Rezoluţiune contract. Decizia nr. 197/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 29166/3/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.197A
Ședința publică de la 31 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant C. M. și continuat de moștenitorii acestuia, C. F., domiciliată în ., C. C., domiciliat în ., ., județul Ilfov și G. C., domiciliată în ., ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr.1878/28.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. C., domiciliată în București, .-58, ., N. G., domiciliat în București, .-58, ., . și cu domiciliul ales în orașul P., ., județul Ilfov, N. M., domiciliată în București, ..32, sector 1 și N. N., cu domiciliul ales în orașul P., ., județul Ilfov, având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 24 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 31 mai 2013.
CURTEA
Asupra cererii de apel reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.02.2009 reclamantul C. M. a chemat în judecată pe pârâții N. N., N. M., N. G., N. C. și pe I. E. pentru rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. 2254 din 27.09.2006 autentificat de BNP D. G., pentru neplata prețului, în baza art. 1021 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 7205 din 29.05.2009 Judecătoria Sectorului 1 București și-a declinat competența pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, având în vedere valoarea obiectului cauzei, valoare ce depășește suma de 500.000 de lei, conform art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.
La data de 10.02.2010 Tribunalul București, Secția a V -a Civilă, investit cu judecarea cauzei, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. E. (fila 32) și a dispus scoaterea din cauză a acesteia prin încheierea din 17.06.2011 (fila 9 / al II-lea dosar fond TB).
Prin sentința civilă nr. 1878 din 28.10.2011 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul C. M., cu motivarea că, în contractul de vânzare – cumpărare autentificat, reclamantul vânzător a declarat că prețul a fost achitat, mențiune ce face dovada deplină a plății prețului, până la înscrierea în fals, iar din probele administrate în cauză a rezultat că prețul a fost plătit și că soția reclamantului a asistat la numărarea prețului, anterior semnării contractului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul C. M. solicitând modificarea sentinței, deoarece instanța de fond a analizat în mod greșit probatoriul administrat în cauză sub aspectul neîndeplinirii obligației de plată a prețului stabilit în contractul de vânzare – cumpărare și nu a avut în vedere că reclamantul suferă de tulburări volitive ce i-au afectat discernământul la data încheierii actului, situație în care, pârâții au profitat de starea sa mentală și fizică și nu au achitat prețul contractual al vânzării, încercând să îl înșele.
Pe parcursul judecării cererii de apel, reclamantul apelant C. M. a decedat și au fost introduși în proces moștenitorii acestuia C. F., C. C. și G. C., în calitate de apelanți – reclamanți.
În faza apelului au fost administrate probele cu înscrisuri, martori și au fost luate interogatorii pârâților – intimați.
Analizând sentința instanței de fond, motivele de apel și probele administrate în faza apelului instanța face următoarele precizări necesare:
Deși a invocat în motivele de apel nulitatea contractului de vânzare – cumpărare pentru lipsa discernământului, acest motiv de nulitate a actului nu a fost analizat de instanța de fond și nu va fi analizat nici de către instanța de apel, deoarece reclamantul nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea nulității contractului, ci rezoluțiunea contractului și nici nu și-a modificat cererea pe parcursul procesului, în condiții procedurale. Cele două motive de desființare a contractului sunt fundamental diferite și nici nu ar putea fi analizate global, deoarece rezoluțiunea presupune existența unui act valabil încheiat, dar neexecutat, în vreme ce nulitatea afectează însăși existența actului și nu doar efectele sale. De aceea, având în vedere situația de fapt menționată și dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța precizează că singura cauză a prezentei acțiuni este desființarea contractului prin rezoluțiune pentru neplata prețului.
De asemenea, a doua precizare considerată necesară, explică atât greșeala instanței de fond în analizarea cauzei, cât și analiza de fond realizată de către instanța de apel sub aspectul neîndeplinirii de către pârâți a obligației de plată a prețului.
Astfel, nu poate fi contestat, cum a precizat și instanța de fond, că înscrisurile autentice fac dovadă deplină până la înscrierea în fals, dar ceea ce instanța de fond nu a observat este că această dovadă deplină se limitează la constatările personale ale notarului public. Pentru celelalte constatări ce excedează atribuțiile notarului public, cât și pentru împrejurările declarate de părți cu ocazia autentificării, înscrisul autentic face dovadă până la proba contrară, deoarece, în acest caz, notarul nu a constatat faptul consemnat de el, prin propriile simțuri, ci a luat act de declarațiile părților. În această ultimă situație se încadrează și mențiunea din actul de vânzare – cumpărare a cărei desființare se cere, mențiune consemnată de notarul public, în sensul că, vânzătorul C. M. a declarat că a primit restul de preț de 177.640 Euro de la cumpărători, la data autentificării actului.
Având în vedere că apelanții și-au propus să dovedească faptul contrar celui menționat în act și anume că prețul nu a fost achitat, instanța de apel a administrat mai multe probe din a căror analiză coroborată a rezultat următoarea situație de fapt:
La data de 14.06.2006 părțile din proces au încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare din care rezultă, un fapt reținut ca fiind esențial pentru instanță în prezentul proces, că vânzătorul, respectiv reclamantul a primit ca avans suma de 3000 de euro (fila 130 dosar apel).
