Pretenţii. Decizia nr. 1023/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2155/2/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1023 R
Ședința publică de la 21.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
………………..
Din partea Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul Bîțică A. F., împotriva deciziei civile nr. 1231R/13.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul Bîțică A. F. personal și asistat de mandatar C. I., cu procură la dosar, lipsind intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Teleorman.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Mandatarul contestatorului Bîțică A. F. precizează că are studii juridică și prezintă în acest sens instanței legitimația de avocat. Arată că este văr primar cu partea. Solicită să se constate că în această cauză este necesară participarea reprezentantului Parchetului.
Față de lipsa reprezentantului Parchetului, Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul listei de recursuri.
La a doua strigare a cauzei se prezintă contestatorul Bîțică A. F. personal și asistat de mandatar C. I., cu procură la dosar, lipsind intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Teleorman.
Mandatarul contestatorului Bîțică A. F. depune la dosar înscrisuri și practică judiciară. Solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune la dosar concluzii scrise.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Mandatarul contestatorului Bîțică A. F. arată că prin cererea introductivă a solicitat obligarea statului român la plata despăgubirilor în sumă de 500 euro și plata penalităților de întârziere, iar instanțele au reținut în considerente acest aspect. Prima instanță a respins acțiunea, iar în recurs s-a admis recursul și instanța s-a pronunțat doar asupra sumei de 500 euro. Să se constate că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra aspectului solicitat prin notificare. Instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare au de casare. Solicită admiterea contestației în anulare și rejudecând recursul să fie modificată parțial hotărârea, în sensul de a se completa cu pretențiile solicitate prin notificare, respectiv penalitățile de întârziere. Nu se solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată. Să se contate că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 1.11.2011, sub nr. 4769 /87/2011, reclamantul Bîțică A.-F., a chemat în judecată S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Teleorman pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să îi plătească suma de 500.000 Euro cu dobânda legală, sumă reprezentând daune morale.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin încheierea nr. 34/04.02.2011 a Judecătoriei A., în dosarul penal nr._, s-a revocat măsura arestării preventive luate asupra sa prin încheierea aceleiași instanțe nr. 1/13.01.2011 pentru o durată de 22 zile, măsură nelegală.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 504 și urm. Cod procedură penală, raportat la art.14 Cod procedură civilă și art. 1000 și următoarele Cod civil.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar în copii încheierea nr. 34/04.02.2011 a Judecătoriei A., referatul întocmit de procuror sub nr. 3785/8/3.II.2011 pentru revocarea măsurii arestării preventive, încheierea din 07.02.2011, adresa înaintată reclamantului de AFP A. cu nr._ /25.10.2011 ca răspuns la notificarea adresată de acesta și această notificare, pentru plata sumei de 500.000 Euro daune.
S. român nu a formulat întâmpinare.
Reclamantul a solicitat în dovedirea acțiunii formulate, proba cu interogatoriu, martori și înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind încuviințată doar proba cu înscrisuri, celelalte probe nefiind utile cauzei.
Prin sentința civilă nr. 386/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, s-a respins cererea formulată de reclamantul Bîțică A. F., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice – prin DGFP Teleorman, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, potrivit art. 504 Cod procedură penală, are drept la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, privarea sau restrângerea libertății, trebuind să fie stabilă după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive ori hotărâre a instanței de revocare a acestei măsuri.
În speță, așa cum a rezultat din înscrisurile anexate, reclamantul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile începând cu data de 13.01. 2011 până la 10.02.2011 emițându-se mandatul nr. 1U/13.01.2011, întrucât existau indicii temeinice că inculpatul a comis fapta prevăzută de art. 31 din Legea nr. 126/1995 raportat la art. 280 alin. 1 Cod Penal, faptă pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani. Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a apreciat că lăsarea în libertate prezintă pericol social, astfel că s-a luat măsura arestării preventive.
Prin ordonanța din 03.02.2011 procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice în fapta prevăzută de art. 31 alin 21 din Legea nr. 126/1995, încadrare pentru care pedeapsa închisorii este de la 3 luni la 1 an, astfel că nu s-a mai regăsit condiția prevăzută de art. 148 lit. f teza I-a pentru luarea măsurii arestării preventive. Astfel, prin Încheierea nr. 34/04.02.2011, Judecătoria A. a admis propunerea procurorului și în temeiul art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, a revocat măsura arestării preventive dispusă cu privire la inculpat.
