Cereri. Decizia nr. 309/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 1454/192/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 309 R
Ședința publică de la 13.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă . Deciziei civile nr. 50/02.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul G., in contradictoriu cu intimatul-pârât C. V. IND.DR. D. C., având ca obiect, acțiune în constatare, grănițuire, revendicare imobiliară și alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă . apărător, avocat G. M., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 10 dosar și intimatul-pârât C. V. Ind. Dr. D. C. prin apărător, avocat A. david, cu împuternicire avocațială nr._ – fila 12 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurentei-reclamante . ștampila societății de avocatură pe motivele de recurs, în fața instanței.
Părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă . admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, în principal solicită desființarea hotărârii atacate și menținerea sentinței instanței de fond.
Precizează că partea pe care o reprezintă nu contestă suprafața dreptului al intimatului pentru suprafața de 232 mp, ci doar diferența cu care acesta apare înregistrat la Cartea Funciară.
Menționează că recurenta-reclamantă este proprietar pe suprafața de 502 mp, astfel că există o suprapunere de teren de 72 mp ce reiese din măsurători și din actele de proprietate.
În subsidiar, în raport de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea completării probatoriului.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât C. V. IND.DR. D. C. prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Menționează că nu s-a dovedit suprapunerea celor două terenuri, astfel cum reiese și din concluziile raportului de expertiză.
Depune concluzii scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurentei-reclamante . că, în acțiunea principală a solicitat rectificarea cărții funciare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1770 1770 din 30.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. V. s-a admis acțiunea reclamantei . contradictoriu cu pârâtul C. V. Individual Dr.D. C. și în consecință a fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 72 mp identificată în Raportul de expertiză întocmit de D. M. A., varianta nr. 1, anexa nr. 3 compusă din suprafața delimitată de punctele: H-G-F-E-13-12-11-10-9-H și din suprafața de teren pe care se află WC și accesul la WC, precum și următoarele construcții: magazia (C4), grajdul (C5), WC (C3); s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâtei conform variantei nr. 1 din Raportul de expertiză (anexa nr. 3) astfel: la E punctele H-G-F-E, la S punctele B-C-D, la V punctele H-B, la N punctele A-H; s-a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității ca neîntemeiate; a obligat pârâtul să plătească reclamantei 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4754/18 decembrie 2007 de BNP M. P., Agenția Domeniilor Statului a vândut pârâtului C. Medical Individual Dr. D. C. în temeiul Legii 111/2005 clădirea dispensar veterinar în suprafață construită la sol de 60 mp și depozit în suprafață construită la sol de 32 mp și terenul în suprafață totală de 232 mp din acte (304 mp din măsurători cadastrale). Imobilul este identificat cu număr cadastral 178 fiind înscris în CF 106/N a localității C. M., județul G. cu încheierea nr. 1946/2005 emisă de OCPI G..
Din cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză rezultă că pe terenul în suprafață totală de 304 mp se mai află și alte clădiri în afară de dispensarul veterinar și depozit.
Astfel pe același teren se mai află și un wc în suprafață de 4 mp care deservește clădirea (sediul primăriei), o magazie în suprafață de 33 mp care este tot a primăriei și un grajd în suprafață de 42 mp.
Aceste clădiri (magazie, grajd, wc) sunt cuprinse potrivit Hot. nr. 33/31 octombrie 2011 a Primăriei C. M. (fila 111 din dosar) în lista inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C. M. – poziția 4 și 5 din listă.
Aceste clădiri nu puteau face obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre Agenția Domeniilor Statului și pârât deoarece aparțin Primăriei C. M.. De altfel, în contractul de vânzare-cumpărare aceste clădiri nu sunt menționate, deci practic nu au făcut obiectul vânzării-cumpărării.
În mod cu totul nejustificat, la întocmirea cadastrului pentru terenul în suprafață de 232 mp a fost extinsă artificial suprafața de teren care a făcut obiectul vânzării-cumpărării la 304 mp, incluzându-se și terenul pe care se află clădirile Primăriei, datorită formei neregulate pe care o prezintă terenul.
