Legea 10/2001. Decizia nr. 1005/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1005/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 77708/3/2011
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 1005 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2013
CURTEA COMPUSA DIN:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECATOR - D. M. Y.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-C. AIRIMITOAIE
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul reclamant M. I. împotriva sentinței civile nr.1901 din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 10.05.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Curtea pentru a da posibilitate apărătorului recurentului reclamant M. I. să depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17.05.2013.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 23.12.2011, sub nr. de dosar_, reclamantul M. I. a formulat contestație împotriva dispoziției nr._/14.11.2011 emisă de pârâta Primăria Municipiului București, solicitând obligarea acesteia să emită o dispoziție de compensare prin echivalent prin compensare cu un alt imobil cu o valoare corespunzătoare cu cea a imobilului compus din corpul A, parterul corpului B și terenul de sub construcțiile menționate, imobil situat în București, .. 1, sector 4.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr._/14.11.2011, primăria Municipiului București, în calitate de unitate deținătoare, a soluționat notificarea înregistrată sub nr. 1188/13.08.2001 formulată de P. C.-Ș. și a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul situat la parter (corp A), vândut conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 162/1996 în suprafață de 99,72 mp, apartamentul nr. 1 situat la parter (corp B), vândut conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 506/1996, în suprafață utilă de 44,26 mp și pentru terenul în suprafață de 171,00 mp, situate în București, .. 1, sector 4, imposibil de restituit în natură cesionarului M. I. (filele 3,4).
Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație M. I., solicitând acordarea unui alt bun imobil în compensare.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.1614/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, irevocabilă, tribunalul a soluționat pe fond notificarea și a dispus obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să emită o dispoziție prin care să restituie în natură apartamentul nr. 2 de la etajul corpului B și terenul cu destinație de curte și să emită dispoziție de restituire în echivalent pentru corpul A, parterul Corpului B și terenul situat sub construcțiile menționate, toate situate în imobilul din .. 1, sector 4 (filele50-51).
În considerentele acestei sentințe civile, instanța a reținut că reclamantul M. I. a solicitat acordarea unui alt imobil în natură, respectiv o compensare în natură, cerere pe care a respins-o ca neîntemeiată, instanța reținând dispozițiile art. 1 alin. 2,3,4 și 5 din Legea nr. 10/2001 și art. 1.7 din normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Atât sentința civilă, atât dispozitivul cât și considerentele, se bucură de putere de lucru judecat.
Tribunalul a apreciat că prin această sentință a fost soluționată notificare potrivit deciziei nr. XX pronunțată la data de 19.03.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe potrivit art. 239 alin. 3 C.proc.civ., în care s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificarea pe fond în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea, nesoluționarea notificării fiind asimilată refuzului de restituire, în condițiile art. 25 alin. 1 coroborat cu art. 26 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001.
Chiar dacă am accepta că persoana îndreptățită putea formula ulterior o cerere similară privind atribuirea în compensare a unui alt bun imobil, tribunalul constată că un astfel de bun nu a fost identificat, iar pentru cele identificate nu a fost primit acordul unității deținătoare.
În prezenta contestație, se reia solicitarea privind acordarea unui imobil în echivalent, indicându-se de data aceasta imobilul situat în București, .. 5, . 5 (fila 6), pentru ca la data de 09.05.2012 contestatorul să solicite în compensare alte imobile, indicând în acest sens imobilul situat în București, ., . 3, imobilul din ., .. 1, ., sector 5, imobilul din ., ., . și imobilul din ., ., ., sector 5 (filele 12,13).
Verificând situația juridică a acestor bunuri imobile solicitate în compensare, tribunalul a reținut că din adresa nr._/12.10.2012 emisă de Administrația Fondului Imobiliar a rezultat că imobilele nu pot face obiectul acestei cereri fiind fie în litigii, fie ocupate cu contrate valabile.
Mai mult, tribunalul a reținut că prin nota nr. 2947/06.09.2012 Primarul General a menționat expres că „în acest moment municipalitatea nu are posibilitatea atribuirii în compensare a acestor bunuri (fila 118).
De asemenea, și în prezenta sentință tribunalul urmează a reține încă o dată dispozițiile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 1.7 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 potrivit cu care: „1.7. Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deținute de aceasta.”
Se constată că legiuitorul a lăsat la dispoziția unității deținătoare posibilitatea acordării în compensare a altor bunuri imobile, iar în cauză unitatea deținătoare susține că nu are această posibilitate obiectivă, dispoziția fundamentându-se pe sentința civilă nr. 1614/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, irevocabilă, prin care, astfel cum s-a arătat a fost respinsă în mod irevocabil o astfel de solicitare formulată de contestatorul din causa pendinte.
S-a pronunțat sentința civilă nr.1901/24.10.2012 în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă prin care s-a respins contestația ca neîntemeiată formulată de contestatorul M. I., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General.
