Legea 10/2001. Decizia nr. 1930/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1930/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 8662/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1930 R
Ședința publică de la 14 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: G.-M. V.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI prin P. G. împotriva sentinței civile nr. 593/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. E., intimatul pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intervenienta O. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă M. M. E., prin avocat M. V., cu împuternicire avocațială la dosar și intervenienta O. V., prin avocat V. C., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că Primăria Municipiului București a depus nota nr._/17.12.2012, prin care directorul executiv adjunct V. F. a fost mandatat să semneze prezenta cerere de recurs în absența directorului executiv A. I..
Apărătorul intimatei reclamante, având în vedere relațiile depuse la dosar de către Primăria Municipiului București, arată că nu mai înțelege să susțină excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată la termenul anterior.
Curtea, acordă cuvântul pe admisibilitatea cererii de intervenție formulată de către O. V..
Apărătorul intervenientei solicită admiterea cererii de intervenție în interes propriu, în baza art. 50 alin. 3 C.pr.civ. Consideră că aceste dispoziții sunt aplicabile și în faza recursului întrucât hotărârea pronunțată în cauză nu poate fi atacată cu apel, iar dispozițiile de procedură se aplică în mod tacit. Consideră că atunci când legea nu prevede, trebuie interpretat textul de lege menționat, chiar și în recurs. În subsidiar, formulează cerere de intervenție în interesul recurentului pârât Municipiului București prin P. G., unde trebuie să susțină interesul acestuia. Arată că la terenul în litigiu se suprapune aproape jumătate cu terenul deținut de intervenientă.
Apărătorul intimatei reclamante arată că dispozițiile procedurale nu se aplică în mod tacit, dimpotrivă, sunt de strictă interpretare. Recursul excede prevederile art. 50 alin. 3 C.pr.civ., pentru că dacă legiuitorul avea interesul să solicite introducerea unei intervenții în interes propriu și în faza de recurs, o făcea în mod expres și nu tacit, cum se solicită astăzi. Având în vedere că dispozițiile sunt de strictă interpretare, nu se poate admite o asemenea cerere de intervenție. Cu privire la cererea de intervenție în interesul Municipiului București, solicită a se observa că recurentul pârât nu a formulat niciodată teza că terenul reclamantei s-ar suprapune cu alte terenuri. Solicită respingerea cererii de intervenție în interesul recurentului pârât M. București.
Curtea, deliberând, respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta O. V., având în vedere că o astfel de cerere nu poate fi făcută în recurs ci, cel mult, în apel, dacă părțile sunt de acord. Interpretarea propusă de către reprezentantul intervenientei este contra legem, adică împotriva dispozițiilor exprese și clare ale legii.
Cu toate acestea, Curtea constată că este admisibilă cererea de intervenție în interesul Municipiului București prin P. G., deoarece intervenienta arată care este poziția procesuală și care este resortul formulării unei astfel de cereri în sprijinul Municipiului București, prin raportare la terenul despre care susține că îl deține și face obiectul prezentei cauze. Deci, ca cerere de intervenție accesorie în interesul altei persoane, o încuviințează în principiu deoarece o astfel de cerere este posibil a fi făcută chiar și direct în recurs.
Apărătorul intimatei reclamante învederează că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intervenientei învederează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală. Arată că recursul Municipiului București prin P. G. excede deciziei nr._/2012. Pe parcursul dezbaterilor s-au efectuat mai multe expertize și toate expertizele au identificat perfect terenul în litigiu și au constatat că singura suprafață de teren, care la nivelul anilor 2007 și 2012 era ocupată din suprafața de 613 mp, era numai acea suprafață de 30 mp, care a fost afectată trotuarului imediat în vecinătate. În atare situație, au fost efectuate 3 expertize și un supliment al raportului de expertiză, care identifică terenul și faptul că este liber. Mai mult, s-au făcut cercetări și s-a determinat că nici suprateran și nici subteran nu există construcții sau conducte pentru utilitate publică, terenul fiind apt pentru a fi restituit în natură.
Apărătorul intervenientei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Invocă suprapunerea terenurilor și faptul că este afectat de utilități publice. Arată că în prezenta cauză nu a fost efectuată nici o expertiză, fiind depusă o expertiză extrajudiciară întocmită în anul 2007 de expertul F., plătit de către parte, și mai există o altă expertiză care a fost efectuată în dosarul nr._ . Apreciază că nefiind întocmită nici o expertiză în prezentul dosar, nu a putut observa nimeni realitatea. Astfel, în planurile 22-26-27 din planul topografic reconstituit de la acea vreme se arată fără dubii că terenul în discuție se suprapune aproape jumătate cu un alt teren, deținut de intervenienta O. V..
