Cereri. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 39365/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.28R
Ședința publică de la 11 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă P. M. București – Municipiul București prin Primar General împotriva sentinței civile nr.800/05.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. Z. Z., având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant reprezentat de avocat E. R. M., cu delegație de substituire la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimatului-reclamant depune la dosar întâmpinare. Invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind temeinică și legală.
În subsidiar, solicită admiterea în parte a recursului și obligarea Primăriei M. București la emiterea unei decizii cu propunere de acordare de despăgubiri, având în vedere că sunt întrunite toate condițiile pentru acest lucru, respectiv: dosarul de notificare este complet, a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului și, implicit, calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii; pasivitatea îndelungată a P.M.B.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 19.05.2011 sub nr._ 1, reclamantul Maduta Z. Z., prin mandatar N. E., a chemat în judecată pe pârâta P. M. București prin Primar General, solicitând instanței să dispună restituirea în natura a imobilului situat în București, ., sector 5, cu obligarea pârâtei să îi lase imobilul în deplina proprietate și liniștita posesie sau, în subsidiar, în cazul în care restituirea în natura nu este posibilă, să se dispună acordarea de masuri reparatorii în echivalent sub forma de despăgubiri, în cuantumul stabilit prin expertiza judiciara pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil situat în București, ., sector 5, teren și construcții, potrivit standardelor internaționale de evaluare și, în situația în care instanța va admite capătul 2 de cerere (subsidiar), să fie obligată pârâta ca în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva și irevocabila a hotărârii judecătorești, să înainteze dosarul notificării având nr._/2001 către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării despăgubirilor, sub sancțiunea unor penalități în cuantum de 100 lei/zi întârziere și a unei amenzi administrative în temeiul art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aplicata președintelui instituției și acordarea de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul arată că, în fapt, prin cererea înregistrata cu nr._/12.05.2009 la P. M. București -Direcția Juridic, C. și Legislație, prin mandatar N. E., a solicitat situația juridica și locativă a imobilului situat în București, ., Sector 5, imobil notificat de subsemnatul în baza Legii nr. 10/2001, ce face obiectul dosarului de notificare având nr._/2001.
Prin adresa nr._/11.06.2009 P. M. București a răspuns la cererea reclamantului, arătând ca dosarul de notificare nu a fost soluționat întrucât nu este complet.
Documentele care ar mai fi trebuit depuse pentru ca dosarul sa fie complet erau actul reclamantului de identitate valabil și «act de proprietate, în copie legalizata, pentru imobilul notificat, respectiv ., având în vedere faptul ca în actul de proprietate nr._ depus la dosar se menționează imobil situat în «. ce corespunde în .», istoricul de artera și număr poștal nu face legătura între . și imobilul notificat la nr. 14, iar în masa succesorala a certificatului de moștenitor nr. 867/1975 se menționează ., sector 6 ».
În urma răspunsului primit, reclamantul a depus la registratura Primăriei M. București notificarea având nr._/7.12.2010, însoțita de documente, prin care am solicitat soluționarea dosarului având în vedere ca a completat dosarul depunând toate actele solicitate în mod legal:
1. actul de identitate valabil;
2. încheierea de rectificare prin care certificatul de moștenitor nr. 867/1975 din 28 octombrie 1975, la care se face referire, a fost rectificat de către B.N.P. T. M., așa cum rezulta din încheierea de rectificare nr. 4018 din 16.12.2009, în sensul ca «s-a menționat greșit adresa imobilului la masa succesorala pct. b) bunuri imobile: cota parte indiviza de 1/2 (jumătate) din imobilul situat în București, ., Sector 6 de fapt corect fiind: cota parte indiviza de Vi (jumătate) din imobilul situat în București. ., Sector 5, așa cum rezulta din actele anexate (Adresa nr._/_ din 28.11.2008 eliberata de P. Mun. București - Direcția Generala de Dezvoltare, Investiții și Planificare - Direcția Evidenta Imobiliara și Cadastrala Serviciul Nomenclatura Urbana) ».
3. În ceea ce privește solicitarea de a depune «act de proprietate în copie legalizata pentru imobilul notificat, respectiv ., având în vedere faptul ca în actul de proprietate nr._ depus la dosar se menționează imobil situat în «. ce corespunde în .», reclamantul arată că aceasta este o solicitare nejustificată și imposibil de satisfăcut.