Prevederile art. 504 Cod procedură penală a avut ca premisă existența unei erori judiciare iar pentru aplicarea normei pe care o cuprind, așa cum în mod expres se prevede în cuprinsul art. 504 alin. 3 Cod procedură penală, privarea sau restrângerea nelegală de libertate trebuie stabilită după caz, prin ordonanță sau hotărâre judecătorească de revocare a măsurii arestării preventive.
Stabilirea caracterului nelegal al măsurii reprezintă deci o condiție necesară pentru nașterea dreptului la repararea pagubei în condițiile art. 504 Cod procedură penală.
Or, în speță, revocarea măsurii arestării preventive nu s-a dispus ca urmare a constatării nelegalei arestări ci ca urmare a neîndeplinirii ulterior măsurii, a condițiilor legale pentru arestare, față de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul (reclamantul) era cercetat penal, pe baza probelor administrate.
Deci, câtă vreme, la data luării măsurii arestării preventive – existau indiciile unei infracțiuni care impuneau arestarea, faptul că probele administrate ulterior au dus la schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni, nu au dus la concluzia că arestarea reclamantului a fost nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Bâțică A. F., care, în dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că arestarea sa a fost nelegală, deoarece Judecătoria A. a revocat măsura luată prin încheierea nr. 34 din 04.02.2011.
Practic, reclamantul a fost lipsit de libertate în mod nelegal de la 13.01.2011, până la 04.02.2011, fiind arestat preventiv în baza unui text legal, a executat preventiv 25 de zile de închisoare, iar ulterior, organele statului care emiseseră mandatul de arestare preventivă, și-au dat seama că au greșit și au făcut o propunere de revocare a măsurii arestării preventive.
Prin decizia civilă nr. 1231R/13.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ , s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant Bâțică A. F. împotriva sentinței civile nr. 386/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și a modificat sentința recurată în sensul că, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului cu titlu de daune morale suma de 500 Euro în echivalent lei la data plății.
Pentru a decide astfel, examinând criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 504 Cod procedură penală, are drept la repararea pagubei și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate, ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, privarea sau restrângerea libertății trebuind să fie stabilită după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive, ori prin hotărâre a instanței cu privire la revocarea acestei măsuri.
În speță, reclamantul a fost arestat preventiv, de la 13.01.2011 până la 04.02.2011, dată la care a fost pus în libertate prin încheierea nr. 34 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Revocarea a fost dispusă ca efect al schimbării încadrării juridice a faptei comise de inculpat, constatându-se că pentru noua încadrare a faptei pentru care acesta este cercetat, pedeapsa este de la 3 luni la un an, nemaifiind îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive.
Contrar celor reținute de instanța de fond, această situație ivită pe parcursul cercetărilor penale, care a determinat schimbarea încadrării juridice inițial reținute, constituie o eroare judiciară, ce constă în greșita stabilire a faptelor cu consecința luării unei măsuri privative de libertate, în mod nelegal, partea având dreptul să solicite daune morale în condițiile art. 504 Cod procedură penală.
Cu privire la întinderea reparației potrivit art. 505 alin. 1 Cod procedură civilă, „la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
Sub acest aspect, este nerelevant faptul că recurentul – reclamant nu a administrat nici un fel de probe care să contureze dimensiunea prejudiciului moral cauzat.
Ca atare, cuantumul daunelor a fost stabilit printr-o estimare făcută de instanță, în raport de consecințele directe, negative asupra drepturilor personale nepatrimoniale ale recurentului-reclamant: onorarea, demnitatea și reputația acestuia, traumele psihice și fizice pe care le produce măsura încarcerării.
În raport de aceste aspecte, de durata arestării preventive, precum și de împrejurarea că reclamantul nu se află în situația de a fi fost achitat, Curtea a considerat că pe lângă recunoașterea publică a erorii judiciare, acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de 500 euro, este suficientă și, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul, a modificat sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârât să plătească reclamantei cu titlu de daune morale suma de 500 euro în echivalent lei la data plății.
Împotriva deciziei civile nr. 1231R/13.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, a formulat contestație în anulare Bîțică A. F., invocând în drept, dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Contestatorul a arătat că decizia recurată este nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei astfel încât instanța să se pronunțe raportat la daunele morale acordate și asupra cererii sale inițiale formulată odată cu introducerea cererii de chemare în judecată, avută în vedere în considerentele primei instanțe cât și în considerentele deciziei civile atacate cu contestație în anulare, decizie care, în dispozitivul hotărârii și în analiza motivelor de recurs formulate nu mai face vorbire deși nici nu s-a mai pronunțat asupra cererii de acordare a dobânzii solicitate înainte de introducerea cererii de chemare în judecată conform Notificării nr. 3/17.10.2011 a Biroului Executorului Judecătoresc N. V. de pe lângă Judecătoria Z., județul Teleorman, dar și de către răspunsul dat de către intimat înregistrat sub nr._ din 25.10.2011 existent la dosarul de fond, fila 9 și răspunsul aceleiași pârâte la interogatoriul depus la dosarul de fond.