În motivarea recursului declarat împotriva acestei sentințe civile recurentul reclamant M. I. precizează următoarele:
Instanța de fond a motivat parțial sentința civilă pronunțată având în vedere hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr._ pe care a cenzurat-o însă fără a reține aspectele cele mai relevante și ca atare i-a schimbat în totalitate efectele juridice.
În mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a respins cererea de compensare deși atât motivele cât și obiectul acelei cauze sunt diferite față de prezenta cauză.
Sentința civilă atacată este criticabilă și pentru că instanța de fond reține în mod greșit că notificarea reclamantului ar fi fost soluționată în dosarul nr._ și ca atare ar opera autoritatea de lucru judecat deși în prima hotărâre pronunțată în 2007 s-a reținut posibilitatea reclamantului de a primi în compensare un bun imobil în schimbul celui imposibil de restituit în natură.
Este greșită motivarea sentinței civile atacate privind neindentificarea de către reclamant a unui bun imobil ce ar putea fi acordat în compensare în condițiile în care toate cele 4 imobile pe care le solicită în compensare sunt libere din punct de vedere juridic, respectiv contractele de închiriere ce au grevat asupra acestora fiind reziliate pe cale judecătorească, iar pe de altă parte instanța nu a dat posibilitate reclamantului să facă dovada acestui fapt.
La dosarul cauzei se află răspunsul Primăriei Municipiului București nr._/03.10.2008 din care rezultă atitudine pârâtului în sensul în care deși refuză să-i ofere reclamantului date privind imobile disponibile ce pot fi acordate în compensare în final se cere reclamantului să identifice astfel de bunuri în vederea obținerii compensării.
Prin cererea depusă la 16.10.2012 cât și prin concluzii scrise reclamantul a solicitat instanței de fond să revină asupra măsurilor arbitrare privind respingerea probei cu expertiză context în care se invocă lipsa unui proces echitabil și încălcarea dreptului la apărare garantate atât de legislația internă cât și de cea europeană.
S-a administrat în recurs proba cu înscrisuri noi.
Intimatul nu a depus întâmpinare în condițiile art.308 alin.2 C.pr.civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
M. I. a dedus judecății primei instanțe contestația formulată împotriva Dispoziției nr._/14.11.2011 emisă de M. București prin Primarul General solicitând obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să emită dispoziție de compensare prin echivalent cu un alt bun imobil cu o valoare corespunzătoare cu cea a imobilului compus din corpul A, parterul corpului B și terenul de sub construcțiile menționate imobil situat în București, ..1, sector 4, invocând în drept dispozițiile Legii nr.10/2001.
Acest cadru procesual nu a fost modificat și nici completat de către contestator.
În mod eronat se reține în motivarea recursului că instanța de fond a respins contestația având în vedere autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă nr.1614/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în dosarul nr._ irevocabilă prin care s-a dispus obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să emită dispoziție privind restituirea în natură a apartamentului nr.2 de la etajul corpului B și terenul cu destinație curte și să emită dispoziție de restituire în echivalent pentru corpul A, parterul Corpului B și terenul situat sub construcțiile menționate ale imobilului din ..1, sector 4.
Faptul că în considerentele sentinței de fond s-a reținut că atât sentința civilă enunțată cât și considerentele și dispozitivul se bucură de putere de lucru judecat nu echivalează cu soluționarea contestației prin admiterea acestei excepții.
Instanța coroborând aceste împrejurări de fapt și de drept cu înscrisurile depuse la dosarul de fond din care rezultă cu certitudine că imobilele ce fac obiectul cauzei nu pot face obiectul compensării deoarece se află în litigii.
Mai mult, prin nota nr.2947/06.09.2012 Primarul General al Municipiului București precizează „ în acest moment municipalitatea nu are posibilitatea atribuirii în compensare acestor bunuri”.
Curtea reține distinct că potrivit art.1 alin.1 și art.1.7 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001 compensarea cu alte bunuri sau servicii este admisibilă doar în ipoteza în care entitatea obligată la restituire poate oferi persoanei îndreptățite bunuri în compensare, măsura nefiind obligatorie în condițiile în care dispoziția enunțată nu are caracter imperativ.
Cum în cauză s-a făcut dovada că M. București prin Primarul General în calitate de pârât nu dispun de bunuri imobile pentru a fi oferite în procedura compensării criticile recurentului reclamant vor fi respinse ca nefondate.
Prin soluția pronunțată la instanța de fond și respingerea criticilor din recurs nu s-a încălcat recurentului reclamant dreptul la apărare și nici dreptul la un proces echitabil în raport de considerentele enunțate.
Văzând și dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.312 alin.1 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – reclamant M. I. împotriva sentinței civile nr.1901 din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. D. M. Y. R. P.
GREFIER
G. – C. A.
RED...MȘ/ 2 ex.
27.06.2013
Jud.fond – E. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 406/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1480/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