Expertul desemnat inițial în cauză pentru delimitarea terenului în suprafață de 232 mp, domnul D. Z., a evitat să traseze o linie fermă de hotar între cele două proprietăți, motivând că suprafața curte reprezintă un spațiu unitar, fără alte limite interioare care să indice suprafața subsecventă de 232 mp, iar reclamanta înseși nu cunoaște limitele și amplasamentul real al terenului. Expertul arată că dosarul de cadastru este greșit întocmit, iar OCPI a greșit că a aprobat documentația cadastrală și a intabulat 304 mp Concluziile expertului au determinat părțile să solicite o contraexpertiză care să determine suprafața de 232 mp cumpărată de pârât.
Expertul topografic D. M. A. a întocmit două variante privind grănițuirea, constatând ca și primul expert că nu există puncte de reper pentru stabilirea liniei de hotar.
În varianta 1 din expertiză pe care instanța o găsește justă pentru ambele părți expertul D. M. A. delimitează suprafața de 232 mp care este proprietatea pârâtului potrivit contractului de vânzare-cumpărare, suprafață care include clădirea dispensarului veterinar și depozitul care fac corp comun, dar și magazia (notată C4 în anexa 3). Clădirea wc (C3) și grajdul (C5) sunt excluse din perimetrul terenului pârâtului.
Clădirea C4 (magazie) care aparține primăriei se află amplasată pe terenul care ar reveni pârâtului, din schița anexa 3 rezultă că reclamanta poate utiliza această clădire (C4) deoarece există drum acces.
De altfel din lista inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al Primăriei se constată că Primăria este proprietară numai asupra clădirii, terenul de sub clădire nefiind cuprins în această listă.
Referitor la excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active a reclamantei, ridicate de pârât prin întâmpinare, instanța urmează a le respinge pentru următoarele motive:
Calitatea procesuală activă este definită ca o identitate între persoana care promovează acțiunea și titularul dreptului dedus judecății. Reclamanta și-a dovedit calitatea depunând acte care dovedesc că este proprietara imobilelor pe care le revendică. Astfel clădirile sunt în domeniul public potrivit listei cu inventarul bunurilor domeniului public a Primăriei, iar terenul revendicat în suprafață de 72 mp aparține primăriei în virtutea Legii 18/1991 potrivit cu care terenurile libere sunt la dispoziția Comisiei locale de fond funciar.
Împotriva sentinței a declarat apel Cabinetul V. Individual Dr.D. C..
Prin decizia civilă nr.50 din 02.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul G. s-a admis apelul s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei Primăria comunei C. M.. S-a menținut dispoziția din sentința apelată privind respingerea excepției lipsei calității procesual active și a excepției inadmisibilității și s-a înlăturat obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 700 lei.
Pentru a dispune în acest sens tribunalul a reținut că prin acțiunea, astfel cum a fost precizată în fața Judecătoriei B. V., reclamanta . solicitat în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul Medical V. Individual Dr. D. C., grănițuirea proprietăților în raport de actele de proprietate existente, obligarea acestuia la lăsarea în proprietate și posesie a terenului în suprafață de 72 mp și construcțiile aflate pe teren, respectiv magazie de lemn, grajd, wc, bunuri ce aparțin primăriei.
Pentru a se stabili eventuala linie de hotar între proprietățile părților se impune stabilirea cu prioritate a titlului cu care fiecare dintre părți ocupă anumite suprafețe de teren și construcțiile aflate pe acestea, numai în acest fel clarificându-se dacă una dintre părți ocupă anumite imobile fără drept, respectiv întinderea dreptului său depășește suprafața avută în titlul de proprietate.
Prin prisma celor menționate, tribunalul a reținut că din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4754/18.12.2007 de BNP M. P. și Asociații rezultă că apelantul-pârât a cumpărat de la Agenția Domeniilor Statului terenul situat în .. G. cu o suprafață totală de 232 mp din acte (304 mp din măsurătorile cadastrale), pe care sunt edificate construcțiile cu o suprafață construită totală la sol de 92 mp construcții identificate ca dispensar veterinar în suprafață de 60 mp și depozit în suprafață de 32 mp, la punctul 2.1.2. menționându-se că lucrul vândut este proprietatea privată a Statului Român.
Esențial de analizat și în legătură cu actul menționat, este și Hotărârea de Guvern nr.446/06.06.1999 privind aprobarea concesionării unor activități veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului din care rezultă, chiar din preambul că este vorba despre bunuri proprietatea statului, iar în anexa la hotărâre la poziția 10 este menționată Circumscripția Sanitar Veterinară C. cu imobil reprezentând teren de 232 mp, exclusiv suprafața ocupată de clădire și suprafața desfășurată a clădirii de 77,5 mp, astfel că se ajunge la aproximativ 309 mp.
