Partaj judiciar. Decizia nr. 1480/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1480/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 14350/302/2009

Dosar nr._

(1357/2013)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.1480

Ședința publică din 02.10.2013

Curtea constituită din:

Președinte - A. DorisTomescu

Judecător - M. G. R.

Judecător - E. V.

Grefier - E. C.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți B. I. și B. E., împotriva deciziei civile nr.272 A din 20.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I..

Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant B. I. asistat de avocatul C. G., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar, același avocat reprezentând în proces și interesele recurentei reclamante B. E.; se prezintă și avocatul Z. M. în calitate de reprezentant al intimatului pârât B. I., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București (fila 8 din dosar).

Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în trei exemplare, dintre care două au fost comunicate recurenților.

Avocatul recurenților depune la dosar chitanța CEC Bank nr._/1 în cuantum de 185 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbre judiciare de 0,30 lei, pe care instanța le anulează, constatând că recursul este legal timbrat.

Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocatul recurenților reclamanți B. I. și B. E. solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară. În subsidiar, solicită, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ., casarea în parte a hotărârii și, rejudecând, să se admită acțiunea.

Susține că între expertiza efectuată la fond și cea întocmită în apel există mari diferențe; instanța de apel a omologat raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea terenului reclamanților la un preț de 1050 lei/m.p. iar a terenului pârâtului la 420 lei/m.p., deși este vorba despre teren situat pe același amplasament (unul în fața clădirii, celălalt în spate). Pe lângă faptul că reclamanții nu dețin decât 25 m.p. în fața clădirii, acest teren este drum de acces, iar reclamanții sunt obligați și la plata unei sulte de peste 60.000 lei. Expertul a stabilit și valoarea magaziilor 0 lei, dar nu trebuie reținută această concluzie, socotind numai metalul din care sunt confecționate acestea, care rentează, putând fi valorificat. În plus, reclamanților nu li s-a îngăduit accesul la magazii pentru a nu le dezmembra, iar în prezent aceștia nu beneficiază nici măcar de un spațiu de depozitare a lemnelor pentru foc.

Instanța a solicitat expertului de trei ori să precizeze aspectele nelămurite din lucrarea sa, dar acesta s-a prezentat la fața locului duminica fără a-i convoca pe reclamanți, aceștia fiind anunțați prin telefon de partea adversă, care fusese convocată în mod legal.

În aceste condiții, apreciază că expertul a fost părtinitor și, dacă instanța va reține cauza spre rejudecare, solicită să fie omologată varianta 1.2 care stabilește o sultă în cuantum de 5180 lei.

Avocatul intimatului pârât B. I. solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

Cu privire la primul motiv de recurs ce vizează modalitatea de atribuire a bunurilor, susține că instanța a explicat soluția adoptată, care este singura viabilă pentru nu se fărâmița imobilul și pentru a se evita eventuale litigii viitoare.

Menționează că reclamanților li s-au atribuit cele două încăperi din fața clădirii, cumpărate ca spații comerciale și care sunt folosite de ambele părți, în prezent, ca spații de depozitare.

Cu privire la valoarea magaziilor, expertul a avut în vedere gradul ridicat de uzură a acestora, astfel cum se vede și în fotografiile aflate la dosar.

Cât privește valoarea diferită a loturilor de teren, apreciază că s-a avut în vedere faptul că terenul ce constituie lotul doi, aflat în spate, are accesul restricționat, fiind înconjurat de alte clădiri, având lățimea de 1,25 m.; că nu există utilități, pe când terenul din fața imobilului are acces la utilități, de aici valoarea mai mare.

Referitor la convocarea părților, arată că expertul a anunțat prin telefon intenția de a se prezenta la fața locului și tot la fel i-a anunțat pârâtul pe reclamanți, situația datorându-se faptului că expertul urma să plece în scurt timp din țară și nu a avut timp suficient pentru convocarea părților conform normelor legale; dar, oricum, instanța a anulat răspunsul expertului la obiecțiuni.

Expunerea expertului asupra valorii sultei este clară, acesta ținând seama de caracteristicile construcției din fața imobilului – edificată din cărămidă, accesul la utilități și cu o suprafață dublă față de cea din spate – din paiantă și datând din anii 1940.

În opinia sa nu există contradicție între expertizele efectuate la fond și apel, astfel că solicită respingerea recursului, potrivit susținerilor din cuprinsul întâmpinării.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 03.11.2009 reclamanții Balașa I. și Balașa E. au chemat în judecată pârâții Balașa I. și Balașa S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că imobilul construcție situat în București ., sector 5 este compus din 2 locuințe - locuința A urmând a se atribui reclamanților, compusă din 4 camere, hol, bucătărie verandă, baie, wc și anexă în spatele curții - aprox 83,80 mp, iar locuința B să fie atribuită pârâților - compusă din 2 camere, verandă, bucătărie, WC, anexe - aproximativ 66,34 mp; să se dispună ieșirea din indiviziune prin partajarea în natură a imobilului construcție, prin atribuirea către reclamanți a camerelor 1-9 și a anexei din spatele curții - locuința A, iar către pârâți camerele 10-14 și anexele - locuința B; să se atribuie în natură către reclamanți construcția anexă magazie, în suprafață de circa 7 mp și terenul aferent acesteia situată în extremitatea din spate a curții, iar către pârâți restul anexelor; să se partajeze în natură terenul în suprafață totală de 400 mp prin crearea a două loturi, primul lot de teren fiind cel aferent camerelor 1-9 împreună cu terenul liber din fața acestora iar cel de al doilea teren, spațiul cuprinzând curtea și camerele 10-14 și anexele lipite și până în spatele curții, excluzând construcția anexa de aproximativ 7 mp și terenul aferent acesteia; stabilirea unui drept de servitute de trecere începând din dreptul limitei maxime de proprietate a reclamanților ce urmează să se învecineze cu proprietatea pârâților pe o lățime de 1,25 mp până la . și compensarea sultelor ce ar urma să fie stabilite de instanță. Solicită și cheltuieli de judecată.

