Legea 10/2001. Decizia nr. 1357/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1357/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 50364/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1357 R
Ședința publică de la 04.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți D. C., D. N. și D. Ș. împotriva Sentinței civile nr. 556/11.03.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, având ca obiect, Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-reclamanți D. C., D. N. și D. Ș. prin apărător, avocat O. Ș., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 17 dosar și intimatul-pârât M. București prin Primarul general prin consilier juridic M. E. L., cu delegație de reprezentare la fila 18 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenții-reclamanți D. C., D. N. și D. Ș. prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică.
Intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PEIMARUL GENERAL prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că, prin dispoziția contestată au fost acordate măsuri reparatorii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a civilă și înregistrată sub nr._ reclamanții D. C., D. N. și D. Ș. au chemat în judecată pârâtul M. București prin Primarul General pentru a se modifica Dispoziția nr._/6.09.2010 solicitând ca pentru terenul în suprafață de 5244,97 m. p. ce nu poate fi restituit pe vechiul amplasament să se acorde măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu un alt teren situat în ..24 sector 3 în suprafață de 5244,97 m. p. sau compensare cu alte bunuri și servicii pe care le deține M. București.
Reclamanții arată că nu sunt de acord cu acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale nr.247/2005 întrucât art.11 din Legea nr.10/2001 prevede și compensarea cu alte bunuri și servicii.
Reclamanții invocă și faptul că terenul cu care solicită compensarea este liber și că pârâtul a înstrăinat o suprafață de teren de 2 ha din terenul ce le-a aparținut în baza Legii nr.18/1991.
Se mai arată că există și alte terenuri libere ce pot fi acordate în compensare prin sentința civilă nr.1659/2007 fiind lăsată deschisă calea acordării de măsuri compensatorii cu alte bunuri și servicii.
Prin sentința civilă nr. 556 din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a respins contestația formulată de reclamanții D. C., D. N. și D. Ș..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a că prin dispoziția nr._/6.09.2010 emisă de Primăria Municipiului București, s-a luat act de sentința civilă nr.1659/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă, definitivă și irevocabilă care a modificat dispoziția nr.6424/5.10.2006 în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 3505,53 m. p. identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert I. I. în punctele 1, 2, 5 și 1 către D. N.,D. N. și D. Ș. și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 5244,97 m. p. reprezentând diferența de teren din totalul de 8750 m. p. ce a fost proprietatea lui D. D..
Prin sentința civilă nr.1659/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.6669/16.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut din probatoriul administrat că autorii reclamanților D. C., D. N. și D. Ș., sunt moștenitorii lui D. D. care la rândul său era moștenitorul lui S. D. și că acesta a avut în proprietate o pătrime din părțile sociale ale Societății Căminul respectiv suprafața de teren de 8750 m. p.
Tribunalul a mai constatat că în ceea ce privește solicitarea de restituire în natură a terenului trebuie a se ține seama de raportul de expertiză întocmit de expert I. I. care a concluzionat că terenul revendicat face parte dintr-o suprafață mai mare de 34.165,99 m. p. că este liberă suprafața de teren de 3505,53 m. p. restul de teren fiind ocupat de alți proprietari. Expertul a mai constatat că în imediata vecinătate a terenului este o suprafață de teren de 11.177,92 m. p. ce nu a făcut obiectul revendicării fiind folosit ca depozit de pământ și depuneri rezultate din construcții.
În ceea ce privește restituirea în natură, tribunalul a dispus aceasta în ceea ce privește terenul în suprafață de 3505,53 m. p. iar în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin compensare s-a apreciat că nu se pot acorda astfel de măsuri întrucât nu există o situație juridică clară din care să rezulte situația terenului stabilindu-se că măsurile compensatorii ar putea fi acordate de unitatea deținătoare după ce se va verifica existența unor terenuri apte de a fi restituite în natură. În consecință, tribunalul a dispus ca pentru diferența rămasă de 5244,97 m.p să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Sentința pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului declarat de reclamanți prin decizia civilă nr.135 A/5.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București secția a IX-a civilă și pentru cauza privind proprietatea intelectuală și respingerea recursului declarat de M. București prin decizia civilă nr.6669/16.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispoziția contestată prin cererea de față a fost emisă în conformitate cu sentința civilă nr.1659/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă definitivă și irevocabilă care are putere de lucru judecat și în ceea ce privește situația diferenței de teren de 5244,97 m.p pentru care s-a dispus să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
În concluzie, tribunalul a constatat că cererea reclamanților de a se acorda în natură terenul de 4623 m. p. este nefondată, astfel că fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții D. C., D. N. și D. Ș..
