Partaj judiciar. Decizia nr. 547/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 19828./299/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 547 R
Ședința publică de la 13.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți B. C. și B. M. împotriva Deciziei civile nr. 447 A/30.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. H. M. și C. L., având ca obiect, partaj judiciar.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise,a amânat pronunțarea la 20.02.2013,apoi la 27.02.2013, 6.03.2013 și 13.03.2013 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6437 din 5.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a admis acțiunea privind pe reclamant C. H. M., C. L. în contradictoriu cu pârâții B. C., B. M.; s-a dispus partajarea suprafeței 370 mp teren situat în București, ., sector 1, astfel că s-a atribuit reclamanților lotul I – cota de 54% în suprafața de 168 mp între punctele din schița 1-2-3-4-5-6-1 anexa la raportul de expertiza; s-a atribuit pârâților cota de 46% - lotul II în suprafața de 142 mp între punctele din schița 3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-3 anexa la raportul de expertiza;s-a menținut dreptul de proprietate în indiviziune al părților asupra suprafeței de 140 mp teren aflați sub . se afla căile de acces la rețelele edilitare aferente imobilului; s-a omologat raportul de expertiză varianta a II – a întocmit de dl. expert I. S. ; s-a compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a dispune în acest sens instanța analizând actele dosarului a reținut faptul ca prin prezenta acțiune părțile au solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de teren de 370 mp situat în . Sector 1.
S-a reținut faptul că în . se afla un imobil compus din suprafața de teren de 745mp și clădire compusa din subsol, parter și doua etaje existând un nr. de 7 apartamente.
S-a reținut faptul ca părțile au cumpărat împreuna apartamentul așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6350/ 16.12.1999 de la numiții Derr Lawrence si Derr Janette.
S-a reținut faptul ca cotele stabilite prin contract pentru acest apartament descris în conținutul contractului au fost de 54% pentru reclamanții C. H. M. și C. L. si 46% pentru pârâții B. și dreptul de folosința asupra terenului de 140 mp aferent apartamentului.
S-a reținut faptul ca la 3.04.2006 părțile au hotărât să iasă din indiviziune și au împărțit acest apartament prin actul de dezmembrare si partaj voluntar nr. 1018, apartamentul a fost dezmembrat în apartamentul 1 A care a revenit reclamanților C. H. M. și C. L. și apartamentul 1 B care a revenit pârâților B. C. și B. M..
S-a mai reținut faptul că vânzătorii apartamentului, soții Derr Lawrence si Derr Janette cetățeni americani dobândiseră apartamentul în litigiu fără terenurile pentru care părțile solicita acum ieșirea din indiviziune,prin cumpărarea cu contract autentificat sub nr. 1570/ 20.08.1997 de la Laureanu Hedwiga cetățean american, care la rândul ei redobândise apartamentul în baza Deciziei Penale nr. 1538/ 1994 a Curții Supreme de Justiție.
Ca efect al deciziei menționate s-a emis Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr.1052/ 1996 si nr.1490 prin care se dispune restituirea apartamentului respectiv către Laureanu Heldwiga, în calitate de succesoare a numitului Laureanu Arnold, măsura concretizata prin procesele verbale de predare – primire numerele 8528/ 14.10.1996 si_/ 04.11.1999 emise de Consiliul General al Municipiului București – Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar.
S-a reținut faptul că apartamentul a fost proprietatea defunctului Laureanu Arnold în baza actului de partaj voluntar din 24.11.1944, autentificat sub nr.962/10.01.1945 și transcris sub nr.245/1945 în registrul de Transcripțiuni al fostului Tribunal Ilfov – Secția notariat.
Deoarece vânzătorii cetățeni americani nu puteau dobândi drept de proprietate asupra unor suprafețe de teren în România, prin Decizia Civila nr. 827R a Curții de Apel București Secția a IX-a Civila și prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 1067/ 31.07.2007 părțile din prezenta cauza au dobândit dreptul de proprietate în indiviziune asupra terenului în litigiu.
