Conflict de competenţă. Sentința nr. 20/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 58623/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 20 F
Ședința publică de la 10.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, privind acțiunea formulată de creditorul S.C. O. S. în contradictoriu cu debitorul B. J. N. MAYRAND.
Fără citare părți.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 28.06.2011, B.E.J.A. „C. și Tanurca” a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B. J. N. Mayrand, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1091/08/24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Toulouse – Secția a 3-a – Franța și sentința civilă nr. 1049/27.07.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă.
Prin sentința civilă nr._/09.08.2011, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat:
Potrivit art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Potrivit art. I² din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, în vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, se stabilesc următoarele reguli:
Art. 1: Cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 44, sunt de competența Tribunalului.
În cauză, instanța a constatat că cererea de încuviințare a executării silite a fost adresată Judecătoriei Sectorului 1 București, însă a reținut că, față de titlul executoriu a cărui executare silită se solicită a fi încuviințată, respectiv o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru UE, și față de dispozițiile legale mai sus arătate, competența de soluționare a cauzei nu revine judecătoriei, ci tribunalului, în speță, Tribunalului București.
În urma declinării, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 31.08.2011 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 988 din 02.05.2012, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența soluționării cauzei privind pe creditoarea S.C. O. S. și pe debitorul B. J. N. Mayrand, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Totodată, a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, analizând excepția necompetenței materiale, tribunalul a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
În cauză s-a solicitat încuviințarea executării silite pe raza sectorului 1 București, în temeiul unui titlu executoriu – sentința nr. 1091/08/24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Toulouse – Secția a 3-a – Franța, hotărâre recunoscută pe teritoriul României prin sentința civilă nr. 1049/27.07.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă. Prin aceeași sentință, în temeiul dispozițiilor art. 38-41 din Regulamentul 44/2001, Tribunalul București, declarând executorie această hotărâre, a încuviințat executarea silită pe teritoriul României.
În consecință, tribunalul a constatat că procedura reglementată de dispozițiile art. I2 din O.U.G. nr. 119/2006 a fost deja urmată de creditor și a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost recunoscută și încuviințată executarea silită a hotărârii instanței franceze. Această încuviințare a executării silite de către tribunal în condițiile art. I2 din O.U.G. nr. 119/2006 reprezintă recunoașterea de către instanța română a caracterului executoriu al unei hotărâri pronunțată într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
În prezenta cerere, însă, formulată de organul de executare în condițiile art. 3731 alin. 1 Cod procedură civilă sunt aplicabile dispozițiile de drept comun potrivit cărora încuviințarea executării silite, inclusiv a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene și al cărei caracter executoriu a fost recunoscut în procedura menționată anterior, este de competența instanței de executare determinată de art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cum în speță executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite pe raza Sectorului 1 București, tribunalul a apreciat că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, acesteia revenindu-i competența soluționării cererii.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță de executare, potrivit art. 3731 alin. 2 și art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât în circumscripția teritorială a acestei instanțe se solicită efectuarea executării silite.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 și 22 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că s-a solicitat de către . silită a hotărârii nr. 1091 din 24.11.2008 a Curții de Apel Toulouse în contradictoriu cu debitorul B. J. N. Mayrand domiciliat în București, .. 148, ., ..
Cererea a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură civilă, în vederea realizării executării silite a obligației stabilită în sarcina debitorului de achitare a sumei de 23.071,53 euro.
Curtea constată că prin sentința civilă nr. 13.930 din 09.08.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, dată în Cameră de consiliu, în mod greșit s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 lit. i din Codul de procedură civilă, obiectul cauzei nefiind recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii date în țara străină, respectiv în Franța ci punerea în executare a sentinței civile nr. 1049 din 27.07.2009 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, prin care s-a recunoscut și s-a încuviințat executarea silită pe teritoriul României a hotărârii nr. 1091/08 din 24.11.2008 a Curții de Apel din Toulouse, Franța.
Deoarece nu ne aflăm într-o cauză ce are ca obiect recunoașterea hotărârii judecătorești străine pe teritoriul României și se solicită încuviințarea executării silite în temeiul art. 3711 Cod procedură civilă, a sentinței civile nr. 1049 din 27.09.2009 a Tribunalului București, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 1 București, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea S.C. O. S. în contradictoriu cu debitorul B. J. N. Mayrand, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. F. J.
Red. MA
Tehnored. PS 4 ex.
10.05.2013
Jud. fond: E. D.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1009/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
