Pretenţii. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 70465/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.28 A
Ședința publică de la 4 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții reclamanți A. A., M. V. N., A. R. E., A. I. D., A. G. M., A. A. și A. A. Ș. toți cu domiciliul ales în București, .. 152, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1009/22.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII cu sediul în București, .. 40-40 bis,., având ca obiect: pretenții – acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 28.01.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 4.02.2013.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1009/22.05.2012 a Tribunalului București- Secția a III-a Civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții A. A., M. V. N., A. R. E., A. I. D., A. G. M., A. A. și A. A. Ș. împotriva pârâtului F. de Protecție a Victimelor Străzii.
S-a reținut că pârâtul nu poate fi obligat la plata de daune morale către reclamanți, moștenitori ai defunctului S. I. decedat într-un accident de circulație în care a fost implicat un autovehicul neasigurat, motivat de faptul că decedatul și-a asumat riscul producerii accidentului, acceptând să călătorească într-un autovehicul condus de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice.
Împotriva sentinței, au declarat apel reclamanții arătând că judecătorii fondului au încălcat autoritatea de lucru judecat în privința vinovăției pentru producerea accidentului, stabilită definitiv pe latură penală.
Apelul este nefondat.
Prin sentința penală nr. 242/2009 a Judecătoriei M., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare inculpatul M. C. pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni la legea circulației, vătămare corporală și ucidere din culpă. Inculpatul a condus un autoturism fără a poseda permis de conducere și aflat sub influența băuturilor alcoolice. Această stare de fapt era cunoscută și defunctului S. I. care a acceptat să călătorească în mașina condusă de inculpat, fiind la rândul său sub influența băuturilor alcoolice.
În acest context faptic și juridic, reclamanții solicită daune morale de pe urma decesului, în condițiile arătate a lui S. I., reclamanții având calitatea de mamă, soră și respectiv frați vitregi ai defunctului.
Vom constata totodată că în cadrul procesului penal nu a participat nici unul dintre reclamanți, cu excepția reclamantei A. A., care nu a înțeles să solicite nici daune materiale, nici morale, neconstituindu-se parte civilă.
Judecătorul fondului cum arătam, a respins cererea apreciind că practic, defunctul S. I. a acceptat riscul morții sale, urcându-se într-o mașină condusă de un șofer băut și fără permis de conducere.
Critica acestui raționament formulată de apelanți, constă în aceea că în acest fel s-a reevaluat în dezbatere, vinovăția producerii accidentului, stabilită deja irevocabil prin sentința penală în sarcina lui M. C..
Critica este nefondată.
Judecătorul fondului nu a făcut referiri la culpa penală a celor implicați în accident, ci la culpa morală, iar sub acest aspect vom constata că defunctul S. I. este exclusiv responsabil pentru decizia sa de a se urca într-un autoturism condus de un șofer băut și fără permis de conducere, asumându-și riscul foarte probabil, din păcate confirmat, al producerii unor incidente tragice.
Sigur că decesul unei persoane dragi din familie provoacă durere și traume și că rostul daunelor morale este tocmai acesta de a compensa material o suferință psihică. În speță, însă, acordarea de daune morale este nejustificată nu pentru că reclamanții nu ar fi suferit de pe urma pierderii fiului fratelui lor, ci pentru că acceptarea pierderii vieții a fost asumată ca un risc major, materializat ulterior, prin voința exclusivă și neconstrânsă a defunctului în circumstanțele ce au precedat producerea accidentului.
Mai mult decât atât, o firească atitudine de minimă responsabilitate din partea defunctului ar fi condus cu certitudine nu doar la salvarea vieții sale, ci și posibil, la salvarea vieții și a celorlalte victime.
În acest context, acordarea de daune, subliniem, morale, nu este justificată, vinovăția penală a celui ce a condus autoturismul nefiind suficientă prin ea însăși să înlăture vinovăția morală exclusivă a fiecăruia dintre cei implicați în accident și care practic și-au construit pas cu pas și și-au acceptat riscul propriului sfârșit.
Din păcate, cum arătam, riscul decesului s-a materializat ca urmare a faptului concret al producerii accidentului, conducătorul auto a răspuns penal și se poate discuta asupra eventualelor daune materiale rezultate din accident, dar vina morală aparține fiecăruia în parte și nu poate fi transferată sub forma compensării materiale în sarcina unui terț, indiferent care ar fi acesta.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, vom respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți A. A., M. V. N., A. R. E., A. I. D., A. G. M., A. A. și A. A. Ș. toți cu domiciliul ales în București, .. 152, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1009/22.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât F. de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul în București, .. 40-40 bis,..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C.-M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
Red. IP
Tehnored. GC – 10 ex
12.02.2013
Jud. fond R. M. L.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 70/2013. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 623/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
