Cereri. Decizia nr. 623/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 14203/302/2009
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.623 R
Ședința publică din data de 21.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenta reclamantă M. A. împotriva deciziei civile nr.683A/26.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul art.156 alin.2 C.pr.civ., pentru a-i da posibilitatea recurentei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.03.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamanta M. A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului să o despăgubească pentru diferența dintre valoarea actuală de circulație a imobilului situat în București, ., ., ., sector 2 și despăgubirea ce i-a fost achitată conform deciziei nr.499/22.03.1988 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare, reclamanta a arătat că a dobândit apartamentul menționat mai sus printr-un schimb de proprietate, conform contractului de schimb autentificat sub nr. 872 din 27.02.1980 la notariatul de Stat al Municipiului București Sector 6, valoarea apartamentului la acea dată fiind de 117.347 lei, sumă achitată în totalitate. După emiterea Deciziei nr. 499/22.03.1988 a Biroului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București, reclamanta a părăsit legal România, stabilindu-se în Statele Unite ale Americii. Ulterior, prin adresa nr. A567/20.10.2009 emisă de . Fond Locativ a fost încunoștințată că apartamentul nr. 55 situat în ., ., ., a fost vândut lui Neatu N., în baza Legii nr. 112/1995, fiind întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 5692/15.09.2004. În aceste condiții, în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea 112/1995, reclamanta, "ca persoană îndreptățită de a primi despăgubiri, are dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației și valoarea de piață corespunzătoare a imobilului".
La data de 08.02.2010, pârâtul a depus la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin care se prevede că atât restituirea în natură, cât și măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri se acordă de către entitatea investită cu soluționarea notificării, prin decizie sau dispoziție motivată, și nu de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 28 și art. 20 din Legea nr. 10/2001, art. 25 din Decretul nr. 31/1954, precum și art. 13 alin. 1 și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 3578/27.04.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția inadmisibilității cererii și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFPMB, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la plata unei sume egale cu diferența dintre valoarea actuală de circulație a imobilului din București, ., ., ., sector 2, și despăgubirea ce i-a fost achitată conform deciziei nr. 499/22.03.1988 a Biroului permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București.
Imobilul ce face obiectul cauzei a fost preluat de către stat cu titlu, prin decizia menționată anterior, prin urmare procedura de acordare a despăgubirilor este cea prevăzută de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, aspect recunoscut de altfel și de către reclamantă, care a indicat dispozițiile acestei legi în acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel M. A. încadrând-o însă în motive de recurs, pe care tribunalul le-a analizat ca și motive de apel.
Prin decizia civilă nr. 683 A din 26.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă M. A. împotriva sentinței civile nr. 3578/27.04.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că principiul disponibilității semnifică posibilitatea părților de a dispune cu privire la obiectul procesului și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept, ceea ce înseamnă că judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât în raport de limitele învestirii de către părțile litigante.
Ori, în soluționarea și analizarea cauzei sale, instanța a încuviințat probele de care partea a înțeles să se folosească, iar faptul pronunțării pe excepție, nu înseamnă așa cum a susținut apelanta, o schimbare de poziție a instanței, ci analizarea pretenției sale prin raportare la limitele investirii în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
Tribunalul nu a putut primi nici cea de-a doua critică având în vedere că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dreptul prevăzut de art. 20 din Legea nr. 112/1995, care prevedea o procedură specială, procedură ce nu a fost urmată de reclamantă.
De asemenea, nu a putut fi primit nici cel de-al treilea motiv de apel, vizând încadrarea acțiunii în dispozițiile Legii nr. 10/2001 și respectiv Legea nr. 247/2005 sub aspectul admisibilității cererii reclamantei, acțiune formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M. A..
În motivarea recursului, se arată că potrivit art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă hotărârile cuprind motive contradictorii și străine de natura pricinii și sunt lipsite de temei legal prin încălcarea legii.
Se menționează că, deși tribunalul constată dreptul la despăgubiri al reclamantei, în final i s-a respins acordarea acestui drept, considerându-se că temeiul de drept invocat nu este corect ales.
Se menționează că prin această hotărâre, a fost încălcată Constituția României și anume art. 25 și 44 alin. 2, potrivit cărora, dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat, iar proprietatea privată este de asemenea garantată.
Analizând recursul de față, Curtea constată că acesta este nefondat.
Hotărârea recurată nu conține motive contradictorii și nici străine de natura pricinii, așa cum se invocă de recurent în critica ce poate fi încadrată în dispozițiile sart. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Analizând criticile invocate de către parte prin motivele de apel, instanța poate să unească argumentele referitoare la același aspect expuse de către parte și să răspundă acestora printr-un considerent unitar comun, nefiind nevoie ca instanța să dea un răspuns fiecărei fraze disparate în parte.
Faptul că instanța nu a acceptat susținerile apelantului, nu echivalează cu o nepronunțate asupra motivelor invocate.
Si critica referitore la nelegalitatea hotărârii bazată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este neîntemeiată. Imobilul în litigiu a fost preluat de către stat prin decizia nr. 499/1988, astfel că procedura de acordare a despăgubirilor este cea prevăzută de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe. Referitor la modul de acordare a despăgubirilor, trebuie menționat că Legea nr.112/1995 a stabilit o procedură specială derogatorie de la dreptul comun care presupune depunerea de către persoana îndreptățită în termen de 6 luni de la . legii, a unei cereri adresată Comisiei Consiliului Local constituite conform art. 16 din această lege.
Curtea reține și aspectul că reclamanta nu a formulat în cauză o notificare în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de persoană îndreptățită la restituire prin echivalent a despăgubirilor bănești potrivit legii speciale.
Față de aceste mențiuni, reiese că în mod corect, acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă.
Având în vedere aceste motive, Curtea conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă M. A. împotriva deciziei civile nr.683A/26.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. G.S.
Tehnored. T.I/GC 2 ex
03.04.2013
Jud. apel: P. S.
G. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1934/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