Cu caracter reconvențional, pârâții-reclamanți au solicitat obligarea reclamanților-pârâți la reducerea acoperișului gardului edificat în luna octombrie 2009 pe terenul indiviz, astfel încât să nu se scurgă apele pe calea de trecere către încăperile utilizate de pârâți.

La termenul de judecată din 19.04.2010 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Balașa S. și s-a pronunțat asupra încheierii de admitere în principiu.

Prin încheierea de admitere în principiu instanța, analizând probatoriul administrat, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Balașa S., excepție invocată de aceasta, a constatat că asupra imobilului construcție, situat în București, .. 31, sectorul 5, parter, compusă din 4 camere, hol, bucătărie verandă, WC, magazie în curte și două spații comerciale folosite ca frizerie și croitorie, totul formând un singur apartament, au calitatea de coproprietari următorii: reclamanții Balașa I. și Balașa E., împreună cu o cota de ½ din construcție, pârâtul Balașa I., cu o cotă de ½ din construcție; a constatat că reclamanții sunt împreună titularii cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 400 mp, aferent construcției; a constatat că pârâtul Balașa I. este titularul unui drept de folosință corespunzător cotei sale de ½ din același teren, fără a deține un drept de coproprietate cu reclamanții.

Pentru a stabili astfel, instanța a avut în vedere că, asupra construcției ce face parte din imobilul situat în București, .. 31, sector 5, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 8646/9.11.1978 reclamanții-pârâți B. I. și B. E. au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției amplasate la adresa menționată mai-sus, construcție parter, compusă din 4 camere, hol, bucătărie verandă, WC, magazie în curte și două spații comerciale folosite ca frizerie și croitorie, totul formând un singur apartament.

Prin decizia civilă nr. 316A/14.02.2006 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.3198/2005 s-a stabilit definitiv (și, ulterior, irevocabil), faptul că asupra imobilului construcție descris anterior dreptul de proprietate este exercitat în cote egale de următorii: Balașa I. și Balașa E., soți, în cotă de ½, pe de o parte, și Balașa I., cu o cota de ½ din același drept, pe de altă parte. D. urmare, instanța a constatat în același mod, fiind ținută de prevederile art. 1201C.civ, calitatea de coproprietari asupra imobilului construcție.

Totodată, instanțele au constatat că asupra construcției care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și al judecății, Balașa S., soția lui Balașa I., nu are calitatea de proprietară, întrucât imobilul a fost dobândit de acesta împreună cu Balașa I. și Balașa E. anterior căsătoriei sale. Din acest punct de vedere și întrucât aceste constatări ale instanței cad sub puterea de lucru judecat, nemaiputând forma obiectul altei judecăți, deci nici al celei de față, după cum prevăd dispozițiile art. 1201 C.civ., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S. cu privire la partajul imobilului în cauză, întrucât aceasta nu are calitatea de coproprietar asupra imobilului construcție sau teren a cărei partajare se solicita.

În privința terenului, s-a avut în vedere faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8646/9.11.1978 nu s-a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, în suprafață de 400 mp, acesta fiind trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr.58/1974, însă s-a recunoscut dreptul, cumpărătorilor de a-l primi în folosință, aspecte incorporate în conținutul contractului de vânzare-cumpărare, fila 7.

La solicitarea reclamanților Balașa I. și Balașa E. s-a eliberat acestora prin Ordinul Prefectului (23.03.2006) titlul de proprietate nr. 8544/5 pentru întreaga suprafață de 400 mp teren aferent construcției indicate, nesocotindu-se dreptul copărtașului Balașa I., de 1/2 din teren. Ca urmare, prin sentința civilă nr. 6330/11.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 8544/5/24.03.2006 pentru cota de 1/2 care aparține pârâtului Balașa I. și care a fost încălcată, cotă recunoscută de instanțe acestuia, fiind obligat pârâtul (din acea cauză) să elibereze acestuia un nou titlu de proprietate care să includă și cota sa parte din teren.

Acest fapt nu a avut loc până în prezent.

D. urmare, întrucât titlul de proprietate a fost anulat numai în parte, fiind menținută conta de 1/2 proprietate a reclamanților Balașa I. și E., acest înscris este avut în vedere de instanță ca titlu al acestora asupra terenului în cauză, drept care însă nu este individualizat în materialitatea sa, nefiind decât o cotă-parte ideală și abstractă.