Reclamantul a mai arătat că în notificarea adresata Primăriei, a argumentat pe larg prin actele justificative deja atașate la dosar, rezultând în mod indubitabil identitatea dintre numărul poștal 3 și numărul 14, numere poștale succesive ale aceluiași imobil, motiv pentru care solicitarea a încă unui act de proprietate pentru adresa . - atât timp cat s-a depus actul de proprietate asupra imobilului de la nr. 3 - apare ca ilogica și excesiva.
Este vorba în mod evident despre o simpla discordanta de număr poștal, rezultata din renumerotarea imobilelor, fapt întâlnit frecvent în practica soluționării dosarelor de notificare. Insa stabilirea identității dintre doua numere poștale nu se face prin solicitarea de acte de proprietate pentru fiecare dintre numere - nici nu exista acte diferite care sa acopere succesiunea în timp a mai multe numere poștale avute de același imobil - ci se face prin verificarea evidentelor autorității locale, iar, în lipsa acestora, în funcție de actele depuse la dosar.
A mai arătat că identitatea dintre numărul postai 3 și numărul 14 este lesne de stabilit din analiza documentelor justificative depuse la dosar, P. M. București având în sarcina sa procedeze la aceasta analiza în mod activ, coroborând informațiile rezultate cu claritate din acte:
La data de 8 mai 1937 M. și I. Maduta au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr._, autentificat de Tribunalul Ilfov, secția notariat sub nr._ din 8 mai 1937 terenul situat în ., devenind proprietari ai imobilului.
Ulterior, prin Decizia nr. 707 din 20 aprilie 1982, s-a trecut fara plata în proprietatea statului cota-parte indiviza de 1/2 din imobilul situat în București ., proprietate la momentul respectiv a reclamantului, având calitate de unic moștenitor a defunctului I. Maduta.
Prin Decizia nr. 453 din 15.03.1983 s-a trecut în proprietatea statului cota parte indiviza de ½ din același imobil, adică restul imobilului situat în ., proprietate la momentul respectiv a celeilalte dobânditoare a imobilului, M. Maduta, construcția fiind preluata cu plata, iar terenul fără plata.
Din cele expuse, având în vedere ca în anul 1937, autorii reclamantului, M. și Maduta I., au dobândit prin cumpărare imobilului situat în Bachus nr. 3, iar în 1982-1983 Statul a preluat de la reclamant, în calitate de moștenitor al lui Maduta I., și de la Maduta M., celalalt proprietar al imobilului dobândit în anul 1937, imobilul situat în Bachus nr. 14, rezulta cu claritate identitatea dintre cele doua numere poștale.
În concluzie, daca în 1937 familia Maduta a dobândit imobilul din ., iar în anii 1982-1983 statul a preluat de la aceasta familie imobilul din ., este mai mult decât evident ca este vorba despre unul și același imobil, care, intre timp, a suferit o renumerotare.
În condițiile în care situația imobilului notificat de reclamant rezulta cu claritate dintr-o analiza atenta a actelor depuse la dosar, faptul nesoluționării dosarului de către P. M. București, după 10 ani de la depunerea notificării, indica o pasivitate fără justificare.
Din cauza faptului ca P. M. București nu a dat curs nici pana în acest moment notificării înaintate de către reclamant, deși au trecut mult mai mult de 60 de zile de la data completării dosarului cu toate actele justificative solicitate și aproape 10 ani de la depunerea notificării, având în vedere ca în atribuțiile paratei se înscrie analiza actelor justificative depuse de persoanele îndreptățite în sprijinul cererilor lor, având în vedere documentația depusa la dosar, se apreciază ca fiind evident vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a dosarului de notificare, prin urmare această atitudine a pârâtei a determinat pe reclamant să se adreseze instanței de judecata competente, în vederea dobândirii drepturilor sale legitime.
S-a considerat, de asemenea, ca instanța investita cu soluționarea prezentului litigiu, poate exercita un control asupra dreptului de apreciere al Primăriei M. București si, în virtutea plenitudinii de jurisdicție a instanței poate soluționa dosarul fie în sensul obligării paratei la restituirea în natura a imobilului, fie în sensul acordării de masuri reparatorii în echivalent.
În acest sens a fost admis și recursul în interesul legii nr. XX/2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_: "în același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității Investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime."