S-a reținut de instanță faptul că suprafața de 80,34 mp teren este situata sub construcție, 63mp este situata în curte și 307 mp teren este situata tot în curte dar cu destinația de grădină.
Față de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, văzând conținutul procesului verbal de cercetare locala depus la dosar și în conformitate cu art.728 C.civ. văzând propunerile de lotizare făcute de domnul expert în cadrul raportului de expertiză instanța va admite prezenta cerere și va dispune ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului în suprafață de 370 mp în conformitate cu varianta a doua din raportul de expertiza, respectiv în cota de 54% si 46%.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții C. H. M. și C. L. și pârâții B. C. și B. M..
Prin decizia civilă nr.447 A din 30.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-au admis ambele apeluri, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a atribuit reclamanților lotul I în suprafață de 165,78 mp situat între punctele 1-2-3-4-5-6-7-15; s-a atribuit pârâților lotul II în suprafață de 141,22 mp situat între punctele 8-9-10-11-12-13-14-3-4-5-6; s-a omologat varianta Anexa 4A din răspunsul la obiecțiuni formulat de expert tehnic I.; s-a înlăturat dispoziția instanței referitoare la menținerea stării de indiviziune cu privire la suprafața de teren de 140 mp situată sub construcție; s-au menținut celelalte dispoziții.
Pentru a dispune în acest sens instanța de apel analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
1.Asupra apelului formulat de către apelanții B. M. și B. C.:
Primul motiv de apel privește cotele pe care instanța de fond le-a stabilit pentru imobilul în discuție, translând în mod greșit modalitatea de dobândire a apartamentului și terenul de sub construcție cumpărat de părți prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 6350/16.12.1999 și asupra terenului dobândit ca urmare a cererii de retrocedare formulata de ambele părți în procesul soluționat Curtea de Apel București cu Decizia Civila 827R/2007.
Tribunalul a constatat că deși sunt diferite modalitățile de dobândire a celor două imobile, apartamentul și terenul situat sub construcție potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr.6350/16.12.1999 prin care reclamanții C. au dobândit cota indiviză de 54% iar pârâții B. cota de 46%) și imobilul ce face obiectul prezentei cereri, potrivit deciziei civile nr. 827R/19.12.2006 a Curții de Apel București în dosarul nr._, acest lucru nu poate fi interpretat în sensul că părțile au intenționat să dobândească terenul aferent apt nr. 1 în cote indivize egale.
Instanța de judecată este chemată așadar, în lipsa unor interpretări diferite ale părților pe aspectul cotelor indivize ce le revin, de a proceda la interpretarea actului juridic dedus judecății, potrivit regulilor referitoare la interpretarea convențiilor stabilite de art. 970 alin 2, art.977 – 985 c. civ în vigoare la momentul faptelor.
Pentru a proceda la interpretarea voinței interne a părților cu privire la cotele indivize asupra terenului aferent apartamentului nr. 1 din ., tribunalul va stabili mai întâi actul în temeiul căruia părțile au devenit proprietarii coindivizari ai terenului care face obiectul litigiului de față, efectele acestuia asupra modalității în care părțile au dobândit terenul, și dacă există sau nu vreo legătură cu modalitatea în care părțile au dobândit în cote diferențiate apartamentul nr. 1.
În acest scop, se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția V a civilă, sub nr. 4941/2000 reclamanții C. și B. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să restituie, în baza art. 480 C civ. cota parte de 31, 1 % din terenul aferent construcției situat în București, . sector 1, terenul în suprafață de 69, 54 mp care servește în prezent drept cale de acces pentru apt 1 situat la parter și la grădina din spatele casei, terenul cu destinație de grădină în suprafață de 330, 20 mp situat în spatele clădirii din ..