Pentru cota de ½ aparținând pârâtului Balașa I. nu s-a eliberat titlu de proprietate, astfel încât acesta nu deține un titlu de proprietate asupra aceluiași teren. Însă pârâtul Balașa I. deține un drept de folosință asupra terenului, drept recunoscut de instanțele de judecată, de vreme ce în temeiul acestuia i-a fost recunoscută și calitatea de a solicita eliberarea titlului de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate. Ca urmare, instanța a constatat că pârâtul-reclamant Balașa I. deține dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 400 mp, neavând însă calitatea de coproprietar asupra terenului cu reclamanții din prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr.8702/22.12.2010, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S. și, în consecință, a respins cererea principală formulate de reclamanții B. I. și B. E. împotriva acestei pârâte, ca fiind formulate împotriva unei persoane calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea principală formulată de aceiași reclamanți-pârâți împotriva pârâtului B. I., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. I. împotriva reclamanților-pârâți B. I. și B. E.; a respins, ca neîntemeiată cererea principală având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului (de la adresa de mai jos), precum și cererea reconvențională având același obiect și obligarea reclamanților-pârâți să readucă acoperișul gardului edificat pe terenul în indiviziune la o poziție care să preîntâmpine scurgerea apelor pe calea de trecere către încăperile utilizate de pârâții-reclamanți; a dispus sistarea stării de indiviziune în care se găsesc părțile asupra construcției situate în București, .. 31, sector 5, prin formarea a două loturi, după cum urmează: Lotul 1: corpul A de proprietate, compus din 2 (două) camere de locuit, hol, bucătărie, baie, sas și verandă, precum și spațiul fost comercial cu accesul din sasul locuinței A (destinație de croitorie) și spațiul fost comercial cu accesul din curtea interioară (destinație frizerie), în valoare de_ lei, pe care l-a atribuit reclamanților-pârâți; Lotul 2: corpul B de proprietate, compus din 2 (două) camere de locuit și verandă, având alipit lateral spre spate un WC tip latrină cu cabina din zid, în valoare de_ lei, pe care l-a atribuit pârâtului-reclamant; a respins, ca neîntemeiată, cererea principală și reconvențională privind partajarea magaziilor; pentru egalizarea valorică a loturilor, a obligat reclamanții-pârâți la plata unei sulte către pârâtul-reclamant, în valoare de_ lei, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei și a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, prin prisma dispozițiilor art. 728 C.civ., art. 740C.civ, art. 741 C.civ și art. 6739 Cod de procedură civilă, că, în primul rând, întrucât a constatat prin chiar încheierea de admitere în principiu că pârâta B. S. nu are calitate de coproprietară asupra imobilului supus partajării, a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În al doilea rând, întrucât prin încheierea de admitere în principiu s-a reținut că părțile nu sunt coproprietare asupra terenului; întrucât pârâtul B. I. nu deține un titlu de proprietate asupra acestuia, o ieșire din indiviziune nu este posibilă. Ieșirea din indiviziune este posibilă numai în ipoteza în care părțile dețin imobilul în cote-părți ideale și abstracte din drept (sau devălmașe), dreptul de proprietate fiind fracționat în mod abstract între acestea. Neaflându-se în stare de coproprietate asupra terenului, instanța a respins ca neîntemeiată cererea principală având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în București, .. 31, sector 5, în suprafață de 400 m.

De asemenea, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională având același obiect (ieșirea din indiviziune asupra terenului).

A respins, ca neîntemeiată, și cererea reconvențională având a obiect readucerea acoperișului gardului edificat pe terenul în indiviziune la o poziție care să preîntâmpine scurgerea apelor pe calea de trecere către încăperile utilizate de pârâții-reclamanți, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă nici că gardul ar fi avut o altă poziție, nici ca reclamanții ar fi modificat poziția inițială, nici că, dacă ar fi modificat poziția inițială, noua poziție ar fi păgubitoare pentru ei, iar sarcina probei le incumba, în temeiul art. 1169 C.civ..

În ceea ce privește construcția existentă pe terenul identificat anterior, instanța a reținut prin încheierea de admitere în principiu că prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 8646/9.11.19/5 reclamanții-pârâți B. I. și B. E. au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției amplasate la adresa menționată construcție parter, compusă din 4 camere, hol, bucătărie verandă, WC, magazie în curte și două spații comerciale folosite ca frizerie și croitorie, totul formând un singur apartament (fila7).

Prin decizia civilă nr. 316/A/14.02.2006 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.3198/2005 s-a stabilit definitiv (și, ulterior, irevocabil), faptul că asupra imobilului construcție descris anterior dreptul de proprietate este exercitat în cote egale de următorii: B. I. și Balașa E., soți, în cotă de ½, pe de o parte, și B. I., cu o cota de ½ din același drept, pe de altă parte. D. urmare, instanța a constatat în același mod, fiind ținută de prevederile art. 1201 C.civ, calitatea de coproprietari asupra imobilului construcție. Rezultă astfel că reclamanții-pârâți și pârâtul reclamant B. I. sunt coproprietari în cote egale asupra construcției edificate pe terenul de la adresa de mai sus.

În condițiile art. 728 C.civ nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar împărțeala trebuie să se realizeze în natură, conform art. 740 C.civ. și art. 6735 alin. 2 Cod de procedură civilă, prin formarea unor loturi pe cât posibil egale valoric cu cota deținută de fiecare coproprietar.

Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii de admitere în principiu, au declarat apel reclamanții-pârâți B. I. și B. E., precum și pârâții-reclamanți B. I. și B. S., cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._/303/2009, la data de 24.02.2012.

În apelul lor, pârâții-reclamanți B. I. și B. S., au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate astfel: să se dispună partajarea prin atribuire în natură către pârâții-reclamanți a încăperilor 10-15 și anexa solicitată de reclamanți din locuința în litigiu, a terenului situat sub încăperile 10-15 și sub anexa solicitată de reclamanți, precum și terenul liber situat în fața acestor încăperi; să se dispună constituirea în favoarea lotului atribuit apelanților a unei căi de acces; să se dispună achitarea către pârâții-reclamanți a unei sulte; să se dispună obligarea intimaților-reclamanți la reducerea acoperișului gardului edificat de aceștia pe terenul aflat în indiviziune, astfel încât să nu se scurgă apele pe calea de trecere către încăperile utilizate de aceștia; să se dispună obligarea intimații-reclamanți să le permită să efectueze branșamente separate pentru utilitățile (apă, gaze etc.) necesare lotului care le va reveni în deplină proprietate și liniștită posesie.

Astfel, în mod greșit instanța de judecată a procedat la judecarea cauzei, fără să fi ținut seama de faptul că pârâții au cerut ca, în temeiul art.172 alin.2 C.pr.civ., instanța să pună în vedere intimaților-reclamanți B. I. și B. E. obligația de a depune titlul de proprietate asupra terenului în litigiu, sub sancțiunea suspendării cauzei.

Ca urmare a nerespectării dispozițiilor imperative ale art. 172 alin. 2 C.pr.civ., întrucât titlul de proprietate asupra terenului este comun părților, instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 728 C.civ. prin respingerea cererii de ieșire de indiviziune cu privire la teren.