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de O. V.. Cu privire la cele 3 expertize, arată că o expertiză este efectuată de către tribunal, iar celelalte două au aceleași obiective ca cele stabilite de instanță. Intervenienta O. V. nu are nici un titlu pe teren, aceasta locuind într-un adăpost ridicat din resturi de materiale și tablă, care nu are caracter de construcție, iar Primăria Sectorului 6 București răspunde în mod clar că nu există autorizație de construcție emisă pe numele intervenientei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 21.03.2012 înregistrată la Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, sub nr._, reclamanta M. M. E. a chemat în judecată pe pârâții M. București și P. G. al Municipiului București formulând contestație împotriva dispoziției nr. 1567/28.02.2012 pe motiv că nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 583 mp, liber de construcții, deși existau expertize tehnice care stabileau acest lucru.
Reclamanta a solicitat constatarea nulității parțiale, deoarece în mod corect s-a reținut că este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza legii 10/2001 iar pentru suprafața de 31,12 mp, teren care face parte din . posibilă restituirea în natură.
Prin sentința civilă nr. 593/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă s-a admis contestația reclamantei, s-a dispus anularea parțială a Dispoziției nr._/28.02.2012 în ce privește propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 583 mp, s-a menținut respectiva dispoziție în ceea ce privește terenul de 30,21 mp care nu poate fi restituit în natură, a fost obligat pârâtul să restituie în natură reclamantei, terenul în suprafață de 583 mp situat în București, . – Ilfov, sectorul 6, actual . 6, identificat în Anexa nr. 1 din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert A. I., în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a III-a civilă, s-a dispus ca pârâtul să emită dispoziție în sensul celor arătate și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Prima instanță a reținut că autoarea reclamantei a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 și a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 613, 21 mp situat în . – Ilfov și că prin sentința civilă nr. 536/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a Civilă, Primăria Municipiului București și P. au fost obligați să emită decizie motivată ca răspuns la notificarea înregistrată sub nr. 1938/2001.
Prin Dispoziția nr. 1566/2012, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 613,21 mp situat în București, . Ilfov sector 6, imposibil de restituit în natură, întrucât este afectat de construcții tip B.
Prima instanță a constatat că pe terenul ce face obiectul notificării, se află o construcție neautorizată și că terenul nu este afectat de utilități publice sau elemente de sistematizare,
Față de dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1, art. 9, art. 10 alin. 4 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a reținut că reclamanta este îndreptățită să i se restituie în natură terenul în suprafață de 583 mp, deoarece construcția ușoară și demontabilă existentă pe acesta este neautorizată și a fost ridicată după data de 1 ianuarie 1990.
În consecință, s-a modificat dispoziția contestată în parte, menținându-se soluția de acordare de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru suprafața de teren care face parte din B-sul Anul 1964 (30,21 mp).
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs M. București prin P. G..
În motivarea recursului declarat în termen și scutit de la plata taxei de timbru, s-a arătat că potrivit actelor depuse la dosar, (referat, notă de reconstituire și expertiză efectuată în dosarul de notificare) terenul în suprafață de 30,12 mp este afectat de elemente de sistematizare – carosabil, iar terenul în suprafață de 583 mp este afectat de o poțiune aferentă imobilului cu nr. 2 din . motiv, recurentul consideră că Dispoziția nr._/2012 era legală și temeinică.
Recurentul critică hotărârea primei instanțe și din perspectiva cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, arătând că nu are culpă procesuală în sensul art. 274 Cod procedură civilă și solicitând în subsidiar reducerea cuantumului onorariului de avocat, în condițiile alin. 3 al articolului arătat.
Recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 25.07.2013 s-a depus prin Serviciul Registratură cererea de intervenție în interes propriu formulată de O. V. conform dispozițiilor art. 50 pct. 3 Cod procedură civilă. În aceeași cerere se arată, în subsidiar, că intervenția este în interesul Municipiului București prin P. G..
După cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, și a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul Municipiului București prin P. G..
Intimata M. M. E. a formulat întâmpinare și a arătat că recursul este nefondat, deoarece nu există nici un element care să susțină aserțiunea recurentei, conform căreia, terenul restituit în natură s-ar suprapune pe o anumită porțiune cu imobilul situat pe ..
După cum rezultă din practicaua prezentei decizii, apărătorul intimatei a renunțat la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi, la dosar depunându-se înscrisuri din care rezultă dovada calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele.
Prin dispoziția contestată se recunoaște dreptul reclamantei la obținerea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață totală de 613,21 mp, situat în . –Ilfov. Acest lucru nu este contestat. De asemenea, nu se contestă faptul că suprafața de 30,21 mp din terenul care a făcut obiectul notificării nu poate fi restituit în natură, întrucât face parte din .>
Reclamanta a susținut că diferența de teren de 583 mp putea să-i fie restituită în natură, deoarece terenul este liber și nu este afectat de elemente de sistematizare.
Prima instanță a constatat că terenul de 583 mp este liber în sensul Legii nr. 10/2001, acest lucru rezultând din proba cu înscrisuri administrată în fața primei instanțe și din proba cu expertiză administrată în dosarul nr._, atașat în integralitatea sa la dosarul cauzei.
