Cereri. Decizia nr. 2144/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2144/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 24170/300/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2144 R
Ședința publică de la 11.12.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- MARIORA A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
-------------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți P. M. și P. C., împotriva Deciziei civile nr. 984 A/05.11.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți MOANTĂ I., MOANTĂ D. și C. D. I., având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-pârâți P. M. și P. C. prin apărător, avocat A. L., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 25 dosar și intimații-reclamanți Moantă I., Moantă D. și C. D. I. personal și asistați de avocat N. T., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 16 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul intimaților-reclamanți Moantă I., Moantă D. și C. D. I. solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de recurenții-pârâți P. M. și P. C. la data de 04.11.2013 și a cărei copie nu le-a fost comunicată, aceasta fiind depusă într-un singur exemplar.
Curtea lasă dosarul la a doua strigare.
La cea de a doua strigare – dosarul fiind luat la sfârșitul listei de recursuri - au răspuns recurenții-pârâți P. M. și P. C. prin apărător, avocat A. L., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 25 dosar și intimații-reclamanți Moantă I., Moantă D. și C. D. I. personal și asistați de avocat N. T., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 16 dosar.
Apărătorul intimaților-reclamanți Moantă I., Moantă D. și C. D. I. apreciază că întâmpinarea este de fapt o precizare a motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților-pârâți P. M. și P. C. precizează că motivele de recurs se referă doar la cheltuielile de judecată, respectiv pct.9 din art. 304 Cod procedură civilă și renunță la punctul 6.
Părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenții-pârâți P. M. și P. C. prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată în raport de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Depune concluzii scrise.
Intimații-reclamanți MOANTĂ I., MOANTĂ D. și C. D. I. prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.984 A/ 05.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a respins apelul declarat de apelanții-pârâți P. M. și P. C., în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. I., M. D. și C. D. I., împotriva sentinței civile nr._/24.11.2011,pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, ca nefondat.
Analizând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de apel și a ansamblului materialului probator administrat în cauză, tribunalul a expus următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost inițial formulată de reclamanții M. I., M. D. și C. D. I., a avut ca obiect instituirea unui drept de servitute pe terenul pârâților P. M. și P. C. pentru efectuarea unor lucrări de izolare termică, tencuire și vopsire a zidului ce delimitează proprietățile părților.
În condițiile în care prima instanță, de la prima zi de înfățișare, a pus în discuție stabilirea corectă a obiectului cererii, dreptul de servitute (drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate) neavând nici o incidență în cauza de față în raport de pretențiile concrete formulate, reclamanții au insistat în ședința publică din data de 15.04.2011 și în cererea scrisă depusă la dosar în data de 13.05.2011 că obiectul cererii îl constituie instituirea unui drept de servitute pe terenul pârâților, iar nu o obligație de a face.
Abia la ultimul termen de judecată acordat în cauză, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată, prin notele intitulate precizări, atașate la dosar, procedând la schimbarea obiectului și a cauzei acțiunii, prin menționarea aspectului că cererea nu vizează un drept de servitute, ci o obligație de a face de instituit în sarcina pârâților.
Întrucât termenul stabilit de lege pentru modificarea cererii de chemare în judecată se împlinise, potrivit art. 132 alin. 1 C. proc. civ., cererea putând fi modificată numai până la prima zi de înfățișare, modificarea acțiunii operată de către reclamanți la ultimul termen de judecată apare ca având caracter tardiv.
Însă, dat fiind faptul că normele juridice ce reglementează instituția procesuală a modificării sau completării acțiunii au caracter dispozitiv, numai pârâții erau în drept să invoce decăderea reclamanților din dreptul de a-și mai modifica acțiunea și, pe cale de consecință, tardivitatea cererii modificatoare, instanța neavând o atare posibilitate. Prin urmare, întrucât pârâții nu au invocat sancțiunea menționată în termen (in limine litis), aceștia înșiși au decăzut din dreptul de a o mai susține și ca atare în mod legal prima instanță a soluționat cererea în forma sa modificată.
Având în vedere că litigiul a fost pierdut de către pârâți, pretențiile reclamanților astfel cum au fost modificate fiind admise, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 274 alin. 1 C. proc. civ., reținând culpa procesuală în sarcina pârâților.