Consecința acestei soluții este că, în conformitate cu sentința atacată, B. I. deține în calitate de proprietar lotul B din construcția în litigiu - fără a deține un drept exclusiv asupra terenului pe care este situată această construcție și fără a deține o cale de acces către corpul de construcție B atribuit apelantului.

Totodată, instanța de judecată a respins cererea apelanților în vederea participării la efectuarea expertizelor a doi experți consilieri (topograf și specialitatea construcții), cu motivarea că art. 202 C.pr.civ. nu permite încuviințarea participării unui expert consilier. Au fost încălcate în acest fel dispozițiile art. 18 alin. 1 din O.G. nr. 2/2000.

De asemenea, în mod greșit instanța de judecata a respins ca tardiv formulate obiecțiunile apelanților față de raportul de expertiză construcții efectuat în cauză, fără să țină seama că aceste obiecțiuni vizau cu precădere răspunsul față de obiecțiunile încuviințate în prealabil, depus de către expert la termenul anterior.

Astfel, răspunsul la obiecțiuni depus de către expertul construcții viza evaluarea corpului B din construcția în litigiu - corp care prin raportul inițial nu a fost evaluat. Obiecțiunile formulate de apelant pentru termenul din 13.12.2010 vizau cu precădere evaluarea corpului B din construcție, vădit eronată ca urmare a utilizării unei metodologii de calcul nelegale și a unor indici de actualizare greșiți.

S-a ajuns în situația inechitabilă în care diferența valorică între o construcție de cărămidă în suprafață de 88 mp (lotul reclamanților), care conține și două spații comerciale, având acces direct în drumul public și utilizați (apa) și o construcție de paiantă în suprafață de 3.5 mp (lotul apelantului), fără acces direct la drumul public, fără apă curentă, cu bucătărie și WC situat în curte să fie de doar_ lei (ROL), adică 29.450,29 ron.

În mod greșit instanța de judecată a apreciat că cele două spații comerciale trebuie evaluate ca și locuința, fără a tine seama de faptul că destinația comercială a spațiului utilizat de apelant nu a fost schimbată niciodată. Faptul că în prezent, temporar, spațiul nu mai este închiriat de acesta unei persoane juridice nu înseamnă că i-a schimbat destinația.

Mai mult, instanța a considerat că apelantul a schimbat destinația acestui spațiu, fără a ține seama de susținerile contrare. Totodată, nu s-a avut în vedere dovada că în spațiul comercial folosit de intimații-reclamanți își are sediul o societate comercială.

De asemenea, în mod greșit instanța de judecată a respins capătul de cerere privind obligarea intimaților - reclamanții la a reduce acoperișul gardului edificat în luna octombrie 2009 pe terenul aflat în indiviziune, astfel încât să nu se scurgă apele pe calea de trecere către încăperile utilizate de apelanților.

Prin această soluție s-au încălcat dispozițiile art. 615 C.civ.: „Tot proprietarul este dator a-și face streașină casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său”. În cauză, apele (și zăpada) cad pe calea de acces a către lotul apelantului, având o lățime de 1,25 m.

În drept, au fot invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ., art. 282 C.proc.civ., art. 673 ind. 1 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 114/1996, O.G. nr. 2/2000.

În apelul lor, reclamanții-pârâți B. I. și B. E., au solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând a se dispune admiterea în tot a cererii formulate și respingerea cererii reconvenționale; cu cheltuieli de judecată.

Astfel, reclamanții-pârâți arătat, în ceea ce privește construcția edificată că din expertizele tehnice în construcții efectuate (criticabile oricum) a rezultat că pe terenul din . există 2 corpuri de clădire, construite din materiale diferite, pe care părțile au înțeles să le stăpânească în acest fel încă din 1978, excepție făcând camerele din față, foste spații comerciale.

Totodată ambele părți au recunoscut și solicitat instanței de judecată și partajarea spațiilor de depozitare cu destinația de magazie.

Existența lor rezultă din raportul de expertiză în construcții întocmit, dar și de susținerile ambelor părți care indicau folosința celor 2 spații de depozitare din spatele curții.

Din păcate instanța de judecată a respins solicitarea părților omițând câteva aspecte care ar fi trebuit să fie relevate.

Hotărârea judecătorească de partaj are caracter declarativ de drepturi și nu constitutiv, sens în care instanța era solicitată să se pronunțe asupra unui element de fapt.

Ambele părți au avut discuții contradictorii bazate pe modalitatea de partaj în natură.

În acest context consideră ca este necesară și partajarea acestor spații de depozitare, iar, pe de altă parte trebuie avut în vedere că înțelege să reitereze instanței de judecată utilitatea atribuirii magaziei aflată în partea opusa față de casa pârâților-intimați, identificată în anexa (parte integrantă) a cererii introductive.

Pe de altă parte, instanța de judecată a respins în mod nejustificat obiecțiunile la raportul de expertiză formulat ca fiind tardiv, deși nu erau îndeplinite condițiile legale pentru invocarea și admiterea unei asemenea excepții.

În sfârșit, instanța a stabilit în mod greșit sultele; astfel, rapoartele de expertiză întocmite în cauză cuprindeau evaluări și pentru magaziile a căror partajare se ceruse și care a fost respinsă. Respingându-se cererea de partajare, în mod eronat au fost stabilite sultele.

O altă situație distinctă în problema partajării o formează terenul: situația premisă: pârâtul-intimat deține dreptul de proprietate recunoscut prin sentința civilă nr. 6330/1.09.2008 - definitivă și irevocabilă, obținându-se anularea parțială a titlului de proprietate nr.8544/5/24.03.2006 și în consecință realizarea unui drept.