Curtea precizează că dosarul nr._ are ca obiect acțiunea reclamantei împotriva pârâților, prin care se solicita instanței să soluționeze pe fond notificarea, având în vedere că anterior, unitatea deținătoare fusese obligată să emită o dispoziție motivată cu privire la aceeași notificare, fără a se conforma. Acțiunea din dosarul nr._ a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, întrucât, pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță a fost emisă dispoziția nr._/28.02.2012 care este contestată în prezenta cauză.
Întrucât până la momentul emiterii dispoziției, în dosarul nr._ a fost administrată proba cu expertiză având ca obiect identificarea terenului în suprafață de 583 mp situat în București Suburbia R. Ilfov, parcela 130, . 6 și stabilirea situației actuale a terenului din perspectiva Legii nr.10/2001(dacă este liber sau nu și dacă este afectat de utilități publice sau elemente de sistematizare), tribunalul a avut în vedere respectiva expertiză la soluționarea contestației împotriva dispoziției nr._/2012. Față de dispozițiile art. 169 c.proc. civ., respectiva expertiză are caracter judiciar și este pe deplin opozabilă părților din cele două doare care sunt identice și au aceeași calitate.
Curtea constată că susținerea recurentului M. București prin P. G., conform căreia o parte din terenul restituit în natură de către prima instanță s-ar suprapune cu o porțiune aferentă imobilului de la nr. 2 din . dovedită, din raportul de expertiză tehnică judiciară aflat la filele 112 – 115 dosar nr._, aflat pe rolul Tribunalului București- Secția a III-a Civilă, rezultând că terenul supus expertizării în suprafață de 583 mp, nu este afectat de utilități publice sau elemente de sistematizare și poate fi restituit în natură. În același raport de expertiză se arată că pe teren este improvizat un adăpost de către persoane care nu au putut fi identificate, aspect care rezultă și din planșele foto aflate la filele 69-72 dosar. Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit expert F. L. în procedura administrativă concluzionează de asemenea că terenul ce face obiectul prezentei cauze nu se suprapune cu imobile de la alte adrese, este bine identificat și este poziționat conform actelor vechi de proprietate (filele 97 -100 dosar).
Urmare a adreselor formulate de către prima instanță, Primăria Sectorului 6 a comunicat faptul că nu există autorizație de construire pentru imobilul cu privire la care instanța solicita lămuriri. Primăria Municipiului București, a comunicat de asemenea că nu a emis autorizații de construire pe terenul în suprafață de 583 mp situat în București, Suburbia R. – Ilfov - parcela 130, . 6.
Față de cele arătate, prima instanță a reținut corect că terenul în suprafață de 583 mp poate fi restituit în natură, în condițiile în care pe acesta se află o construcție neautorizată (art. 10 alin. 3 din legea nr. 10/2001).
Intervenienta O. V. a susținut prin cererea de intervenție în interes propriu, că locuiește pe terenul situat în București, Suburbia R. – Ilfov - . 39 de ani. Cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă ca inadmisibilă în recurs. Trebuie precizat că, în măsura în care intervenienta ar dovedi cele afirmate în cererea de intervenție în interes propriu ar avea la îndemână o acțiune principală împotriva Primăriei și/sau a intimatei M. M. E., prin care să dovedească dobândirea proprietății asupra terenului în cauză prin uzucapiune. O astfel de acțiune ar putea fi admisă, indiferent dacă proprietarul nediligent a fost unitatea administrativ-teritorială și/sau persoana îndreptățită la restituirea în natură a terenului în baza Legii nr.10/2001, deoarece uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății, iar transmiterea dreptului de proprietate (efectul prescripției achizitive) se produce de drept la momentul împlinirii termenului de prescripție.
Curtea nu era îndrituită să soluționeze prezentul recurs prin raportare la cele susținute, fără a fi dovedite în vreun fel, într-o cerere de intervenție principală, respinsă ca inadmisibilă.
Față de cele arătate, Curtea constată că a prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001, în condițiile în care, susținerile recurentului relative la suprapunerea dintre terenul care a făcut obiectul notificării și imobilul cu nr. 2 de pe . fost dovedită, iar susținerile intervenientei accesorii, conform cărora decizia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent era justă, sunt contrare principiilor stabilite prin Legea nr.10/2001. Dacă restituirea în natură este posibilă, este și obligatorie, partea și unitatea deținătoare nu au opțiunea de a solicita respectiv acorda despăgubiri decât atunci când nu este posibilă restituirea în natură). Altfel spus, în sensul Legii nr. 10/2001 nu pot fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent dacă este posibilă restituirea în natură, cum este cazul în speță.
Pentru motivele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va respinge cererea de intervenție accesorie, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M. București prin P. G. împotriva sentinței civile nr. 593/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. E., intimatul pârât P. G. al Municipiului București și intervenienta O. V..
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta O. V., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
G.-M. V.
Red. GDM
Tehnored. GC – 2 ex
22.11.2013
Jud. fond L. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2062/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1721/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
