Legea 10/2001. Decizia nr. 2118/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2118/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 44861/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2118R
Ședința publică de la 9 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. C. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 714/01.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. M. N. și M. M. O., având ca obiect: Legea nr. 10/2001 și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant reprezentat de avocat P. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul pârât a depus la dosar o copie de pe motivele de recurs, prin serviciul registratură, la data de 9.12.2013.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită rectificarea citativului în sensul că numele corect al intimatului este M. și nu M., așa cum, din eroare, s-a menționat.
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că numele corect al intimatului este M., urmând să se facă modificările necesare în sistemul ECRIS.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 714/2013 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanții A. M. N. și M. O. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților în înțelesul Legii nr. 10/2001, în sensul de a li se restitui în natură imobilul situat în București .. 43 A, ., și de a li se acorda despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru celelalte apartamente din imobil înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, arătând că reclamanții nu au dovedit calitatea lor de persoane îndreptățite, că nu mai sunt aplicabile prevederile Legii nr. 247/2005, ci cele ale Legii nr. 165/2013 și că în mod greșit a fost obligat la cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat .
Conform actelor de proprietate, actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor depuse la dosar la pagina 45 – 106 dosar fond, s-a dovedit calitatea de persoane îndreptățite a solicita drepturile aferente imobilului de la adresa de mai sus, în persoana reclamanților inițiali ai dosarului Ș. R. și A. M. N., în calitate de succesori ai autorilor lor Ș. M. și E. și A. L. de la care imobilul a fost preluat prin decretul nr. 92/1950.
În cursul procesului reclamanta Ș. R. a înstrăinat toate drepturile sale succesorale către M. M. O. care a preluat în acest fel calitatea procesuală a reclamantei.
Apreciem că prin actele depuse, reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite.
În legătură cu neaplicarea în cauză a Legii nr.165/2013 vom constata că la data pronunțării sentinței recurate -1.04.2013 actul normativ nu era în vigoare, fiind publicat în Monitorul Oficial pe data de 17. 05.2013, astfel încât în mod corect judecătorul fondului a făcut aplicarea legii aflate în vigoare la momentul pronunțării, Legea nr. 247/2005.
Privitor la cheltuielile de judecată vom reține că obligarea la cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă constituie o consecință directă a admiterii acțiunii reclamanților, iar aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată constituie doar o opțiune a judecătorului cauzei, nu o obligație, opțiune pe care în speță judecătorul nu a înțeles să o exercite.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă vom respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă vom obliga pe recurent la 1240 lei către intimatul M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 714/01.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. M. N. și M. M. O..
Obligă recurentul la 1240 lei cheltuieli de judecată către intimatul M. M. O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. C. M. I. P.
B. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. I.P.
Tehnored. T.I.
2 ex.19.12.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 396/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1023/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