Emiterea unui nou titlu de proprietate nu ar fi avut caracter constitutiv de drepturi, acesta fiind apanajul instanței de judecată prin sentința pronunțată.

Instanța de judecată investită cu partajarea, cu atât mai mult nu ar fi încălcat nici un drept, mai ales când urma să se pronunțe o hotărâre cu caracter declarativ, însă din păcate a fost greșit apreciată situația de drept.

Pe de altă parte era de remarcat și apreciat cererea introductivă, care lua în calcul și dreptul pârâților intimați asupra terenului.

Pe cale de consecință au fost greșit soluționate cererile de atribuire în natură specificate de reclamanților-pârâți în acțiunea introductivă dar și aprecierea de fapt asupra partajării cerute de aceștia și respectiv cererea privind servituțile de trecere.

Prin decizia civilă nr.272 A/20.03.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile declarate de apelanții-reclamanți-pârâți B. I. și B. E., împotriva sentinței civile nr. 8702/22.12.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ și de apelantul-pârât-reclamant B. I., împotriva sentinței civile nr. 8702/22.12.2010 și a încheierii de admitere în principiu, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, a schimbat în parte sentința și încheierea apelată, în sensul că în masa partajabilă se includ și terenul în suprafață de 414 mp (din măsurători), precum și magaziile notate în raportul de expertiză administrat în apel (fila 126) ca fiind A3, B3, B4, B5, stabilind că valoarea masei partajabile este de 442.104 lei, a atribuit reclamanților lotul 1, în valoare totală de 282.949 lei, compus din: teren în suprafață de 169 mp și construcțiile notate în raportul de expertiză L. A. cu A1, B1, A2, a atribuit pârâtului lotul 2, în valoare totală de 159.555 lei, compus din: teren în suprafață de 245 mp și construcțiile notate în raportul de expertiză L. A. cu B2, A3, B3, B4, B5, a obligat reclamanții să plătească pârâtului, cu titlu de sultă, suma de 61.697 lei, a stabilit în favoarea lotului 2 o servitute de trecere pe lotul 1, determinată de punctele 16,17,15,14 din anexa 3 la raportul de expertiză efectuat de expert L. A. (fila 74), a compensat în tot cheltuielile de judecată din apel și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul a reținut următoarele:

Tribunalul a grupat motivele cuprinse în cele două cereri de apel, având în vedere că unele motive sunt comune în ambele apeluri.

Astfel, tribunalul a reținut că ambele părți critică, în cadrul apelurilor formulate, respingerea cererilor formulate de ei (pe cale principală și reconvențională) având ca obiect partajarea terenului de 400 mp, situat la adresa din București, ., sector 5.

Sub acest aspect s-a avut în vedere faptul că în faza procesuală a apelului au fost depuse acte noi, respectiv titlul de proprietate nr. 3184/5 din 18.06.2012 eliberat de Prefectul Municipiului București și Ordinul Prefectului nr. 419/18.06.2012, prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al apelantului B. I. asupra cotei de ½ din terenul sus-menționat (filele 84-85 dosar apel).

Așadar, au rămas fără obiect susținerile primei instanțe, care a constatat că nu poate dispune ieșirea din indiviziune asupra acestui teren, atâta timp cât doar reclamanții-pârâți dovediseră că dețin cu titlu de proprietate cota de ½ din teren, pârâtul-reclamant B. I. având doar un drept de folosință asupra cotei de ½, drept recunoscut în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Tot fără obiect au rămas și criticile din apel, față de actele noi depuse, tribunalul a constatat că din masa partajabilă face parte și terenul în suprafață de 414 mp (așa cum a rezultat din măsurători, aspect necontestat conform raportului de expertiză efectuat de expert tehnic L. A.), cotele deținute de părți fiind ½ apelanții-reclamanți-pârâți B. I. și E. și ½ apelantul pârât B. I..

O altă critică legată de componența masei partajabile cuprinsă în apelul reclamanților-pârâți B. I. și B. E. vizează neincluderea în masa partajabilă a anexelor edificate fără autorizație pe terenul proprietate comună.

Cu privire la aceste anexe, tribunalul a reținut că, prin raportul de expertiză efectuat de expert construcții L. A. în apel, ele au fost identificate ca fiind: B3-closet din curte, A3-magazie de lemn, B4-bucătărie de vară, B5-magazie de lemn, B6-magazie de metal și A4-magazie de lemn (fila 63), ele regăsindu-se marcate pe schița notată ca anexa 3 a raportului de expertiză.

Tribunalul a reținut că prin același raport de expertiză s-a reținut că magazia de metal (B6) și magazia de lemn (A4) nu au valoare economică, coeficientul de uzură fiind de sută la sută.

Prin urmare, tribunalul a considerat întemeiată această critică, constând că anexele identificate ca A3, B3, B4 și B5 fac parte din masa partajabilă, în ceea ce privește anexele B6 și A4, față de lipsa unei valori economice, nefiind incluse în masă.

Considerentele avute în vedere de tribunal la includerea lor în masa partajabilă sunt determinate de faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, în apel s-a făcut dovada coproprietății părților asupra terenului de 414 mp, putând opera prin urmare prezumția de accesiune reglementată de disp. art. 494-496 C.proc.civ., ce nu a putut fi reținută de prima instanță în lipsa dovedirii dreptului de proprietate asupra terenului.

De asemenea, tribunalul a luat în considerare că atât reclamanții-pârâți cât și pârâtul au solicitat ieșirea din indiviziune și asupra acestor anexe, solicitând, fiecare în parte, atribuirea în natură a unora dintre acestea.

Așadar, cu privire la componența masei partajabile, față de cele reținute mai sus, în baza art. 296 C.proc.civ., tribunalul a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constatat că în masa partajabilă se includ și terenul în suprafață de 414 mp (din măsurători), precum și magaziile notate în raportul de expertiză administrat în apel (fila 126) ca fiind A3, B3, B4, B5.