Tribunalul a observat că deși în cadrul acelui litigiu co - indivizarii nu au solicitat instanței de judecată să dispună restituirea imobilului revendicat în anume cote către fiecare dintre reclamanți, aceștia au arătat în cadrul acelei acțiuni în revendicare faptul că au dobândit împreună apt 1 din . de la vânzătorii Derr în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999 (care preciza cotele indivize diferențiate pentru părți, respectiv pentru cumpărătorii C. - cota indiviză de 54% iar cumpărătorii B. cota de 46%).
Temeiul dreptului de proprietate în cadrul acelui litigiu, și care constituie, după admiterea acțiunii în revendicare prin decizia civilă nr. 827R/19.12.2006 a Curții de apel București, izvorul dreptului de proprietate asupra terenului din prezenta cauză,este reprezentat de declarația autentificată din 4.06.1999, prin care fosta proprietară, Laureanu Hedwiga cesiona reclamanților dreptul de a revendica terenul în cauză, fără a preciza care sunt cotele care revin fiecărui cesionar, unit cu contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6350/16.12.1999, dar care preciza cotele diferențiate în care părțile dobândeau apartamentul nr. 1, cumpărătorii C. - cota indiviză de 54% iar cumpărătorii B. cota de 46%.
Cu privire la efectele acestei declarații autentificate, pe care instanța de recurs în cadrul deciziei civile nr.827R/19.12.2006 a interpretat-o ca dovedind legitimarea procesuală a reclamanților de a revendica și terenul ce făcea obiectul cererii în revendicare, tribunalul a constatat următoarele:
Această declarație din 4.06.1999 este anterioară încheierii contractului de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999 (în cadrul căruia s-au stabilit și cotele indivize diferențiate pentru co - indivizarii dobânditori ai apartamentului nr. 1 ). Cedenta arată că „în situația în care apartamentul nr. 1 care la acea dată era proprietatea soților Derr, urmează a fi înstrăinat de către aceștia către domnii C. și B., cu soțiile, sunt de acord ca aceștia să revendice în numele propriu terenul respectiv în conformitate cu titlul originar de proprietate al tatălui meu.”
D. fiind faptul că declarația este anterioară încheierii contractului de vânzare – cumpărare din 16.12.1999, ocazie cu care cumpărătorii împreună cu vânzătorii Derr au stabilit cotele diferențiate, tribunalul a constatat că nu avea cum cedenta, Laureanu, cum să prevadă modalitatea ulterioară de stabilire a cotelor diferențiate de dobândire a apartamentului de la un alt vânzător.
Așadar, din punct de vedere al relevanței juridice a neprecizării cotelor în cuprinsul declarației din 4.06.1999, tribunalul a concluzionat că această absență, motivată prin succesiunea temporală față de actul de vânzare ulterior, nu poate fi interpretată ca validând teza apelanților B. a cotelor egale de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului.
Pur și simplu cu ocazia declarației cedentei Laureanu din 4.06.1999, această nu avea cum să cunoască că ulterior, la 16.12.1999, cumpărătorii apartamentului nr. 1 de la vânzătorii Derr, vor dobândi acest imobil în cote diferențiate.
Așadar, nu prezintă relevanță juridică această omisiune din cuprinsul declarației cedente autentificată în 4.06.1999 asupra stabilirii cotelor în care ulterior cei doi coindivizari au dobândit și terenul aferent, fiind cu totul lipsit de bază juridică a trage concluzia că un act anterior contractului de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999 dovedește că voința reclamanților C. și B. ar fi fost aceea de a dobândi terenul în cote indivize egale.
În schimb, această declarație prezintă importanță în cadrul chestiunii litigioase din prezentul litigiul prin aceea că în cuprinsul ei se introduce o condiție asupra îndreptățirii numiților C. și B. de a proceda la revendicarea terenului aferent apt nr. 1:
„în situația în care apartamentul nr. 1 care la acea dată era proprietatea soților Derr, urmează a fi înstrăinat de către aceștia către domnii C. și B., cu soțiile, sunt de acord ca aceștia să revendice în numele propriu terenul respectiv în conformitate cu titlul originar de proprietate al tatălui meu.”