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se susține că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 cod civil privind puterea lucrului judecat.
Susțin recurenții că există distincție între puterea de lucru judecat față de autoritatea de lucru judecat, și că în cauză nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1659/21.12.2007, deoarece cererea în raport cu care a fost pronunțată sentința respectivă, are ca obiect contestația împotriva dispoziției Primarului general nr. 6424/05.10.2006, pe când obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă contestația împotriva unei alte dispoziții, respectiv Dispoziția Primarului General nr._/06.09.2010.
Reținând puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1659/21.12.2007 instanța a pronunțat o hotărâre nelegală,
Soluționarea cererii de chemare în judecată dovedită conform raportului de expertiză și a suplimentului la acesta nu încalcă puterea lucrului judecat a sentinței civile nr. 1659 din 21.12.2007, deoarece dispozitivul și mai ales considerentele acestei hotărâri nu fac referirea la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, ci la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 5244,97 mp.
Prevederile art. 16 pct. 9 și art. 16 pct. 91 din HG nr. 1095/2005 stabilesc în mod evident ordinea în care se aplică prevederile art. 10 alin.10 și art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, măsurile reparatorii impuse de instanță prin sentința civilă nr. 1659/2007 puteau fi acordate doar în ordinea impusă de aceste norme, respectiv compensarea cu alte bunuri și servicii oferite în echivalent și dosar în lipsa acestora, despăgubiri acordate în limitele legii speciale.
Pe calea contestației formulate, se critică dispoziția Primarului General nr._/2010 deoarece în condițiile existenței suprafeței de 4623 mp și mai ales pe vechiul amplasament, în raport cu sentința civilă nr. 1659/21.120.2007 se impunea acordarea de măsuri reparatorii prin compensare, prin atribuirea în natură a suprafeței de teren de 4623 mp.
Prin acordarea acestor măsuri, nu se încalcă puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1659/2007, ci se dă eficiență acestei hotărâri, care stabilește acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile și în ordinea prevăzută de HG nr. 1095/2005.
Pârâta nu a aplicat prevederile legale menționate, ș i nici nu a verificat existența unor terenuri ce pot fi acordate în compensare, respectiv terenul liber situat în . în cererea de chemare în judecată.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că dispoziția contestată a fost emisă conform sentinței civile nr. 1659/2007 și are putere de lucru judecat în ceea ce privește situația diferenței de teren de 5244, 97 mp pentru care s-a dispus să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanța a considerat greșit că raportul de expertiză care a identificat în mod real ca fiind liberă, suprafața de 4623 mp situată pe vechiul amplasament, ținându-se seama de înscrisurile noi obținute după pronunțarea sentinței, nu poate fi luată în considerare pentru că s-ar încălca puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1659/2007.
Ori, acordarea acestor măsuri se justifică tocmai ca efect al sentinței civile sus menționate care lasă deschisă calea atribuirii acestei suprafețe, în condițiile clarificării situației juridice.
Terenul în litigiu era ocupat de terțe persoane în baza unui titlu de proprietate eliberat de Prefectura Municipiului București, însă prin sentința civilă nr. 3203/17.04.2001 a Judecătoriei sector 3, s-a admis cererea reclamantului D. S. și s-a constatat nulitatea absolută a acestui titlu care încalcă dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului.
Demersurile judiciare privind nulitatea titlului nr. 8237/1994, eliberat de Prefectura Municipiului București au fost finalizate la 10.01.2012.
Expertiza efectuată în cauză a avut în vedere situația juridică reală a terenului în litigiu, alta decât cea avută în vedere de expertul I. I., tocmai ca urmare a demersurilor legale întreprinse de reclamantul D. Ș. privind anularea actelor nelegale dispuse cu privire la acest teren.