Chiar dacă pârâta P. M. a declarat la ultimul termen de judecată că nu se opune admiterii acțiunii în forma modificată, prima instanță nu avea posibilitatea să facă aplicarea art. 275 C. proc. civ., potrivit căruia pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, întrucât litigiul este unul în materie delictuală, iar nu contractuală, astfel încât pârâții erau de drept în întârziere la data introducerii acțiunii. De altfel, chiar prin susținerea celui de-al doilea motiv de apel transpare ideea că pârâții nu sunt totuși de acord cu efectuarea lucrărilor solicitate în cererea modificatoare, invocându-se însăși încălcarea autorizației de construire de către reclamanți.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul reține că în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de către expertul judiciar A. V. se menționează că sunt necesare lucrări de construcție pentru anveloparea zidului construit în sistem calcan pe linia de demarcație dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților, acestea fiind cele prevăzute în proiect, că suprafața fațadei care trebuie tratată în sistemul Baumit, cu respectarea integrală a acestei tehnologii, este de 27,84 m.p., că lucrarea poate fi executată în maxim o săptămână de către o echipă formată din 5 muncitori, cu o schelă de acces ce urmează a se executa pe fațada din curtea reclamanților, în mod aerian, schela fiind suspendată și ancorată pe terasa reclamanților.
Prima instanță a stabilit în cadrul dispozitivului hotărârii pronunțate faptul că lucrările de anvelopare se vor executa după modul stabilit prin expertiza efectuată în cauză de către expertul judiciar A. V.. Prin urmare, tribunalul apreciază că dispozitivul sentinței civile în discuție este clar exprimat, trimiterile vizând modul concret de efectuare a lucrărilor făcându-se la raportul de expertiză menționat anterior. De asemenea, în raport se arată că tratarea atât a rostului vertical, cât și a celui orizontal se va face după o soluție propusă de proiectant la momentul efectuării lucrărilor de anvelopare, pentru evitarea pătrunderii apelor pluviale între cele două clădiri. Totodată, tribunalul a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 238/05.07.2010, emis de Inspectoratul de Stat în Construcții, nu vizează lucrări de construire la zidul calcan, ci lucrări privind clădirea reclamanților.
Având în vedere că lucrările specificate anterior au caracter necesar, tribunalul a apreciat că în mod legal prima instanță a admis cererea în forma sa modificată, motiv pentru care va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.984 A din 05.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă au formulat recurs P. M. și P. C..
În motivarea cererii de recurs pârâtul P. C. a susținut în sinteză următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut de către recurent că a fost privat de dreptul la apărare.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că la prima înfățișare s-a cerut un termen pentru angajarea unui avocat,cerere care însă nu s-a consemnat.
De asemenea s-a arătat că la termenul din 24.11.2011 nu a participat la ședința la acest termen însă s-a formulat o cerere modificatoare în sensul că obiectul stabilit a fost obligație de a face. Întrucât nu a fost prezent în instanță nu a putut să se opună acestei schimbări. Recurentul arată că nici unul nu a fost citat cu această modificare și nu a putut depune probe și concluzii.
Printr-un al doilea motiv s-a arătat că a depus apel cu bună – credință doar pentru că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată și nu pentru a contestat dreptul reclamanților de a finisa clădirea.
Printr-un al treilea motiv s-a susținut că s-a ignorat de către prima instanță faptul că s-a cerut limitarea la cererea de servitute și să nu se modifice cererea. S-a mai arătat că prin modificarea obiectului cererii au fost eludate dispozițiile art.132 alin.1 Cod procedură civilă în condițiile în care nu a fost întrebat de schimbarea obiectului cererii.
Printr-un al patrulea motiv s-a susținut că în mod nelegal s-a reținut culpa procesuală, iar expertiza pentru care s-au solicitat cheltuieli confirmă că nu era nevoie de a se pătrunde în locuința sa pentru lucrări la o clădire vecină.
S-a mai arătat că deși s-au reținut neaplicarea dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă s-au ignorat toate demersurile prin care s-au recunoscut anticipat pretențiile reclamanților de aș izola zidul.
În motivarea cererii de recurs pârâta P. M. a susținut, în sinteză, următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că nu a existat nici o declarație a recurentei de admitere a schimbării obiectului procesului din servitute în obligația de a face și că a existat acordul sau pentru executarea lucrărilor independent de proces.