Tribunalul a constatat că modalitatea de revendicare a terenului depindea, inclusiv în viziunea cedentei, de încheierea contractului de vânzare a apartamentului nr. 1 din . cu proprietarii acestuia, soții Derr.
Acest raport de dependență față de contractul de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999 este subliniat inclusiv de faptul că în cuprinsul acțiunii în revendicare inițiată de coindivizari pentru a obține restituirea în natură a terenului aferent apartamentului 1 în baza declarației nr.673/4.06.1999, ulterioară contractului de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999 prin care co - indivizarii au dobândit în cote diferențiate apt nr.1, în petitul acelei acțiuni reclamanții invocă în susținerea dreptului lor de a obține și terenul aferent construcției, acest contract de vânzare – cumpărare.
Tribunalul a constatat că omisiunea de a solicita în cadrul acelei acțiuni în revendicare ca instanța să dispună restituirea terenului în cote indivize diferențiate,potrivit contractului de vânzare – cumpărare, nu poate fi interpretată, astfel cum sugerează apelanții B. ca intenția părților care au revendicat terenul aferent apartamentului nr. 1 în cadrul dosarului inițial nr. 4941/2000 al Tribunalului București, secția a V a, a fost aceea de a dobândi terenul, în ipoteza admiterii acțiunii în revendicare, în cote indivize egale.
Acțiunea în revendicare care a făcut obiectul dosarului inițial înregistrat sub nr. 4941/2000 al Tribunalului București și finalizat prin decizia civilă nr. 827R/19.12.2006 a Curții de Apel București menționează în motivarea acțiunii, alături de declarația autentificată nr. 673/4.06.1999 prin care cedenta Laureanu era de acord ca după dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.1 de la soții Derr cumpărătorii să procedeze și la revendicare terenului aferent acestui apartament, și contractul de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999.
Așadar, se subînțelege că intenția co-indivizarilor ar fi fost, la momentul introducerii acțiunii în revendicare, de a dobândi acest teren aferent apartamentul nr. 1 în aceleași cote precizate în contractul de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999, fiind fără relevanță omisiunea de a solicita acelei instanțe în mod expres acest lucru, deoarece la momentul introducerii acestei acțiuni pe rolul instanței competente, în 2000, ei cunoșteau precis că soții C. au o cota indiviză de 54% iar cumpărătorii B. cota de 46%.
Tribunalul a ajuns la această concluzie având în vedere regulile de interpretare a voinței interne a părților, pe care le aplică prin analogiei speței de față, deoarece art. 979 C. civ. arată că termenii susceptibili de două înțelesuri se interpretează în înțelesul ce se potrivește mai mult cu natura contractului.
Cu alte cuvinte,omisiunea părților de a solicita în acțiunea în revendicare cote diferențiate, astfel cum dobândiseră apartamentul nr. 1, nu este de natură a proba o altă înțelegere între părți cu privire la cotele în care urmau să dobândească și terenul aferent construcției. Este evident din succesiunea cronologică a actelor juridice, corelată cu faptul că acțiunea în revendicare a terenului aferent construcției a fost introdusă tocmai pentru că anterior dobândiseră apartamentul nr. 1 în cotele diferențiate mai sus arătate, că părțile nu au intenționat ca la finalul acțiunii în revendicare, cotele în care au dobândit dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției să fie cu totul altele decât cele avute în vedere la dobândirea apartamentului.
Argumentul apelanților că nu se pot transla cotele indivize precizate pentru apartament și pentru modalitatea în care terenul este dobândit având în vedere că cu ocazia emiterii dispoziției nr. 1067/31.07.2007 a Primarului General de punere în executare a deciziei civile nr. 827R/19.12.2006 a Curții de Apel București nu se precizează că au dobândit terenul în cote diferențiate, nu poate fi primit deoarece dispoziția Primarului nu ar fi putut preciza mai mult decât titlului executoriu pe care îl punea în executare.