În această împrejurare în care a fost lămurită cu certitudine situația juridică a terenului este legală cererea de atribuire în natură a suprafeței de 4623 p pe vechiul amplasament și nu se încalcă puterea lucrului judecat a sentinței menționate.
Examinând criticile formulate,Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Contestația formulată împotriva dispoziției nr._/2010 emisă de Primarul Municipiului București vizează solicitarea reclamanților de a li se acorda măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensare cu un teren în suprafață de 5244,97 mp situat în .. 24, sector 3 sau compensare cu alte bunuri și servicii pe care le deține M. București.
Prin dispoziția contestată, aflată la fila 71 dosar fond, s-a luat act de sentința civilă nr.1659/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă care modifică dispoziția 6424/2006, în sensul că se dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 3505,53 mp, identificat în raportul de expertiză efectuat de expertul I. I. și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 5244,97 mp, diferență de teren din suprafața de 8750 mp ce a aparținut autorului reclamanților D. D..
Din cuprinsul acestei ultime dispoziții, rezultă că aceasta modifică dispoziția 6424/05.10.2006 la alineatul 1 al preambulului la art. 1 și la art. 2, propunându-se măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 5244,97 mp situat în București, .. 7, sector 3, imposibil de restituit persoanelor îndreptățite și se respinge cererea privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafață de_ mp situat la aceeași adresă, ca nedovedită.
Prin sentința civilă nr. 1659/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în baza căreia s-a modificat dispoziția emisă inițial, nr. 6424/2006, s-a reținut că autorii reclamanților sunt moștenitorii numitului D. D., la rândul său moștenitorul lui S. D., care a avut în proprietate ¼ din părțile sociale ale Societății Căminul, respectiv suprafața de 8750 mp teren.
Contrar susținerilor recurenților, prin sentința 1659/2007 s-a stabilit că din totalul de 8750 mp teren, poate fi restituită în natură o suprafață de 3505,53 mp, restul terenului fiind imposibil de restituit în natură, fiind ocupat de alți proprietari. Sentința pronunțată de Tribunalul București a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 6669/16.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Situația juridică reținută în această sentință se impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, atât în privința suprafeței de 3505,53 mp, cât și în privința suprafeței de teren de 5244,97 mp, pentru care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca atare, concluziile raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză, conform căruia, ar exista o porțiune de 4623 mp teren pe vechiul amplasament ce ar putea fi restituit în natură, nu pot fi reținute de Curte, având în vedere că se încalcă puterea de lucru judecat a sentinței civile care stă la baza emiterii dispoziției contestate. Prin sentința civilă nr. 1659/2007 s-a stabilit irevocabil că diferența de teren de 5244,97 mp, nu poate fi restituită în natură. Acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat și nu poate fi repus în discuție în prezentul proces.
Împrejurarea că eventual sentința civilă nr. 1659/2007 încalcă prevederile art. 16.9 și art. 16.99 din HG nr. 1095/2005, putea face obiect al dezbaterii în calea de atac împotriva acestei hotărâri, și nicidecum în prezentul proces. Așa cum de altfel recunosc și reclamanții în cuprinsul motivelor de recurs, puterea de lucru judecat urmărește evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești, în sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Ori, tocmai în acest mod a soluționat cauza instanța de fond, reținând că puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1659/2007 împiedică acordarea altui tip de măsuri reparatorii decât cele prevăzute de dispozitivul acelei sentințe, respectiv împiedică stabilirea unei alte situații juridice a terenului.
Chiar dacă, în ordinea prevăzută de lege, compensarea cu alte bunuri sau servicii ar fi o măsură reparatorie prioritară celorlalte măsuri prevăzute de Legea nr. 10/2001, în speță nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri sau servicii pe care Primăria le poate oferi prin compensare, persoanelor îndreptățite, astfel că și sub acest aspect cererea este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți D. C., D. N. și D. Ș. împotriva Sentinței civile nr. 556/11.03.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. D.Y.
Tehnored. T.I/GC – 2 ex
14.10.2013
Jud. fond: L. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 72/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 2062/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