Dar, suma de 3000 de Euro nu a fost achitată la data încheierii antecontractului, 14.06.2006, ci ulterior, la data de 27.09.2006, data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, aceasta fiind, de fapt, singura sumă certă de bani primită de vânzător, din prețul imobilului, stabilit la suma de 180.640 de euro.
Această afirmație a instanței rezultă din înscrisurile depuse de părți, coroborate cu declarațiile martorei I. E. (fila 130 verso + fila 87 din dosar) care atestă împrejurarea că, la data de 27.09.2006 vânzătorului i s-a predat suma de 3000 de Euro, aspect consemnat pe verso-ul antecontractului de vânzare – cumpărare din 14.06.2006, mențiune olografă datată însă 27.09.2006, chiar data încheierii contractului de vânzare – cumpărare. Având în vedere grija cumpărătorului de a menționa predarea sumei de 3000 de Euro la data de 27.09.2006, nu poate fi explicată omisiunea de a menționa olograf inclusiv predarea sumei de 177.640 de Euro care, conform contractului de vânzare și declarației vânzătorului, ar fi fost predată la aceeași dată. De fapt, suma reprezentând avansul de 3000 de Euro a fost achitată abia la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nu la data încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare, iar neplata prețului și a avansului stabilite în contracte a reprezentat o practică frecventă, astfel cum a declarat atât martora I. E. (fila 88 dosar apel) cât și notarul, în mod implicit, prin recunoașterea că în perioada „buumului imobiliar” nu era posibil să fie prezent la numărarea banilor, iar părțile se înțelegeau cu privire la preț într-o încăpere separată cu biroul notarului public, practica respectivă fiind de natură a face credibile afirmațiile martorei I. E.. În contextul împrejurărilor de fapt menționate, faptul pretins de reclamantul vânzător de neîndeplinire a obligației de plată a prețului este demonstrat, mai ales că pârâtul cumpărător nu a putut dovedi sub nici o formă legală dislocarea unei sume de 177.640 de Euro și predarea ei vânzătorilor, iar în condițiile în care a pretins că în perioada respectivă a derulat mai multe afaceri imobiliare, cu atât mai mult faptul plății sumei de 177.640 de Euro nu poate fi dovedit printr-o altă modalitate de plată decât legală, deoarece este greu de crezut că pârâtul număra și purta asupra lui sume de bani atât de mari și derula afaceri imobiliare cu bani cash. De aceea, inexistența unei dovezi legale de plată, în condițiile în care cumpărătorul a cerut dovezi olografe pentru o sumă de bani mult mai mică,, coroborată cu imposibilitatea practică de a număra și achita efectiv o sumă atât de mare de bani, creează o prezumție relativă de neplată a prețului care, coroborată cu celelalte probe cu înscrisuri, coroborate ele însele cu declarațiile martorilor, inclusiv a notarului audiat în calitate de martor, dovedesc fiecare în parte și analizate laolaltă, că pârâtul nu a plătit reclamantului restul de preț pentru imobilul vândut, rest de preț în sumă de 177.640 de Euro.
În condițiile de fapt menționate instanța constată că reclamantul a cerut desființarea vânzării, el având alegerea, potrivit art. 1021 cod civil ca, în cazul în care angajamentul nu a fost executat, să ceară ori desființarea ori executarea convenției.
De aceea, în baza textului de lege menționat, instanța va pronunța rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare, deoarece nu numai că pârâtul cumpărător nu a achitat restul de preț, deci nu și-a îndeplinit obligația contractuală, dar nici nu dorește să o îndeplinească, susținând fără temei și în pofida probelor administrate în proces, că prețul a fost achitat.
Astfel, având în vedere că instanța de fond a analizat în mod superficial probele administrate în cauză, mai ales pentru că a considerat că actul autentic face dovadă deplină până la înscrierea în fals, fără a stabili că dovada menționată nu scutește de probă partea interesată să invoce puterea actului autentic decât sub aspectul constatărilor personale ale notarului public, prezenta instanță va admite apelul și va schimba sentința în totalitate, pronunțând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, potrivit dispozitivului hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de apel formulată de apelantul-reclamant C. M. și continuat de moștenitorii acestuia, C. F., domiciliată în ., C. C. domiciliat în ., ., județul Ilfov și G. C., domiciliată în ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr.1878/28.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. C., domiciliată în București, .-58, ., ., N. G., domiciliat în București, .-58, ., . și cu domiciliul ales în orașul P., ., județul Ilfov, N. M., domiciliată în București, ..32, sector 1 și N. N., cu domiciliul ales în orașul P., ., județul Ilfov.
Schimbă în totalitate sentința menționată.
Admite acțiunea formulată de reclamanții C. F., C. C. și G. C. împotriva pârâților N. G., N. M. și N. N..
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2254 din 27.09.2006 autentificat la BNP D. G..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. V. R. P.
GREFIER
G.-M. V.
Red. R.P.
Tehnored. T.I.
11 ex./18.07.2013
Jud. fond T.B.. F. L.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 19/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 849/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