Așadar, chiar dacă părțile ar fi cerut cu ocazia punerii în executare a deciziei civile ca în Dispoziția nr.1067/31.07.2007 să se indice pentru coindivizarii C. - cota indiviză de 54% iar coindivizarii B. cota de 46%, sau dimpotrivă, cote egale, atâta vreme cât prin decizie civilă nu se indica nimic cu privire la acest aspect, nici Primarul nu ar fi putut indica nimic sub aspectul cotelor. Același argument este valabil și pentru modalitatea în care coindivizarii au procedat ulterior la achitare taxelor și impozitelor aferente terenului.
Practic, teza probatorie a apelanților B. potrivit cu care terenul a fost dobândit în cote egale indivize se bazează pe o . omisiuni speculative din care aceștia încearcă să dovedească că voința internă a părților a fost una diferită de cea concretizată în actul de vânzare – cumpărare nr.6350/16.12.1999:1.omisiunea din 4.06.1999 a cedentei Laureanu de a indica cotele în care cesionarii C. și B. ar fi urmat, dacă dobândeau dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 de la vânzătorii Deer, la o dată ulterioară la 16.12.1999, de a proceda la revendicarea terenului aferent;2. omisiunea reclamanților din cadrul dosarului de revendicare a terenului de a solicita acelei instanțe de a indica cotele indivize pe care cumpărătorii le-au dobândit cu privire la apartament și implicit, neprecizarea din cuprinsului deciziei civilă nr. 827R/2007 a acestor cote;3. omisiunea din Dispoziția nr.1067 / 31.07.2007 de a indica cotele ce revin părților asupra terenului aferent apartamentului 1.
Pe de altă parte, reclamanții C. au susținut în mod credibil că la dobândirea terenului aferent apartamentului nr. 1 din . voința internă a părților a fost aceea de a avea în vedere cotele diferențiate prevăzute pentru coindivizari în actul de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999. Aceasta deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, potrivit declarației cedentei din 4.06.1999, numiții C. și B. puteau proceda la revendicarea terenului aferent apt nr. 1 doar după ce deveneau proprietarii apartamentului nr. 1 din . prin cumpărare de la vânzătorii Derr, ceea ce semnifică existența unui raport de legătură între dobândirea ulterioară a terenului în baza deciziei civile nr. 827R/2007 și modalitatea în care, părțile dobândiseră apartamentul nr.1.
Pentru aceste motive, tribunalul a constatat, procedând la interpretarea sistematică a cuprinsului declarației autentificate nr.673/4.06.1999,a cuprinsului contractului de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999, acte care reprezintă izvorul dreptului de proprietate al co - indivizarilor potrivit deciziei civile nr. 827R/19.12.2006 a Curții de apel București asupra terenului aferent apartamentului 1 ce face obiectul prezentului litigiu, că în mod corect instanța de fond a constatat că și dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentului nr.1 a fost dobândit de către coindivizari în cotele diferențiate indicate în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare nr. 6350/16.12.1999.
Așadar, va respinge ca nefondat acest prim motiv de apel al apelanților pârâți B..
Cel de al doilea motiv de apel, cu privire la modalitatea greșită a instanței de fond de a omologa o altă variantă a raportului de expertiză efectuat de către expertul I. la fondul cauzei este întemeiat și va fi admis de instanță pentru următoarele motive. (de altfel, acesta este un motiv comun cu apelul apelanților reclamanți C.).
Se constată că după admiterea obiecțiunilor de către instanță, expertul judiciar I. a procedat la efectuarea unor noi măsurători în cauză și depunerea a două noi anexe, Anexa 3 A (care privea varianta de lotizare a terenului în cote de 50% pentru reclamanți ți 50% pentru pârâți) și Anexa 4 A (care privea varianta de lotizare a terenului în cote diferențiate - reclamanții C. - cota indiviză de 54% iar pârâții B. cota de 46%.
Așadar, în mod corect arată apelanții că nu există practic ceea ce instanța de fond numește „varianta II raport expertiză” efectuată de expert I..