În ceea ce privește evaluarea masei partajabile, tribunalul a reținut că ambele apeluri au cuprins critici, atât cu privire la modul de efectuare a raportului de expertiză în fața primei instanțe (neîncuviințarea experților parte, respingerea unor obiecțiuni ca tardiv formulate), cât și cu privire la constatările de fond ale raportului de expertiză, legate de valorile efectiv stabilite.

Întrucât, raportat la toate aceste critici, în cauză a fost încuviințată în apel refacerea raportului de expertiză specialitatea construcții și evaluare, tribunalul a analizat criticile prin prisma concluziilor acestui raport de expertiză și a răspunsului la obiecțiunile formulate în apel, fiind astfel lămurite toate criticile părților.

În primul rând, în ceea ce privește loturile ce au fost formate și atribuite, tribunalul a schimbat în parte sentința și a atribuit reclamanților lotul 1, în valoare totală de 282.949 lei, compus din: teren în suprafață de 169 mp și construcțiile notate în raportul de expertiză L. A. cu A1, B1, A2 și a atribuit pârâtului lotul 2, în valoare totală de 159.555 lei, compus din: teren în suprafață de 245 mp și construcțiile notate în raportul de expertiză L. A. cu B2, A3, B3, B4, B5.

De asemenea, a stabilit în favoarea lotului 2 o servitute de trecere pe lotul 1, determinată de punctele 16,17,15,14 din anexa 3 la raportul de expertiză efectuat de expert L. A. (fila 74).

În ceea ce privește suprafețele de teren, ele au fost identificate de expert așa cum sunt efectiv folosite de părți, sub acest aspect neexistând obiecțiuni.

De asemenea, în ceea ce privește atribuirea construcțiilor principale (în afara anexelor), în apel s-a menținut atribuirea din primă instanță, tribunalul considerând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de disp. art. 673/9 C.proc.civ., față de suprafața terenului și de relațiile dintre părți, prioritară fiind stabilirea unor loturi care să împiedice conflictele ce ar putea fi generate de o fărâmițare excesivă a loturilor.

În ceea ce privește anexele menționate, respectiv A3, B3, B4, B5., ele au fost atribuite pârâtului, deoarece se regăsesc pe lotul din spate, care a fost atribuit acestuia.

Așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a înlăturat solicitarea reclamanților-pârâți, de atribuire a unei părți din aceste anexe, susținând că o altă soluție ar fi neechitabilă și ei nu ar putea beneficia de un spațiu de depozitare, necesar în situația unei locuințe la curte. Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, prioritar este evitarea fărâmițării excesive a loturilor, în condițiile în care oricum, acestea sunt dificil de format; or, atribuirea unei magazii reclamanților-pârâți, ar presupune constituirea și a unei servituți de trecere spre partea din spate a terenului, element care ar îngreuna relațiile dintre părți; pe de altă parte, s-a reținut că lipsa unui spațiu de depozitare poate fi compensată de reclamanți prin atribuirea către ei a celor două spații din față, foste cu destinație comercială.

În al doilea rând, cu privire la evaluarea construcțiilor, tribunalul a avut în vedere varianta 2 a raportului de expertiză, fila 64 din dosar, respectiv cea în care spațiile comerciale de la stradă sunt evaluate ca fiind asimilate locuinței.

Sub acest aspect, sunt considerate corecte considerentele primei instanțe, care au avut în vedere același tip de evaluare, raportată la situația actuală a acestor încăperi, nefiind relevantă destinația comercială inițială. Sub acest aspect, tribunalul a înlăturat criticile formulate de apelantul B. I., deoarece, în lipsa spațiilor sanitare și a altor accesorii caracteristice, destinația presupus comercială nu poate fi avută în vedere.

În ceea ce privește evaluarea terenului, tribunalul a reținut din raportul de expertiză inițial, precum și din răspunsurile la obiecțiuni (filele 125-126), că la stabilirea valorii terenului, expertul a avut în vedere, pentru lotul 2, o valoare de 420 lei/mp, cu luarea în considerare a coeficientului U egal cu 1, raportat la faptul că acest lot are acces restricționat, iar aplicarea unui coeficient U egal cu 2,5 a fost considerată incorectă pentru acest lot, acest coeficient mare putând fi avut în vedere doar pentru funcțiunea de locuință multifuncțională (fila 126 din raportul de expertiză).

Pentru lotul 1, expertul a avut în vedere o valoare de 1050 lei/mp, cu luare în considerare a coeficientului U de 2,5.

Sub acest aspect, în evaluarea lotului 1, tribunalul a considerat întemeiată critica reclamanților în sensul că, pentru suprafața de 25 mp, constituită ca servitute de trecere în favoarea lotului nr. 2, situat în spate, este corectă aplicarea aceluiași coeficient U egal cu 1, ceea ce presupune o valoare de 420 lei/mp, deoarece, în mod evident, această suprafață nu poate fi considerată construibilă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, va avea această destinație, cât timp cele două loturi nu vor fi în proprietatea aceleiași persoane.

Tribunalul a înlăturat însă solicitarea reclamanților de a se avea în vedere coeficientul U de 2,5 pentru lotul atribuit pârâtului, cel din spate, deoarece, așa cum s-a arătat, criteriile avute în vedere de expert au fost corecte, acest lot, deși este construibil, se află situat în partea din spate, având acces restricționat.

În concluzie, față de explicațiile de mai sus, valorile celor două loturi vor fi:

-lotul 1: pentru teren în suprafață de 169 mp, suma de 161 700 lei (25 mp X 420 lei/mp plus 144 mp X 1050 lei/mp) și pentru construcțiile atribuite suma de 121.249 lei, conform evaluării de la fila 126, respectiv o valoare totală a lotului 1 de 282 949 lei;

-lotul 2: valoare totală conform evaluării de la fila 126 de 159.555 lei.