Se consideră ca soluția validata prin recursul în interesul legii mai sus evocat este pe deplin valabila și în cazul în care restituirea în natura nu mai este posibila, iar notificatorul este îndreptățit la despăgubiri în echivalent, instanța fiind chemata sa se constate, pe baza materialului probator administrat, daca notificatorul este îndreptățit sau nu la despăgubiri și sa stabilească cuantumul acestora pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil,teren și construcții,stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În privința capătului 3 de cerere - "sa fie obligata pârâta ca în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitiva și irevocabila a hotărârii judecătorești sa înainteze dosarul notificării având nr._/2001 Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea efectuării plații despăgubirilor":
Art. 13 alin. 1 din Titlul VII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, statuează în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor următoarele atribuții:
"a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b) ia alte masuri legale, necesare aplicării prezentei legi".
Având în vedere ca instanța este chemata sa suplinească consimțământul Primăriei M. București cu privire la restituirea în natura a imobilului sau, în subsidiar, cu privire la acordarea de despăgubiri, lăsarea la aprecierea primăriei a faptului de a transmite sau nu dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau a termenului în care acest dosar urmează sa fie transmis, ar conduce la prelungirea nejustificata a procedurii de restituire. Pentru acest motiv reclamantul a solicitat instanței sa oblige parata sa transmită dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atât mai mult cu cat P. nu ar mai avea nici o analiza de întreprins cu privire la acesta.
În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 10, alin.l, 25, alin. 1, art. 26, alin. 3, din Legea nr. 10/2001, art.l, pct.l, alin. 2, art. 43, alin. 2, titlul 1, art. 131, cap. III, titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Probe: înscrisuri, expertiza evaluatoare, interogatoriul paratei, precum și orice alte probe ce s-ar putea dovedi utile, pertinente și concludente.
S-au depus alăturat Procura speciala din data 12.10.2010; Notificare adresata Primăriei M. București, înregistrata la Registratura cu nr._/07.12.2010; Adresa emisa de P. M. București -Direcția Juridic, C., Legislație nr._/11.06.2009; Certificat de moștenire (moștenitor unic) nr. 367/2003 de pe urma defunctei M. Maduta; Act al Notarului nr. 63/2004 prin care Georg Maduta cedează partea sa de moștenire subsemnatului, Z. Maduta; Certificat de moștenitor autentificat sub nr. 867/28.10.1975 de către Notariatul de Stat al sec. 6 București, de pe urma defunctului Maduta I.;încheiere de rectificare nr. 4018/16.12.2009 emisa de BNP T. M.; Decizia nr. 707/1982 emisa de Consiliul Popular al M. București; Adresa nr. 2406/15.03.1983 emisa de Consiliul Popular al M. București -DGDAL; Act de vânzare -cumparare nr._/08.05.1937; Schite amplasament.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamantul a formulat notificare în condițiile Legii 10/2001, notificare ce a formulat obiectul dosarului_/2001, prin care a solicitat restituirea imobilului situat în București, ., sector 5, și în subsidiar, în măsura în care restituirea nu este posibilă, acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent.
Prin adresa 1778/11.06.2009 P. M. București prin Primarul General a comunicat reclamantului că dosarul nu a fost soluționat întrucât nu este complet.
La dosarul cauzei s-au depus documente din care rezultă că autorii reclamantului, M. și I. M. au cumpărat la 08.05.1937 prin contractul de vânzare-cumpărare_ autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat sub nr._/08.05.1937 terenul situat în . (filele 23-24 dosar).
Prin decizia 707/20.04.1982 emisă de Consiliul Popular al Mun. București – Comitetul Executiv (fila 21 dosar) s-a trecut fără plată în proprietatea statului, cota parte indiviză de ½ din imobilul situat în ., sector 5, proprietatea defunctului I. M. al cărui unic moștenitor este reclamantul, conform Certificatului de moștenitor nr. 867/28.10.1975 eliberat de Notariatul de Stat Local Sector 6 București (fila 19 dosar).
Prin decizia 453/15.03.1983 emisă de CPMB – Serviciul Fond Locativ (fila 22 dosar) s-a trecut în proprietatea statului cota parte indiviză de ½ din același imobil respectiv restul imobilului din ., sector 5, proprietatea lui M. M., construcția fiind preluată cu plată, iar terenul fără plată.