Contestatorul solicită ca aceste aspecte să fie analizate și să se pronunțe asupra lor, admițându-le așa cum sunt formulate în cererea de chemare în judecată, în acest sens invocând și suplimentul la motivele de recurs care poartă aceeași dată cu motivele de recurs.
Având în vedere cele de mai sus, solicită admiterea contestației și la suma de 500 euro, acordarea dobânzii solicitate conform notificării, având în vedere că nu a solicitat acest lucru la ambele instanțe, s-a consemnat acest aspect în considerentele ambelor hotărâri însă, instanța nu s-a pronunțat asupra dobânzii pe care pârâtul urma să o plătească, potrivit notificării.
Pe lângă aspectele de mai sus, la pronunțarea hotărârii, contestatorul solicită să se aibă în vedere poziția procesuală a pârâtului, răspunsul său la notificare, faptul că nu a formulat notificare sau cerere reconvențională, nici nu a răspuns la interogatoriu, motiv pentru care solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă.
Contestatorul solicită ca intimatul S. R. să fie obligat și la cheltuielilor de judecată necesitate de proces.
Analizând contestația în anulare dedusă judecății, Curtea constată că nu poate fi primită pentru următoarele motive:
În drept, potrivit prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Arătând că hotărârea instanței de recurs poate fi retractată când instanța „a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", textul are în vedere acele situații în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunțiativă, fie prin dezvoltarea criticilor, a înțeles să invoce mai multe din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, iar instanța, din greșeală, a analizat doar parte dintre acestea.
În atare situație, partea este îndreptățită ca, pe calea contestației în anulare, să obțină răspuns și la motivul/motivele de casare ori de modificare pe care instanța de recurs a omis a le examina prin decizia pronunțată.
Întrucât, potrivit prevederilor art. 303 Cod procedură civilă „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", este de înțeles că obligația de examinare a instanței se circumscrie exclusiv motivelor de recurs formulate cu respectarea dispozițiilor procedurale, adică în termenul legal de recurs, cu excepția celor de ordine publică, care pot fi invocate până la închiderea dezbaterilor.
În speță, verificând lucrările dosarului, se constată că prin recursul, contestatorul a invocat două dintre motivele de modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, anume, cel prevăzut de art. 304 pct. 8 pct. 9 Cod procedură civilă. Având în vedere dezvoltarea criticilor expuse prin motivul de recurs indicat eronat, relative la greșita soluționare a cererii deduse judecății prin respingerea ei, aspect dedus din maniera de redactare a considerentelor, judecății, instanța de recurs a reținut că acestea se circumscriu motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și le-a examinat în consecință.
În cuprinsul deciziei, se constată că instanța de recurs, în analiza celor două motive de modificare invocate prin intermediul recursului, a răspuns punctual argumentelor de drept dezvoltate în susținerea lor.
Instanța de recurs a considerat că pe lângă recunoașterea publică a erorii judiciare, acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de 500 euro, este suficientă și, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul, a modificat sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârât să plătească reclamantei cu titlu de daune morale suma de 500 euro în echivalent lei la data plății.
Pe cale de consecință, contestatorul nu poate invoca prin intermediul contestației în anulare o astfel de omisiune de examinare, întrucât, astfel cum s-a arătat, nu suntem în prezența unei omisiuni, din greșeală, de cercetare a motivelor care să fi fost săvârșită de instanța de recurs, ci în prezența unei admiteri parțiale a cererii excluzându-se în consecință orice alte pretenții cu privire la suma acordată.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, Curtea a respins contestația dedusă judecății.
Față de soluția de respingere a contestației în anulare, contestatorul nefiind partea câștigătoare a procesului nu poate beneficia de acordarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul Bîțică A. F., împotriva deciziei civile nr. 1231R/13.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. C. D. L. M. D. F. G.
GREFIER,
S. V.
Red. FC
Tehnored. FC/PS 2 ex.
27.05.2013
Jud. recurs: D. Y.
P. F.
M. A.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 2118/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 607/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