Ignorând actele existente la dosar, prima instanță s-a limitat doar la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, fără a stabili exact care dintre părți are titlu de proprietate pe suprafața de teren în litigiu și cât ocupă fiecare.
Or, în raport și de faptul că reclamanta invocă drept dovadă a proprietății sale, Hotărârea nr.33/31.10.2001 a Consiliului Local al . care s-a însușit inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al . care rezultă că sediul primăriei este în suprafață de 147 mp construit pe un teren de 502 mp, grajdul în suprafață de 40 mp iar magazia de 34 mp, pe lângă faptul că nu rezultă că există identitate de teren cu cel al apelantului-pârât, se reține că titlul apelantului este preferabil.
Aceasta deoarece apelantul a cumpărat de la un reprezentant al statului, respectiv ADS, acesta procedând la vânzarea către apelantul-pârât și în baza unei adrese din partea primăriei . rezultă că terenul respectiv nu a fost revendicat de nimeni, în baza actelor anterior menționate fiind proprietatea privată a statului român, înscris în cartea funciară a . acestuia.
Practic, situația fiind clarificată, în sensul că terenul deținut cu titlu legal de către apelantul-pârât nu aparține reclamantei, acesta neocupând vreun teren aparținând reclamantei, nu se pune problema stabilirii unei linii de hotar, în raport de o nouă situație ivită, realitatea existentă în teren fiind conformă înscrisurilor.
Probabilitatea ca pe terenul apelantului-pârât să se regăsească parțial anumite clădiri la care face referire reclamanta, este o altă chestiune ce urmează a fi clarificată de părți de comun acord în sensul stabilirii condițiilor de acces la acestea, pe terenul pârâtului sau o altă posibilitate de exploatare sau valorificare a acestora.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității invocată de apelantul-pârât, tribunalul urmează să le respingă, având în vedere faptul că
Intimata-reclamantă a făcut aparent dovada, în baza Hotărârii nr.33/2001 a Consiliului Local al . este proprietară asupra grajdului și a magaziei, fără a fi proprietară pe teren, dar această situație îi dă dreptul de a formula o astfel de acțiune în revendicare, deoarece problema stabilirii calității procesuale active în cazul unei asemenea acțiuni se confundă cu soluționarea fondului pricinii.
Pentru toate considerentele expuse,în baza art.296 C.proc.civ. tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-pârât C. V. Individual D. D. C. împotriva sentinței civile nr.1770/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. V., pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge acțiunea și va menține dispoziția din sentința apelată privind respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a excepției inadmisibilității.
Împotriva deciziei a formulat recurs . pârâtul a depus concluzii scrise.
În motivarea cererii de recurs reclamanta a susținut, în sinteză, următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța nu a procedat la verificarea titlurilor celor două părți, actul de proprietate al reclamantei fiind Hotărârea nr.33/31.10.2001 a Consiliului Local al Comunei C. și nu inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei C., iar actul intimatului este contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4754/2007.
Se arată de recurentă că pe terenul în litigiu se află construcții ce au aparținut, de la edificarea lor, comunei C., respectiv sediul Primăriei, magazia acestui sediu, grajd, WC, situație care nu a fost contestată de pârât.
Recurenta arată că intimatul justifica dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 232 mp și cele două construcții, iar fața de aceste drepturi greșit instanța de apel a preferat titlul pârâtului cu unicul argument că ar fi cumpărat de la un reprezentat al statului.
De asemenea, s-a arătat că hotărârea de Guvern nr.446/1999, invocată de instanța de apel ca temei juridic, nu justifică dreptul intimatului de a deține mai mult teren decât i se cuvine.
Printr-un al doilea motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a apreciat probatoriul atunci când a reținut că nu exista suprapunere de teren dintre terenul de 502 mp aparținând recurentei și cei 304 deținuți de intimat, în contextul în care a rezultat cert existența construcțiilor reclamantei pe terenul în litigiu de 72 mp.
Printr-un al treilea motiv s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a susținut că nu poate stabili linia de hotar între cele două proprietăți, în condițiile în care s-a făcut dovada ocupării abuzive de teren, față de împrejurarea că delimitarea prin grănițuire a două proprietăți ce aparțin la două instituții diferite nu este condiționată de ocuparea vreunei suprafețe de teren, ci doar de existența sau inexistența vreunei linii de hotar stabilite anterior.
