Pretenţii. Decizia nr. 849/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 15815/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 849R
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: P. A.
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: V. G.-M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. D..
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant H. M. Ș. împotriva sentinței civile nr.133/21.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Curtea, având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 04.05.2012 înregistrată la Tribunalul București Secția a III-a Civilă, reclamantul H. M Ș. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul politic al măsurii deportării și stabilirii domiciliului obligatoriu care a fost aplicată reclamantului în baza Deciziei nr. 200/1951 emisă de Ministerul Afacerilor de Interne pentru perioada anilor 1951 – 1955 și să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral în cuantum de 50.000 euro, respectiv la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 133 din 21.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul a fost dislocat din localitatea de domiciliu și deportat în B. prin decizia MAI nr. 200/1951, la data de 17.06.1951, această măsură abuzivă fiind ridicată la data de 27.08.1955.
Prima instanță a constatat că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a, teza a I-a, din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale, astfel că acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral numai este posibilă prin raportare la respectivul temei de drept.
Prima instanță a constatat de asemenea că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu privire la efectele deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 în sensul că de la data publicării în Monitorul Oficial instanțele nu mai pot avea în vedere textele legale declarate neconstituționale.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului se arată punctual următoarele: decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 și-a produs efectele timp de 10 zile și a devenit caducă după . Legii nr. 202/2010 care tranșează controversa dintre Curtea Constituțională și Parlament; interpretarea primei instanțe încalcă accesul liber la justiție al reclamantului și îi creează acestuia o situație discriminatorie, respectiv îl lipsesc de un bun actual în sensul CEDO deoarece în această noțiune sunt incluse și speranțele legitime pe care le are o persoană de a se bucura de dreptul de proprietate consacrat prin lege; hotărârea primei instanțe menține insecuritatea juridică și creează o nouă categorie de condamnați politici contravenind inclusiv dispozițiilor art. 5 din CEDO care garantează libertatea individuală.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele.
Hotărârea primei instanțe de respingere a cererii de acordare a daunelor morale este o aplicare a celor statuate cu putere obligatorie de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 12/2011. Din această perspectivă criticile recurentului vizează raționamentele folosite de către Înalta Curte de Casație la momentul pronunțării deciziei în interesul legii menționate anterior.
Atât aspectele legate de neretroactivitate, discriminare și compatibilitate a legislației interne cu Convenția Europeană a drepturilor Omului, cât și aspectele legate de aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, au fost avute în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție la momentul soluționării recursului în interesul legii, astfel că în prezenta cale de atac criticilor recurentului nu li se pot da alte răspunsuri decât cele regăsite în decizia obligatorie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reținând că Legea nr. 202/2010 nu are semnificația rezolvării de către parlament a problemei de constituționalitate în ceea ce privește excepția admisă cu privire la dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, chiar dacă prin respectiva lege se rezolvă o problemă privitoare la căile de atac admisibile conform legii nr. 221/2009 și ținând seama de faptul că prima instanță a reținut corect în considerentele hotărârii caracterul politic de drept al măsurii administrative a cărui victimă a fost reclamantul, Curtea va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant H. M. Ș. împotriva sentinței civile nr.133/21.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. S. G. G. D. M.
GREFIER
V. G. M.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./23.04.2013
Jud. fond:
C. T.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 197/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 396/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