Din adresa nr._/9198/18.07.2011 emisă de P. M. București Direcția Patrimoniu, (fila 157 dosar) rezultă că artera de circulație denumită în prezent . prezent în sector 5, a purtat denumirea de . Prelungirea Bachus. Conform Deciziei C.E. al Sfatului Popular al capitalei 1460/24.06.1958 . unificat cu Prelungirea Bachus.
Imobilul de la nr. 14 aparținea numitului M. I.. În aceeași adresă se menționează faptul că imobilul revendicat de către reclamant provine din vânzarea unei secțiuni care se regăsește în evidențele registrului de revizuire a renumerotării imobilelor din anul 1948 cu nr. poștal nou 144 și nr. poștal vechi 184 pe Calea Ferentari.
La acea dată, figura înscris ca proprietar numitul T. D., fiind aceeași persoană cu cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare din 26.04.1937 în calitate de proprietar vânzător.
În aceste condiții, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului revendicat situat în București, ..
Din adresa nr. 2017/05.08.2009 rezultă că pentru cota parte indiviză de 1/20 din imobil teren în suprafață de 1350 mp, proprietatea numitei Mănduță M. I., s-au stabilit despăgubiri conform procesului verbal nr. 208/04.04.1983 în cuantum de 40.000 lei, sumă încasată de fosta proprietară.
Din aceeași adresă rezultă că potrivit Legii 112/1995, locuința din ., sector 5 împreună cu terenul aferent a devenit proprietatea familiei D. I. conform contractului de vânzare-cumpărare_/19.06.1997.
Potrivit art. 11 alin. 1 din legea nr. 10/2001, imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restituit în natură persoanelor îndreptățite dacă nu au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale.
Dacă persoana îndreptățită a primit despăgubire, valoarea construcțiilor expropriate și care nu se pot restitui în natură și a terenurilor aferente acestora se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Potrivit pct. 7 al art. 11 valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii reactualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat – teren și construcții – care nu se poate restitui în natură.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța va admite acțiunea formulată, urmând să oblige P. M. București să acorde reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent în raport și de despăgubirile acordate la momentul exproprierii pentru imobilul situat în București, ., sector 5, teren și construcții, astfel cum sunt descrise în deciziile de expropriere 707/20.04.1982 și 453/15.03.1983. pârâtul va fi obligat să înainteze dosarul administrativ Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub sancțiunea aplicării unei amenzi civile de 20 lei/zi întârziere până la îndeplinirea obligației din titlul executoriu, în condițiile art. 580 ind. 3 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr.800/05.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. Z. Z., în contradictoriu cu pârâtul Primaria M. București; a obligat P. M. București să acorde reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent în raport și de despăgubirile acordate la momentul exproprierii, pentru imobilul situat în București ., sect. 5, teren și construcții astfel cum sunt descrise în deciziile de expropriere 707/20.04. 1982 și 453/15.03.1983; a obligat pârâtul să înainteze dosarul administrativ Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub sancțiunea plății unei amenzi civile de 20 lei pe zi întârziere, până la îndeplinirea obligației din titlul executoriu.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General cu următoarele susțineri:
Instanța de fond a dispus în mod eronat obligarea sa să înainteze toată documentația către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor întrucât în raport de dispozițiile Legii nr.247/2005 și ale OUG nr.81/2007, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești, nici de a propune o anumită sumă, întrucât aceste obligații conform Legii nr.10/2001 se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri conform art.29 din Legea nr.10/2001 și în condițiile speciale ale Legii nr.247/2005 ; astfel art.61 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 prevede expres faptul că valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Înainte de ajunge la Secretariatul Comisiei Centrale, Municipiul București are obligația să înainteze dosarul Instituției Prefectului M. București, în vederea întocmirii unui aviz de legalitate.
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire a fost respinsă, după care acestea vor transmise evaluatorului sau societății de evaluatorii desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Prin întâmpinare intimatul Maduța Z. Z. prin mandatar N. E. solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică a sentinței de fond întrucât notificarea reclamantei nu a fost soluționată în termenul legal iar de aproape 10 ani de la depunerea notificării reclamanta s-a aflat în fața unui refuz nejustificat de soluționare motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată în vederea dobândirii drepturilor sale legitime.
Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General întrucât este incident motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care pârâtul a fost obligat prin sentința civilă recurată să înainteze toată documentația cauzei către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Se precizează că față de dispozițiile Legii nr.247/2005,dispozițiile OUG nr.81/2007, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești, nici de a propune o anumită sumă, ci aceste obligații, conform Legii nr.10/2001 se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare despăgubiri conform art.29 din Legea nr.10/2001 și în condițiile speciale ale Legii nr.247/2005.
În art.61 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 se prevede expres că valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, pârâtul are obligația legală de propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și de a înainta dosarul administrativ instituției Prefectului M. București în vederea verificării legalității actului emis, prin emiterea unui aviz de legalitate.
Secretariatul Comisiei Centrale procedează la centralizarea dosarelor, în care, în mod întemeiat cererea de restituire a fost respinsă, după care, acestea se transmit evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, raport ce conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora sunt acordate titlurile de despăgubire.
În concluzie, se solicită admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței civile recurate iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Nu s-au administrat alte probe în recurs.
Prin întâmpinare intimatul reclamant solicită respingerea integrală a recursului și menținerea sentinței de fond având în vedere că instanța a fost chemată să suplinească consimțământul Primăriei M. București cu privire la restituirea în natură a imobilului ori, în subsidiar, acordarea de despăgubiri, lăsând la aprecierea instanței transmiterea sau nu a dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recursul va fi admis pentru cele ce urmează:
Instanța de fond a fost investită de reclamantul M. Z. Z. cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, Legii nr.247/2005 prin care solicită în contradictoriu cu pârâtul P. M. București să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în București, ., sector 5 cu obligarea pârâtei de a-i lăsa imobilul în deplină proprietate și posesie iar în subsidiar în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri cu precizarea că în situația admiterii capătului de cerere subsidiar se solicită plata unor penalități în cuantum de 100 lei/zi întârziere și a unei amenzii administrative în temeiul art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Instanța de fond a admis acțiunea obligând pârâtul să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent ținând seama și de despăgubirile acordate la momentul exproprierii pentru imobil,teren și construcții astfel cum acestea sunt descrise în deciziile de expropriere nr.707/20.04.1982 și nr.4531/15.03.1983 obligând pârâtul să înainteze dosarul administrativ Comisiei Centrale sub sancțiunea amenzii civile de 20 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației din titlul executoriu.
Reclamantul a făcut dovada în cauză a calității de proprietar al imobilului revendicat și deci de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul expropriat în condițiile Legii nr.10/2001.
Dispozitivul sentinței civile recurate nu cuprinde însă explicit mențiunea – obligatorie Legii nr.10/2001 – în sensul obligării pârâtului la emiterea unei decizii motivate cu propunere de acordare despăgubiri astfel că din această perspectivă critica recurentului pârât este fondată urmând ca în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. și art.304 pct.9 C.pr.civ. recursul să fie admis iar sentința de fond modificată în parte în sensul că obligă pârâtul Municipiul București să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 5, teren și construcții astfel cum sunt descrise în deciziile de expropriere nr. nr.707/20.04.1982 și nr.4531/15.03.1983, în raport și de despăgubirile acordate în momentul exproprierii.
Pronunțând această soluție Curtea are în vedere dispozițiile Legii nr.247/2005 din Legea nr.10/2001 în sensul că pârâtul în calitate de unitate deținătoare a imobilului sesizat cu soluționarea notificării de către reclamant are obligația de se pronunța prin decizie motivată cu propunere de acordare de despăgubiri conform art.29 din Legea nr.10/2001 și ale Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Întrucât sentința civilă atacată va fi reformată parțial în sensul celor enunțate ca urmare va fi înlăturată dispoziția privind aplicarea unei amenzi civile de 20 lei/zi de întârziere astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, în condițiile art.5803 alin.1 C.pr.civ.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței civile de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă P. M. București – Municipiul București prin Primar General împotriva sentinței civile nr.800/05.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. Z. Z..
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe Municipiul București să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 5, teren și construcții altfel cum sunt deschise în deciziile de expropriere indicate de instanța de fond, în raport și de despăgubirile acordate în momentul exproprierii.
Înlătură dispoziția de amendare a M. București.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. V. R. P. A. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED... MȘ/ 2 ex.
7.02.2013
Jud.fond – S. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1817/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 72/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