Practic, față de cele reținute de expert, tribunalul a modificat doar valoarea terenului aferent lotului 1, în sensul că pentru partea de 25 mp afectată de servitutea de trecere a aplicat coeficientul U ca fiind 1, neputând fi considerat construibil.

Față de valoarea loturilor reținută mai sus, sentința a fost schimbată, conform art. 296 C.proc.civ., și în sensul obligării reclamanților plătească pârâtului, cu titlu de sultă, a sumei de 61.697 lei.

În ceea ce privește criticile cuprinse în ambele apeluri, legate de modul de soluționare al cererii reconvenționale, tribunalul a reținut următoarele:

Apelantul-pârât a susținut că, în mod greșit, prima instanță a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea intimaților reclamanți la a readuce acoperișul gardului edificat pe terenul aflat în indiviziune, astfel încât să nu se mai scurgă apa pe calea de trecere.

Tribunalul a considerat neîntemeiat acest motiv de apel, reținând că, în mod corect a reținut prima instanță nedovedirea unor modificări efectuate de reclamanți. Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere că lotul din față, nr.1, a fost atribuit în deplină proprietate reclamanților, astfel încât modificarea acoperișului gardului nu le va putea fi imputată, pârâtul urmând a beneficia doar de o servitute de trecere în condiții normale de folosire.

În ceea ce privește critica reclamanților, cu privire la necesitatea anulării ca netimbrate a cererii reconvenționale, tribunalul a reținut că, și de-ar fi reale susținerile acestora, sancțiunea în apel nu ar fi anularea cererii reconvenționale, ci darea în debit.

Față de toate aceste considerente, tribunalul, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, a admis ambele apeluri și a schimbat în parte sentința, în sensul arătat mai sus.

A compensat cheltuielile de judecată în apel, în baza art. 276 Cod de procedură civilă.

Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs reclamanții B. I. și B. E., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și retrimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea administrării probei cu expertiza tehnică de specialitate care să lămurească aspectele contradictorii ale deciziei, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și în baza art.304 pct.9 Cod de procedură civilă casarea deciziei recurate, în parte, și rejudecând, admiterea cererii în tot, astfel cum a fost formulată, pentru următoarele motive:

a) În decizia recurată instanța de judecată a pronunțat o hotărâre care nu ține cont de capetele introductive ale cererii formulate.

Precum se știe, orice acțiune poate fi admisă în tot, în parte sau deloc, însă instanța este chemată să se pronunțe pe solicitările părții.

La acest moment, recurenții – reclamanți sunt privați de dreptul la un proces echitabil, câtă vreme cererile supuse jurisdicției nu au fost rezolvate în nici un fel.

O altă împrejurare de natură să atragă criticile casării cu trimitere spre rejudecare este dictată de raportul de expertiză de care instanța a înțeles să se folosească:

• în primul rând este suficient să se observe faptul că la nivelul expertizei întocmite cu prilejul devolutiv al apelului, deși instanța a admis criticile raportului, expertul desemnat a refuzat să se pronunțe asupra obiectivelor încuviințate. Solicită instanței de recurs compararea obiecțiunilor la raportul de expertiză încuviințat de instanță cu răspunsul venit de Ia expert.

b) Lăsând de-o parte raportul de expertiză absolut părtinitor îmbrățișat în mod surprinzător de instanța de apel, recurenții arată că se opresc cu criticile asupra raționamentului instanței:

- instanța de apel a lotizat terenul care ar urma să revină intimatului la prețul de 420 ron/mp în timp ce lotul recurenților are valoarea de 1050 ron/mp este vorba despre același teren, unul situat în spate (fond dominant) iar celălalt situat în față (mult mai mic) - fond aservit.

Raționamentul instanței pentru aplicarea coeficientului de utilizare al terenului distinct: lotul din spate prevede un „U” – coeficient de utilizare al terenului de 1(adică 420 ron/mp) întrucât nu suntem în prezența unei locuințe multifuncționale" în timp ce fondul recurenților (aservit și mult mai mic) are un coeficient de utilizare a terenului "U" de 2,5 adică 1050 ron/mp întrucât suntem în prezența unei locuințe multifuncționale" (fila 16 din decizia recurată).

Greșitele concluzii ale instanței de apel cu privire la o aplicare distinctă a unui coeficient de utilizare a terenului, care înlătura orice șansă a recurenților la un proces echitabil, a generat și soluția criticată: recurenții "beneficiază" de o suprafață de teren (în urma partajului) de 169 mp, din care 25 mp sunt de servitute iar 79 mp sunt de construcție, la care se adaugă o sultă de peste 60.000 ron.

În cazul rejudecării, recurenții - reclamanți solicită instanței de recurs să privească probele administrate în cursul cercetării judecătorești a fondului și apelului:

- înscrisuri, interogatorii, expertize.

- înscrisurile atestă existența unor magazii pe care instanța le-a găsit cu valoare 0 dar le-a atribuit intimaților (deși ambele părți recunoscuseră în mod distinct existența și folosința lor)

De asemenea, expertizele de la fond le-a atribuit o oarecare valoare, în timp ce la nivelul apelului expertiza a identificat o valoare 0. Consideră recurenții că valorificarea materialelor din care sunt folosite (așa cum ceruseră reclamanții evaluare cu prilejul obiecțiunilor, admise de instanță, dar refuzate de expert ca răspuns) ar fi generat orice valoare peste 0.

- interogatoriile atestă o situație de fapt diferită de cea reținută de instanța de apel care a afirmat că s-a orientat în partajare după folosința părților: atât recurenții cât și intimații au folosit câte o magazie aflată în spatele curții (aspect reținut la interogatorii).

- în sfârșit expertizele au caracter contradictoriu și nu au fost dispuse în raport cu petițiile cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte incumbă situații contrare legislației (evaluarea terenului) dar și cele de fapt.