Prin urmare, având în vedere noile măsurători și puncte de contur arătate de expertul I. în anexa nr. 4A (cea cu cotele diferențiate, pentru motivele arătate mai sus), tribunalul va admite apelul declarat pe acest aspect urmând să schimbe în parte sentința apelată, urmând să atribuie pârâților B. lotul II în suprafață de 141,22 mp situat între punctele 8-9-10-11-12-13-14-3-4-5-6, prin omologarea variantei Anexa 4A din răspunsul la obiecțiuni formulat de expert tehnic I. în cauză.
2. Asupra apelului formulat de către apelanții reclamanți C.
Se constată că acest apel, astfel cum a fost acesta limitat prin renunțarea la motivul de apel prin care se critica hotărârea instanței de fond cu privire la calea de acces de 63 mp, este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește statuarea instanței de fond asupra suprafeței de 140 mp,de sub . se decide că rămâne în coproprietatea părților, se constată din analizarea cererii introductive că reclamanții au solicitat sistarea indiviziunii terenului aflat în afara blocului, aferent apartamentului (307 mp grădină + 63 mp cale de acces), fără a cuprinde solicitări cu privire la suprafața de teren de sub . urmare, pronunțarea instanței de fond cu nesocotirea obiectului cererii și a principiului disponibilității, este nelegală și netemeinică, motiv pentru care, admițând apelul va schimba în parte sentința apelată în sensul că va înlătura dispoziția instanței referitoare la menținerea stării de indiviziune cu privire la suprafața de teren de 140 mp situată sub construcție.
Astfel cum s-a arătat mai sus fondat este și motivul, comun de altfel cu apelul promovat de apelanții pârâți, privind referirea instanței de fond la o variantă inexistentă a raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pentru aceleași considerente, având în vedere noile măsurători și puncte de contur arătate de expertul I. în anexa nr. 4A (cea cu cotele diferențiate pentru coindivizari), tribunalul va admite apelul declarat pe acest aspect urmând să schimbe în parte sentința apelată, în sensul că va atribui reclamanților C. lotul I în suprafață de 165,78 mp situat între punctele 1 -2-3-4-5-6-7-15, urmând să omologheze varianta Anexa 4A din răspunsul la obiecțiuni formulat de expert tehnic I. în cauză.
Împotriva deciziei au formulat recurs pârâții B. C. și B. M.. Ambele părți au depus concluzii scrise.
În motivarea cererii de recurs pârâții au susținut în sinteză următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile legale incidente în cauză și că ar fi interpretat greșit actul dedus judecății.
În dezvoltarea motivului s-a susținut că izvorul dreptului de proprietate asupra terenului în discuție îl reprezintă decizia civilă nr.827 R din 19.12.2006 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București Secția a V a Civilă, prin care Municipiul București a fost obligat să lase părților din prezentul litigiu mai multe suprafețe de teren fără să se facă o distincție între cotele de coproprietate.
Se arată că voința reclamanților în acțiunea în revendicare a fost manifestată clar fără vreo diferențiere a cotelor de proprietate, astfel că fiecare a dobândit câte o cotă de 50%.
De asemenea s-a arătat că și prin dispoziția emisă de primarul general nu s-a făcut nici o diferențiere a cotelor de proprietate, precum mai susțin că ambele părți s-au înscris în evidențele fiscale cu cote de 50% și pentru care s-a plătit timp de 6 ani impozitul aferent.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că instanța de apel nu a fost sesizată în sensul dispozitivului deciziei, acțiunea fiind formulată de reclamanți fără a se cere recunoașterea unei cote superioare, ceea ce constituie un plus petita.
Printr-un al treilea motiv s-a susținut că actul de partaj încheiat cu reclamanții nu constituie izvor juridic cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului deoarece prin el s-a dispus doar cu privire la apartamentul nr.1 al clădirii, izvorul de drepturi fiind hotărârea judecătorească.