În final recurenta arată că, în ipoteza în care variantele propuse pentru linia de hotar nu corespund să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriului.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de recurs, astfel cum a fost dezvoltat, critica este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4754 din 18.12.2007 la BNP M. P. și Asociații, intimatul – pârât a dobândit în proprietate un teren cu o suprafață totală de 232 mp, pe care sunt edificate construcții cu o suprafață construită la sol de 92 mp și anume corpul 1 – dispensar veterinar cu o suprafață la sol de 60 mp și corpul 2 – depozit cu o suprafață la sol de 32 mp.
În contract se menționează că din măsurători terenul are o suprafață de 304 mp, deci cu 72 mp mai mult decât a cumpărat pentru care nu are titlu de proprietate.
Prin hotărârea nr.33/31.10.2001 a Consiliului Local al comunei C. s-a hotărât că aparțin domeniului public a comunei C. (filele 111 – 112 dosar fond) terenul în suprafață de 502 mp pe care se află Primăria, un grajd construit din zidărie de 3 camere cu suprafața de 40 mp și o magazie din scândură acoperită cu tablă, în suprafață de 34 mp.
Din expertiza întocmită la fond rezultă că suprafața de teren folosită de recurentă este de 392 mp față de 504 mp din hotărârea nr.33/31.10.2001 iar pârâtul deține o suprafață de 288 mp pe care se află și cele două construcții de reclamante (magazie de lemn și grajd) și fostul WC – care a fost demolat.
Rezultă că pârâtul deține mai mult decât a cumpărat.
Argumentul instanței de apel ca la stabilirea întinderii dreptului de proprietate al pârâtului trebuie să se țină seama și de Hotărâre nr.446/06.09.1999 privind aprobarea concesionării este, pe de-o parte greșit, pe de altă parte este a fost și greșit interpretat.
Hotărârea nr.446/1999 nu a generat în patrimoniu pârâtului nici un fel de drept, ci doar s-a dispus aprobarea concesionării unor terenuri cu construcție. În anexă se arată cu suprafața terenului exclusiv este de 232 mp, iar în ce privește suprafața desfășurată a construcției este de 77,5 mp. Nu se spune în această hotărâre că există și o altă suprafață de teren și nici pe care teren sunt amplasate construcțiile.
Întrucât această hotărâre nu a generat un drept de proprietate în patrimoniul pârâtul nu se poate reține la compararea de titluri.
Reținându-se deci din titlurile ambele părți că pârâtul deține mai mult teren decât cel din actul de vânzare – cumpărare iar reclamanți dețin mai puțin decât în hotărârea Consiliului Local nr.33/2001, nelegal și deci cu încălcarea art.480 Cod civil, instanța de apel a schimbat sentința de fond; motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.304 pct.9 Cod procedură civilă se va admite recursul și pe cale de consecință se va respinge apelul ca nefondat.
În ce privește al doilea motiv de recurs astfel cum a fost formulat, va fi înlăturat deoarece se refera la aprecierea probatoriului și nu la un motiv de nelegalitate.
Și cel de al treilea motiv de recurs va fi respins pentru următoarele argumente:
La instanța de fond s-au reținut două capete de cerere și anume: grănițuirea proprietății și acțiunea în revendicare.
Instanța de fond s-a pronunțat pe ambele capete de cerere, iar reclamanți a fost mulțumită de soluția pronunțată.
Instanța de apel a reținut că terenul pretins de reclamantă fiind al pârâtul nu se pune problema grănițuirii. Cum în faza recursului s-a reținut că terenul de 72 mp aparține reclamantului și s-a decis respingerea apelului pârâtului, existând deja stabilită linia de hotar, nu se mai impune stabilirea unei alte linii de hotar, cu atât mai mult cu cât nici pârâtul în apelul său nu a formulat vreo critică asupra liniei de hotar stabilită de instanța de fond.
Văzând și art.274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la 1498.56 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat derecurenta-reclamantă . Deciziei civile nr. 50/02.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul G., in contradictoriu cu intimatul-pârât C. V. Ind.Dr. D. C. .
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de Cabinetul V. Ind. Dr. D. C. ca nefondat.
Obligă intimatul Cabinetul V. la 1498,56 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
3.04.2013
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1677/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 87/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