S-a mai arătat că este greșită interpretarea instanței în ce privește existența acordului recurentei la schimbarea obiectului de judecată, acordul fiind dat pentru disjungerea cererii reconvenționale și nu pentru schimbarea obiectului, care nu a avut loc în ședința din 24.11.2011 ci prin notele scrise depuse de reclamantă la sfârșitul ședinței, dar care nu au fost discutate.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că în mod nelegal s-a reținut tardivitatea acceptării executării lucrărilor de izolare, în realitate fiind permanent interesată de terminarea lucrărilor la zidul ce delimitează terasa și chiar la termenul din 24.11.a fost de acord cu efectuarea lucrărilor.
Printr-un al treilea motiv s-a susținut că instanța a apreciat greșit ca fiind un refuz solicitarea ca lucrările să se facă de o firmă specializată, solicitare care nu avea ca scop decât respectarea normelor în construcție și urgentarea lucrărilor.
Recurenții după constatarea de către instanță al faptului că sunt în imposibilitate de aș face apărările au depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care în parte se depășește dreptul recurenților de a încadra motivele de recurs formulate în termen, în dispozițiile art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă.
Din acest motiv se va avea în vedere doar încadrarea motivelor depuse în termen în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele argumente:
În ce privește recursul declarat de pârâtul P. C..
Primul motiv de recurs vizează încălcarea art.132 Cod procedură civilă de către Judecătoria Sectorului 2 București prin aceea că s-ar fi schimbat nelegal obiectul cererii de chemare în judecată în obligație de a face la termenul din 24.11.2011 fără ca pârâtul să se poate opune, pentru că nu a fost prezent în instanță.
Critica nu poate fi însă primită pentru ca obiectul cererii de recurs este decizia nr.984A din 05.11.2012 și nu lucrările Judecătoriei Sectorului 2 București.
În ce privește motivele doi, trei și patru de recurs ele privesc, toate, greșită aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă și încălcarea art.275 Cod procedură civilă.
Critica este însă nefondată deoarece chiar din pct.2 al petitului cererii de apel, rezultă că apelul nu s-a rezumat doar la critica cheltuielilor de judecată ci a vizat tipul de lucrări și modul de realizare a lucrărilor prin profesioniști, precum și plata de eventuale daune.
În consecință condiționarea modului de realizare a unor lucrări reprezintă o opunere la acțiunea reclamanților și deci, corect s-a menținut sentința fondului sub aspectul cheltuielilor de judecată, nefiind incidente dispozițiile art.275 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente nefiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de pârâta P. M. critica este nefondată deoarece chiar din petitul cererii de chemare în judecată rezultă că obiectul acțiunii a fost unul de a face, respectiv de a permite accesul pe proprietatea lor în vederea efectuării unor lucrări la un zid.
Faptul că în cerere au fost invocate unele dispoziții cu privire la servituți nu înseamnă ca obiectul cererii ar fi stabilirea unei servituții.
Afirmația instanței de apel, în sensul că recurenta pârâta nu s-a opus la admiterea acțiunii în formă modificată, se referă la modalitatea efectuării lucrărilor – aerian, deasupra terasei pârâților – și nu la modificarea unui obiect constând în stabilirea unei servituți în obligația de a face.
În consecință nu se poate reține incidența art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prin încălcarea sau aplicarea greșită a art.129 alin.ultim Cod procedură civilă, instanța de apel referindu-se la modalitatea de executare a lucrărilor și nu la schimbarea obiectului cererii.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel și acesta nu poate fi primit, pentru că în mod legal instanța de apel a reținut că în materia delictuală nu este necesară punerea în întârziere. Pe de altă parte nu erau îndeplinite dispozițiile art.275 Cod procedură civilă, pentru că prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea acțiunii de fond.
Și cel de-al treilea motiv de recurs, care privește tot cheltuielile de judecată, este nefondat, pentru că așa cum s-a constatat la primul termen pârâții au cerut prin întâmpinări respingerea acțiunii.
Nefiind deci incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă și acest recurs va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.274 Cod procedură civilă va obliga pe fiecare recurent la 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-pârâți P. M. și P. C., împotriva Deciziei civile nr. 984 A/05.11.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți MOANTĂ I., MOANTĂ D. și C. D. I..
Obligă recurenții la 500 lei cheltuieli de judecată, cota de 250 lei fiecare către intimații Moantă D., Moantă I. și C. D. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
17.01.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1824/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1057/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