S-a mai arătat că actul de partaj a privit doar încăperile aflate la parter fără cele de la subsol, calcularea cotelor făcându-se după topografia clădirii fără a se avea în vedere terenurile care la acea dată erau proprietatea statului .
Recurenții arată că voința părților a fost de a recupera și a stăpâni în indiviziune și cote egale terenurile din litigiu.
Printr-un al patrulea motiv – referitor la modalitatea de împărțire – s-a susținut că expertul a avut un singur obiectiv ce a constat în determinarea posibilităților de ieșire din indiviziune. Expertul a examinat posibilitatea de ieșire din indiviziune în raport de cote egale de coproprietate și cu situația la fața locului, varianta 3 arătată după efectuarea obiecțiunilor corespunzând situației juridice a terenului, o situației faptice și este singura modalitate de a se lichida echitabil starea de indiviziune.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs astfel cum a fost susținut și dezvoltat, critica este nefondată.
Astfel, deși recurentul susține că ar fi fost încălcate dispoziții legale „incidente” în cauză, nu arată ce texte de lege ar fi fost încălcate de către instanța de apel și deci o asemenea susținere nu poate fi primită.
Apoi s-a susținut că instanța ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății fără a se arăta ce act juridic dedus judecății a fost interpretat greșit. Examinând cererea de chemare în judecată și lucrările dosarului nr._ se constată că s-a cerut ieșirea din indiviziune avându-se în vedere ca acte juridice decizia civilă nr.827 R din 19.12.2006 și dispoziția nr.1067 din 31.07.2007 a primarului general al Municipiului București emisă urmare pronunțării deciziei nr.827 R din 19.12.2006.
Actul juridic dedus judecății este deci dispoziția primarului Municipiului București nr.1067 din 31.07.2007 ca efect al deciziei civile nr.827 R/2006, și nu numai decizia nr.827R/2006.
Examinând decizia civilă nr.827R/2006 și conținutul dispoziției primarului general nu rezultă care a fost voința internă a părților. Cum voința internă s-a format anterior deciziei nr.827 R/2006 și anterior dispoziției primarului general, aceasta trebuie deslușită din cauza care a determinat promovarea acțiunii în revendicare, cauză care rezulta din încheierea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.6350/16.12.1999.
Potrivit acestui contract părțile au dobândit în cota de 54% pentru reclamanți și 48% pentru pârâți apartamentul nr.1 din București, .,sector 1, conform contractului cumpărătorii urmând să solicite organelor competente dreptul de proprietate pentru teren. Contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.6350/1999 nu privește expres cotele părți pentru terenul ce urma să fie cerut de la organele statului. Voința reală este însă evidențiată de vreme ce prin contract părțile au urmărit cote diferite din construcție.
În consecință corect instanța de apel a reținut cote diferite, făcând aplicarea art.979 cod civil .
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs astfel cum a fost dezvoltat, susținerea este nefondată, în cererea de chemare în judecată arătându-se că se solicită partajarea pe cote diferite.
De altfel, această critică nu se subsumează vreunui motiv prevăzut în art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă .
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs altfel cum a fost dezvoltat și acesta nu poate fi primit pentru că instanța de apel nu s-a raportat la acest act juridic, instanța de apel având în vedere contractul autentificat sub nr.6350/1999.
Referitor la ultimul motiv de recurs și acesta urmează a fi respins pe considerentul că nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute la art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă dar și pe argumentul că în mod corect și legal s-a dispus partajarea în cote diferite.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul pârâților va fi respins ca nefondat.
În ce privește cererea de cheltuieli făcută de intimați și acesta va fi respinsă ca nefondată deoarece la dosar în recurs nu exista vreo dovadă a cheltuielilor făcute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-pârâți B. C. și B. M. împotriva Deciziei civile nr.447 A/30.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. H. M. și C. L..
Respinge ca nefondată cererea de cheltuieli formulate de intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
9.04.2013
← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 207/2013. Curtea... | Strămutare. Sentința nr. 70/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
---|