sulte recalculate și partajarea terenurilor, prin reținerea uneia dintre variantele menționate în anexele 3, 3 bis și 4 din expertiză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 261 alin. 1, 304 pct. 5 și 9 și art. 312 alin. 3 și 5 cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 11.04.2012, Curtea, din oficiu a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
La același termen, recurentul reclamant, prin avocat, a învederat că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, din eroare fiind indicat art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, față de disp. art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 306 alin 3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului,dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Analizând cererea de recurs, astfel cum a fost motivată, Curtea constată că recurentul a indicat formal ca temei al recursului dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, precizând ulterior că înțelege să invoce prevederile art. 304 pct. 7 în loc de pct. 5.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea constată că reprezintă motive de nelegalitate, criticile referitoare la nemotivarea hotărârii, ce pot fi analizate din perspectiva art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, precum și criticile referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6735 alin. 2 și art. 6739 Cod procedură civilă, ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Această constatare conduce la respingerea excepției nulității recursului, deși, astfel cum se va arăta în continuare, celelalte critici formulate vizează temeinicia soluției pronunțate, astfel încât nu pot face obiectul căii de atac a recursului.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină…), Curtea constată că acesta este nefondat, decizia recurată cuprinzând considerentele de fapt și de drept care au fundamentat soluția, fiind dată cu respectarea prevederilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Instanța a răspuns punctual motivelor de apel, atât cu privire la cererea de partajare a imobilului casă de locuit, cât și cu privire la partajarea terenurilor aflate în intravilanul comunei Domnești și a motivat de ce a considerat ca fiind nefondate criticile formulate în apel, aspecte care rezultă cu evidență din cuprinsul hotărârii.
Modalitatea în care tribunalul a răspuns criticilor formulate, poate face obiectul controlului judiciar doar din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dacă cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii), în condițiile în care sunt formulate critici care pot fi încadrate în acest motiv de recurs.
Din această perspectivă, Curtea reține că motivele de recurs care se referă la greșita reținere a situației de fapt și interpretarea eronată a materialului probator administrat în cauză nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și nici în celelalte cazuri ale articolului menționat.
Asemenea critici țin de temeinicia hotărârii atacate și nu pot fi valorificate pe calea extraordinară a recursului, față de actuala configurare a art. 304 Cod procedură civilă, care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate limitativ prevăzute de textul legal enunțat.
Scopul acestei căi de atac este esențialmente de control al legalității, ceea ce înseamnă că orice susțineri care relevă erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză, exced posibilității analizei de către instanța de recurs.
Punctul 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din OUG 138/2000 aprobată prin Lg. 219/2005.
Prin urmare, criticile ce implică practic reanalizarea situației de fapt, în temeiul probatoriului administrat, (control privind temeinicia a hotărârii atacate), nu pot fi analizate, având în vedere limitele presupuse de art. 304 Cod procedură civilă.
Singura critică ce se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este cea referitoare la încălcarea prevederilor art. 6735 și art. 6739 Cod procedură civilă aplicate cu privire la soluția de atribuire în întregime către reclamant a construcției.
Critica este însă nefondată, instanța de apel făcând o corectă aplicare a prevederilor legale enunțate.
Astfel, potrivit 6735 alin. 2 Cod procedură civilă, ” instanța va face împărțeala în natură”, iar conform art. 6739 Cod procedură civilă, „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
De asemenea, potrivit art. 67310 alin. 4 Cod procedură civilă, „ la cererea unuia dintre coproprietari,instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească”.
Având în vedere situația de fapt reținută de instanțele de fond care nu mai poate fi schimbată în recurs, în condițiile probatoriului administrat referitor la folosirea locuinței și la posibilitatea de partajare rezultată din expertiză care a menționat că cea mai bună soluție pentru terenul cu construcții este ca acesta să fie atribuit în întregime uneia dintre părți, Curtea reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale menționate procedând la menținerea soluției de atribuire în natură a construcției.
Pe de altă parte, recurentul – pârât nu și-a manifestat opțiunea de a-i fi atribuit imobilul în întregime sau în parte, astfel cum a precizat prin chiar motivele de recurs, ceea ce a contestat fiind doar cuantumul sultei la care intimatul – reclamant a fost obligat și cu privire la care a solicitat să fie calculată la valoarea de circulație a imobilului.
O asemenea critică nu reprezintă însă un motiv de nelegalitate a hotărârii, ci unul de temeinicie, astfel că nu poate fi valorificată pe calea prezentului recurs.
În ceea ce privește critica referitoare la modalitatea de partajare a terenurilor, Curtea constată că motivele invocate vizează interpretarea de către instanța de apel a probatoriului administrat în cauză, în urma căreia s-a ajuns la concluzia că în mod corect a fost omologată varianta a III a din raportul de expertiză. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, asemenea critici nu pot forma obiectul recursului, față de limitele presupuse de art. 304 Cod procedură civilă.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul, ca nefondat .
Văzând și dispozițiile art. 377 pct. 2 alin. 4 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât M. C. împotriva deciziei civile nr.1040A/05.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. Ș..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,11.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D.-M. M. A.-M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red /tehnored MAM
Tehnored. CG – 2 ex
Jud apel: M. P.
C. T.
| ← Succesiune. Decizia nr. 573/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 853/2013. Curtea de... → |
|---|