Varianta care ar putea să corespunda principiilor partajului (luând în considerare - prin absurd - ultima expertiză în cauză):

Atribuirea către recurenții – reclamanți - pârâți a locuinței de cărămidă identificată în raport drept A 2, incluzând camerele A1 și B1 (din față) și întregul teren aferent în care să fie indusă și servitutea de trecere, până în dreptul, locuinței folosite de pârâții-intimați-apelanți și atribuirea în proprietate teren + construcție a spațiului de depozitare (magazie) aflat în spatele curții identificată de expert drept A4 și evaluată la 5180 ron.

Omologarea de către instanța de judecată a ultimei evaluări depuse de expert Ia dosar, identificată drept "subvarianta V1.2" prin care reclamanții ar trebui să încaseze de la pârâți o sultă de 7603 ron.

În compensare, pentru a scădea valoarea sultei, și pentru ca recurenții – reclamanți să dețină un spatia de depozitare, solicită atribuirea magaziei din spate A4 evaluată la 5180 ron (ar mai rămâne o sultă de 2423 ron - la care recurenții sunt dispuși să renunțe), (instanța este investită cu o astfel de cerere de la fond).

În ceea ce privește lotul pârâților, acesta sp cuprindă varianta identificată de expert prin raport drept A 2, cu întreg terenul aferent, excepție făcând magazia A4 evaluată la 5180 ron.

Omologarea variantei de evaluare identificată drept "subvarianta V 1.2" prin care pârâții după atribuirea lotului mai puțin A 4 ar mai avea de achitat 2423 ron la care recurenții sunt dispuși să renunțe.

Avantajele unei astfel de partajări;

- sulta datorată de părți ar fi mult diminuată;

- se conturează 2 locuințe distincte;

- ambele loturi vor fi grevate de servituți egale de trecere;

- ambele locuințe vor avea spații de depozitare/curte — pe cât posibil.

Susțin recurenții – reclamanți, referitor la cererea reconvențională, că aceasta a fost greșit admisă, instanța lăsând nesoluționată excepția insuficientei timbrări invocată prin întâmpinare la fond. Orice servitute, presupune constituirea unui drept real afectat de un timbru care a fost valabil până acum doar pentru recurenți.

Față de aceste argumente, recurenții – reclamanți solicită admiterea cererii de recurs, casarea deciziei recurate, și retrimițerea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea administrării probei cu expertiză tehnică de_specialitate care să lămurească aspectele contradictorii ale deciziei.

În subsidiar, recurenții solicită admiterea recursului și în baza art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, casarea în parte a deciziei și rejudecând să fie admisă în tot cererea astfel cum a fost formulată.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.

Recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.

În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Corespunzând exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părților numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.

Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.

Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.

Raportând aceste considerații teoretice la speța de față, curtea constată că, în principal recurentul se plânge de raportul de expertiză efectuat în cauză, de modalitatea de stabilire a loturilor în urma ieșirii din indiviziune și de greșita stabilire a valorii diferite pentru cele două loturi rezultate, în principal și a magaziilor, în subsidiar.

Acest motiv, din modul în care este formulat, aduce în discuție netemeinicia hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt, astfel că o atare critică nu poate face însă obiect de analiză în calea extraordinară a recursului.

De altfel, plecând de la situația de fapt reținută de instanța de apel, curtea constată că, în mod corect a fost avută în vedere o valoare diferită pentru cele două loturi constituite în urma partajului, în condițiile în care lotul atribuit recurenților beneficiază de deschidere la drumul public, în timp ce accesul la lotul atribuit intimaților se face prin constituirea unei servituți de trecere de 25 de mp. cu lățimea de 1,20, fiind astfel dificil de accesat.

Nu în ultimul rând, curtea reține că imobilul ce a fost achiziționat în coproprietate de cele două părți este dificil de partajat în natură, astfel cum rezultă nu numai din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, dar și din întreg probatoriul administrat, astfel că în mod corect instanța de apel a ales varianta care să fărâmițeze, pe cât posibil, cel mai puțin proprietățile, dar și să evite constituirea unor noi servituți, în situația în care ar fi atribuit recurenților magazia pe care ei o solicită, pentru a se evita crearea unor noi posibilități de conflict. Deși corectă susținerea recurenților privind necesitatea de a avea un spațiu de depozitare, curtea constată că, în compensare tribunalul a ales să le atribuie în exclusivitate cele două încăperi din față, fostele spații comerciale, tocmai pentru a evita crearea unei situații dezavantajoase pentru aceștia.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs privind insuficienta timbrare a cererii reconvenționale, în condițiile în care, la termenul din data de 11.01.2010 intimatului – pârât i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru aferentă, este depusă chitanța în cuantum de 19 lei, iar la termenul din data de 01.03.2010, instanța de fond reține că timbrajul a fost satisfăcut în totalitate, aducând acest aspect la cunoștința ambelor părți, decizie pe care recurenții de astăzi nu au înțeles să o conteste prin formularea unei cereri de reexaminare.

Tot astfel, recurenții apreciază că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât cererile lor nu au fost rezolvate de instanțe, susținere pe care curtea o apreciază ca fiind confuză și neclară, întrucât nu se arătată în concret asupra cărei cereri pe care aceștia au formulată, instanțele au omis a se pronunța. Examinând, în acest scop, cererea de chemare în judecată formulată de recurenți, curtea constată că instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, astfel că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - reclamanți B. I. și B. E., împotriva deciziei civile nr.272 A din 20.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I..

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A.-D. T. M. G. R. E. V.

GREFIER

E. C.

Red.A.D.T.

Tehdact.R.L./A.D.T.

2 ex./18.11.2013

TB-S.4 - A.P.; A.G.Țambulea

Jud.S.5 –I.C.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 1005/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI  Pretenţii. Decizia nr. 1824/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 1480/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI